Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 165/A
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Judecător D. V.
Grefier V. R.
Ministerul Public este reprezentat de către procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de inculpatul apelant P. M., inculpatul apelant C. L. C., partea civilă apelantă Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A. în reprez. ANAF, și partea civilă apelantă Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor P. A., împotriva sentinței penale nr.165 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10 martie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia având în vedere complexitatea cauzei, din lipsă de timp pentru deliberare, deliberarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,
C.,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal, a condamnat pe inculpatul P. M. fiul lui D. și M., născut la data de 21.03.1979 în Sântana, județul A., fără antecedente penale, domiciliat în Sântana, ., județul A., CNP_, pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de „stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 11 (unsprezece) luni.
În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 11 luni, calculat în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului P. M. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și a interzis inculpatului P. M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 26 Cod penal raportat la raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. L.-C., fiul lui D. și V., născut la data de 06.10.1980 în Sântana, județul A., fără antecedente penale, domiciliat în Sântana, ., județul A., CNP_, pentru complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de „stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 11 (unsprezece) luni.
În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 11 luni, calculat în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului C. L.-C. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și a interzis inculpatului C. L.-C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat în parte, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 08.05.2013 și înregistrată sub nr. de mai sus, petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județul A., prin Activitatea de Inspecție Fiscală, a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 15.03.2013 dată în dosarul nr. 300/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, solicitând desființarea soluției procurorului și punerea în mișcare a acțiunii penale față de P. M., în calitate de administrator al . A., C. L., în calitate de administrator al . și Barcoți C.-D., în calitate de expert contabil al celor două societăți, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. 1, raportat la art. 8 alin. 3 din Legea nr. 241/2005.
Instanța, în cadrul procedurii prevăzută de art.2781 Cod procedură penală, prin încheierea definitivă din data de 28 mai 2013, a admis plângerea formulată de petenta Direcția G. a Finanțelor P. a Județului A., prin Activitatea de Inspecție Fiscală, împotriva rezoluției din 15.03.2013, dată de prim procuror în dosarul nr. 300/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș și rezoluției din 24.04.2013 dată de prim procuror în dosarul nr. 177/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și a desființat în parte rezoluția din 15.03.2013, dată de prim procuror în dosarul nr. 300/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, numai față de intimații/învinuiți: P. M. și C. L.-C., dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea cauzei spre judecare față de inculpatul P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută și pedepsită de art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005; respectiv, față de inculpatul C. L.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativa de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal, raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005. S-a menținut soluția procurorului față de învinuita Barcoți C. D..
Judecând pe fond cauza după admiterea plângerii împotriva soluției procurorului, la termenul de judecată din 12 septembrie 2013, după ce în prealabil s-a adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, inculpații P. M. și C. L.-C. au învederat instanței cănu doresc să se prevaleze de procedura simplificată, nerecunoscând acuzațiile aduse.
În cursul cercetării judecătorești a cauzei, inculpații au fost audiați, în conformitate cu dispozițiile art. 323 coroborat cu art. 70 alin.2 Cod procedură penală, declarațiile fiind consemnate și anexate la dosarul cauzei (f.44, 45 dosar instanță).
În conformitate cu dispozițiile art. 327 Cod procedură penală, au fost audiați martorii B. G. A., B. I. și Barcoți C.-D., declarațiile acestora fiind consemnate și anexate la dosar (f.99-101). Totodată, s-au solicitat relații de la Oficiul Camerei de Comerț legat de activitatea S.C. „Alexara Activ” S.R.L.
Din analiza materialului probator s-a reținut următoarele:
În esență, cei doi inculpați au fost acuzați că, în baza unei înțelegeri prealabile, au încercat, prin simularea unei operațiuni în fapt fictive, emițând un număr de 15 facturi de la S.C. „Alexara Activ” S.R.L. către S.C. „Best Godfather” S.R.L., să beneficieze în mod ilicit de o rambursare de T.V.A în cuantum de 866.420 lei RON, respectiv peste 8 miliarde lei vechi de la bugetul de stat. Operațiunea nu s-a finalizat pentru că, sesizându-se organele fiscale despre suma mare solicitată, au efectuat un control la cele două societăți, ocazie cu care s-a constatat fictivitatea operațiunii. În această situație, inculpații, pentru a scăpa de răspundere, au stornat facturile emise, prin alte facturi, pe care însă le-au antedatat.
ART. 8 din Legea nr.241/2005 prevede la alin.1 și 3:
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) și (2) se pedepsește.
Din actele de la dosarul cauzei s-a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile între inculpatul P. M., administrator și asociat unic al S.C. Best Godfather S.R.L., societate înființată în 03.03.2010, având număr ORC J_ și inculpatul C. L. C., administrator al . Sântana, conform declarației date în fața instanței (f. 17 dosar instanță), . a emis un număr de 15 facturi în valoare totală de 5.439.956 lei către S.C. Best Godfather S.R.L.; respectiv:
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. B 23 în valoare de 266.560 lei, din care TVA în sumă de 42.560 lei (f. 38 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. B 24 în valoare de 243.950 lei, din care TVA în sumă de 38.950 lei (f. 40 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 25 în valoare de 2.380.000 lei, din care TVA în sumă de 380.000 lei (f. 42 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 26 în valoare de 618.800 lei, din care TVA în sumă 98.800 lei (f. 44 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 27 în valoare de 357.000 lei, din care TVA în sumă de 5.000 lei (f. 46 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 28 în valoare de 95.190,48 lei, din care TVA în sumă de 15.198,48 lei (f. 48 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 29 în valoare de 74.256 lei, din care TVA în sumă de 11.856 lei (f. 50 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 30 în valoare de 142.800 lei, din care TVA în sumă de 22.800 lei (f. 52 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 31 în valoare de 152.320 lei, din care TVA în sumă de 24.320 lei (f. 54 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 32 în valoare de 11.900 lei, din care TVA în sumă de 1.900 lei (f. 56 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 33 în valoare de 299.880 lei, din care TVA în sumă de 47.880 lei (f. 58 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 34 în valoare de 180.880 lei, din care TVA în sumă de 28.880 lei (f. 59 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 35 în valoare de 178.500 lei, din care TVA în sumă de 28.500 lei (f. 61 dosar u. p.).
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 36 în valoare de 178.500 lei, din care TVA în sumă de 28.500 lei (f. 63 dosar u. p.)
La data de 30 martie 2010 s-a emis factura nr. 37 în valoare de 259.420 lei, din care TVA în sumă de 41.420 lei (f. 65 dosar u. p.).
Aceste facturi se refereau la achiziționarea de către cumpărător a unui complex de agrement, construcții și teren, conform declarației inculpatului C. L., dată în fața instanței (f.17 dosar instanță). Aceste facturi nu au fost emise în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate. Din punct de vedere contabil, facturile au fost înregistrate în contul investiției în curs, nefiind necesară înscrierea imobilelor achiziționate în CF și autentificarea vânzării la notarul public, pentru ca din punct de vedere legal, înregistrarea contabilă să se încadreze în normele legale. În acest sens este declarația martorei Barcoți C. D., fila 324 dosar u. p.
La data emiterii facturilor, cumpărătorul S.C. Best Godfather S.R.L. trebuia să plătească 20% din valoarea facturilor, iar diferența de 80% în doi ani, conform declarației date în fața instanței de către P. M., ce s-au coroborat cu nota explicativă de la fila 25 dosar u. p. Din aceste facturi nu s-a achitat nici o sumă.
Ulterior emiterii facturilor, S.C. Best Godfather S.R.L., în data de 07.04.2010, a depus un decont de TVA, cu toate că termenul limită de depunere era 25.04.2010, prin care a solicitat rambursarea de TVA în valoare de 866.420 lei, de la bugetul consolidat al statului, TVA aferent celor 15 facturi și fără ca în prealabil . să fi plătit TVA-ul aferent acelor facturi către bugetul de stat. În acest sens a fost raportul inspecției fiscale din 24.06.2010 (f. 93-119 dosar u.p.), precum și înscrisurile de la filele 28, 29 dosar u. p.
. și S.C. Best Godfather S.R.L. au încheiat în 30.03.2010, la un avocat, un contract de cesiune prin care ultima societate a primit prin cesionare drepturile de la prima societate pe care . le avea în urma unui contract de asociere în participațiune încheiat în 10.01.2008 (f. 31-35 dosar u.p.). Acest contract de asociere din punct de vedere juridic nu era apt să transmită dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate în cele 15 facturi sus menționate.
Garda Financiară, la data de 26.05.2010, a efectuat un control asupra realității și legalității operațiunilor economice desfășurate de către S.C. Best Godfather S.R.L. în perioada 29.03._10, constatându-se o . nereguli la această societate, reținându-se în esență că, prin simularea unei vânzări cumpărări, s-a încercat obținerea de TVA în favoarea S.C. Best Godfather S.R.L. (f. 20-24 dosar u. p.).
Ulterior acestei date, respectiv controlul efectuat de Garda Financiară, cele 15 facturi au fost stornate, respectiv prin următoarele facturi antedatate:
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 1 în valoare de 11.900 lei, din care TVA în sumă de 1.900 lei (f. 142 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 2 în valoare de 299.880 lei, din care TVA în sumă de 47.880 lei (f. 142 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 3 în valoare de 180.880 lei, din care TVA în sumă de 28.880 lei (f. 143 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 4 în valoare de 178.500 lei, din care TVA în sumă de 28.500 lei (f. 143 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 5 în valoare de 178.500 lei, din care TVA în sumă de 28.500 lei (f. 144 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. Z 6 în valoare de 259.420 lei, din care TVA în sumă de 41.420 lei (f. 144 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 38 în valoare de 266.560 lei, din care TVA în sumă de 42.560 lei (f. 145 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 39 în valoare de 243.950 lei, din care TVA în sumă de 38.950 lei (f. 146 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 40 în valoare de 2.380.000 lei, din care TVA în sumă de 380.000 lei (f. 147 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 41 în valoare de 618.800 lei, din care TVA în sumă de 98.800 lei (f. 148 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 42 în valoare de 357.000 lei, din care TVA în sumă de 57.000 lei (f. 149 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 43 în valoare de 95.190,48 lei, din care TVA în sumă de 15.198,48 lei (f. 150 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 44 în valoare de 74.256 lei, din care TVA în sumă de 11.856 lei (f. 151 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 45 în valoare de 142.800 lei, din care TVA în sumă de 22.800 lei (f. 152 dosar u. p.).
La data de 30 aprilie 2010 s-a emis factura nr. 46 în valoare de 152.320 lei, din care TVA în sumă de 24.320 lei (f. 153 dosar u. p.).
Chiar dacă facturile de mai sus de stornare au ca dată de emitere 30.04.2010, în fapt, ele au fost emise ulterior controlului Gărzii Financiare, respectiv după data de 26.05.2010. Din declarația martorei Barcoți C. D., fila 323-325 dosar u. p., rezultă că, după finalizarea controlului Gărzii Financiare, în luna mai 2010, învinuiții C. și P. s-au prezentat la biroul contabil al învinuitei și au predat mai multe facturi fiscale de stornare. Inculpatul C. L. C. arată că, după ce a primit invitație la Garda Financiară, inculpatul P. M. s-a panicat și a cerut stornarea facturilor (f.17 dosar instanță). Inculpatul C. a arătat că nu își explică de ce stornarea s-a făcut cu data de 30.04.2010, când în fapt facturile s-au emis la o altă dată, după autosesizarea Gărzii Financiare A. (f. 329, 330 dosar u. p.). Inculpatul P. M., în declarația de la fila 332-334 dosar u. p., a arătat că a cerut TVA de la stat pentru a achita numitului C. avansul pentru bunurile cumpărate. Totodată, aceeași persoană declară că, ulterior controlului Gărzii Financiare A., în urma discuțiilor purtate cu C. L. a decis stornarea facturilor în litigiu și nu își explică de ce pe aceste facturi de stornare apare data de 30.04.2010, în condițiile în care acestea au fost emise după controlul Gărzii, respectiv la sfârșitul lunii mai 2010. În fața instanței, inculpatul P. M., declarație f.16 dosar, a arătat că intenționa să achite avansul de cumpărare prin contractarea unui credit de la o unitate bancară, societatea sa neavând activitate în perioada anilor 2010 – 2013. Totodată, în aceeași declarație, inculpatul a arătat expres că intenționa să ia TVA-ul de la stat și să dea suma mai departe inculpatului C. L. pentru a plăti avansul de 20 % pentru bunuri, deci la data încheierii tranzacției nu avea banii pentru avans și nici o speranță legitimă, certă că putea să facă plata în mod legal. Același inculpat, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, fila 44 dosar, a arătat că și-a înființat societatea în anul 2010, nu a consultat CF-urile imobilelor achiziționate, nu știa că erau notate clădirile în C.F., intenționa să plătească bunurile achiziționate din fonduri europene pentru agroturism. Se observă din declarațiile inculpatului P. M. că este oscilant în declarații, indicând diferite surse de finanțare a bunurilor achiziționate, altele la fiecare audiere, fapt ce denotă că inculpatul nu avea o sursă sigură de a achita imobilele și nici măcar o speranță în acest sens. Totul era o operațiune fictivă pusă la cale de cei doi inculpați.
Obiectul principal al S.C. Best Godfather S.R.L. este producerea și comerțul cu cereale. La data achiziționării de către această societate a bunurilor din litigiu nu au fost date garanții vânzătorului .. P. M., în fața instanței, a arătat că la data achiziționării bunurilor de peste 5.000.000 lei RON nu a avut bani pentru plata procentului de 20% avans și nici pentru diferența de 80%. Cifra de afaceri pentru această societate de la înființare și până în prezent este sub un miliard lei vechi.
Pe de altă parte, conform extrasului de CF de la filele 126-129 dosar u. p., rezultă că bunurile imobile înstrăinate de către ..C. Best Godfather S.R.L. la data emiterii celor 15 facturi erau ipotecate, cu interdicție de înstrăinare, grevare, dezmembrare, restructurare și închiriere în favoarea BCR SA – Sucursala Pâncota. Totodată, . se afla sub incidența Legii 85/2006, din anul 2009, conform înscrisului de la fila 74 dosar u. p. și a înscrisului de la fila 81 dosar (prin care O.R.C. A. comunică situația juridică a societății la zi).
La data vânzării bunurilor, administratorul . C. L., nu avea acceptul administratorului judiciar să efectueze această operațiune și nici dreptul legal.
Astfel, conform art. 46 (1) din legea sus menționată ,,În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.”
Art. 49 din aceeași lege arată că ,,(1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.”
Din textele legale sus citate rezultă că, chiar dacă nu se afla în faliment, inculpatul C. L. nu avea dreptul legal să vândă din patrimoniul ., care se afla sub insolvență și nu poate să invoce propria culpă sau necunoașterea legii. Mai mult, inculpatul C. L. a susținut în fața instanței că a informat administratorul judiciar despre intenția de înstrăinare a activelor (f.45 dosar).
Administratorul judiciar, martorul B. I., declarație fila 100, a arătat că a fost înștiințat de inculpatul C. că intenționează să înstrăineze diferite active și că l-a înștiințat pe inculpat imediat că o astfel de operațiune este nulă fără acordul judecătorului sindic, dar cu toate acestea, inculpatul C. a emis facturile în cauză, fapt ce dovedește în mod evident conduita intenționat ilicită a inculpatului.
Din cele de mai sus a rezultat indubitabil că inculpatul P. M. a întocmit documentația în calitate de administrator al S.C. Best Godfather S.R.L. pentru a obține rambursarea TVA-ului în cuantum de 866.420 lei de la bugetul de stat. Acesta are calitatea de subiect activ special al infracțiunii de care este acuzat. Inculpatul C. L. l-a ajutat pe inculpatul P. M., punându-i la dispoziție facturile în baza cărora se poate solicita TVA-ul. Inculpatul C. L. a avut calitatea de complice, nu de autor pentru că infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 3 din Legea 241/2005 este o infracțiune cu subiect special circumstanțial.
Infracțiunea a rămas în formă de tentativă datorită faptului că organele statului s-au autosesizat la timp și au blocat derularea operațiunii.
Instanța a apreciat în cazul celor doi inculpați C. L. și P. M. că a fost dovedită și latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția directă a celor doi de a frauda bugetul de stat. Astfel, intenția celor doi a rezultat din faptul că au emis facturi privind bunuri imobile, fără a încheia formele de vânzare cumpărare în formă autentică. Au înregistrat facturile, speculând normele legale în materie contabilă în contul investiției în curs. Societatea cumpărătoare a fost înființată și înregistrată ca plătitor de TVA chiar în luna în care s-au emis facturile, respectiv martie 2010. Firma cumpărătoare nu a avut lichidități pentru cumpărarea acestor bunuri, chiar inculpatul P. a arătat că intenționa să ia TVA-ul și să îl dea lui C., drept avans plată. Nici ulterior, societatea administrată de învinuitul P. M. nu a avut o cifră de afaceri care cel puțin să se apropie de valoarea bunurilor achiziționate, respectiv peste 5.000.000 lei RON, adică peste cincizeci miliarde lei vechi. Nu în ultimul rând s-a reținut că inculpatul P. M. a indicat diferite surse de finanțare a bunurilor achiziționate: când fonduri europene, când credite bancare, când chiar suma rambursată T.V.A de stat.
Raportat la împrejurarea că nu s-a putut proba existența unor credite sau finanțări europene, ci doar s-a făcut referiri teoretice la acestea ca situații ipotetice, a fost evident că afirmațiile inculpatului P. M. în acest sens sunt neadevărate, în scopul de a scăpa de răspundere penală.
Pe de altă parte, inculpatul C. era administratorul unei societăți în insolvență și a avut interdicție de a înstrăina bunuri din patrimoniul acesteia fără acordul administratorului judiciar. Mai mult, bunurile înstrăinate prin acele facturi erau ipotecate și totodată aveau interdicție de înstrăinare, aspecte pe care inculpatul C. le cunoștea, în contextul în care chiar el a cerut declanșarea procedurii de insolvență, conform înscrisului de la fila 74 dosar u. p. Mai mult, administratorul judiciar i-a comunicat expres inculpatului că o eventuală vânzare a activelor firmei aflate în insolvență este afectată de nulitate, dar cu toate acestea, a realizat-o, în intenția vădită de a încasa T.V.A.-ul de la bugetul de stat. Dacă avansul ar fi fost plătit de către inculpatul P. către S.C. „Alexara Activ” SRL, acesta ar fi putut ridica banii în numele acestei societăți, având încă drept de semnătură.
Ca urmare, acest învinuit a participat deliberat la încercarea de a frauda bugetul de stat. Toate aceste aspecte se completează cu împrejurarea că, pentru a-și ascunde conduita infracțională, cei doi au emis facturi de stornare, pe care le-au antedatat cu data de 30.04.2010, chiar dacă ele au fost întocmite în fapt după controlul Gărzii Financiare A. din luna mai 2010. Urmarea celor de mai sus a fost dovedită și intenția directă infracțională a celor doi.
Din probele de la dosar a rezultat că, cei doi, în baza unei înțelegeri prealabile, s-au hotărât ca . să emită mai multe facturi, pe care să le înregistreze în contabilitatea S.C. Best Godfather S.R.L., urmând ca această ultimă societate să ceară de la bugetul de stat și să obțină cu titlu de rambursare TVA suma de 866.420 lei RON, adică peste opt miliarde lei vechi. De la început nu a existat intenția de a se achita contravaloarea facturilor în cauză și nici ca . să plătească TVA-ul aferent acestor facturi pentru că această societate se afla și în procedura de insolvență.
După ce se încasau banii de la bugetul de stat, banii urmau să nu mai poată fi recuperați ulterior de către Statul Român. Printr-o astfel de operațiune tip „suveică” în baza unor facturi bazate pe o operațiune nulă, fapt știut de către cei doi inculpați, urma să se obțină de la statul român o sumă de bani în mod ilicit, în interesul celor doi. Este de reținut, din declarația martorei Barcoți D. fila 101 dosar, contabila S.C. „Alexara Activ” SRL, care s-a ocupat de tranzacția în cauză, din poziția sa de persoană care a ținut evidența contabilă a societății anterior menționate, că valoarea facturilor emise erau peste valoarea investițiilor înregistrate în contabilitatea S.C. „Alexara Activ” SRL.
Față de cele de mai sus, a rezultat că există probe atât directe cât și indirecte care dovedesc săvârșirea infracțiunilor de care au fost acuzați inculpații. Latura obiectivă a infracțiunii a fost dovedită în mod evident cu probe directe menționate mai sus, respectiv emiterea de facturi, lipsa fondurilor pentru a achita avansul, solicitări de rambursare a T.V.A.-ului în cuantum semnificativ, extrasele C.F. și comunicările O.R.C., care dovedesc că, la data tranzacției, activele nu puteau fi înstrăinate în mod licit, fiind ipotecate, având interdicție de înstrăinate, societatea vânzătoare fiind în insolvență.
Pe de altă parte, au existat probe suficiente care să dovedească și latura subiectivă a infracțiunii, instanța raportându-se la o persoană cu diligență minimă normală. S-a avut în vedere că cei doi inculpați se ocupau cu activități economice, conform propriilor declarații. S-a observat din declarațiile celor doi inculpați că inculpatul C. a vândut pe încredere bunuri de zeci de miliarde lei vechi unei societăți înființate chiar în anul vânzării activelor, fără cifră de afaceri.
Inculpatul nu a putut susține că nu știa de interdicția de înstrăinare a activelor, fiind administratorul societății. Pe de altă parte, același inculpat știa în mod cert că societatea sa este în insolvență, iar martorul B. I., din poziția de administrator judiciar al societății, i-a spus clar că operațiunea este nulă, dar cu toate acestea, inculpatul a realizat-o, fapt de dovedește în mod evident intenția inculpatului de fraudă a bugetului de stat, între cei doi inculpați existând o legătură subiectivă evidentă.
Pe de altă parte, inculpatul P., în mod evident a acționat cu intenție directă pentru săvârșirea infracțiunii, astfel, el a recunoscut că nu avea bani la momentul achiziționării bunurilor, ci doar speranțe că-i va obține. Mai mult, chiar el a afirmat în fața instanței că a vrut să ia bani de TVA și să-i dea inculpatului C. drept avans preț pentru activele achiziționate. O astfel de operațiune a fost vădit ilicită pentru că nu poți să ceri o rambursare de TVA pentru a plăti avansul bunurilor achiziționate.
Societatea inculpatului P. era înființată în anul 2010 fără activitate, situație în care nu a putut obține credite sau fonduri europene. Nu poți să achiziționezi bunuri de zeci de miliarde numai pe încredere, fără a verifica situația bunurilor achiziționate în sistemul de publicitate imobiliară. Un comerciant cu minim de interes nu ar plăti sume semnificative pe prietenie.
Intenția frauduloasă a inculpaților a fost dovedită și prin faptul că, încercând să șteargă urmele infracțiunii săvârșite, au antedatat facturile de stornare pentru a fi anterioare controlului gărzii.
Fapta penală a inculpaților a fost una de o gravitate extremă, chiar dacă a rămas sub formă de tentativă, neproducându-se un prejudiciu la bugetul de stat. Împrejurarea că instituțiile statului au reacționat la timp, evitând prejudiciul, nu înlătură gravitatea faptei și răspunderea inculpaților.
Este adevărat că astfel de infracțiuni au fost de natură economică-financiară, respectiv sunt infracțiuni speciale, fiind asemănătoare uneori unor operațiuni ilicite, dar trebuie făcută distincția între acestea și sancționate cu fermitate infracțiunile. În cazul de față a fost dovedit că inculpații, în spatele unor operațiuni aparent licite, au încercat obținerea frauduloasă a unei importante sume de bani.
A fost de reținut că, dacă în cazul unui simplu furt de câteva sute de lei din patrimoniul unei persoane fizice s-a putut pronunța o condamnare penală, cu atât mai mult s-a putut condamna penal o persoană care încearcă să fraudeze bugetul statului român cu sute de mii lei RON.
În drept.
Fapta inculpatului P. M. care, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C. L.-C., a încercat, prin simularea unei operațiuni în fapt fictive, să beneficieze în mod ilicit de o rambursare de T.V.A în cuantum de 866.420 lei RON, de la bugetul de stat, operațiune sistată după descoperirea de către organele statului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de „stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, faptă prev. și ped. de art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal.
Fapta inculpatului C. L.-C. care cu intenție a pus la dispoziția inculpatului P. M. un număr de 15 facturi emise de către . care exprimau operațiuni fictive în scopul ca inculpatul P. M. să beneficieze prin intermediul . de rambursare ilicită de TVA în cuantum de 866.420 lei RON, de la bugetul de stat, operațiune sistată după descoperirea de către organele statului, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de „stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, faptă prev. și ped. de art. art. 26 Cod penal raportat la raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă de la data săvârșirii infracțiunilor, gradul de pericol social al faptelor comise reflectat în mobilul și scopul urmărit de către inculpați, împrejurările concrete în care faptele au fost comise așa cum s-a descris mai sus, urmările concrete ale acestora (posibilitatea producerii unei prejudiciu financiar considerabil ca valoare), precum și persoanele inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale; pe de altă parte, s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al acestei infracțiuni, reprezentat de sfera relațiilor sociale ocrotite.
Ca urmare a celor de mai sus, în temeiul art. 26 Cod penal raportat la raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. L.-C., pentru complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de „stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 11 (unsprezece) luni.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Astfel, văzând că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art.82 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 11 luni, iar în baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția că, în situația în care, în cursul acestui termen, va săvârși vreo altă infracțiune, cu intenție, potrivit art.83 Cod penal, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, îi s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenție și prin urmare, apreciază că, față de natura infracțiunii, nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 26 Cod penal raportat la raportat la art.8 alin.1 și 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.21 Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. L.-C., pentru complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de „stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 11 (unsprezece) luni.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art.82 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 11 luni, iar în baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția că, în situația în care, în cursul acestui termen, va săvârși vreo altă infracțiune, cu intenție, potrivit art.83 Cod penal, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că, prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Instanța a reținut că în cauză nu a existat constituire de parte civilă în condițiile art.14 și art.346 Cod procedură penală și că infracțiunile săvârșite de către inculpați nu au produs un prejudiciu material bugetului de stat, infracțiunile în cauză rămânând în formă de tentativă, fiind descoperite de către instituțiile statului înainte de a se plăti TVA-ul solicitat spre rambursare.
În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat în parte, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (devenit apel în baza art. 10 alin. 2 din legea nr. 255/2013), în termen legal, inculpații și partea civilă.
Prin motivele scrise de apel (f. 9), modificate ulterior (f. 20 – 21) partea civilă a solicitat obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 4.252 lei (TVA suplimentar) și a accesoriilor aferente (majorări, dobânzi și penalități), calculate începând cu data de 27.04.2010 și până la data plății efective a prejudiciului. Totodată s-a solicitat instituirea sechestrului asigurator și popririi asiguratorii asupra bunurilor și conturilor inculpaților și părții responsabile civilmente până la concurența acestei sume. Ulterior (f. 25 – 27) partea civilă și-a modificat motivele de apel și a solicitat, în plus, obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente și la plata sumei de 866.420 lei (reprezentând TVA solicitată la rambursare).
Prin motivele scrise de apel, reiterate cu ocazia dezbaterilor, inculpații au solicitat achitarea întrucât fapta nu există.
Apelurile sunt nefondate.
Din analiza materialului probator rezultă următoarea situație de fapt:
La data de 07.04.2010 inculpatul P. M., în calitate de administrator al ., a depus un decont de TVA (formularul 300) la AFP a orașului Sântana, prin care a solicitat ca statul să ramburseze societății pe care o reprezintă suma de 866.420 lei reprezentând TVA generat de încheierea și executarea unei convenții intitulată „contract de concesiune încheiat la data de 30.03.2010” între firma administrată de inculpatul P. M. și ., reprezentată de coinculpatul C. L. C., operațiune economică care în realitate era fictivă.
Concluzia simulării acestei operațiuni economice rezultă din coroborarea următoarelor elemente de fapt:
- . s-a înființat la data de 03.03.2010, iar la data de 04.03.2010 a devenit plătitoare de TVA (f. 94 d.u.p.)
- Capitalul social, la data înființării, era de 200 lei (f. 94 d.u.p.)
- Societatea nu a deținut la data faptelor (martie 2010) nici un bun mobil sau imobil (f. 123 d.u.p.), iar contul societății nu era alimentat cu sume mari de bani.
- Modul în care au fost concepute clauzele contractuale: inculpatul P. M. (lipsit de minime resurse financiare) s-a obligat să-i plătească coinculpatului C. L. C. suma de peste 1.000.000 euro pentru bunuri care nu existau (acestea apăreau doar în contabilitatea firmei cedente cu mențiunea „investiții în curs” – f. 101 dosar fond); pentru a oferi o aparență de veridicitate tranzacției cei doi au stipulat că suma de aproximativ 1.000.000 euro nu reprezintă contravaloarea bunurilor ci „contravaloarea aportului” pe care coinculpatul C. L. C. l-a adus în societate.
- Suma specificată în contract nu a fost plătită (nici măcar parțial) de către inculpatul P. M. (f. 44 dosar fond).
- Scopul urmărit (rambursarea TVA) rezultă și din mențiunea expresă din contract în sensul că „facturile fiscale se vor emite de către cedent la data semnării prezentului contract de cesiune”, deși prima rată din prețul contractului urma să fie plătită de abia după 60 de zile de la semnarea contractului iar diferența în 24 de tranșe lunare egale.
- Cele 15 facturi și notele de recepție aferente (f. 38 – 66 d.u.p.), emise de inculpatul C. L. C. și semnate de primire de coinculpatul P. M., atestau (fictiv) cumpărarea și livrarea unor bunuri care ar fi existat în realitate și nu „aportul” coinculpatului C. L. C..
- La data încheierii convenției obiectul principal de activitate al . era comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și tutunului neprelucrat (f. 94 d.u.p.), fără nicio legătură cu „investiții” în spații de agrement.
- În urma controlului efectuat de Garda Financiară, inculpații au reziliat contractul și au stornat facturile emise în baza acestuia, antedatând convenția de reziliere și facturile de stornare (f. 324 verso – 325 d.u.p.).
În concluzie, instanța de apel apreciază că inculpații au simulat o operațiune comercială în scopul obținerii rambursării TVA, fapta acestora întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 și 3 din legea nr. 241/2005 (autor P. M., complice C. L. C.).
În privința laturii civile, întrucât infracțiunea a rămas în formă tentată (rambursarea a fost refuzată), bugetul statului nu a fost prejudiciat. Prin urmare solicitarea părții civile de obligare la plata sumei pretinse la restituire și a accesoriilor este nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. L. C., P. M. și partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor P. A. împotriva sentinței penale nr. 165/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Va menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cod de procedură penală va obliga pe fiecare dintre apelanți să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. L. C., P. M. și partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor P. A. împotriva sentinței penale nr. 165/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cod de procedură penală obligă pe fiecare dintre apelanți să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2014.
Președinte,Judecător,
F. IonescuDana V.
Grefier,
V. R.
Red.F.I./22.04.2014
Tehnored.V.R./25.03.2014
Judecătoria Chișineu Criș
Judecător N. I.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
