Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 172/A

Ședința publică din 12 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații P. C. P. și P. I. împotriva sentinței penale nr. 2572/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpații apelanți P. C. P. și P. I. lipsă, se prezintă avocat ales M. R., nereprezentată fiind partea civilă intimată Agenția Națională de A. Fiscală, Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale A..

P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței, apărătorul ales al inculpaților precizează că ambii inculpați au semnat cererea de apel și depune copia contractului de vânzare-cumpărare cu privire la autoutilitara pentru care s-a dispus confiscarea.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat M. R., solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate cu consecința aplicării unei pedepse îndreptate spre minim inculpaților, fără aplicarea pedepsei complementare și a măsurii de siguranță a confiscării autoutilitarei. Cu privire la faptul că prima instanță a dispus confiscarea autoutilitarei, se arată că și în cazul în care s-a realizat o eroare materială cu privire la textul legal pe baza căruia s-a dispus confiscarea, nici art. 112 lit. b nu este aplicabil, întrucât proprietarul acesteia nu a avut cunoștință de activitățile care au fost realizate cu autoutilitara.

Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pedepsele fiind corect individualizate, iar modalitatea de executare corespunzătoare. În privința confiscării autoutilitarei, solicită a se avea în vedere documentele existente la dosar și din care rezultă că autoutilitara aparține inculpatului P. și a fost amenajată în vederea săvârșirii unei infracțiuni.

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr.4205 /P/2013 din data de 10.06.2014, înregistrat la Judecătoria A. la data de 18.062.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații P. C. P. și P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.

P. rechizitoriu s-a reținut că în data de 13.06.2013, în baza autorizației de percheziție nr. 11/13.06.2013 emisă de Judecătoria A. s-a efectuat o percheziție domiciliară la imobilul aparținând numitului K. A. situat în localitatea Pecica, .,. Jud. A.. Cu ocazia percheziției domiciliare s-a descoperit cantitatea de 10.029 pachete țigări marca „ Ashima”, netimbrate, conținând 20 țigarete/ pachet, care era ascunsă într-un spațiu special amenajat în interiorul autoutilitarei marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ care se afla parcată în curtea imobilului aflat în proprietatea numitului K. A.. În urma verificărilor efectuate a rezultat că autoutilitara aparținea . IFN SA și avea ca utilizator o societate comercială anume . C., însă era încredințată spre folosire de către inculpații P. C. P. și P. I..

Cantitatea de 10.029 pachete țigări netimbrate conținând în total 200.580 fire țigarete, purtând mențiunea „ for duty free sale only” se afla în interiorul autoutilitarei, în spațiul dintre prima traversă și a șaptea traversă, delimitat de lonjeroanele interioare în care se afla cantitatea de 9869 pachete țigări marca „ Ashima” iar pe platforma autoutilitarei a fost identificată cantitatea de 160 pachete țigarete aflate într-un sac de plastic.

Cu ocazia efectuării percheziției inculpatul P. C. P. a declarat că autoutilitar îi aparține fiind cumpărat de la . C. fără a prezenta însă vreun înscris care să ateste dobândirea sau transferul acestuia.

Deoarece inculpații P. C. P. și P. I. nu au prezentat un document legal aferent provenienței țigărilor și nici nu dețineau autorizație de antrepozit fiscal, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea acestora și predarea la camera de corpuri delicte din cadrul IPJ A..

La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2014 inculpații, au solicitat să fie judecați în baza dispozițiile art.374, 375 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc, pentru a beneficia de prevederile art.396 al.10 Cod Proc.Penală .

P. sentința penală nr. 2572 din 07.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.396 al.10 Cod Procedură Penală a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare inculpatul P. C. P. pentru săvârșirea infracțiunii de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În baza art.64 Cod penal 1969 cu aplicarea art.12 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 literele a cu excepția dreptului de a alege. b și c ind.1, (dreptul de a fi asociat și administrator al societăților comerciale) Cod penal pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art.71 Cod penal 1969 cu aplicarea art.12 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a cu excepția dreptului de a alege, b și c ind.1(dreptul de a fi administrator al societăților comerciale) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 și 71 alineat 5) Cod Penal 1969 cu aplicarea art.15 din legea nr. 187/2012 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4(patru) ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal.1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În baza art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.396 al.10 Cod Procedură Penală, a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare inculpatul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada reținerii de 24 de ore din data de 13.06.2013 până la data de 14.06.2013.

În baza art.397 Cod Proc.penală, a fost admisă acțiune civilă a părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și au fost obligați inculpații, în solidar la plata sumei de 102.375 lei la care se adaugă dobânzi și penalități legale până la achitarea integrală a debitului.

În baza art.112al.1 lit.a și f Cod Penal, s-a dispus confiscarea cantității de 208.580 fire țigarete marca ,,Ashima”, netimbrate și aflate în custodia I.P.J A. și a autoutilitarei marca F. Ducato cu nr.de înmatriculare_ .

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a reținut în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și reprodusă în aliniatele precedente față de poziția inculpaților de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.

Instanța a reținut de asemenea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale după cum rezultă din fișele de cazier judiciar de la fila 45 și 46 dosar.

S-a constatat că în drept, fapta inculpaților de a deține fără autorizație de antrepozit fiscal cantitatea totală de 200.580 fire țigarete, netimbrate cu banderole de timbraj emise de autoritățile române, cunoscând că acestea provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.270 al.3 din Legea nr.86/2006 respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate sunt destinate săvârșirii acesteia.

Având în vedere că faptele au fost săvârșite de inculpați în cursul anului 2013 când era în vigoare Codul Penal 1969 iar până la judecarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanța de fond, în baza art.5 Cod Penal a analizat aplicarea legii mai favorabile în cauză. La aprecierea legii penale mai favorabile în situația de față a unui concurs de legi penale, s-a avut în vedere că dispozițiile art. 270 al.3 din Legea nr.86/2006 nu sunt abrogate prin . noii legislații penale, astfel că nu e cazul să analizeze sub aspectul legii mai favorabile încadrarea juridică a faptelor. În aceste condiții, constatând faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând comiterea faptelor, în concordanță cu practica instanțelor judecătorești în cauze similare, prima instanță s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoarea fără executarea efectivă a acesteia. În aceste condiții, s-a considerat că dispozițiile legale mai favorabile inculpatului sunt dispozițiile legii de la data comiterii faptei cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de art.81 Cod penal 1969, față de prevederile corespondente din Noul Cod Penal de la art.83 și urm. privind amânarea executării pedepsei, care pe lângă efectul imediat al neexecutării efective a pedepsei impun și respectarea de către condamnați a unor măsuri de supraveghere, ce nu se regăsesc în vechea reglementare.

La individualizarea sancțiunilor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, prima instanță având în vedere în favoarea inculpaților atitudinea sinceră a acestora în fața instanței și organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina lor și de asemenea împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. În defavoarea inculpaților s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei reținute în sarcina inculpaților, prejudiciul mare produs bugetului statului de fapta inculpaților, cât și de proliferarea actelor de contrabandă care impun un răspuns adecvat și ferm din partea societății, sub forma sancționării drastice ale făptuitorilor.

În cauză nu au fost reținute nici circumstanțe atenuante întrucât s-a considerat că o recunoaștere formală, în condițiile constatării infracțiunii flagrante și a dovedirii depline a acesteia nu este de natură a se circumscrie noțiunii de circumstanță legată de faptă caree să diminueze gravitatea infracțiunii sau a periculozității infractorului în accepțiunea art. 74 al.1 lit. c) C.p.

P. urmare, prima instanță, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșită de inculpați cu vinovăție, în baza art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.396 al.10 Cod Procedură Penală, a condamnat la câte 2 (doi) ani închisoare pe inculpații P. C. P. și P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Prima instanță a considerat că față de infracțiunea săvârșită de inculpați care au încercat să obțină venituri din activități comerciale ce implicau eludarea cadrului legal și încercând să producă un prejudiciu bugetului statului se impune interzicerea pentru o anumită perioadă ca aceștia să poată desfășura activități comerciale în calitate de asociați sau administratori ai unor societăți comerciale precum și interzicerea drepturilor acestora de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și în consecință a aplicat inculpaților ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 literele a cu excepția dreptului de a alege, lit. b și lit c ind.1, (dreptul de a fi asociat și administrator al societăților comerciale) Cod penal pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art.71 Cod penal 1969 cu aplicarea art.12 Cod Penal, au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 literele a cu excepția dreptului de a alege, lit. b și lit. c ind.1(dreptul de a fi administrator al societăților comerciale) Cod penal.

Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și întrucât s-a reținut că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut săvârșirea infracțiunilor precum și natura și gradul de pericol social al acestora, instanța de fond apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă în detenție, astfel că în baza art. 81 Cod penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată fiecărui inculpat, stabilind pentru fiecare dintre aceștia un termen de încercare de 4 ani (compus din durata pedepsei de 2 ani și intervalul de timp de 2 ani), iar în baza art. 359 Cod procedură penală atrăgând atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal 1969 instanța va suspenda de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

Întrucât, în cursul urmăririi penale inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore în baza Ordonanței de reținere din data de 13.06.2013 emisă de IPJ A.(f.13 d.u.p), prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada reținerii de 24 de ore din data de 13.06.2013 până la data de 14.06.2013.

S-a constatat că partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara care se subrogă în drepturi în temeiul OUG nr.74/2013 Autorității Naționale a Vămilor, Direcția Regională Vamală Timișoara, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale față de inculpați prin adresa nr.3994/R/415EM/14.06.2013 cu suma de 90.077,2 lei(f.53-55 d.u.p) plus obligații accesorii aferente debitului principal, calculat la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale, inclusiv. La calcularea prejudiciului au fost luate în considerare – taxa vamală 57,60%, acciza 74,54 Euro/1000 țigarete calculată la un curs de 4,2655 lei/euro, conform art.177 al.5 pct.10 din HG 44/2004 și TVA -24%.

S-a mai reținut că prin adresa nr._/31.10.2014,(f.47-50), în cursul judecății, partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara își precizează constituirea de parte civilă pentru suma de 102.375 lei compusă din taxă vamală- 6277 lei, acciză -74.174 lei și TVA – 21.924 lei plus obligații de plată accesorii aferente debitului principal care vor fi calculate de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a prejudiciului.

Constatând că potrivit pct.6 al.10 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr.571/2003, anexa 6 Titlul VII din Codul fiscal, precum și art.119 și 120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscal, prejudciului produs bugetului de stat este calculat în mod corect de către partea civilă, este cert și dovedit, prima instanță a admis acțiune civilă a părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și a obligat inculpații, în solidar la plata sumei de 102.375 lei la care se adaugă dobânzi și penalități legale până la achitarea integrală a debitului.

Instanța de fond a constatat că țigaretele netimbrate marca ,,Ashima”, netimbrate și aflate în custodia I.P.J A. în cantitatea de 208.580 fire țigarete descoperite în posesia inculpaților sunt bunuri produse prin săvârșirea fapteio prevăzute de legea penală și că se impune confiscarea lor, în baza art.112 al.1 lit.a Cod Penal.

Deasemenea, constatând că inculpații s-au folosit în comiterea faptei de autoutilitara marca F. Ducato cu nr.de înmatriculare_, amenajând-o special prin crearea de compartimente secrete pentru depozitarea mărfurilor detinate contrabandei, în temeiul art.112 al.1 lit.f Cod Penal prima instanță a dispus și confiscarea acestui autovehicul.

Împotriva sentinței penale nr. 2572/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ au declarat peluri, în termen legal, inculpații P. C. P. și P. I., criticând-o ca netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor și măsurile de confiscare.

În motivarea apelului s-a arătat că aplicând prevederile art. 396 C.p.p., ca urmare a cererii de prevalare de dispozițiile art. 374 C.p.p., limitele de pedeapsă între care li se putea aplica sancțiunea sunt cuprinse între 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, astfel că li se putea aplica o pedeapsă îndreptată spre minimul special. În acest sens, inculpații au invocat faptul că și-au manifestat dispoziția de a face toate demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului realizat, că nu au antecedente penale, au familie și sunt bine integrați în societate. Totodată, s-a învederat situația medicală a ambilor inculpați ca fiind una precară, suferind de diabet zaharat, P. C. fiind insulino-dependent. Pe de altă parte, s-a menționat că faptul că inculpații au desfășurat activitatea infracțională fără să realizeze gravitatea faptelor pe care nu le-au dorit și nu le-au urmărit, ambii fiind convinși că eventual săvârșesc o contravenție, iar în cazul în care ar fi știut că fapta este o infracțiune, cu siguranță nu ar fi procedat la comiterea acesteia.

Inculpații au mai susținut și împrejurarea că prima instanță putea să nu aplice pedepsele complementare, mai ales pe cea privind dreptul de a fi asociat și administrator al unei societăți comerciale, arătându-se că faptele pe care de altfel le-au recunoscut, și anume deținerea de țigarete provenind din contrabandă, nu pot fi considerate activități comerciale, sens în care s-a arătat că deținerea țigaretelor nu era remunerată, că nu există în dosar nici o probă că urma să fie vândute sau plasate cuiva și că aceste țigarete nu puteau fi comercializate pe teritoriul României în afara magazinelor specializate „duty free”.

De asemenea s-a menționat de către inculpați că Judecătoria A. a greșit în momentul în care, cu privire la aceeași faptă, s-au aplicat ambele coduri penale, codul penal vechi cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, a modului de executare și a pedepsei complementare și codul penal nou cu privire la măsura confiscării. Astfel, cu privire la confiscarea țigaretelor s-a învederat că s-a reținut ca temei art. 112 lit. a din noul cod penal și anume, pentru că sunt bunuri produse prin săvârșirea faptelor incriminate de lege, însă consideră că această soluție este una eronată, aceste țigarete nefiind produse de inculpați și nici de faptele acestora, fiind bunuri care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii de deținere de bunuri provenind din contrabandă, caz care ar atrage aplicarea art. 112 lit. b C.p. Cu privire la confiscarea autoutilitarei F. Ducato s-a învederat că Judecătoria A. a dispus confiscarea autoutilitarei, conform art. 112 lit. f C.p. și anume confiscarea „…bunurile a căror deținere este interzisă de lege…”, susținându-se că inculpații dețineau în mod legal această autoutilitară și nu există nici un text de lege care să prevadă ilegalitatea deținerii unei autoutilitare F. Ducato; dar și că nici eventualele modificări aduse acesteia nu o transformă într-un bun mobil ilegal deținut, nefiind arme, droguri, etc., bunuri interzise a fi deținute. Pe de altă parte, s-a arătat că proprietarul nu a fost citat în vederea audierii nici în faza de urmărire penală și nici la Judecătoria A., sens în care nu se poate pune problema să existe vreo probă pe baza căreia să se poată ajunge la concluzia că proprietarul autoutilitarei cunoștea activitățile la care aceasta era utilizată. Pe de altă parte, s-a arătat că este adevărat că în cazul în care instanța de apel păstrează considerentele pentru care a fost dispusă măsura confiscării, aplicarea greșită a ambelor coduri nu le produce nici un fel de vătămare, textele de lege privind confiscarea fiind aproape identice.

Analizând apelurile declarate de inculpați prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt întemeiate numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor nu au fost criticate în calea de atac a apelului și nici nu se identifică elemente de netemeinicie sau nelegalitate în această privință.

Referitor la modalitatea de individualizare a pedepselor, instanța de apel apreciază că se impune reducerea la minimul special prevăzut de lege întrucât inculpații se află la primul conflict cu legea penală și nu se justifică un cuantum mai ridicat. Astfel, potrivit art. 72 C.p. din 1969, identificată ca lege penală mai favorabilă, „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Este adevărat că prejudiciul produs de inculpați este unul relativ mare, însă acesta nu poate fi criteriul predominant, trebuie avute în vedere în special aspectele ce țin de persoana acestora, lipsa antecedentelor penale și a indiciilor că ar exista o predispoziție spre fapte ilicite. În speță, instanța de apel consideră că pedepse de câte 1 an și 4 luni închisoare aplicate fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea prev. de art. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 396 al. 10 C.p.p. sunt suficiente pentru a asigura scopul prevăzut de legiuitor de reeducare a inculpaților și prevenirea comiterii altor fapte penale.

În ceea ce privește criticile vizând pedeapsa complementară, instanța de apel constată că sunt nefondate. Astfel, cantitatea mare a țigărilor deținută de inculpați, precum și împrejurarea că autoutilitara avea un spațiu special amenajat pentru ascunderea bunurilor, conduc la concluzia că se urmărea obținerea de venituri din această activitate, comercializarea bunurilor de contrabandă, ceea ce justifică pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi asociat și administrator al societăților comerciale, calități care presupun respectarea normelor ce reglementează sistemul de taxe și impozite.

În apelul formulat de inculpați s-a mai fost contestat și temeiul de drept al măsurilor de confiscare a cantității de 208.580 fire țigarete și a autoutilitarei marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ în sensul că a fost indicat Codul penal nou, deși Codul penal din 1969 a fost aplicat la individualizarea pedepsei; precum și că s-au menționat alte litere decât cele care ar fi fost incidente. În această privință, instanța de apel constată că în considerentele hotărârii se arată că vehiculul este suspus confiscării întrucât a fost folosit la comiterea faptei, fiind amenajat special prin crearea de compartimente secrete pentru depozitarea mărfurilor supuse confiscării, ceea ce ar atrage incidența art. 112 alin. 1 lit. b C.p. actual, respectiv art. 118 alin. 1 lit. b C.p. din 1969; iar în ceea ce privește măsura confiscării cantității de 208.580 fire țigarete că sunt bunuri produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ceea ce se încadrează în art. 112 alin. 1 lit. a C.p. actual, respectiv art. 118 alin. 1 lit. a C.p. din 1969. Ca atare, se constată că în prima situație este vorba doar de o eroare materială, iar în ce privește țigaretele poate fi reținut ca temei al confiscare faptul că provin din comiterea infracțiunii de contrabandă, deținerea lor devenind ilicită tocmai prin sustragerea de la regimul vamal. Totodată, se constată că dispozițiile din Codul penal din 1969 se regăsesc în aceeași formă și în Codul nou, neexistând nicio consecință asupra temeiniciei și legalității măsurii confiscării, indiferent de temeiul juridic indicat. Referitor la criticile privind fondul confiscarii autoturismului, se constată, în prealabil, că acestea nu au fost formulate de presupusul proprietar și că în cazul în care s-ar admite ca întemeiate susținerile inculpaților s-ar impune dispoziția de confiscare a echivalentului în bani al acestuia (art. 118 alin. 3 C.p. din 1969, respectiv art. 112 alin. 3 C.p. actual). Mai mult, actele depuse în cauză nu fac dovada certă că autoturismul aparține unei terțe persoane. Astfel, copia certificatului de înmatriculare nr. B01523369 menționează pentru vehiculul cu număr de identificare ZFA_850, la deținător „VOLKSBANK LEASING ROMÂNIA VB LEASING RO IFN SA”, iar la utilizator „UNISAT GROUP SRL” C.. În fața instanței de apel, inculpații au depus copia contractului de vânzare-cumpărare din 24.11.2009, prin care același autoturism, cu număr de identificare ZFA_850, era vândut de numitul B. M. M. către cumpărător Sita N.. Pe de altă parte, martorii Kadlecsek R. și G. D. au declarat autoutilitara este proprietatea inculpatului P. C. P.. P. urmare, se constată că situația juridică reală a vehiculului nu corespunde cu cea din actele acestuia, existând cel puțin o operațiune de înstrăinare față de situația menționată certificatului de înmatriculare nr. B01523369, astfel că se va avea în vedere posesorul de fapt al bunului ca prezumat proprietar.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate de inculpații P. C. P. și P. I. împotriva sentinței penale nr. 2572/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ ; se va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând: se vor reduce de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pedepsele aplicate inculpaților P. C. P. și P. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p.; respectiv se vor reduce de la 4 ani la 3 ani și 4 luni termenele de încercare stabilite pe seama inculpaților.

Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații P. C. P. și P. I. împotriva sentinței penale nr. 2572/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:

Reduce de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare pedepsele aplicate inculpaților P. C. P. și P. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p.

Reduce de la 4 ani la 3 ani și 4 luni termenele de încercare stabilite pe seama inculpaților.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 10 lei, onorariu parțial avocatul din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. ANI B. A. N.

Grefier,

C. U.

Red.-L.B.-23.02.2015

Tehnored- .C.U.- 23.02.2015

Prima inst. jud. F. C. E. – Judecătoria A.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 321/2015....		Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 172/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA