Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1000/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1000/R
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. O. și inculpatul U. R. M. împotriva sentinței penale nr. 18/11.02.2013 pronunțată de J. O. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales P. I. C., lipsă partea civilă intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului solicită în probațiune audierea martorului C. M., unul din cei trei martori care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului și care a dat declarații contradictorii, mai exact și-a schimbat întru totul declarația dată în faza de urmărire penală. Apreciază că această cerere este pertinentă și utilă pentru aflarea adevărului în cauză.
Instanța, pune în discuție cererea formulată de apărătorul inculpatului.
Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune, solicitând a se avea în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale existent la filele 239, 572, 164-160, 183, 236, care nu lasă loc de îndoială privind vinovăția inculpatului reținută de parchet.
În deliberare, instanța văzând încheierea de ședință a primei instanțe și procesul verbal de căutare a martorului C. M. ( fila 320 dosar fond) și din care rezultă că martorul C. M. este plecat în Italia și având în vedere și faptul că nu s-a făcut dovada că acest martor ar avea un alt domiciliu în prezent, va respinge cererea de probațiune, la soluționarea cauzei urmând a fi avute în vedere toate declarațiile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de P. de pe lângă J. O., solicitând admiterea acestuia, motivat de faptul că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului U. R. M., respectiv de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.p, cu aplicarea art. 41al.2 cp, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aceasta nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C.p, nefiind corect aleasă nici modalitatea de executare a pedepsei raportat la cuantumul prejudiciului creat părții civile.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recuruslui, casarea sentinței recurate și urmare rejudecării, să se dispună achitarea în baza art. 10 lit.a C.p.p, întrucât fapta nu există, condamnarea pronunțându-se doar pe baza declarațiilor martorilor V. I., A. F. T. și C. M., primii doi dând declarații contradictorii în privința sumelor de bani și a modalității de instigare la comiterea faptei, iar ultimul fiind un martor interesat și subiectiv întrucât în cursul urmăririi penale urma să devină ginere al coinculpatei V. I..În ceea ce privește persoana inculpatului solicită a se avea în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. din care rezultă că inculpatul este o persoană pe deplin integrată social. În ceea ce privește recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia, susținerile din motivele de recurs nu sunt argumentate.
Procurorul solicită respingerea recursului inculpatului, motivat de faptul că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția acestuia, raportat la declarațiile coinculpatei V. I. și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat achitarea sa întrucât procesul este fabricat și este rodul unei răzbunări a coinculpatei.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18/11.02.2013 pronunțată de J. O. în dosar nr._, în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a si art. 76 al. 1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul U. R. M., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „instigare la delapidare cu consecinte deosebit de grave” savarsita in forma continuata.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.65 alin.2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil, s-a admis cțiunea civila formulata de partea civila . a fost obligat sa plateasca in solidar cu numitaVacariu I. – condamnata prin Sentinta penala nr. 18/04.02.2011 pronuntata de judecatoria Oravita in dosar_ - suma de 427.930 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din data de 14.09.2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timisoara, din Dosar nr.175/P/2010, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată a inculpaților V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grave” savarsita in forma continuata, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si U. R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare cu consecinte deosebit de grave savarsita in forma continuata, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal. De asemenea s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului U. R. M. in ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si s-a conformat neinceperea urmaririi penale fata de U. S. I. C. in ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si fata de Biti S. C. in ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazute de art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravita la data de 05.10.2010 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că inculpatul U. R. M. a determinat inculpata V. I. – ce era angajata ca gestionar la .. 9 din Resita - sa isi insuseasca din gestiunea societatii in perioada februarie 2008-iulie 2009 suma de 563.780,6 lei. Cea mai mare parte din aceasta suma a fost imprumutata de inculpata V. I. inculpatului U. R. M. pentru a-l ajuta sa finalizeze casa pe care mama acestuia o detinea in Brasov. Inculpatul U. R. M. cunostea provenienta banilor primiti cu titlu de imprumut.
Prin Sentinta penala nr. 18/04.02.2011 pronuntata de judecatoria Oravita in dosar nr._ instanta, in baza dispozitiilor art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si a art. 3201 al. 7 Cod procedura penala a condamnat-o pe inculpata V. I. la pedeapsa de un an inchisoare cu executare pentru savarsirea infractiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grave savarsita in forma continuata iar in baza disp. art. 71 Cod penal i-a interzis drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a- II –a si lit b Cod penal. Instanta a admis actiunea civila formulata de partea civila . si a obligat inculpata la plata catre partea civila a sumei de 427.930 lei reprezentand despagubiri civile. De asemenea a obligat inculpata la plata catre stat sumei de 600 lei reprezentand cheltuieli judiciare. Prin aceeasi sentinta s-a disjuns solutionarea cauzei privind pe inculpatul U. R. M..
Sentinta judecatoriei a ramas definitiva in urma respingerii de catre Curtea de Apel Timisoara a recursului declarat in cauza de inculpata V. I.. Celelalte parti din dosar si parchetul nu au formulat recurs.
Dosarul disjuns a fost inregistrat pe rolul judecatoriei Oravita sub nr._ .
Audiat in fata instantei, inculpatul U. R. M. nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina lor prin actul de sesizare al instantei.
In timpul cercetarii judecatoresti au fost audiati martorii L. D. E., C. R. C., B. A. G., S. G. C., S. D., D. L., F. C. T., A. F. T., Izvernar N., S. M., B. S. F., Pircea O. G., Tiution M. declaratiile acestora fiind consemnate in scris si depuse la dosarul cauzei iar din dispozitia instantei au fost comunicate caziere judiciare actualizate ale inculpatului U. R. M.. Datorita imposibilitatii de prezentare s-a renuntat la audierea in fata instantei si s-a dat citire declaratiilor date in faza de urmarire penala pentru martorii Biti S. C., C. M., M. T. A., M. C. si C. E. – decedata. Pentru C. M. au fost depuse la dosarul cauzei de catre inculpat doua declaratii - una autentificata si una olografa La dosarul cauzei a fost depus un referat de evaluare a inculpatului U. R. M. intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Brasov si o caracterizare a acestuia intocmita de angajator.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17 august 2009, in baza deciziei nr. 214/17 august 2009, dl. S. I., administratorul partii vatamate S C. S. . sediul in localitatea Oravita, judetul C.-S. a dispus efectuarea unui inventar la depozitul de materiale de constructii nr. 9 Resita, unde invinuita V. I. avea calitatea de gestionar. Cu aceasta ocazie, comisia de inventariere formata din martorii S. M., B. S. F., Pircea O. G. si Tintion M. a constatat un minus in suma de 614.030,25 lei in gestiunea condamnatei V. I..Condamnata V. I. a fost angajata in calitate de gestionar la depozitul de materiale de constructii nr. 9, Resita, impreuna cu fiica sa Biti S. C. incepand cu anul 2005. In cursul anului 2006, V. I. l-a cunoscut pe inculpatul U. R. M., care era reprezentantul unei firme de la care S C. "S. .. achizitiona materiale si cu care a inceput o relatie de prietenie, care in scurt limp s-a transformat ., relatie care cel putin din punctul de vedere al lui V. I. era foarte apropiata si urma sa conduca la casatorie.In anul 2007, inculpatul U. R. M., care locuia in Brasov, a demarat lucrari de renovare si extindere a imobilului din Brasov, ., judetul Brasov in care locuia impreund cu mama sa insa datorita posibilitatilor financiare reduse, a fost nevoit sa apeleze la un credit bancar pe care l-a obtinut de la Volksbank Romania SA. - Sucursala Brasov. Intrucat lucrarile de renovare si extindere incepute erau costisitoare, sumele obtinute prin credit s-au terminat rapid.Condamnata V. I. a aflat despre existenta constructiei in februarie 2008 cand s-a deplasat la Brasov, ocazie cu care inculpatul U. R. M. i-a comunicat problemele sale financiare precum si faptul ca nu dispune de suficienti bani pentru finalizarea lucrarilor. Ca urmare aceasta s-a oferit sa-l ajute financiar cu suma de 2.000 Euro, primiti de la sora sa suma pe care ulterior a si virat-o . al inculpatului. Inculpatul i-a solicitat condamnatei V. I. sa-l mai sprijine financiar, sugerandu-i sa ia bani din incasarile societatii la care lucra intrucat pe fondul unui rulaj mare de marfa nu se putea constata lipsa acestora decat in urma unui inventar. Banii urmau a fii rambursati societatii din sumele pe care inculpatul U. R. M. urma sa le obtina prin vanzarea unei parti din imobilul situat in Brasov, care se compunea din 3 garsoniere, 3 apartamente cu 2 camere si un garaj. Ca urmare, in perioada februarie 2008 - mai 2008, Condamnata V. I. a sustras in mod repetat diferite sume de bani, pe care, fie le vira . al inculpatului U. R. M., fie i le inmana personal cand acesta venea la Resita, sau condamnata se deplasa la Brasov. Cu ocazia uneia dintre deplasarile condamnatei la Brasov intre ea si inculpatului U. R. M. s-a incheiat contractul de imprumut autentificat sub nr. 914/17 iunie 2008 la Biroul Notarului Public S. V. Ariadna, in care a fost stipulat faptul ca condamnata i-a imprumutat anterior inculpatului suma de 160.000 RON, termenul de restituire al imprumutului fiind 17 iunie 2012. Conform contractului de imprumut, restituirea banilor urma sa fie facuta in rate lunare de 3.333,33 RON. V. I. sustine faptul ca suma trecuta in contractul de imprumut viza doar sumele predate personal, pentru care nu avea nici o dovada, si nu sumele de bani pe care i le-a transmis invinuitului in contul bancar al acestuia. In continuare condamnata a continuat sa sustraga diferite sume de bani din gestiune, pe care le-a transmis lui U. R. M., fie direct, fie prin virament bancar. In data de 01 aprilie 2009 s-a intalnit cu U. R. M. la Sibiu si i-a inmanat suma de 140.000 RON pe care acesta o solicitase in vederea finalizarii rapide a constructiilor. Intrucat relatiile dintre cei doi s-au degradat in timp, la solicitarea lui V. I. s-a incheiat un nou contract de imprumut, autentificat sub nr. 662/01 aprilie 2009 la Biroul Notarului Public Bucsa R. G. din Sibiu. In contract s-a consemnat faptul ca suma de bani a fost primita de inculpat cu ocazia incheierii contractului iar imprumutul urma a fii rambursat integral la data de 25 martie 2012. Cu ocazia acestei intalniri intre cei doi a intervenit o cearta iar U. R. M. i-a comunicat lui V. I. intentia de rupere a relatiei. Ca urmare V. I. s-a adresat Biroului Executorului Judecatoresc Balca F. si a solicitat executarea silita a inculpatului pentru ratele scadente din contractul de imprumut nr. 914/17 iunie 2008, in valoare totala de aproximativ 60.000 RON.Intrucat V. I. nu detinea un titlu executoriu pentru sumele transferate lui U. R. M. prin virament bancar, la data de 27 mai 2009 a initiat o actiune civila impotriva acestuia la Judecatoria Brasov (dosar nr._/97/2009) prin care a solicitat obligarea paratului sa-i achite suma de 216. 740 lei. Judecatoria Brasov a admis in parte actiunea si prin Sentinta civila nr. 6271/26 mai 2010 l-a obligat pe U. R. M. sa ii plateasca reclamantei suma de 111.110 RON, suma ce a fost depusa in contul bancar al acestuia de reclamanta ulterior datei de 17 iunie 2008. Instanta a respins in rest actiunea stabilind faptul ca diferenta de 105.630 lei a fost cuprinsa in contractul de imprumut nr. 914/17 iunie 2008.Minusul din gestiunea condamnatei V. I. stabilit cu ocazia inventarierii din august 2009 (614.030,55 RON) cuprinde in afara sumelor de bani insusite de V. I. si suma de 50.250 lei reprezentand contravaloarea unor materiale de constructii livrate in perioada aprilie - august 2009 catre S C Banatica G." SR.L. ce ulterior a fost recuperata integral. Condamnata V. I. a platit partii civile S C "S. .. Oravita suma de 204.803,25 lei pentru acoperirea in parte a prejudiciului provocat prin infractiune. Prin contractul de cesiune nr. 345/01.03.2010 autenticat de Biroul Notarului Public Cahnita C. V. I. a cesionat partii civile cele doua contracte de imprumut incheiate cu U. R. M. in valoare totala de 300.000 lei.La data de 12 noiembrie 2009, organele de cercetare penala au instituit un sechestru penal asupra imobilului detinut de catre U. R. M. situat in Brasov, ., judetul Brasov. Conform raportului de evaluare intocmit de NAJ Property Partners valoarea imobilului a fost estimata la 327.000 Euro.In vederea garantarii recuperarii vreunui eventual prejudiciu de catre partea civila, condamnata V. I. a incheiat cu S C "S. . contract de ipoteca asupra unui apartament cu doua camere pe care il detine in Resita.
Audiat in fata instantei, inculpatul U. R. M. nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa prin actul de sesizare si a declarat ca a avut o relatie de concubinaj cu V. I., nu a primit bani de la aceasta la Sibiu iar contractele de imprumut au fost incheiate la initiativa sa. Se opune la admiterea actiunii civile dar este de acord cu mentinerea contractelor de imprumut semnate cu V. I. despre care stie ca au fost cesionate. Recunoaste transferul prin virament bancar a unor sume de bani dar nu recunoaste transferurile manuale de bani. A fost prieten cu V. I. in perioada 2006-2009 dar nu a locuit niciodata cu aceasta ci se intalneau o data la doua saptamani. Condamnata ii suporta costurile de deplasare si cazare si ca urmare avea impresia ca aceasta este o persoana cu bani si mai multe proprietati – respectiv un teren si doua garsoniere in Resita si un apartament cu doua camere in Timisoara. A fost in mai multe randuri la locul de munca al condamnatei la Resita dar nu a fost niciodata singur cu ea. Din informatiile pe care le detinea, condamnata tinea contabilitatea la mai multe societati comerciale si primea sume de bani si de la sora sa din Germania. In timpul relatiei dintre ei, condamnata i-a cumparat inculpatului un autoturism marca Citroen pe care acesta l-a folosit timp de 6 luni dupa care i l-a luat intrucat era geloasa. Nu i-a solicitat niciodata inculpatei sa-i dea bani din gestiune.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Sustinerile inculpatului au fost insa contrazise de declaratiile condamnatei V. I. care a aratat ca inculpatul U. R. M. cunostea sursa sumelor de bani pe care i le punea la dispozitie si in fapt i-a sugerat sa ia sume de bani din incasarile societatii la care era angajata. Inculpatul a beneficiat de toate sumele de bani pe care ea le-a sustras si a amenintat-o telefonic in mai multe randuri ca daca nu ii va da in continuare bani pentru a-si termina casa ii va spune patronului societatii ca a sustras bani din gestiune. Inainte de descoperirea faptelor i-a solicitat inculpatului sa-i restituie banii pentru a acoperii lipsurile din gestiune dar inculpatul a refuzat si prin urmare a fost obligata sa se adreseze instantei civile. Relatia de concubinaj dintre ea si inculpat au fost foarte apropiata si s-a derulat timp de 5 ani intre 2005 si 2009. In total i-a dat inculpatului suma de 5._ lei vechi ce a provenit in totalitate din sustrageri din gestiunea societatii. Banii au fost dati fie personal, fie prin virament bancar fie prin depuneri in contul unei persoane fizice indicate de reclamant. Cu ocazia inmanarii unor sume de bani personal inculpatului acesta si-a mamifestat nemultumirea fata de cuantumul respectivei sume raportat la vanzarile pe care le avea depozitul gestionat de V. I..
Declaratiile acesteia au fost confirmate de declaratiile date in faza de urmarire penala de martorul C. M. care a aratat ca a fost prezent la mai multe discutii directe sau telefonice dintre V. I. si inculpatul U. R. M. si l-a auzit pe inculpat cerandu-i condamnatei sa ii dea diferite sume de bani din incasarile depozitului S. C. "S. .. Oravita. Martorul a declarat in faza de urmarire penala ca in timpul uneia dintre discutiile la care a asistat condamnata i-a cerut inculpatului sa ii restituie sumele de bani predate pentru a le pune inapoi in gestiune iar inculpatul i-a promis ca va face acest lucru solicitandu-i sa amane cat poate inventarul pentru a obtine banii. De asemenea martorul a declarat faptul ca in mai multe randuri a condus-o pe V. I. la Brasov pentru a se intalnii cu U. R. M.. C. M. nu a putut fii audiat in timpul cercetarii judecatoresti intrucat era plecat la munca in strainatate insa conform Incheierii de sedinta din 28.11.2012 inculpatul U. R. M. a depus la dosarul cauzei la fila 348 declaratia martorului autentificata de notar public Stefaniga M. sub nr. 76/16.11.2012 din cuprinsul careia rezulta faptul ca l-a vazut pe inculpatul U. R. M. cu ocazia uneia dintre vizitele sale la . dar nu a asistat la nici o discutie intre acesta si V. I. iar ulterior nu l-a mai vazut niciodata. Aceasta declaratie este imprecisa, contrazice in parte declaratiile detaliate si concrete date in faza de urmarire penala insa martorul nu afirma cu certitudine faptul ca anterior intalnirii la care face referire nu l-a intalnit pe inculpat. Din concluziile scrise depuse in probatiune de avocatul inculpatului instanta retine faptul ca in opinia acestuia declaratiile date de martor in faza de urmarire penala pot conduce la concluzia ca acesta a savarsit infractiunea de tainuire si chiar de complicitate la delapidare. O asemenea interpretare poate explica schimbarea substantiala a pozitiei martorului din faza de urmarire penala pana in faza de judecata. In conditiile in care martorul nu a putut fi audiat nemijlocit de instanta, declaratia notariala data de martorul C. M. va fii inlaturata. Declaratia olografa a martorului depusa la acelasi termen de inculpat va fii inlaturata pentru aceleasi considerente.
Martorul A. F. T. a declarat in faza de urmarire penala ca l-a intalnit in cursul anului 2008 pe inculpatul U. R. M. la locul de munca al lui V. I. si a auzit cum acesta i-a solicitat condamnatei o suma de bani pentru finalizarea unei construciii pe care o detine, context in care condamnata i-a inmanat suma de 1.000 lei precizand ca va trebui sa-i puna la loc, fiind din incasari. Cu toate acestea inculpatul i-a solicitat lui V. I. ca si in ziua urmatoare sa-i trimita bani. In fata instantei martorul a declarat ca isi mentine declaratiile date in faza de urmarire penala si ca V. I. a recunoscut de fata cu alte persoane faptul ca ia bani din gestiune iar ulterior ii pune la loc. Pe inculpat l-a vazut in mai multe randuri la locul de munca al condamnatei dar nu a purtat discutii cu acesta si nu a asistat la sau nu a fost interesat de discutiile purtate intre V. I. si inculpat.
Din declaratia martorului C. Ermina a rezultat ca mama inculpatului U. R. M., numita Lupsan L. - in prezent decedata – i-a spus . ca fiul sau a primit de la condamnata circa 500.000 RON.
Din declaratiile celorlalti martori – cunoscuti sau prieteni ai inculpatului – a rezultat faptul ca acestia o percepeau intradevar pe condamnata V. I. ca fiind o persoana cu disponibilitati financiare insemnate Se impune insa a fii facuta o diferenta clara intre relatia pe care respectivii martori o aveau cu V. I. – aceea de cunostinte intamplatoare si relatia de concubinaj pe care aceasta a avut-o cu inculpatul timp de 3 ani. Daca este rezonabil a aprecia ca prietenii inculpatului aveau o imagine deformata asupra acesteia, nu se poate admite acelasi lucru cu privire la inculpat care a vizitat-o frecvent pe condamnata, cunostea functia pe care aceasta o ocupa in cadrul ., conditiile locative de care beneficia si in general disponibilitatie financiare de care dispunea. In conditiile in care V. I. spera sa concretizeze relatia cu inculpatul printr-o casatorie este rezonabil in sensul disp art. 681 CodProcedura penala faptul ca in aceasta perioada de concubinaj cei doi au comunicat in ceea ce priveste proiectele materiale si sentimentale de viitor. Este de retinut faptul ca desi a fost angajata in cadrul partii vatamate din 1998 si pe post de gestionara la depozitul din Resita din 2005, V. I. nu a inceput sa ia bani din gestiune decat incepand cu 2008 iar marea majoritate a banilor a fost utilizata pentru constructia imobilului apartinand – la acel moment mamei inculpatului U. R. M.. Banii au fost virati in multe transe, in sume mici, aspect ce nu concorda cu imaginea pe care inculpatul sustine ca si-a format-o despre condamnata. In afara considerentelor de ordin personal condamnata a fost convinsa sa isi insuseasca banii cu argumentul ca raportat la evolutia pietei imobiliare, sumele insusite si investite in constructia ce urma a fi vanduta, puteau sa fie acoperite foarte usor, cu profit, in urma vanzarii imobilului.
S-a apreciat de instanță, că în drept fapta inculpatului U. R. M. care o perioada mai multe luni, in perioada 2008 - 2009, a determinat-o cu intentie pe condamnata V. I. sa isi insuseasca fara drept, in interesul condamnatei si al inculpatului suma de 563.780,6 lei apartinand partii vatamate . si aflata in gestiunea condamnatei V. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „instigare la delapidare cu consecinte deosebit de grave” savarsita in forma continuata, prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în actiunea inculpatului de a o determina pe condamnata V. I. sa isi insuseasca fara drept, in interesul condamnatei si al inculpatului suma de 563.780,6 lei apartinand partii vatamate .. Actiunea de determinare a inceput inainte ca condamanata sa fii luat hotararea de a-si insusii sume de bani din gestiune.Urmarea imediată constă în prejudiciul cauzat patrimoniului părții vătămate, iar legătura de cauzalitate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Aspectul de calificare este atras de valoarea mai mare de 200.000 lei a prejudiciului produs si prin urmare, raportat la dispozitiile art. 146 Cod penal devin aplicabile in cauza si dispozitiile art. 2151 al. 2 Cod penal.
În cauză sunt întrunite condițiile participației penale sub forma instigarii proprii in forma simpla intrucat autoarea V. I. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv delapidare cu consecinte deosebit de grave savarsita in forma continuata, iar inculpatul U. R. M. a determinat-o sa savarseasca fapta, actele de instigare fiind incepute inainte ca autoarea sa ia decizia de a comite infractiunea. Actele de instigare au continuat si dupa inceperea savarsirii faptei de catre autoare iar inculpatul a beneficiat de produsul infracțiunii. Activitatile ulterioare ale inculpatului constituie o complicitate morala de mentinere a hotararii infractionale insa participatia penala sub forma instigarii absoarbe participatia penala sub forma complicitatii.
Forma continuata a infractiunii de instigare la delapidare cu consecinte deosebit de grave a rezultat din faptul ca inculpatul a savarsit actele de instigare la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu are antecedente penale.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la delapidare cu consecinte deosebit de grave” savarsita in forma continuata, prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 2151 al. 1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a a determinat o alta persoana cu intentie sa savarseasca o infractiune, provocand un prejudiciu insemnat unei societati comerciale private.Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este născut la data de 19.10.1976, este în vârstă de 37 de ani, studii 12 clase, agent de vanzari la . antecedente penale.
Instanța a avut în vedere faptul ca din cuprinsul caracterizarii eliberate de angajator rezulta faptul ca inculpatul este o persoana cu o buna activitate profesionala si bine integrata social. Din Raportul de Evaluare intocmit de serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Brasov rezulta faptul ca inculpatul se preocupa sa obtina constant venituri din munca si sa isi perfectioneze pregatirea profesionala – fara insa ca sub acest aspect sa dea dovada de consecventa fiind inscris la trei forme de studii superioare fara a absolvii vreuna. Comportamentul inculpatului era inainte de savarsirea infractiunii dar si ulterior unul prosocial iar planurile sale de viitor includ intemeierea unei familii si vanzarea casei din Brasov in vederea achitarii datoriilor. Din verificarile efectuate la Sectia 1 Politie Brasov rezulta ca nu a mai fost cercetat in alte dosare penale si nu produs tulburarii ale linistii si ordinii publice. Se apreciaza ca probabilitatea ca acesta sa comita noi infractiuni este scazuta si ca va avea un comportament de conformare fata de normele si valorile sociale. In aceste conditii, instanta, a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) Cod penal si in consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului pentru infractiunea savarsita o pedeapsă sub minimul special apreciind ca o astfel de sanctiune va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a retinut că . s-a constituit parte civilă în cauză prin adresele nr. 2613/29.09.2009 si nr. 2614/29.10.2009 cu suma de 991.710,25 lei din care 563.780 lei reprezinta prejudiciu efectiv iar suma de 427.930 lei reprezinta dobanzi.
Prin Sentinta Penala nr. 18/04.02.2011 pronuntata in dosar nr._ ramasa definitiva Judecatoria Oravita a obligat condamnata V. I. la plata catre . a sumei de 427.930 lei reprezentand despagubiri civile. Prin aceasta sentinta instanta a stabilit definitiv valoarea prejudiciului suferit de partea civila.
Din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de partea civila in data de 08.02.2013 instanta a retinut faptul ca ulterior pronuntarii sentintei antementionate a fost vandut apartamentul condamnatei V. I. si a fost recuperata suma de 79.630 lei. Prin urmare valoarea prejudiciului efectiv neacoperit este de 279.346,50 lei. Ca urmare a solicitat obligarea inculpatului la plata acestei sume actualizate cu rata inflatiei incepand cu rata inflatiei din august 2009 pana la data platii efectiva si a dobanzii legale. Din calculele efectuate de societate a rezultat faptul ca valoarea dobanzilor este de 75.032,27 lei iar sumei reprezentand actualizare cu rata inflatiei este de 71.107,49 lei. Ambele sume au fost calculate pana la data de 08.02.2012. Ca urmare suma totala nerecuperata de partea civila a fost indicata de aceasta ca fiind de 425.485,76 lei la data de 08.02.2012. Pe cale de consecinta, partea civila a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 425.485,76 lei care sa fie actualizata cu rata dobanzii si rata inflatiei pana la achitarea efectiva a sumei.
Intrucat faptul generator al prejudiciului s-a petrecut anterior intrarii in vigoare a noului Cod civil, raspunderea delictuala a inculpatului va fii reglementata de dispozitiile vechiului Cod civil.
Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată si existența unei fapte ilicite. In speță, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii retinute in sarcina sa, vinovăția acestuia si legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu au fost dovedite.
Valoarea prejudiciului existent la data de 04.02.2011 a fost stabilita definitiv prin sentinta antementionata a Judecatoriei Oravita la valoarea de 427.930 lei. Prin respectiva sentinta judecatoria nu a obligat condamnata V. I. la plata unei sume actualizate si la plata unor dobanzi penalizatoare.
Intrucat prejudiciul a fost produs de condamnata V. I. la instigarea inculpatului U. R. M., in temeiul dispozitiilor art. 1003 Cod civil acestia raspund solidar pentru intregul prejudiciu produs. Intrucat valoarea prejudiciului a fost deja stabilita definitiv, tinand cont de principiul autoritatii de lucru judecat, inculpatul a fost obligat la plata catre partea civila a aceleiasi sume, evident in solidar cu condamnata V. I.. In baza acelorasi considerente, instanta nu a obligat inculpatul la actualizarea sumei cu rata inflatiei si la plata dobanzii legale pana la achitarea efectiva a prejudiciului.
Valorificarea apartamentului condamnatei si reducerea valorii prejudiciului nerecuperat de partea vatamata nu poate conduce la obligarea inculpatului la plata altei sume decat cea la care a fost obligata condamanata printr-un titlu executoriu intrucat in conditiile stabilirii unei raspunderi solidare a lui U. R. M. si V. I. pentru intregul prejudiciu ar creea o inechitate intre debitori. Partea civila are posibilitatea recuperarii integrale a prejudiciului de la oricare dintre debitori insa in raporturile dintre debitori obligatia efectiva de plata va fii stabilita in baza dispozitiilor de drept civil aplicabile. Cesiunea contractelor de inchiriere incheiate intre inculpat si V. I. in favoarea partii vatamate si posibilitatea acesteia de a recupera pe cale civila prejudiciul creeat nu poate conduce la respingerea actiunii civile formulate in cadrul procesului penal intrucat ar lipsi partea civila de beneficiul prevazut de art. 84 Cod penal conform caruia “Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații”. De altfel si natura raspunderii e diferita – in cauza operand raspunderea civila delictuala si nu cea contractuala.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă J. O. și inculpatul U. R. M..
În motivarea recursului declarat de P. s-a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului U. R. M., respectiv de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.p, cu aplicarea art. 41al.2 cp, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aceasta nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C.p, nefiind corect aleasă nici modalitatea de executare a pedepsei raportat la cuantumul prejudiciului creat părții civile, la modalitatea de comitere a faptei, împrejurările în care a fost comisă, solicitându-se în final aplicarea unei pedepse orientată spre maximul prevăzut de legea penală .
Recursul declarat de către inculpatul U. R. M. nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit.a C.p.p, întrucât fapta nu există, condamnarea pronunțându-se doar pe baza declarațiilor martorilor V. I., A. F. T. și C. M., primii doi dând declarații contradictorii în privința sumelor de nai și a modalității de instigare la comiterea faptei, iar ultimul fiind un martor interesat și subiectiv întrucât în cursul urmăririi penale urma să devină ginere al coinculpatei V. I..În ceea ce privește persoana inculpatului a solicitat a se avea în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. din care rezultă că inculpatul este o persoană pe deplin integrată social.
Examinând încheieri penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp.art. 385 ind.6 C.p.p, instanța constată că recursurile formulate de P. de pe lângă J. O. și inculpatul U. R. M. sunt nefondate, hotărârea pronunțată de J. O. fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în mod judicios a reținut starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator administrat, respectiv aceea că, inculpatul U. R. M. în perioada 208- 2009 a determinat-o cu intenție pe numita V. I. să își însușească fără drept în interesul personal al condamnatei și al inculpatului suma de 563.780,6 lei aparținând părții vătămate . societate aflată în gestiunea condamnatei V. I., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art 25 c.p, raportat la art. 215 ind.1 al.,2 C.p, cu aplicarea art. 41 al.2 c.p.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă poziția procesuală a inculpatului a fost contrazisă de probele dosarului, iar vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa în actul de sesizare al instanței a fost dovedită prin întregul ansamblu probator existent la dosarul cauzei, inculpatul arătând că a avut doar o relație de concubinaj cu V. I., iar în timpul acestei relații condamnata i-a cumpărat un autoturism marca Citroen pe care l-a folosit 6 luni, pe care apoi i l-a luat, întrucât era geloasă și că nu este real că i-ar fi solicitat să îi dea bani din gestiunea firmei gestionate de condamnată.
Astfel, din declarațiile martorului C. M. dată în cursul urmăririi penale a rezultat că au existat discuții directe sau telefonice dintre V. I. și inculpatul U. R. M. în legătură cu solicitarea inculpatului ca numita V. I. să îi dea anumite sume de bani din încasările depozitului . O., această declarație fiind cea pe care instanța o va avea în vedere, întrucât declarația extrajudiciară depusă la dosar în cursul cercetărilor judecătorești, parțial infirmă o parte din conținutul primei declarații, însă aceasta nu va fi avută în vedere de instanță, întrucât nu a fost motivată corespunzător această schimbare a declarației inițiale.
Declarația martorului C. M. se coroborează și cu declarația martorului A. F. T. care a declarat în cursul urmăririi penale că a auzit în cursul anului 2008 că inculpatul U. R. M. a solicitat la locul de muncă al numitei V. I. ca aceasta să îi înmâneze o sumă de bani pentru finalizarea unei construcții, declarație pe care a menținut-o și în cursul cercetărilor judecătorești, adăugând și faptul că inculpatul a fost văzut în mai multe rânduri la locul de muncă al condamnatei V. I..
Aceste declarații se coroborează și cu declarația martorei C. H. care a arătat că mama inculpatului numita L. L., în prezent decedată, i-ar fi spus într-o discuție particulară faptul că fiul său inculpatul U. R. M. ar fi primit de la condamnată circa 500.000 lei.
Aceste declarații de martori coroborate cu probele cu înscrisuri conduc la ideea vinovăției inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.25 cp rap. la art. 215 ind.1 al.1,2 c.p cu aplic.art 41 al.2 c.p, aceasta determinând-o pe condamnata V. I. să își însușească fără drept o sumă importantă, respectiv 563.780,6 lei din gestiune a societății S. . un prejudiciu în dauna acestei societăți.
În speța de față așa cum s-a arătat mai sus, ca urmare a coroborării probatoriului administrat a rezultat vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea dedusă judecății, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față,solicitarea de achitare în baza dispozițiilor art.10 lit.a c.p.p în sensul că fapta nu ar exista, este nefondată, iar hotărârea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea a survenit într-o manieră temeinică și legală.
Argumentarea apărării în legătură cu lipsa de credibilitate a unor martori importanți, respectiv a martorului C. M. și A. F. T. nu este fondată, în privința primului, chiar dacă acesta în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat poziția depunând o declarație extrajudiciară la dosar, instanța va ține cont de declarația inițială dată în cursul urmăririi penale, în opinia instanței de recurs nefiind justificată această schimbare de atitudine, iar cu privire la martorul A. F. T., instanța apreciază că nu sunt elemente concrete care să conducă la ideea lipsei de credibilitate a acestui martor, acesta răspunzând în fața legii penale în cazul în care s-ar dovedi că nu a declarat în mod corect cele percepute de el în legătură cu faptele inculpatului U. R. M..
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 c.p, gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmările infracțiunii, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, motiv pentru care instanța a reținut circumstanța atenuantă facultativă prev.de art.74 lit.a c.p, valorificând astfel și raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., în care s-a arătat că inculpatul este o persoană cu o bună activitate profesională și bine integrată social, subliniind comportamentul bun al acestuia înainte de comiterea infracțiunii, iar raportat la toate aceste elemente pedeapsa de 3ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului, neimpunându-se majorarea pedepsei aplicate, așa cum solicitase parchetul.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond în mod judicios a constatat că sunt întrunite condițiile impuse de art.81 cp cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei, lipsa antecedentelor penale, dar și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, și astfel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în mod judicios au fost obligați în solidar inculpatul U. R. M. și condamnata V. I. către partea civilă . la plata contravalorii prejudiciului nerecuperat în sumă de 427.930 lei, fiind îndeplinite în speța de față condițiile răspunderii civile delictuale.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. O. și inculpatul U. R. M. .
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 și al.3 c.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă J. O. și inculpatul U. R. M. împotriva sentinței penale nr. 18/11.02.2013 pronunțată de J. O..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. G. B. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. GB/11.09.2013
Tehnored A.J. /2 ex/ 16.09.2013
Prima instanță: Judec.O.-C. O. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1005/2013. Curtea... | Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... → |
|---|
