Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 303/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-03-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.303/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 martie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul S. C. G. și partea civilă B. S. împotriva sentinței penale nr. 2969/23.12.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales V. G. Adelin, pentru partea civilă apelantă B. S. lipsă, se prezintă avocat C. C., lipsind partea civilă intimată S. C. Județean Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Avocatul ales al părții civile apelante depune la dosar un set de înscrisuri și anume o sentință civilă de divorț a inculpatului din care rezultă că inculpatul are un comportament agresiv în familie și societate precum și o ordonanță de clasare privind pe partea vătămată din care rezultă că aceasta nu a influențat martorii din dosar. Solicită admiterea apelului și acordarea daunelor morale și materiale așa cum au fost solicitate la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că din declarația martorei N. C. rezultă că aceasta a fost influențată de partea vătămată; Mai arată că declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii. Pe latură civilă solicită diminuarea daunelor morale deoarece acestea nu sunt dovedite. Mai arată că inculpatul are un venit de 970 lei, daunele morale acordate sunt de 15.000 lei care sunt foarte mari, plus că mai are o pensie de întreținere de 240 lei. Mai solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că cuantumul despăgubirilor acordate este unul corect, iar pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată.

Avocatul ales al părții civile apelante solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită respingerea apelului părții civile pe latură civilă.

Inculpatul apelant S. C. G. solicită admiterea apelului său, respingerea apelului părții civile.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2969/23.12.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._,

În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul S. C. G., fiul lui C. și A., născut la data de 26.07.1969 în loc. Nădlac județul A., cetățean român, studii 12 clase, divorțat, preot la Biserica Greco Catolică Nădlac, domiciliat în loc. Nădlac .. 7 județul A., CNP_, la pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.

În baza art. 83 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 85 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa

c) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea.

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal a atenționat pe inculpat să aibă pe viitor o conduită corespunzătoare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere instituite or a obligațiilor impuse.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. S. domiciliată în Nădlac, .. 118, jud. A. și pe cale de consecință, a obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 3500 de lei cu titlul de daune materiale și la plata sumei de 15.000 lei, cu titlul de daune morale și a respins restul pretențiilor civile ca nefondate.

În baza art. 374 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. emis în dosar 7548/P/2011 la data de 11.06.2014, înregistrat la această instanță la data de 01.07.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut că:

Între persoana vătămată B. S. și inculpatul S. C. G. a existat o stare conflictuală urmare a unei neînțelegeri privind o datorie izvorâtă dintr-o convenție civilă încheiată în anul 2007.

Pe fondul acestei stări conflictuale, în data de 12.11.2011 în jurul orelor 10,00 în timp ce persoana vătămată B. S. se deplasa pe bicicletă, pe . localitatea Nădlac, cu intenția de a ajunge la domiciliu, în apropiere de intersecția cu . clădirea Bisericii Greco-Catolice Unite, inculpatul S. C. G. a ajuns-o din urmă pe persoana vătămată a prins bicicleta acesteia de portbagaj, a tras-o de păr pe persoana vătămată lovind-o apoi cu mâna peste cap și gură. Apoi, inculpatul a prins-o de gât și de haine pe persoana vătămată, trântind-o la pământ, persoana vătămată căzând pe carosabil, în cădere aceasta lovindu-se la cap și la umăr.

Persoana vătămată a fost ajutată ulterior de către martora M. D. Davina, prin apel la serviciul de urgență 112, iar apoi persoana vătămată a fost transportată cu o ambulanță la S. C. Județean de Urgență A., pentru îngrijiri.

Urmare actelor de violență exercitate de inculpatul S. C. G., persoana vătămată B. S. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr.883/A2/16.11.2011 – fila 17 dosar).

Analizând actele si probele administrate in cauza :in faza de urmărire penala: plângerea și declarațiile persoanei vătămate (filele 7-9,11-12), certificat medico-legal (filele 13-14), rezoluție de începere urmărire penală (f.5), ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (f.3), declarațiile martorilor (f.15-21), cazier judiciar (f.43), declarațiile inculpatului (filele 37-38,40-41), procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor suspectului și inculpatului (f. 36,39), în faza judecății: declarație inculpat (filele 25-29), declarație parte civilă (filele 35-37), declarații martori (filele38-40, 58-61), instanța a reținut următoarele:

În data de 12 noiembrie 2011 pe fondul unei stări conflictuale preexistente între părți – generată de acuzațiile aduse de partea civilă B. S. inculpatului S. C. G., legate de neplata unor datorii bănești contractuale, acesta din urmă, în timp ce se afla în fața clădirii Bisericii Greco Catolice Unite, unde activa în calitate de preot, fiind interpelat de către partea civilă, ce se deplasa cu o bicicletă, într-un acces de furie spontană s-a îndreptat în fugă înspre bicicleta părții vătămate, a ajuns-o din urmă și a prins-o brusc, cu putere de zona cervicală. În urma prehensiunii și a impulsului dinamic generat de aceasta, partea vătămată s-a dezechilibrat și s-a prăbușit la pământ. În urma căderii și a impactului cu solul partea vătămată a suferit și-a pierdut parțial cunoștința și a suferit leziuni corporale (în zona humerală stângă, precum și contuzii craniene) ce au necesitat spre vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.

După incident la fața locului a sosit un echipaj al ambulanței, partea vătămată fiind condusă la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Starea de fapt expusă mai sus este susținută de declarațiile părții vătămate care a descris în mod detaliat în declarația dată în fața instanței(filele 35 -37 dosarul cauzei) modul de desfășurare a evenimentelor, care se coroborează cu concluziile certificatului constatator medico-legal de la fila 17 dosar urmărire penală, precum și parțial cu declarația inculpatului (inculpatul a recunoscut în declarația dată în fața instanței – filele 25- 27 dosar – că, pentru a o determina să se oprească a pus mâna pe umărul părții vătămate care încerca să se îndepărteze pe bicicletă, determinând astfel prăbușirea acesteia) și cu depoziția martorului U. I. (filele 58-59 dosarul cauzei), care suplimentar a arătat că ulterior căderii părții vătămate, aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele de către inculpat.

Această ultimă alegație poate fi dubitată cât timp victima agresiunii a arătat expres că mențiunea reținută în actul de sesizare a instanței potrivit căreia a fost lovită de inculpat în zona facială este una inexactă, actul agresiv al persoanei acuzate fiind reprezentat de apucarea energică a părții cu consecința dezechilibrării acesteia: „probabil mențiunea din actul de sesizare conform căreia inculpatul m-a lovit cu mâna peste cap și gură se referă la faptul că inculpatul m-a prins cu mâna cu putere de față, în zona gâtului”.

În aceste condiții afirmațiile martorului pot fi datorate unei perspective vizuale deficiente datorate locului de observare (acesta se afla în autovehiculul propriu) sau unui fenomen de apercepție, martorul completând mintal în mod involuntar datele realității direct sesizate cu unele elemente interpretative, complinitoare ale realității percepute – fiind în mod obișnuit congruente cu aceasta. Astfel, martorul a arătat în mod textual: „… a împins-o pe partea vătămată, aceasta căzând în șanț, a început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii, parcă frământa cozonaci”, precum și că: „partea vătămată striga să o lase în pace că o doare capul”. De asemenea, inculpatul a arătat că în timp ce partea vătămată era căzută la pământ striga să nu fie lovită. Or, datorită locului în care se afla căzută partea vătămată (în șanț, conform declarației martorului) și a afirmațiilor părți vătămate imediat ulterioare căderii, o acțiune a inculpatului de aplecare asupra părții vătămate determinată de motivații extrinseci intenției de a lovi partea, putea fi interpretată ușor de martor în acest sens.

În orice caz, cât timp partea vătămată a negat existența unor agresiuni de natura celor învederate de martor, iar violentarea nu a fost surprinsă vizual și de alți martori oculari, inculpatul beneficiază de o prezumție de nevinovăție limitată la întinderea și natura actelor de violență exercitate.

În acest sens converg și concluziile certificatului medico-legal existent la dosar (reluate în cuprinsul raportului de primă expertiză medico-legală efectuată în cauză), acesta atestând existența unor leziuni strict localizate în zona calotei craniene și, respectiv, în zona humerală, iar nu și apariția unor leziuni minore (echimoze, etc) generalizate pe o suprafață corporală extinsă, care ar fi fost specifice ipotezei lovirii repetate cu pumnii și picioarele a unei persoane căzute la pământ – ipoteză susținută de depoziția martorului U. I..

În aceste condiții, cum în sarcina inculpatului se poate reține exclusiv acțiunea de prindere și dezechilibrare a victimei, poziția subiectivă a actantului agresor față de rezultatul agravat apare ca fiind caracterizată de praeterintenție.

Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 43 dosar urmărire penală.

Fapta inculpatului care în data de 12.11.2011 a agresat-o pe partea vătămată B. S. prin apucarea acesteia și doborârea de pe bicicletă, acțiune în urma căreia partea vătămate a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea relativ sinceră a acestuia în fața instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta infracțională, rezultatul produs apărând ca fiind praeterintenționat.

Instanța a avut vedere că inculpatul se bucură de o reputație pozitivă în societate, astfel că fapta infracțională săvârșită, deși de o gravitate ridicată în sine și privită în abstract, nu se înscrie într-o conduită caracteristică inculpatului de inadecvare la normele sociale, având un caracter disonant în cadrul comportamentului social tipic al persoanei inculpatului. În aceste condiții instanța a apreciat că exigențele cerute de realizarea rolului disuasiv și de exemplaritate a pedepsei sunt contrabalansate de datele caracteriale pozitive privind persoana inculpatului

În defavoarea inculpatului instanța a reținut consecințele concrete cauzate în dauna părții vătămate, constând în producerea unor leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 de zile îngrijiri medicale.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe este de natură a realiza scopul pedepsei.

Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, văzând și cauza care l-a determinat să săvârșească faptele, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 83 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

În baza art. 85 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

f) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta

g) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa

h) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea.

i) să comunice schimbarea locului de muncă;

j) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 83 alin. 4 cod penal a atenționat pe inculpat să aibă pe viitor o conduită corespunzătoare.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere instituite or a obligațiilor impuse, respectiv a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile.

În ceea ce privește afirmația inculpatului că – dată fiind calitatea sa de preot, pronunțarea unei hotărâri prin care s-ar stabili o pedeapsă cu închisoarea, chiar urmată de amânarea aplicării pedepsei, ar avea un efect disproporționat asupra persoanei condamnatului în raport cu gravitatea faptei – acesta pierzând calitatea ca efect al condamnării, este una nefondată. Astfel, pronunțarea unei hotărâri prin care se stabilește o pedeapsă, urmată de amânarea aplicării acelei pedepse nu are semnificația unei condamnări penale – teza contrară fiind una contradictorie, antinomică: astfel, noțiunea de condamnare este identică cu cea de aplicare a unei pedepse, condamnarea neputând subzista in abstracto; condamnarea întotdeauna are un obiect determinat, constă în aplicarea unei pedepse; binomul „condamnare - pedeapsă” nu poate fi destructurat, divizat, fără ca noțiunea de condamnare să își piardă semnificația. În acord cu această teză, art. 90 Cod penal prevede expres că „persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită”

În baza art. 25 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă B. S., cu titlul de daune morale și la plata sumei de 3500 lei, cu titlul de daune materiale.

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială și socială. Astfel, părții civile în urma săvârșirii infracțiunii le-au fost cauzate leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, - aspect care având în vedere urmările negative asupra vieții concrete a părții, astfel cum au fost evidențiate de martora D. O. M. justifică obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumelor solicitate cu titlul de daune morale până la concurența acestui cuantum.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate, acestea sunt probate prin depoziția martorei D. O. M. de la fila 59 dosar, aceasta arătând că i-a împrumutat părții civile suma de 2000 euro pentru ca aceasta să își achiziționeze medicamente și alte produse necesare recuperării.

Inculpatul fiind condamnat, instanța în baza 398 Cod procedură penală raportat la art.274 Cod procedură penală l-a obligat și la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S. C. G. și partea civilă B. S..

În motivare apelului, partea civilă a solicitat admiterea apelului și acordarea daunelor morale și materiale așa cum au fost solicitate la prima instanță, cu cheltuieli de judecată.

Inculpatul nu și-a motivat apelul, însă l-a susținut oral în fața instanței prin intermediul avocatului ales solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că din declarația martorei N. C. rezultă că aceasta a fost influențată de partea vătămată; Mai arată că declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii. Pe latură civilă solicită diminuarea daunelor morale deoarece acestea nu sunt dovedite. Mai arată că inculpatul are un venit de 970 lei, daunele morale acordate sunt de 15.000 lei care sunt foarte mari, plus că mai are o pensie de întreținere de 240 lei.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, C. găsește apelurile nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:

Inculpatul a solicitat casarea cauzei cu trimitere pre rejudecare motivat de faptul că martora N. C. ar fi fost influențată de către partea vătămată să declare într-o anumită modalitate astfel încât să se poată ajunge la condamnarea inculpatului.

Potrivit disp. art. 421 alin. 1 punct. 2 lit. b) C.p.p. se dispune rejudecarea de către instanța cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, invocată de acea parte.

Același text de lege prevede faptul că rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Având în vedere textul legii mai sus arătat C. constată faptul că motivul invocat de către inculpatul apelant nu se regăsește printre motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru a se putea dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Declarația martorei N. C. a fost avută în vedere de către judecătorul cauzei la momentul judecării cauzei, și coroborată cu celelalte mijloace de probă, în cauză stabilindu-se în mod corect faptul că în sarcina inculpatului se poate reține acțiunea de prindere și dezechilibrare a victimei, care se deplasa pe bicicletă, iar ca urmare a prăbușirii acesteia la pământ în urma impactului cu solul victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Chiar și în declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul a arătat faptul că a alergat după victimă, care se deplasa cu bicicleta, iar în momentul în care s-a apropiat de aceasta, a întins mână (către victimă) fără a putea preciza dacă a atins și dezechilibrat victima, afirmând că a dorit doar să oprească victima pentru a putea discuta cu aceasta despre atitudinea victimei.

În cadrul hotărârii supuse analizei C. constată faptul că judecătorul fondului a avut în vedere atât probele administrate în faza de urmărire penală cât și cele din faza de judecată și a reținut și motivat în mod corect faptul că inculpatul s-a îndreptat în fugă spre partea vătămată care se deplasa cu bicicleta, iar în momentul în care a ajuns-o din urmă, a prins-o brusc cu putere de zona cervicală, având ca efect dezechilibrarea și prăbușirea părții vătămate la pământ, iar în urma impactului acesteia cu solul, fiindu-i cauzate leziuni în zona humerală stângă și contuzii craniene ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată și s-a reținut faptul că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 83 C.p., dispunându-se amânarea aplicării pedepsei.

Referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile, C. constată că într-adevăr la dosar s-a depus copia unei hotărâri judecătorești din care rezultă desfacerea căsătoriei inculpatului precum și faptul că acesta este obligat la plata unei contribuții de întreținere în favoarea copilului său minor, însă aceste aspecte nu trebuie să aibă o relevanță covârșitoare în cauză la momentul obligării acestuia la plata despăgubirilor civile.

Prima instanță constatând faptul că în speță sunt regăsite întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, a acordat despăgubiri în limita sumelor dovedite obligând pe inculpat la plata acestora.

Este adevărat faptul că la dosar s-a depus copia unei alte hotărâri judecătorești în care pentru un număr aproximativ similar de zile de îngrijiri medicale s-au acordat despăgubiri civile (daune morale) într-un cuantum mai mare decât cel acordat prin hotărârea ce a fost atacată în prezenta cauză.

Cu toate acestea C. constată că aprecierea despăgubirilor civile se face pentru fiecare caz în parte fără a se ține cont în mod exclusiv de numărul de zile de îngrijiri medicale, în cauză prevalând atât activitatea inculpatului cât și atitudinea părții vătămate din timpul și anterior izbucnirii conflictului.

În acest sens C. apreciază faptul că în cauză s-a făcut o justă și echitabilă dezdăunare a părții civile iar cuantumul despăgubirilor acordate sunt în măsură nu doar a repara prejudiciul cauzat, ci a da și o satisfacție morală părții vătămate.

Date fiind cele mai sus reținute, în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. C. va respinge apelurile declarate de inculpatul S. C. G. și partea civilă B. S. împotriva sentinței penale nr. 2969/23.12.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

Având în vedere modalitatea de soluționare a cauzei mai sus arătată urmează ca în baza art. 275 alin. 2 C.p.p. să oblige inculpatul și partea civilă la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 276 alin. 6 C.p.p. să respingă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelurile declarate de inculpatul S. C. G. și partea civilă B. S. împotriva sentinței penale nr. 2969/23.12.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul și partea civilă la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 6 C.p.p. respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./26.03.2015

Tehnored. C.P./4 ex/26.03.2015

Primă instanță: Jud.A. – jud.L.M.U.