Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 381/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 381/R
Ședința publică din 28 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR:G. B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul B. A. M. și partea civilă ANAF – Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 727/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent B. A. M. asistat de avocat din oficiu Ș. O., nereprezentată partea civilă recurentă Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse motivele de recurs formulate de inculpat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat Ș. O., solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris de către inculpat și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Procurorul solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, cauza fiind corect soluționată atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Inculpatul recurent B. A. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului considerând că soluția dată de prima instanță este nefondată și nu s-a ținut cont de faptul că martorii nu și-au menținut declarațiile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. emis la data de 04 aprilie 2012 în dosarul cu nr. 892/P/2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „contrabandă”, în forma prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. B din Legea nr.86/2006, modif . prin OUG nr. 54/2010, fapta sa constând în aceea că în decursul unui an, a fost depistat de două ori că a introdus în țară bunuri care trebuiau plasate sub un regim vamal ( produse accizabile) prin sustragere de la controlul vamal, prin P.T.F.Moravița.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale care au fost avute în vedere la dispunerea soluției de trimitere în judecată a acestui inculpat au fost: procesul verbal de constatare a infracțiunii (filele 6-7 dos. U.P.), declarațiile martorilor asistenți N. T. (filele 17-18 dos. U.P.) și A. I. (filele 19-20 dos. U.P.), declarațiile învinuitului (filele 14-15 dos. U.P.), adeverința de reținere a bunurilor de către D.R.A.O.V. (fila 10 dos. U.P.), procesul verbal de constatare preliminară încheiat de D.R.A.O.V. (filele 8-9 dos. U.P.), procesul verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 5 dos. U.P.), procesul verbal constatare și sancționare a contravențiilor (filele 11-12 dos. U.P.)
În circumstanțierea persoanei inculpatului s-a reținut că în cursul urmăririi penale, învinuitul a avut o comportare parțial sinceră, declarând că recunoaște și regretă comiterea faptei, pretinzând însă că nu a încercat să sustragă țigaretele de la vămuire.
S-a mai arătat că potrivit certificatului de cazier judiciar (fila 16 dos. U.P.), învinuitul B. A. M. este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă stare de recidivă întrucât condamnarea anterioară nu este mai mare de 6 luni. Fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost comisă însă în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin Sentința penală nr. 130/25.01.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 57/20.03.2010 a Tribunalului T., astfel că se impune revocarea suspendării condiționate în condițiile art. 83 Cod penal.
Pe latură civilă s-a arătat că D.R.A.O.V. Timișoara a comunicat că valoarea în vamă a țigaretelor introduse în țară de către învinuit în data de 18 septembrie 2011 este de 765 lei, iar prejudiciul creat bugetului de stat prin infracțiunea de contrabandă comisă de către învinuit este în sumă de 3.809 lei (fila 23 dos. U.P.).
Ulterior, la data de 17 ianuarie 2012, D.R.A.O.V. Timișoara a comunicat că datoria vamală a fost stinsă prin confiscarea țigaretelor în vamă, neexistând prejudiciu (filele 26-27 dos. U.P.)
S-a reținut că partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, prin D.R.A.O.V. Timișoara, a depus în această fază un înscris (f. 11-12) prin acre a arătat că se constituie parte civilă solicitând repararea unui prejudiciul material în cuantum de 3809 lei la care să se adauge dobânzi și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la plata efectivă a sumei
Inculpatul B. A. M. a fost prezent la judecată, fiind audiat la termenul de judecată din 19.06.2012 (f. 24). Cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată s-a reținut că inculpatul B. A. M. a declarat că menține declarațiile pe care le-am dat în cursul urmăririi penale (filele 14-15 din dosarul de urmărire penală). În plus inculpatul a mai declarat că în data de 18 septembrie 2011, a intrat în țară pe la Punctul de Trecere a Frontierei Stamora Moravița, dar cu ocazia controlului de frontieră când a fost întrebat de către polițist dacă are țigări i-am spus acestuia că are cantitatea de 380 de pachete de țigări pe care le-a cumpărat din Serbia.
Inculpatul a arătat că atunci i s-a solicitat să tragă autoturismul de o parte, ocazie cu care el a scos țigările de unde le-am avut ascunse, respectiv din portierele autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe care îl conducea.
A mai menționat că pe toată durata controlului s-au mai aflat încă două persoane S. A. și C. A., cu care a călători în același autoturism. Inculpatul a arătat că nu a făcut nici o mențiune în cursul urmăririi penale despre prezența acestor persoane pentru că nu i s-a solicitat, deși polițiștii de frontieră le-au văzut și știau despre existența acestor persoane. Nici la procuror nu a menționat nimic despre aceste persoane.
Inculpatul a mai învederat că nu a primit nici un formular în care să fie menționată declarația sa cu privire la bunurile transportate, vameșul spunându-i că bunurile sunt de contrabandă și le-au confiscat.
În probațiune au fost audiați martorii asistenți indicați în rechizitoriu N. T. și A. I. (filele 29,30), și martorii propuși de către inculpat S. A. și C. A. (filele 42-44.)
Prin sentința penală nr. 727 din 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în baza art. 270 alin. 2 lit. ,.b" din Codul Vamal (Legea nr.83/2006 modif.și completată) cu aplic.art. 74, 76 alin. 1 lit. d Cp, a fost condamnat inculpatul B. A. M. la o pedeapsa de l(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
În temeiul art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 130/25.01.2010. a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus executarea acestei pedepse în întregime, la care s-a adăugat, în condițiile aceluiași articol, teza finală pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare cu privare de libertate.
În baza art. 71 Cod penal a fost interzis inculpatului B. A. M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 118 alin. l lit. ,,a" si ,,e" cod penal s-a dispus confiscarea bunurilor constând în 380 pachete cu țigarete (7.600 țigarete marca „MARBLE" ) ridicate de la inculpat în baza adeverinței de reținere a bunurilor nr. 248 din data de 18 septembrie 2011 a DRAOV- Timișoara .
În temeiul prevederilor art. 346 cod procedura penala, art. 14-15 cod proc. penala a fost respinsă acțiunea civila formulată de către Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Națională a Vămilor și s-a constatat ca prejudiciul civil - datoria vamala s-a stins prin confiscarea bunurilor.
In temeiul art. 191 alin. 1 cod procedura penala, a fost obligat inculpatul B. A. M. la plata sumei de 370 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție (filele 6-7 dos. U.P.) în data de 18.09.2011, pe sensul de intrare în țară, în PTF Moravița în autoturismul marca Volkswagen condus de inculpatul B. A. M. au fost descoperite, cu ocazia controlului amănunțit efectuat de organele vamale și ale poliției de frontieră, 195 de pachete de țigări marca P. Mall și 185 de pachete de țigări marca Fast, toate având aplicate timbre de Serbia. Pachetele de țigări erau ascunse în portierele față – spate ale autoturismului și au fost ridicate de organele autorității vamale, fiind eliberată adeverința de reținere a bunurilor . nr._ cu nr. 2481/18.09.2011 (fila 10 dos. U.P.).
S-a reținut că martorii asistenți au confirmat veridicitatea datelor cuprinse în procesul verbal de constatare, arătând că autoturismul condus de învinuit a fost suspus unui control amănunțit, fiind tras într-un spațiu special pe partea dreaptă a sensului de intrare în țară și că la controlul efectuat au fost descoperite în portierele mașinii 380 de pachete de țigări din Serbia (filele 17-20 dos. U.P.). De asemenea, s-a reținut că chiar și martorii S. A. și C. A., propuși de către inculpa au confirmat că inculpatul avea ascunsă acea cantitate de țigarete în portierele ușilor autoturismului, până în momentul în care au ajuns în punctul de trecere a frontierei ei neavând cunoștință că inculpatul are asupra sa acea cantitate de țigarete (f. 42-43)
Prima instanță a constatat că audiat fiind cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare, inculpatul B. A. M. a declarat că în data de 18 septembrie 2011 s-a deplasat în Serbia, în orașul Vrsac, de unde a cumpărat 185 de pachete de țigări marca Fast și 195 de pachete de țigări marca P. Mall cu timbru de Serbia. Ulterior, în jurul orelor 15:30 s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei, cu țigările ascunse în cele patru uși ale autoturismului, unde țigările au fost descoperite la controlul de frontieră efectuat de lucrătorul vamal și polițistul de frontieră (fila 15 dos. U.P.).
După începerea urmăririi penale, s-a reținut că învinuitul a precizat în declarația dată că știa că limita legală de introducere în România a țigaretelor este de 2 pachete, astfel că a ascuns întreaga cantitate de țigarete cumpărată din Serbia în portierele autoturismului pentru a nu fi depistată la controlul vamal. În contradicție totală cu această afirmație, inculpatul a susținut că fiind întrebat la . lucrătorii vamali dacă are ceva de declarat, a recunoscut că transportă cu autoturismul țigarete provenite din Serbia și le-a spus lucrătorilor vamali că țigaretele au fost ascunse în ușile autoturismului (fila 14 dos. U.P.).
Prima instanță a apreciat că această afirmație nu este aptă să înlăture răspunderea penală, date fiind atât mențiunile cuprinse atât în procesul verbal de constatare încheiat de organele poliției de frontieră (filele 6-7 dos. U.P.), cât și în raportul de constatare preliminară încheiat de lucrătorii vamali (filele 8-9 dos. U.P.) în care se precizează expres că țigaretele au fost descoperite la controlul amănunțit efectuat și că acestea erau ascunse în portierele autoturismului și nu au fost declarate la controlul efectuat.
Pe de altă parte, s-a reținut că ceea ce dorește inculpatul să fie considerată „declarație vamală” nu corespunde cu ceea ce legea definește ca atare.
Astfel s-a reținut că art. 4 alin. 1 din Codul Vamal al României, la pct. 21. arată că declarație vamala - actul cu caracter public, prin care o persoana manifesta, în formele si modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal; mai departe, la pct. 22. este definit termenul de declarant - persoana care întocmește declarația vamala în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declarație vamala; punctul 23. de finețe ce înseamnă prezentarea mărfurilor în vama - reprezintă înștiințarea autorității vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamala
Totodată, s-a reținut că art. 66. din același cod vamal, dispune că mărfurile care intra pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care își asuma răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu excepția mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintă mărfurile este obligata sa menționeze declarația sumara sau declarația vamala depusa anterior pentru aceste mărfuri. Aceste dispoziții se aplică și mărfurilor transportate de calatori ( art. 67 alin. 1 lit. a) . Art. 84 din Codul Vamal dispune că declarația vamala se face: a) fie în scris; b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamala; c) fie printr-o declarație verbala sau orice alta acțiune prin care deținătorul mărfurilor își manifesta voința de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile si condițiile prevăzute în regulamentul vamal.
În contextul celor de mai sus atâta vreme s-a reținut că, atâta vreme cât chiar inculpatul a arătat că a ascuns țigaretele pentru a le sustrage controlului vamal întrucât știa care este limita maximă a țigaretelor care pot fi introduse în țară legal, pe lângă faptul că este greu de crezul că a recunoscut de bună voie și din proprie inițiativă în fața organelor de control deținerea de țigarete, aceasta nu poate fi asimilată cu valoarea unei declarații vamale deoarece acesta era obligat să declare bunurile înainte de a intra în punctul vamal, pentru ca manifestarea sa de voință să aibă acest efect. Ori, s-a constatat că în modalitatea în care a procedat inculpat, este greu de calificat chiar și ca o desistare ceea ce aceasta pretinde că ar fi o „declarație vamală”.
Prima instanță a considerat că este cu atât mai puțin greu de acceptat și de luat în seamă apărarea inculpatului, deoarece acesta a mai fost sancționat anterior, la data de 23 martie 2011, pentru introducere în țară de țigarete de proveniență Serbia, prin Punctul de Trecere a Frontierei Stamora Moravița. Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._, cu nr. 51 din 23.03.2011, aceluiași inculpat B. A. M. i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 5.000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art. 653 al. 2 din H.G. nr. 707/2006. S-a remarcat faptul că și în data de 23 martie 2011, țigaretele deținute și transportate de inculpat erau ascunse în vederea sustragerii de la control, în bara de protecție spate a autoturismului cu care acesta s-a prezentat în punctul de trecere al frontierei (filele 11-12 dos. U.P.).
Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului B. A. M., care în decursul unui an, a fost depistat de două ori că a introdus în țară bunuri care trebuiau plasate sub un regim vamal ( produse accizabile) prin sustragere de la controlul vamal, prin P.T.F.Moravița întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „contrabandă”, în forma prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. B din Legea nr.86/2006, modif . prin OUG nr. 54/2010.
S-a constatat că art. 270 alin. (2) din Codul Vamal ( L.86/2006) arată că este infracțiune de contrabandă „ b) introducerea în (...) țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 18 din Codul Vamal, prima instanță a reținut că controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind . și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, inclusiv staționarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri românești. Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declarația existenta și autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidențelor contabile ale agenților economici și a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor și a altor mărfuri transportate de/sau aflate asupra persoanelor, precum și efectuarea de verificări administrative și alte acte similare.
Așadar, s-a reținut că prin controlul vamal se urmărește printre altele și asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind . și destinația finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că pentru existența infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută în art. 270 alin. 2 se cer a fi întrunite următoarele condiții speciale: mărfurile să fie introduse sau scoase din țară prin locurile stabilite pentru control vamal și, după caz, fie să aibă o valoare în vamă mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri ( pentru varianta de la lit. „a”); fie să aibă loc de două ori în decursul unui an, dacă se realizează prin sustragere de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri (pentru varianta de la lit. „b”) ; fie să privească înstrăinarea, sub orice formă, de mărfuri aflate în tranzit vamal (pentru varianta de la lit. „c”).
În situația analizată, prima instanță a reținut că bunurile deținute și transportate de către inculpatul B. A. M. au fost găsite la controlul vamal efectuat, bunurile fiind depistate înainte de a fi introduse în tară, prin punctul de trecere a frontierei, adică prin locul stabilit pentru controlul vamal fapta sa se încadrează în modalitatea prevăzută de art. 270 al. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, iar ca formă de realizare se va reține ca fiind incidentă forma faptului consumat, deoarece în momentul în care a fost identificat și controlat autovehiculul inculpatului, acesta se afla în faza actelor de executare a faptei, bunurile fiind ascunse tocmai cu intenția de a nu fi depistate la un control superficial, în portierele autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ .
Întrucât valoarea în vamă a bunurilor ( a cantității de 7.600 de țigarete, respectiv: 195 de pachete de țigări marca P. Mall și 185 de pachete de țigări marca Fast, toate având aplicate timbre de Serbia ( cf. înscrisului comunicat de către D.R.A.O.V Timișoara f. 11), este de 765 lei, adică sub 20.000.lei, iar inculpatul B. A. M. a introdus în țară, de două ori în decursul unui an (la data de 23 martie 2011 și la data de 18 septembrie 2011), prin locurile stabilite pentru controlul vamal ( PTF Moravița) și prin sustragere de la controlul vamal bunuri sau a mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, s-a constatat că sunt îndeplinite toate cerințe prev. de art. 270 alin. 2 lit. „b din Legea nr. 86/2006 astfel cum a fost modificată și completată ulterior.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul B. A. M. a acționat cu intenție directă, având dorința de eludare a regulilor impuse de regimul vamal, această intenție rezultând din împrejurarea că întreaga cantitate de țigarete a fost ascunsă, inculpatul urmărind să obțină un folos material tocmai prin comercializarea acestor bunuri la un preț mai redus decât cel existent pe piață, reducere datorată tocmai neplății taxelor vamale, a accizelor și a T.V.A.
P. săvârșirea acestei infracțiuni de contrabandă în temeiul art. 270 aliniat 2 lit. „b” Cod vamal, cu aplicarea art. 37 litera „b” Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, Judecătoria D. l-a condamnat pe inculpatul B. A. M. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare
La individualizarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 2 la 7 ani, pericolul ridicat al faptei incriminate (rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), cantitatea relativ redusă de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă de la plata taxelor vamale, modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, persoana inculpatului care a recunoscut doar parțial fapta, precum și circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta, ce au fost indicate la descrierea stării de fapt, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, ce rezultă din declarațiile martorilor S. A. și C. A., care au fost reținute cu valoare de circumstanțe atenuante judiciare, dându-li-se eficiența prev. de art. 76 alin. 1 lit. „d” cod penal.
În temeiul prevederilor art. 71 cod penal, față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) ( dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la acest aspect, s-a reținut că prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
În acest sens, instanța de fond a reținut că nu este aplicabil art. 64 lit. c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Instanța de fond a mai reținut că infracțiunea pentru care este acum judecat inculpatul B. A. M. a fost săvârșită în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin Sentința penală nr. 130/25.01.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 57/20.03.2010 a Tribunalului T., astfel că în baza art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare și se va dispune executarea în întregime a acestei pedepse care se va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a reținut că bunurile sau mărfurile ce constituie obiectul strict al infracțiunii de contrabandă, din cauza particularității lor, generează starea de pericol social ce justifică confiscarea specială. Deși legea vamală nu conține prevederi exprese referitoare la confiscarea bunurilor sau a mărfurilor provenite din contrabandă, dispozițiile din partea generală a Codului penal se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 362 din același cod. De altfel,s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile secțiunii privind infracțiunile se completează cu prevederile Codului penal, precum și cu dispozițiile penale cuprinse în alte legi speciale.
Sub acest aspect,s-a constatat că bunurile sau mărfurile care au constituit obiectul material al infracțiunii de contrabandă, respectiv cantitatea de 7.600 de țigarete (195 de pachete de țigări marca P. Mall și 185 de pachete de țigări marca Fast, toate având aplicate timbre de Serbia) reținută prin adeverința de reținere a bunurilor . nr._ cu nr. 2481/18.09.2011 (fila 10 dos. U.P.) de către organelor vamale, fiind bunuri dobândite prin săvârșirea unei fapte penale, sunt supuse confiscării, luarea acestei măsuri impunându-se în baza disp. din art. 118 alin.1 lit. „a” și „e” cod penal
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că Autoritatea Națională a Vămilor s-a constituit parte civilă solicitând repararea unui prejudiciul material în cuantum de 3809 lei (fila 11-14) la care să se adauge penalități de întârziere și dobânzi deși în cursul urmăririi penale, la data de 17 ianuarie 2012, a comunicat că datoria vamală a fost stinsă prin confiscarea țigaretelor în vamă, neexistând prejudiciu (filele 26-27 dos. U.P.).
Față de soluția adoptată de prima instanță cu privire la infracțiunea de contrabandă, dar și față de faptul că bunurile, respectiv cantitatea de 7.600 de țigarete (195 de pachete de țigări marca P. Mall și 185 de pachete de țigări marca Fast, toate având aplicate timbre de Serbia) pentru care se susține că s-a generat prejudiciul civil, a fost reținută, netrecând de către primul birou vamal - conform adeverința de reținere a bunurilor . nr._ cu nr. 2481/18.09.2011 (fila 10 dos. U.P.)., de către reprezentanții Direcției Regionale pentru A. și Operațiuni V. Timișoara s-a apreciat că solicitările părții civile sunt lipsite de fundament legal, astfel că bugetului de stat nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, conform interpretărilor date de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene - Camera a treia prin HOTĂRÂREA din 29 aprilie 2010, în cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik c/ Skatteministeriet (Nr. CELEX: 62008J0230), publicată pe site-ul Uniunii Europene "EUR-Lex"
S-a reținut că în cadrul răspunsurilor la întrebările preliminare adresate acestei Curți, în privința dispozițiilor din Codul vamal comunitar: Articolul 202, articolul 215 alineatele (1) și (3), articolul 217 alineatul (1) și articolul 233 primul paragraf litera (d). Noțiunea de mărfuri "puse sub sechestru și confiscate simultan sau ulterior". Regulamentul de aplicare a Codului vamal. Articolul 867a. Directiva 92/12/CEE. Articolul 5 alineatele (1) și (2), articolul 6, articolul 7 alineatul (1), articolul 8 și articolul 9. A șasea directivă TVA. Articolul 7, articolul 10 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (1). Introducere ilegală de mărfuri. Transporturi de mărfuri efectuate sub acoperirea unui carnet TIR. Punere sub sechestru și distrugere. Determinarea statului membru în care iau naștere datoria vamală, accizele și TVA-ul. Stingerea datoriilor vamale și fiscale s-a statuat că: 1) În împrejurările în care mărfurile care sunt reținute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autoritățile vamale și fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate, mărfurile rămânând în permanență în posesia acestora, intră în cadrul noțiunii de mărfuri "puse sub sechestru și confiscate simultan sau ulterior" care figurează la articolul 233 primul paragraf litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 1999, astfel încât datoria vamală se stinge în temeiul acestei dispoziții; 2) Articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că trebuie să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul vamal al Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al accizei în privința acestora nu se produce; 3) Articolul 2 punctul 2, articolul 7 și articolul 10 alineatul (3) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999, trebuie interpretate în sensul că trebuie să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al taxei pe valoarea adăugată nu se produce în privința lor, și că, prin urmare, această taxă nu devine exigibilă.
În lumina celor de mai sus, dat fiind că în cazul inculpatului B. A. M. bunurile pe care aceasta a intenționat să le introducă pe teritoriul comunitar au fost ridicate și reținute în primul birou vamal, mărfurile rămânând în permanență în posesia acestora, prin confiscarea bunurilor s-a stins datoria vamală, iar pentru că bunurile nu au fost importate în Comunitate, atât faptul generator al accizei cât cel al taxei pe valoarea adăugată nu se produc în privința lor, iar prin urmare, nici acciza și nici TVA nu devin exigibile, astfel că a fost respinsă acțiunea civilă.
Față de dispozițiile art. 191 alin. 1 cod proc. pen., prima instanță a dispus obligarea inculpatului B. A. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât pentru faza de urmărire penală, cât și pentru cercetarea judecătorească, în cuantum de 370 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 727/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ au declarat recursuri, în termen legal, inculpatul B. A. M. și partea civilă A.N.A.F. – Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara, criticând-o ca netemeinică.
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat casarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. coroborat, în principal, cu art. 10 lit. d C.p.p. și în subsidiar în temeiul art. 181 C.p. În susținerea acestor cereri, inculpatul a arătat că starea de fapt este contrazisă atât de martorii asistenți audiați în fața instanței, cât și de martorii audiați în apărare, martorii asistenți declarând că nu au fost de față la controlul efectuat asupra autoturismului condus de inculpat, nu au cunoscut conținutul procesului-verbal semnat, nu au cunoscut conținutul declarației consemnate pe formular și nu corespunde adevărului faptul că ar fi observat că la control s-a prezentat autoturismul cu nr._, că autoturismul a fost tras pe dreapta pentru a i se efectua un control amănunțit, ocazie cu care lucrătorii vamali și polițiștii au găsite ascunse în cele patru portiere 280 pachete de țigări. Astfel, martorii au arătat clar că aceste consemnări ale organului de urmărire penală nu sunt reale, că nu au făcut aceste afirmații, conținutul actelor semnate nefiindu-se adus la cunoștință și de altfel, unul din martori este analfabet, situație neconsemnată în cuprinsul actelor semnate de către acest martori.
Se mai arată că în schimb martorii audiați în apărare au declarat că au fost de față în momentul în care inculpatul a declarat la control că are în portierele autoturismului țigări, că acesta a scos de bunăvoie țigările din portiere și le-a predat organului vamal, ulterior echipa de control efectuând un control amănunțit al autoturismului dar nu au mai fost găsite alte bunuri ascunse. Se solicită a fi înlăturate actele încheiate de organul de poliție și vamă întrucât conțin date nereale, polițiștii profitând mai ales de starea socială a martorilor asistenți pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reală. Totodată, se arată că semne de întrebare față de corectitudinea polițiștilor ridică și faptul că deși inculpatul s-a prezentat la control în jurul orei 15,30 din actele de la dosar rezultă că autoturismul a fost controlat între orele 17-17,30, oră la care persoanele care îl însoțeau pe inculpat nu mai erau de față, organele de control nearătând de ce nu a fost efectuat controlul asupra autoturismului timp de o oră și jumătate de la prezentarea în vamă.
Totodată consideră că se impune a fi înlăturată și declarația olografă dată de inculpat întrucât nu i s-a adus la cunoștință în ce calitate este audiat, faptul că poate fi asistat de apărător și că tot ce declară poate fi folosit împotriva sa, declarația fiind dată la ora 17,00, oră la care potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii,începea de fapt controlul autoturismului, fapta fiind constatată la 17,30, ora finalizării controlului.
Se mai arată în motivele de recurs că în procesul-verbal întocmit de lucrătorul vamal nu se indică ora desfășurării controlului, nu se pomenește despre faptul că s-ar fi efectuat un control amănunțit, situație care ar fi trebuit evidențiată într-un registru special existent în vamă și nici despre faptul că organul vamal ar fi cerut inculpatului înainte de a efectua controlul să declare ce bunuri are asupra sa. De asemenea nu indică nici dată, față de suspiciunile existente i-a fost pus la dispoziție un formular tipizat pentru a declara în scris ce bunuri are asupra sa, procesul verbal nu este semnat de inculpat și nu a fost adus la cunoștință inculpatului cu ocazia încheierii sale. Astfel, se arată că având la dosar două procese-verbale de constatare a infracțiuni, nu se știe cine, când și în ce mod a descoperit bunurile și a constatat infracțiunea, iar echipa de control formată din polițiști și lucrători vamali neindicați cu nume sau lucrătorul vamal M. S. cu ocazia unui control vamal de rutină sau prin sondaj.
Solicită, de asemenea a se avea în vedere că potrivit art. 84 C.vam, declarația vamală poate fi scrisă, verbală sau informatică, iar potrivit art. 154 din Regulamentul vamal declarația vamală scrisă se depune obligatoriu doar în cazurile strict enumerate la lit. a, b, c, d pe formulare tipizate puse la dispoziția călătorilor de către biroul vamal. Totodată se arată că art. 157 din același regulament dă posibilitatea autorității vamale să solicite o declarație scrisă în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea datelor declarate, deci inculpatul nu avea obligația sau îndatorirea de a declara în scris bunurile ce le are asupra sa, în schimb lucrătorul vamal, sau echipa de control, avea posibilitatea să-i ceară o astfel de declarație și avea obligația legală de a-i pune la dispoziție gratuit un formular tipizate de declarație vamală.
Se mai solicită a fi avut în vedere și faptul că nici cu ocazia sancțiunii contravenționale nu a introdus țigările în țară, acestea fiind descoperite înainte de a i se acorda liber la vamă și de a i se permite . cu bunurile ce le avea asupra sa, declarate sau nu, deci bunurile au fost descoperite înainte de introducerea lor în țară, adică înainte de a se aproba . efectuarea controlului documentelor și acordării liberului la vamă, nefiind îndeplinită o condiție esențială de existență a infracțiunii și anume aceea de a fi introdus de două ori în decurs de un an bunuri în țară prin sustragere de la controlul vamal.
În motivarea recursului părții civile, s-a solicitat ca în rejudecarea cauzei să se dispună obligarea inculpatului la plata către autoritatea vamală a sumei de 3.809 lei cu dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale a acesteia. În susținerea cererii, au fost invocate prevederile art. 233 lit.d al.2 din Regulamentul CEE 2913/1992, care statuează că „în caz de sechestru și confiscare, datoria vamală se consideră totuși în scopul legislației penale aplicabile infracțiunilor vamale, a nu fi fost stinsă, dacă în conformitate cu legislația penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale”. S-a arătat că această prevedere trebuie interpretată în sensul existenței datoriei vamale în cazul infracțiunilor vamale raportat și la dispozițiile art. 234 al.3 din Legea nr. 86/2006 care stabilește în mod neechivoc că „în cazul infracțiunilor vamale, datoria vamală servește la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale și a pedepselor penale”. Totodată, s-a arătat că în sarcina inculpatului, potrivit acestor reglementări, s-a născut o datorie vamală în sumă de 3460 lei cu dobânzi și penalități aferente( calculate potrivit prevederilor art. 119 și urm. din OG 92/2003), începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale a prejudiciului. S-a făcut precizarea că țigaretele confiscate de la inculpat nu sunt valorificate de statul român, ci, potrivit dispozițiile art. 20665 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acestea sunt distruse.
Analizând recursurile declarate de inculpat și partea civilă prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Susținerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate. Astfel, deși martorii A. I. și N. T. au arătat că nu au văzut când au fost găsite țigările și nu au asistat la control, ultimul martor a menționat că inculpatul nu a formulat obiecțiuni. În ceea ce îi privește pe martorii C. A. D. și S. A., instanța de recurs constată că ambii au susținut că nu au cunoscut că inculpatul transportă țigări și unde anume sunt amplasate, deși țigările se aflau în portiere și era o cantitate destul de mare ca să nu poată fi sesizată. Pe de altă parte, prezența celor doi martori în autoturismul inculpatului se află sub semnul îndoielii câtă vreme nu există nici un act care să o confirme, inculpatul făcând propunerea de probațiune doar în fața instanței, deși a avut posibilitatea de a formula cereri și în cursul urmăririi penale; existând și unele contradicții în declarații, respectiv: unul susține că a auzit că inculpatul a declarat cantitatea de țigări pe care o transporta, celălalt că nu. În cursul urmării penale, în declarația de învinuit (. nr._), inculpatul a recunoscut faptul că având cunoștință că limita legală de introducere a țigărilor în România este de două pachete, a ascuns întreaga cantitate în portierele autoturismului pentru a nu fi depistat la controlul vamal. Apărarea inculpatului în sensul că nu i s-au adus la cunoștință drepturile atunci când a dat declarația sunt contrazise de procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare (._) în care se consemnează fapta, încadrarea juridică, că i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a fi asistat de un apărător și de a nu face nicio declarație, proces verbal semnat de inculpat.
Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 2 lit. b din Legea nr. 86/2006. Potrivit art. 60 din același act normativ: „(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declarații sumare, cu excepția celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spațiul aerian al teritoriului vamal. (2) Declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamală poate permite ca declarația sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu condiția ca acesta să comunice imediat sau să pună la dispoziție pe cale electronică informațiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declarației sumare, depunerea unei notificări și accesul la datele din declarația sumară în sistemul informatic al operatorului economic. (3) Declarația sumară se depune înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.”; iar potrivit art. 66: „Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care își asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu excepția mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintă mărfurile este obligată să menționeze declarația sumară sau declarația vamală depusă anterior pentru aceste mărfuri.” P. înțelegerea conținutului constitutiv al infracțiunii se impune a se avea în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora: „Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum și marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internațional și legislației române în materie.”; precum și art. 4 care definește la pct. 21, declarația vamală ca fiind: „actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și modalitățile prevăzute în reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal”; iar la pct. 23, prezentarea mărfurilor în vamă ca fiind: „înștiințarea autorității vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamală”. Din textele legale sus menționate rezultă că, o dată trecută linia de frontieră a României, mărfurile se află pe teritoriul vamal, iar persoana care le transportă are obligația de a se prezenta la biroul vamal din proprie inițiativă și să depună declarația vamală, infracțiunea de contrabandă fiind consumată în momentul în care se realizează controlul vamal, prin nedeclararea lor anterioară. De altfel, în speță, sub raport subiectiv, inculpatul a și arătat că a pus țigările în portierele autoturismului pentru a nu fi descoperite la controlul vamal. Ca atare, apărarea inculpatului este neîntemeiată. Totodată, este adevărat că art. 84 din Legea nr. 86/2006 prevede că: „ Declarația vamală se face: a) fie în scris; b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală; c) fie printr-o declarație verbală sau orice altă acțiune prin care deținătorul mărfurilor își manifestă voința de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile și condițiile prevăzute în regulamentul vamal.”; însă în speță nu a existat o asemenea manifestare de voință din partea inculpatului la biroul vamal înainte de a se proceda la control.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța de recurs constată că a fost corect individualizată, făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.p. și 52 C.p. Astfel, potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate. În speță, se reține că inculpatul are antecedente penale, că nu a avut o conduită sinceră în fața organelor judiciare și nu a manifestat regret pentru fapta comisă, precum și modalitatea de comiterea, cantitatea mare a țigaretelor netimbrate. Astfel, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. 2 lit. b din Legea nr. 86/2006 este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.p., reflectând gradul de periculozitate al faptei inculpatului, dar și persoana acestuia. Totodată, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 130/25.01.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 57/20.03.2010 a Tribunalului T., infracțiunea în speță fiind săvârșită în termenul de încercare al primei condamnări.
În ceea ce privește recursul părții civile, instanța de recurs constată că în mod corect Judecătoria D. a avut în vedere în cauză atât dispozițiile normelor interne, cât și dispozițiile art. 202 al.2 și 3 din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar și hotărârea din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/ Hauptzollamt Linz a Curții de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia. Astfel, din dispozițiile art. 234 al. 1, 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, rezultă că datoria vamală ia naștere și cu privire la mărfurile introduse ilegal în țară, actul generator al obligației fiind cel al pătrunderii pe teritoriul național. În același sens sunt și dispozițiile art. 202 al.2 și 3 din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, care prevăd că datoria vamală apare în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri devine debitor vamal. În această privință, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia, în considerentele hotărârii din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/ Hauptzollamt Linz a stabilit că pentru mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul Comunității (primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunității) și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, datoria vamală se stinge prin confiscare. Aceasta este și situația în speță, inculpatul fiind depistat la biroul vamal, astfel că datoria vamală s-a stins prin confiscare.
În motivarea recursului său, partea civilă a invocat dispozițiile art. 233 lit. d alin. 2 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 – Codul Vamal Comunitar, respectiv: „În caz de sechestru și confiscare, datoria vamală se consideră, totuși, în scopul respectării legislației penale aplicabile infracțiunilor vamale, a nu fi fost stinsă dacă, în conformitate cu legislația penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale”. Aceste dispoziții vizează însă numai împrejurarea că modul în care a fost stinsă datoria vamală nu afectează dreptul statului membru de a obține tragerea la răspundere penală a inculpatului, textul prevăzând în mod expres că datoria vamală se consideră a nu fi stinsă în scopul respectării legislației penale, acesta nestatuând că nu se stinge în cazul în care fapta este infracțiune, astfel că nu poate fi avută în vedere interpretarea dată de partea civilă în speță.
Față de aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. A. M. și partea civilă ANAF – Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 727/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați inculpatul și partea civilă la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B. A. M. și partea civilă ANAF – Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 727/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul și partea civilă la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N. G. B.
aflat în concediu medical,
semnează președintele completului
de judecată
L. ANI B.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B.- 12.04.2013
Tehnored- .C.U.- 12.04.2013
Prima inst.: Judecătoria D. – Jud.M. C.
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1534/2012. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din... → |
|---|
