Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1005/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1005/R
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpata M. A. și partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței penale nr. 1093/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpata recurentă lipsă, avocat B. S., lipsă partea civilă recurentă.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatei depune la dosar împuternicire avocațială și note de ședință și solicită acordarea unui termen pentru ca partea civilă să își motiveze recursul, având în vedere solicitarea acesteia,raportat și la împrejurarea că inculpata a achitat prejudiciul.
Procurorul nu se opune cererii, cauza fiind la primulo termen de judecată.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare.
Cauza a fost reapelată și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, întrucât prima instanță a omis să facă aplicarea prevederilor art.13 C.p, întrucât art. 6 din Lg.241/2005 a fost modificat prin Lg.50/2013, iar inculpata a comis infracțiunea în perioada 20.09._11, deci anterior modificării legii speciale, astfel că beneficiază de aplicare a legii mai favorabile. A mai arătat că după pronunțarea hotărârii de condamnare, anterior judecării recursului, inculpata a achitat suma de_ lei stabilită de prima instanță ca prejudiciu, astfel că prejudiciul este recuperat în totalitate și nu se mai justifică măsurile asiguratorii dispuse de instanță. Mai învederează că se impune și redozarea sancțiunii penale aplicată de instanța de fond, în sensul reducerii semnificative a duratei pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.c C.p, având în vedere atitudinea inculpatei de recunoaștere și regret pentru faptele comise și materializată și prin recuperarea integrală a prejudiciului.
A solicitat respingerea recursului părții civile ca nemotivat.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat în cauză de partea civilă și admiterea recursului inculpatei doar în ceea ce privește latura civilă și pe cale de consecință exonerarea acesteia de la plata prejudiciului, pedeapsa aplicată acesteia fiind corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
P. sentința penală nr. 1093/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei M. A., la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis e inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal, art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatei precum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 4(patru) ani și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, și inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente ., să plătească acestei părți civile suma de 13.870 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 11 din Legea 241/ 2005 raportat la art. 163 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei M. A. până la concurența sumei de 13.870 lei, măsura asiguratorie urmând a fi pusă în executare în condițiile art. 164 alin. 3 Cod procedură penală de către organele proprii de executare ale părții civile.
În temeiul art. 11 din Legea 241/ 2005 raportat la art. 163 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente ., cu sediul în A., Calea A. V., nr.153-163, ., jud.A., C.U.I._, până la concurența sumei de 13.870 lei, măsura asiguratorie urmând a fi pusă în executare în condițiile art. 164 alin. 3 Cod procedură penală de către organele proprii de executare ale părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 07.03.2013 în dosar nr.1366/P/2012 și înregistrat la data de 08.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.6 din legea 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a reținut în fapt că inculpata M. A. a fost administratoarea . în cursul anilor 2009-2011, perioadă în care deși a reținut de la angajații societății sume reprezentând impozit pe venituri salariale, contribuții la asigurări pentru șomaj și la asigurări pentru sănătate, nu a plătit aceste contribuții la bugetul consolidat al statului, așa încât s-a cauzat un prejudiciu Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cuantum de 15.870 lei, din care 10.589 lei – debit propriuzis și 5.281 lei – dobânzi și penalități de întârziere.
La urmărirea penală inculpata a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, solicitând chiar, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală aplicarea prevederilor art.320 ind.1 Cod procedură penală, însă, în fața instanței, în prezența apărătorului ales a arătat că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile procedural penale mai sus menționate, declarând în interogatoriul luat în ședința publică din data de 16.04.2013 că a fost plecată o perioadă îndelungată în străinătate, delegând contabila și directorul general să se ocupe de societate, menționând însă că, într-adevăr nu au fost achitate contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului de către ., a cărei administrator este, deoarece nu au existat venituri suficiente, fiind achitate cu prioritate sumele datorate către furnizori pentru a se putea continua activitatea societății.
Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.431 lei despăgubiri civile, reprezentând stopajul la sursă.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt că inculpata M. A. împreună cu numitul D. A. Ș. au înființat . în anul 2005, societatea fiind înmatriculată la Registrul Comerțului J_ având ca obiect principal de activitate „restaurante”, cu sediul în A., Calea A. V., nr.153-163, .. În calitate de administrator al acestei societăți, în perioada 20.09._11 inculpata a reținut de la angajați sume reprezentând impozit pe venituri salariale în cuantum de 3.288 lei, în perioada 25.10._11 a reținut sume reprezentând contribuția individuală la asigurări sociale în cuantum de 4.281 lei, în aceeași perioadă a reținut sume reprezentând contribuția individuală la asigurări pentru șomaj și contribuția la asigurări de sănătate în cuantum de 204 lei și respectiv 2.222 lei, rezultând suma totală de 10.589 lei, sumă pe care inculpata nu a virat-o la bugetul consolidat al statului, deși conform balanțelor de verificare analitică financiar-contabilă în perioada ianuarie 2010 – mai 2011
Probatoriul administrat în cauză se coroborează cu declarația inculpatei (f.44), care a recunoscut că nu au fost achitate contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului, deși au fost reținute de la angajați, arătând însă că nu au existat bani și că a fost plecată din țară o bună perioadă de timp, apărare ce urmează a fi înlăturată de instanță, întrucât chiar și plecată în străinătate, inculpata nu și-a pierdut calitatea de administrator a societății comerciale, fiind obligată să-și exercite în continuare atribuțiile specifice acestei funcții în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. De asemenea, martora P. R. M. ce a avut calitatea de contabil al acestei societăți comerciale în perioada 2006-2011, audiată fiind în ședința publică de astăzi a arătat că a adus la cunoștința inculpatei împrejurarea că reținerea sumelor datorate de la angajați și nevirarea acestora la bugetul consolidat al statului constituie infracțiunea de ”stopaj la sursă”, însă, inculpata a replicat, spunând „se va plăti când vor fi bani”.
În drept, fapta inculpatei M. A., care, în perioada 20.06.2009 – 30.05.2011, în calitate de administrator al ., a reținut de la angajați, pe statele de plată, suma de 10.589 lei, reprezentând contribuții cu reținere la sursă, sumă pe care nu a virat-o la bugetul statului în termen de 30 de zile de la scadență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei, precum și persoana inculpatei, care deși inițial a recunoscut în totalitate comiterea faptei, în fața instanței a revenit, menționând că nu este ea cea care s-a ocupat în ultima perioadă de administrare a societății, încercând să delege răspunderea în sarcina managerului general, precum și a contabilului societății, dar care nu este cunoscută cu antecedente penale astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar .
Având în vedere că inculpata este la primul conflict cu legea penală, a fost de acord cu recuperarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce i-a fost aplicată poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.870 lei conform adresei nr._/04.07.2012 (f.10 dos. u.p), instanța a constatat că inculpata a achitat suma de 2.000 lei conform chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ din 25.03.2013 aflată în copie la fila 32 dosar, astfel că inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabil civilmente . la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrate Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5 la 13.870 lei despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs în termen legal inculpata M. A. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A., recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 30.05.2013.
Recursurile nu au fost motivare în scris, susținerile orale ale apărătorului inculpatei fiind consemnate în practicaua prezentei decizii penale.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art. 385 ind.6 c.p.p, instanța constată că recursurile declarate de inculpata M. A. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că, inculpata în calitate de administrator al societății . A., în perioada 20 septembrie 2009- 30 mai 2011 nu a virat la bugetul consolidat al statului sumele reținute reprezentând contribuții de asigurări sociale, de șomaj, după cum a rezultat din probele scrise administrate în cauză și din adresele ANAF. Această stare de fapt a fost recunoscută de către inculpată în cursul urmăririi penale-fila 155 și urm. dosar UP, arătând că a reținut de la angajați contribuțiile pentru fondul de șomaj, sănătate, pensii și impozit pe salarii în perioada ianuarie 2010- martie 2011, aspect ce rezultă din adresa nr._/4.07.2012 a D. A., care nu au fost virate la bugetul de stat, poziție procesuală pe care inculpata și-a manifestat-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În fața instanței de fond- fila 44 dosar fond, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, arătând că viramentele către bugetul de stat nu au fost efectuate pentru că nu au existat disponibilități materiale, recunoscând că s-au efectuat alte plăți pentru a nu risca evacuarea firmei și s-a procedat la plătirea furnizorilor, pentru ca firma să poată funcționa. În continuarea declarației inculpata mai arată că are reprezentarea faptului că sumele reținute trebuiau plătite la bugetul de stat, dar că nu au existat bani în acest sens. Vinovăția inculpatei rezultă și din depoziția martorei P. R. M.- fila 63 dosar fond, care a fost contabila firmei administrată de către inculpată și arată că a adus la cunoștința acesteia împrejurarea că neefectuarea vărsămintelor la bugetul de stat după reținerea de la angajați constituie infracțiunea de stopaj la sursă, replica inculpatei fiind că „ se va plăti când vor fi bani”.
P. urmare, instanța de recurs apreciază că în mod corect a stabilit instanța de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu reținere la sursă în formă continuată, fapte prev. de art 6 din Lg.241/2005 cu aplic art 41 al.2 c.p.
Instanța de recurs apreciază că instanța de fond a omis să facă aplicarea prevederilor art. 13 C.p, întrucât art. 6 din Lg.241/2005 a fost modificat prin Legea nr. 50, publicată în M.Of nr. 146/19.03.2013, în sensul că a fost majorată pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art.6, iar cum inculpata recurentă a comis infracțiunea recunoscută în perioada 20.09._11, deci anterior modificării legii speciale, aceasta beneficiază de aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, instanța va reține aplicarea dispozițiilor art. 13 c.p în raport cu infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata.
În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de recurs apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicată a inculpatei, care a conștientizat semnificația socială a faptelor comise și caracterul ilicit al acestora, a manifestat preocupare pentru achitarea prejudiciului, este la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscută în evidențele cazierului judiciar cu condamnări anterioare, astfel că se impune aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru fapta comisă, sens în care, instanța va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 6 din Lg.241/2005 cu aplic art. 41 al.2 cp și art.13 cp, de la 2 ani la 1 an închisoare și în mod corespunzător și termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs reține că partea civilă D. A. a solicitat obligarea inculpatei la dobânzi și penalități de întârziere conform OG 92/2003 precum și instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor cu care s-a constituit parte civilă. Astfel, potrivit adresei aflată la fila 10 dosar urmărire penală, D. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de_ lei, reprezentând :_ lei total obligații ( 3882 lei impozit venit salarii; 4281 CAS asigurați; 204 lei șomaj asigurați; 2222 sănătate asigurați) la care se adaugă accesoriile ( dobânzi și penalități de întârziere de 5281 lei, calculate până la data de 04.07.2012). Din această sumă inculpata M. A. a achitat la data de 18.06. 2013 suma de_, iar la data de 25.03.2013 cu chitanța nr._ a achitat suma de 2.000 lei ( fila 32 dosar prima instanță), rezultând suma de 15.870 lei. De la data de 4.07.2012 și până la data achitării integrale a prejudiciului- 18.06.2013 au mai curs penalități de întârziere, astfel că instanța va obliga inculpata alături de partea responsabilă civilmente și la plata acestora.
Astfel, se vor admite recursurile declarate de inculpata M. A. și partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței penale nr. 1093/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, care va fi casată și rejudecând:
Se va reține aplicarea dispozițiilor art. 13 C.p. în raport cu art. 6 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării prin legea nr. 50/14.03.2013) cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 (doi) ani la 1 (un) an închisoare și termenul de încercare stabilit conform 82 C.p. de la 4 ani la 3 ani.
Va obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de_ lei pentru perioada 04.07._13.
Va constata că inculpata a achitat prejudiciul cauzat până la data de 04.07.2012, constând în debitul de_ lei și dobânzile aferente acestei sume calculate până la data de 04.07.2012.
Se vor menține măsurile asiguratorii în limita cuantumului dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de_ lei pentru perioada 04.07._13.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.p.p., admite recursurile declarate de inculpata M. A. și partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței penale nr. 1093/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală recurată și rejudecând:
Reține aplicarea dispozițiilor art. 13 C.p. în raport cu art. 6 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării prin legea nr. 50/14.03.2013) cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p..
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 (doi) ani la 1 (un) an închisoare.
Reduce termenul de încercare stabilit conform 82 C.p. de la 4 ani la 3 ani.
Obligă inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de_ lei pentru perioada 04.07._13.
Constată că inculpata a achitat prejudiciul cauzat până la data de 04.07.2012, constând în debitul de_ lei și dobânzile aferente acestei sume calculate până la data de 04.07.2012.
Menține măsurile asiguratorii în limita cuantumului dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de_ lei pentru perioada 04.07._13.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate..
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. G. B. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/09.12.2013
Tehnored A.J. /2 ex/09.12. 2013
Prima instanță: Judec. A.- M. C.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea de... → |
|---|
