Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1723/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1723/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1723/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2012

PREȘEDINTE: V. S.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: F. I.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror M. V..

Pe rol se află judecarea recursul declarat de inculpatul N. Ș. M. A., împotriva Încheierii pronunțate de Tribunalul T. la data de 6.12.2012, în dosarul nr._ 12.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat oficiu U. T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³ C.p.p, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate, revocarea arestării preventive și cercetarea în continuare în stare de liberate a inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică arătând că subzistă în continuare motivele avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul recurent N. Ș. M. A. solicită judecarea sa în stare de libertate arătând că are doi copii minori, soția este însărcinată.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 06.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 12,

În baza art. 300¹ alin. 1 Cod de procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N. Ș. M. A..

În baza art. 300¹ alin. 3 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului N. Ș. M. A., fiul P. și A., născut la data de 24.10.1985, în Timișoara, jud. T., domiciliat în ., ., jud. T., posesor al CI . nr._, CNP_, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 104/14.10.2012 emis de Tribunalul T., urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate de instanța de judecată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 03.02.2012.

În baza art. 139 alin. 1 și 2 C.p.p. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat.

S-a fixat termen de judecată la data de 19.12.2012, sala 162, ora 9,00, pentru când se citează părțile.

Pentru a pronunța această încheiere penală, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 925/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 05.12.2012, sub număr unic de dosar_ 12, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Movacovici Ș. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 alin.1 lit. i C.p., reținându-se în fapt că în data de 13.10.2012 a aplicat o lovitură cu un cuțit părții vătămate V. A., cauzându-i leziuni la nivel cervical drept, cu secționare de venă jugulară, ce au necesitat o intervenție chirurgicală de urgență, leziunile suferite punându-i victimei viața în primejdie.

În probațiune, s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 925/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 925/P/2011 din data de 13.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul N. Ș. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C.p. rap. la art. 174, 175 alin.1 lit.i C.p.

Prin încheierea penală nr. 105/CC/14.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului T. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. Ș. M. A. pe o perioadă de 29 zile, fiind emis față de acesta mandatul de arestare preventivă nr. 104/14.10.2012, apreciindu-se de către judecător că față de inculpat sunt incidente temeiurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.

Potrivit dispozițiilor art.300¹ alin.1 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.

Având a se pronunța asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul N. Ș. M. A., instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în privința acestuia fiind incidente în continuare dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție prev. de art. 148 lit.f C.p.p., instanța a constatat că probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu și de constatare, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raport de constatare medico-legală, conferă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută de art. 148 lit.f C.p.p., instanța a considerat că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate la acest moment procesual este evidențiat de natura și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii reținute în sarcina acestuia, infracțiune contra vieții persoanei, săvârșită în timpul nopții, pe o stradă aglomerată din Complexul studențesc Timișoara, asupra unei persoane pe care nu o cunoștea, aflată în disproporție fizică, în urma unui conflict spontan, printr-o modalitate extrem de violentă ( aplicarea unei lovituri de cuțit), pe fondul consumului de alcool, toate acestea fiind aspecte ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului. Totodată, la aprecierea periculozității sociale a inculpatului, instanța a apreciat că nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că acesta purta asupra sa, în timp ce ieșise cu prietenii în oraș, un cuțit – instrument tăietor înțepător apt să producă decesul unei persoane.

În același timp, instanța a apreciat că starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate la moment procesual este evidențiată și de tulburarea generată ordinii publice de fapta inculpatului, de împrejurarea că lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură să genereze un sentiment de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, precum și de neîncredere legat de reacția autorităților față de acest tip de comportament, consecințe incompatibile cu principiile unei societăți democratice.

Totodată, instanța a apreciat că menținerea stării de arest preventiv apare ca o condiție necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, raportat la persoana inculpatului, care a adoptat un comportament violent nereprezentând un caz izolat în viața acestuia. După cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni cu violență (tâlhărie) și, de asemenea, a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte de violență (lovire, purtare ilegală de cuțit și distrugere), așa încât, în opinia instanței, inculpatul poate fi caracterizat ca fiind o persoană violentă.

Pe de altă parte, la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, admițând posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.

Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de o gravitate deosebită, cu consecințe care ar fi putut fi dintre cele mai grave pentru partea vătămată, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate, incidentul, fiind de o violență deosebită, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.

Pentru aceste considerente, în baza art. 300¹ Cpp raportat la art. 160^b Cpp, instanța a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat, iar în temeiul art. 300¹ alin. 3 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.

În condițiile în care s-a apreciat că la acest moment procesual măsura arestării preventive își menține caracterul adecvat, menținându-se temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri, în baza art. 139 alin.1 și 2 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Împotriva încheierii tribunalului T. a declarat recurs inculpatul N. Ș. M. A. care nu a fost motivat în scris fiind susținut oral de către inculpat și apărătorul din oficiu ambii solicitând revocarea arestării preventive și cercetarea în continuare în stare de liberate.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.3856, al.3 Cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Potrivit prev. art.300¹ cpp, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere,revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.

Din actele de la dosar rezultă că inculpatul N. Ș. M. A. a fost a fost arestat preventiv, la data de 14.10.2012 de către Tribunalul T., pe o perioadă de 29 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 Cp., rap. la art.174, 175 al.1 lit.i Cp

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată,în stare de arest, prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., nr. 925/P/2012.

Procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive, conform prev. mai sus menționate se constată temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat astfel că se impune menținerea în continuare inculpatului în stare de arest.

Potrivit probelor din dosarul de urmărire penală, în data de 13.10.2012, numitul B. R., fratele inculpatului N. Ș. M. A., s-a deplasat la partea vătămată V. A. care se afla în fața locuinței sale și pe fondul unui conflict care a avut loc în urmă cu câteva zile între inculpat și partea vătămată de i-a aplicat acesteia din urmă o lovitură în zona feței și urmare a acestei lovituri partea vătămată a căzut la pământ însă în timp ce se ridica, din spatele său a venit inculpatul care i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona gâtului.

În cursul urmăririi penale au fost administrate probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune astfel că este îndeplinită cerința prev. de art. 143 cpp

Este îndeplinită și condiția prev. de art. 148 lit. f în sensul că pentru fapta presupus a fi comisă de inculpat legea prevede pedeapsa de mai mare de 4 ani închisoare și față de natura și gravitatea faptei, pericolul social și rezonanța pe care o provoacă în rândul opiniei publice săvârșirea unor asemenea fapte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere aceste considerente, în mod întemeiat, instanța de fond a apreciat că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, cel puțin în această fază, se impune menținerea inculpatului în stare de arest astfel că recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art.385¹⁵, pct.1 lit.b cpp.

Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art._ pct.1, lit. b Cpp. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. Ș. M. A., împotriva Încheierii pronunțate de Tribunalul T. la data de 6.12.2012, în dosarul nr._ 12.

Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu către Baroul T..

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10.12.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V. SandoviciConstantin CosteaFlavius I.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./14.12.2012

Tehnored. C.P./03.01.2013

Primă instanță: Trib.T. – jud. I.P.