Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 70/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 70/A

Ședința publică din data de 03.04.2013

Completul constituit din

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR:A. N.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S.

Pe rol se află judecarea apelul declarat de P. de pe lângă T. A. și de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.40 din 4.02.2013 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant C. F. asistat din oficiu de avocat B. M. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea vătămată intimată S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Procurorul sintetizează oral motivele de apel formulate în scris, criticând sentința penală pentru nelegalitate. Arată că prima instanță, în mod greșit a interzis inculpatului pe durata și în condițiile art.71 Cod, exclusiv exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege, omițând să interzică în aceeași temei, dreptul reglementat de art. 64 lit.c Cod penal, cu atât mai mult cu cât instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor reglementate de art. 64 alin.1 lit.,a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, în conformitate cu prevederile art. 65 Cod penal, în speță existând identitate de motive și rațiune ca pedeapsa accesorie să aibă același conținut cu pedeapsa complementară. Mai arată că instanța de fond a mai omis ca în rezolvarea din oficiu a reparării pagubei, să dispună desființarea înscrisurilor falsificate de inculpat, de care acesta s-a și folosit, și că a greșit atunci când a aplicat prevederile art. 83 Cod penal, ca temei al revocării beneficiului liberării condiționate. Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii criticate în conformitate cu motivele invocate.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului declarat de inculpat și achitarea acestuia în temeiul art. 11pct.2 lit. a Cod procedură penală. Cu privire la apelul declarat de parchet pune concluzii de respingere ca nefondat. Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat întrucât vinovăția acestuia a fost dovedită.

Inculpatul apelant luând cuvântul arată că a greșit, a știut ce semnează însă nu a fost întrebat dacă are cazier.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

P. sentința penală nr. 40 din 4.02.2013 pronunțată în dosar nr._, T. A. în baza art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a condamnat pe inculpatul C. F., fiul lui Natural și M., născut la 21.06.1975 în A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în A., .. 26 .. A., CNP_, recidivist, la:

- 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a condamnat pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a condamnat pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.131 alin.1 și 134 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată recunoaște sentința din 12 septembrie 2008 a Tribunalului de Land în Cauze Penale Viena prin care s-a aplicat inculpatului C. F. pedeapsa de 8 luni închisoare, din care 6 luni au fost puse sub eliberare condiționată de trei ani, fiind arestat preventiv în perioada 18.08._08 și a executat pedeapsa din 12.09.2008 până la 17.10.2008.

În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința din 12 septembrie 2008 a Tribunalului de Land în cauze penale Viena și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul C. F. să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 18.08.2008 până la 12.09.2008 și perioada executată de la 12.09.2008 până la 17.10.2008.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. A. nr. 147/P/2011 înregistrat la această instanță la data de 2 noiembrie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul C. F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005, art. 292 Cod penal și art. 291 Cod penal. S-a reținut în sarcina acestuia prin rechizitoriu că, în luna ianuarie 2010, folosind o declarație nereală dată în fața notarului public, un extras CF fals, un contract de comodat și acordul asociației de proprietari privind stabilirea sediului societății, ambele întocmite în fals, a declarat fictiv sediul societății, împiedicând astfel efectuarea controlului financiar- fiscal.

În faza de urmărire penală inculpatul C. F., deși legal citat nu s-a prezentat în vederea audierii.

Cu ocazia prezentării sale în fața instanței, inculpatul C. F. a arătat că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală și anume – sesizare din oficiu, sesizare Garda Financiară, proces verbal de control Garda Financiară, extras CF fals, adresă OCPI A., copii acte depuse la ORC, istoricul societății, planșa foto, declarațiile martorilor B. V., G. A., B. E., cât și în mod nemijlocit, în condiții de contradictorialitate și oralitate în fața instanței, respectiv – declarația inculpatului, declarațiile martorilor G. A., B. V., F. G., tribunalul a reținut următoarele:

. cu nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J_, CUI_, figura, conform evidențelor ORC din 15.02.2011, cu sediul în A., pe . . asociat unic pe inculpatul C. F. și era sub incidența Legii nr. 85/2006 – lichidator provizoriu .>

În data de 14 februarie 2011, lucrători din cadrul Gărzii Financiare A. au efectuat un control la . - administrată în calitate de asociat unic de către inculpatul C. F., având ca obiectiv verificarea modului de evidențiere în contabilitate a operațiunilor comerciale desfășurate în perioada 2007-2010, declararea și plata la bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente acestor operațiuni, realitatea datelor cuprinse în declarația 394 și lămurirea aspectelor solicitate de către Garda Financiară Cluj și T. prin adresele înaintate.

Cu această ocazie s-a constatat că la această adresă – respectiv A., . . imobile cu același număr 9. Unul dintre acestea este proprietatea . SRL, având ca administrator pe Tzimarakas Argyrios iar al doilea este proprietatea statului, fiind locuit de către numitul Sama G. în calitate de chiriaș. Din declarațiile martorilor care locuiesc în aceste imobile rezultă că nu a funcționat niciodată o societate cu denumirea Trans Balgri SRL, însă se primește pe numele acesteia corespondență de la diverse instituții ale statului.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului s-a constat că, în urma cesionării societății, la data de 27.01.2010 a fost schimbat sediul social al acesteia din județul T. – . în A., la adresa susmenționată. Au fost verificate, de asemenea, actele care au stat la baza preluării societății și a schimbării sediului constatându-se că acestea erau false.

Astfel, la data de 21 octombrie 2009 inculpatul a declarat în fața notarului public Memet D. E. că nu este înscris în cazierul judiciar, îndeplinind condițiile legale pentru deținerea și exercitarea calității de asociat unic și administrator al .. Conform fișei de cazier judiciar, învinuitul a fost condamnat în repetate rânduri iar la data declarației acesta se afla în situația recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit.a Cod penal.

Conform adresei Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară, extrasul de CF nr._, existent la dosar și folosit de inculpat, nu corespunde cu coala de CF aflată în arhiva instituției, iar numărul de înregistrare al extrasului nu este corespondent al cererii pentru eliberarea extrasului nr._ . P. urmare, extrasul de CF, din care rezultă că inculpatul deține imobilul din A., . și care a fost folosit de către acesta pentru declararea sediului social, este falsificat.

De asemenea, inculpatul a depus la Oficiul Registrului Comerțului un contract de comodat întocmit în fals, precum și acordul proprietarilor locuințelor învecinate privind stabilirea sediului societății la adresa respectivă, completată și aceasta în fals. Verificând persoanele care figurau ca fiind proprietari ai apartamentelor din imobilul de pe . N. A.) nr.9, s-a constatat că aceștia nu există în Baza de date privind Evidența Persoanelor.

Inculpatul C. F. a predat toate aceste înscrisuri martorului G. A. – avocat, pe care l-a împuternicit să depună la ORC documentele necesare transferului societății, documente care au fost folosite în vederea înregistrării modificărilor aduse actului constitutiv.

Faptele inculpatului C. F. astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. l lit. f din Legea 241/2005, fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal.

Susținerile inculpatului privind nevinovăția sa au fost înlăturate având în vedere declarațiile martorilor G. A., B. V., F. G. care se coroborează cu înscrisurile de la dosar și cu declarația inculpatului, care a arătat că a avut cunoștință despre preluarea societății.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizarea a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum și persoana inculpatului.

Referitor la persoana inculpatului C. F. instanța a reținut vârsta acestuia – având 34 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent a 8 clase primare, împrejurarea că nu are loc de muncă, atitudinea avută în fața organelor judiciare și faptul că s-a prezentat sporadic în fața instanței.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul C. F. este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se atât în situația recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit.b Cod penal, față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1065 din 25 mai 2005 a Judecătoriei A. definitivă prin decizia penală nr. 348/A din 4 iulie 2005 a Tribunalului A..

Față de mențiunile existente în fișa de cazier judiciar a inculpatului C. F., instanța a făcut demersurile necesare stabilirii antecedentelor penale ale inculpatului și față de comunicarea făcută de T. de Land în Cauze Penale Viena, instanța în baza art.131 alin.1 și 134 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată a recunoscut sentința din 12 septembrie 2008 a Tribunalului de Land în Cauze Penale Viena prin care s-a aplicat inculpatului C. F. pedeapsa de 8 luni închisoare, din care 6 luni au fost puse sub eliberare condiționată de trei ani, fiind arestat preventiv în perioada 18.08._08 și a executat pedeapsa din 12.09.2008 până la 17.10.2008, constatând că acesta se află în situația recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal.

În limitele legale ale pedepselor instanța, în baza art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C. F., la 3 ani închisoare și în baza art. 65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare și în baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal a condamna pe același inculpat la 1 an închisoare.

Văzând că faptele au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, aflându-se în situația concursului real de infracțiuni, în baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va executa fără aplicarea vreunui spor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lui viitoare pozitivă.

Natura infracțiunilor comise și pericolul social generic destul de ridicat al acestora impun concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, astfel încât, în baza art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 36 alin.3 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 18.08.2008 până la 12.09.2008 și perioada executată de la 12.09.2008 până la 17.10.2008, executată în Austria.

Deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea urmăririi penale și a judecății precum și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul C. F. să plătească statului 900 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 Cod procedură penală a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați A. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu conform delegației nr. 3150 din 6 noiembrie 2012 – avocat Ț. M..

Împotriva sentinței penale nr. 40 din 4 februarie 2013 pronunțate de T. A. în dosarul nr._ din 02.11.2012 au declarat apeluri în termen P. DE PE L. T. A. și inculpatul C. F., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ din 21.02.2013.

Pentru motivarea apelului procurorului s-a depus un memoriu, prin care s-a solicitat desființarea în parte a sentinței, arătându-se că hotărârea atacată este nelegală, deoarece: 1) prima instanță a interzis în mod greșit inculpatului pe durata și în condițiile art. 71 C.p. exclusiv exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege, omițând să interzică, în aceiași termeni, dreptul reglementat de art. 64 lit. c C.p., cu atât mai mult cu cât instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor reglementate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.p.; 2) instanța a omis, ca, în rezolvarea din oficiu a reparării pagubei, în conformitate cu prevederile art. 348 C.p.p., să dispună desființarea înscrisurilor falsificate de inculpat, de care acesta s-a și folosit – un extras CF, un contract de comodat, acordul asociației de proprietari și actul notarial în care s-a concretizat declarația nereală dată notarului public; 3) prima instanță a greșit atunci când a aplicat prevederile art. 83 C.p. ca temei al revocării beneficiului liberării condiționate (filele 47-54 dosar primă instanță).

P. cererea sa de apel, inculpatul a arătat că se consideră nevinovat, el fiind încarcerat în Penitenciarul Târgu J. în perioada în care s-a reținut că a săvârșit faptele, și că a fost păcălit să ia firma pe el și astfel a fost acuzat de evaziune fiscală (fila 44 dosar primă instanță).

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat iar apelul procurorului este fondat, cauza urmând a fi rejudecată sub aspectul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, al omisiunii primei instanțe de a dispune și anularea înscrisurilor falsificate și al aplicării dispozițiilor privind recunoașterea hotărârii străine și a art. 83 C. pen.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul C. F. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lui prin rechizitoriu, respectiv cele de evaziune fiscală, fals în declarații și uz de fals.

Curtea de apel își însușește starea de fapt și încadrările juridice reținute de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată (în primă instanță).

Infracțiunea de fals în declarații constă în declararea necorespunzătoare adevărului (că nu este înscris în cazierul judiciar, afirmație contrazisă de conținutul fișei de cazier judiciar – f. 144 dosar urmărire penală), făcută unui notar public (f. 102 dosar urmărire penală), în vederea producerii unei consecințe juridice (încheierea unui contract de cesiune a unei societăți comerciale – f. 99 dosar urmărire penală), pentru sine (preluarea părților sociale și dobândirea calităților de asociat unic și administrator – f. 100 dosar urmărire penală).

Infracțiunea de uz de fals constă în folosirea la registrul comerțului a declarației notariale necorespunzătoare adevărului (f. 102 dosar urmărire penală), a extrasului de carte funciară fals (cu număr de înregistrare care nu este corespondent al cererii de eliberare și având înscris în mod nereal ca proprietar pe inculpat, așa cum rezultă din adresa O.C.P.I. A. – f. 53, 56 dosar urmărire penală), a unui contract de comodat fals (prin care inculpatul cedează folosința gratuită a imobilului din extrasul de carte funciară fals, el nefiind proprietarul acestuia – f. 97-98 dosar urmărire penală) și a unui înscris fals ce apare că ar conține acordul proprietarilor locuințelor învecinate privind stabilirea sediului societății comerciale (persoanele care figurau ca proprietari nu există în evidențele D.E.PA.B.D. – f. 123-124 dosar urmărire penală).

Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 241/2005 constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul societății comerciale supuse controlului. Sediul a fost fictiv declarat, întrucât inculpatul a folosit un extras de carte funciară care atesta în mod nereal că el ar fi proprietarul imobilului în care societatea comercială și-ar avea sediul, înscris pe baza căruia a întocmit un contract de comodat ce cuprindea, de asemenea, date nereale privind calitatea de proprietar.

Nu poate fi primită susținerea inculpatului în sensul că el ar fi fost încarcerat în Penitenciarul Târgu J. în perioada în care s-a reținut că a săvârșit faptele. Chiar în declarația dată în fața primei instanțe inculpatul a arătat că a cumpărat societatea comercială după ce s-a eliberat din Penitenciarul Târgu J. (f. 12 dosar primă instanță).

Nici afirmația inculpatului din cererea de apel în sensul că ar fi fost păcălit să ia firma pe el nu are temei. El cunoștea caracterul fals al înscrisurilor de care s-a folosit la registrul comerțului, astfel încât trebuia să aibă cel puțin îndoiala că operațiunile juridice sunt ilicite, situație în care nu poate susține că a fost păcălit.

În privința sancțiunilor, se remarcă faptul că pedepsele principale au fost stabilite în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege în cazul infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 241/2005 (3 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani) și în cuantumuri situate în jurul mediei aritmetice dintre minimele și maximele speciale în cazul infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals (câte 1 an închisoare, pedepsele prevăzute de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), iar c u ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă.

În mod corect s-a ales pedeapsa închisorii în cazul infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals, amenda penală nefiind în măsură să ducă la îndreptarea inculpatului.

Aceste pedepse nu pot fi reduse. Declararea de către inculpat în fața unui notar public a împrejurării nereale că nu este înscris în cazierul judiciar (la momentul declarației având 9 condamnări), urmată de folosirea acestei declarații la registrul comerțului, alături de un extras de carte funciară care atesta în mod nereal că el ar fi proprietarul imobilului în care societatea comercială și-ar avea sediul și de un contract de comodat ce cuprindea, de asemenea, date nereale privind calitatea de proprietar, toate acestea în stare de recidivă și având ca efect sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul societății comerciale supuse controlului, precum și conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului (s-a sustras de la urmărire penală și a încercat să inducă în eroare instanța, îngreunând aflarea adevărului în cauză) constituie împrejurări care nu pot servi ca suport juridic pentru reducerea pedepselor.

Prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Inculpatul a executat în parte pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece și nu se pune problema revocării liberării condiționate, faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite după împlinirea celor 6 luni de pedeapsă pentru care a fost pus sub eliberare condiționată. P. urmare, se vor înlătura starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) C. pen. și aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea hotărârii străine și a art. 83 C. pen.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, cuantumul pedepsei rezultante (3 ani închisoare), starea de recidivă și cuantumurile pedepselor anterioare impun executarea în detenție.

Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect pedeapsa complementară, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe funcții implicând exercițiul autorității de stat sau să desfășoare o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor (administrator de societate comercială).

Prima instanță a individualizat în mod just și pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe durata pedepsei închisorii și apoi pe anumite perioade după executarea pedepselor principale, deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe funcții implicând exercițiul autorității de stat.

Este nefondată aprecierea din recursul procurorului că prima instanță ar fi greșit interzicând inculpatului pe durata și în condițiile art. 71 C.p. exclusiv exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege, omițând să interzică, în aceiași termeni, dreptul reglementat de art. 64 lit. c C.p., cu atât mai mult cu cât instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor reglementate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.p. Prima instanță nu a greșit când a interzis, ca pedeapsă accesorie, doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) C. pen. neputând fi în mod practic exercitat în timpul executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la desființarea înscrisurilor false, nelegalitate care va fi înlăturată de instanța de apel.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr. 40 din 4 februarie 2013 pronunțate de T. A. în dosarul nr._ din 02.11.2012, iar în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de P. DE PE L. T. A., va fi desființată sentința primei instanțe și, rejudecându-se cauza, în baza art. 348 C. proc. pen. se vor înlătura starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) C. pen. și aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea hotărârii străine și a art. 83 C. pen. și vor fi anulate înscrisurile falsificate (extrasul de carte funciară nr._, contractul de comodat și acordul proprietarilor locuințelor învecinate privind stabilirea sediului societății, acte aflate la filele 106, 97-98 și 122 dosar urmărire penală); se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzându-se și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 și ale art. 189 alin. 1 C. proc. pen., inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 300 cheltuieli judiciare către stat în apel, vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen respinge apelul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.40 din 4.02.2013 pronunțată de T. A..

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 9 alin.1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe inculpatul C. F., fiul lui Natural și M., născut la 21.06.1975 în A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în A., .. 26 .. A., CNP_, recidivist, la:

- 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b, 35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art.348 C.pr.pen dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv extrasul de carte funciară nr._, contractul de comodat și acordul propiretarilor locuințelor învecinate privind stabilirea sediului societății, acte aflate la filele 106, 97-98 și 122 dosar urmărire penală.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați T. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea vătămată.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. P. A. N.

GREFIER,

L. P.

Red.: A.N. 22.04.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 22.04.2013

Prima inst. C. B. M.- Trib. A.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 70/A

Ședința publică din data de 03.04.2013

În temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen respinge apelul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.40 din 4.02.2013 pronunțată de T. A..

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

- 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați T. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea vătămată.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. P. A. N.

GREFIER,

L. P.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 70/A

Ședința publică din data de 03.04.2013

În temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen respinge apelul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.40 din 4.02.2013 pronunțată de T. A..

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen admite apelul declarat de P. de pe lângă T. A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

- 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal condamnă pe același inculpat la:

- 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de avocați T. a sumei de 200 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea vătămată.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Ss/ indescifrabil ss/ indescifrabil

Prezenta este conformă cu originalul

GREFIER,

L. P.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din...		Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... →

Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 70/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 70/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA