Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 85/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 85/A
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile declarate de partea responsabilă – civilmente . și inculpatul B. M., împotriva sentinței penale nr.460 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, potrivit art.391 alin.1 C.p.p., raportat la complexitatea cauzei, a stabilit termen pentru pronunțate astăzi, 19.02.2014.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.460/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b raportat la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul B. M., la: 7 (șapte) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, comisă în formă continuată.
În baza art. 9 al.1 lit. c raportat la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la: 7 (șapte) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
În baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal, cu excepția dreptului de a alege și art. 64 lit. b, c Cod penal.
În baza art. 65 al. 1, 2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, cu excepția dreptului de a alege, b, și c,( respectiv dreptul de a mai administra societăți comerciale), Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 14,346 Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1,2 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de S. român - Agenția Națională de A. F. prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice A. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator C. de Insolvență R. SPRL, să plătească suma de 1.889.083 lei, cu titlu de impozit, majorări de întârziere și penalități, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a prejudiciului.
A fost admisă cererea de instituire a sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și a părții responsabile civilmente ., formulată de partea civilă S. român -Agenția Națională de A. F., prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice A..
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8.000 lei, cheltuieli judiciare.
S-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului A. a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul din 02.07.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., dat în dosarul nr. 182/P/2011 și înregistrat la prima instanță la data de 05.07.2013 a fost trimis în judecată inculpatul B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
P. actul de inculpare s-a reținut, în principal, faptul că . (până la data de 27.09.2007 cu denumirea .) a derulat în perioada anilor 2006 – 2010 operațiuni comerciale în special cu societățile Biemme Spa Italia (administrată de asemenea de către inculpat) și . (societate la care inculpatul deține 75% din acțiuni).
S-a mai reținut că în perioada 01.01.2006 – 30.09.2010 societatea nu a înregistrat în documentele contabile toate veniturile realizate ( inclusiv din relația cu societatea Biemme Spa Italia), respectiv a evidențiat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ( inclusiv reprezentând prestarea unor servicii de grafică/ printare de către societatea Biemme Ucraina SRL), sustrăgându-se în acest fel de la plata către bugetul statului a sumei de 992.205 lei reprezentând impozit pe profit.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv: sesizări, procese verbale de sesizare din oficiu, rezoluții de începere a urmăririi penale, ordonanță de extindere a cercetărilor, procese verbale, facturi fiscale, chitanțe, borderouri de achiziție, fișa de cazier, istoric ORC, raport de expertiză fiscală, înscrisuri, declarațiile martorilor și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, precum și cererea de constituire parte civilă formulată de partea civilă, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
. – a fost înființată la data de 16.01.1968, de către inculpatul B. M., acesta dobândind și calitatea de administrator .
Principalul obiect de activitate al societății, îl constituie „fabricarea de articole confecționate din textile (cu excepția îmbrăcămintei și lenjeriei de corp)”, cod CAEN 1392.
Părțile sociale ale societății au fost cesionate la data de 15.08.2007 către MASINVEST SA Luxemburg, inculpatul deținând în continuare calitatea de administrator.
Societatea și-a schimbat la data de 27.09.2007 denumirea din ., în ., prerogativele dreptului de administrare fiind în continuare exercitate de către inculpat (fila 227 – 239 – vol.II).
. ( .) a derulat în perioada anilor 2006 – 2010 operațiuni comerciale în special cu societățile Biemme Spa Italia (administrată de asemenea de către inculpat) și . (societate la care inculpatul deține 75% din acțiuni).
Ca urmare a solicitării societății cu privire la rambursarea de TVA, reprezentanții ANAF – DGFP A. au efectuat o inspecție fiscală la .. P. procesul verbal nr. 101 din 07.03.2011, s-a constatat că în perioada 01.01.2006 – 30.09.2010 societatea nu a înregistrat în documentele contabile toate veniturile realizate ( inclusiv din relația cu societatea Biemme Spa Italia), respectiv a evidențiat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ( inclusiv reprezentând prestarea unor servicii de grafică/printare de către societatea Biemme Ucraina SRL), sustrăgându-se în acest fel de la plata către bugetul statului a sumei de 992.205 lei reprezentând impozit pe profit.
Controlul fiscal a reliefat că societatea N. S. SRL la care inculpatul a avut calitatea de administrator, a înregistrat în luna decembrie 2006, cheltuieli în valoare mai mare decât valoarea cheltuielilor înregistrate în celelalte luni ale anului, aceste valori datorându-se înregistrării în cursul lunii decembrie în debitul contului 6581 „cheltuieli privind despăgubiri, amenzi și penalități” a sumei de 750.586, 17 lei. Fișa acestui cont specifică faptul că recunoașterea acestor cheltuieli în contabilitate are la bază „nota contabilă nr. 12 din 31.12.2006”.
În același timp, în conformitate cu înscrisurile aflate la dosar, această sumă de 750.586, 17 lei (contravaloarea în lei a sumei de 221.955, 28 euro) reprezintă „ amendă pentru mărfuri cu defecte anul 2006” conform scrisorii recomandată din data de 20.03.2007 trimisă prin fax de către ., în fapt singurul client al societății române. De menționat că nu s-au putut pune la dispoziție procese verbale de recepție calitativă din care să rezulte produsele care au fost găsite necorespunzătoare calitativ precum și natura acestor defecte, singurul document prin care . justifică cheltuiala de 750.586, 17 lei înregistrată în luna decembrie a anului 2006 fiind scrisoarea emisă de către . la data de 20.03.2007 (după aproape trei luni).
De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile cu prestările de servicii în valoare de 1.721.327 lei reprezentând contravaloarea unor facturi de servicii emise în lunile septembrie și decembrie 2008 pentru „servicii grafice” prestate de către societatea Biemme Ucraina (factura 1A/30.09.2008 în valoare de 179.695 euro, nr. 2A/30.09.2008 în valoare de_ euro, 3A/30.09.2008 în valoare de 31.277 euro, nr. 4A/30.12.2008 în valoare de 155.148 euro) reprezentanții . nu au putut demonstra prestarea efectivă a acelor servicii, iar reprezentanții societății ucrainene au negat prestarea în fapt a acestora . Același aspect reiese și în ceea ce privește cheltuielile în valoare de 84.696 lei înregistrate în cursul lunii martie 2009 în contul 628 „alte cheltuieli cu serviciile prestate de terți” pe baza facturii 1A/31.03.2009 în valoare de 20.000 grivne „emisă” de societatea Biemme Ucraina către ..
Referitor la relația cu ., înscrierea în balanța de verificare întocmită în cursul lunii decembrie 2009 de către . în contul 609 „reduceri comerciale primite” a sumei de 1.424.903 lei ca fiind „reduceri de preț acordate pentru manopera efectuată pentru obținerea produselor finite care nu corespund din punct de vedere calitativ”, aceasta nu este justificată fiscal. Aceasta, deoarece explicația din Registrul Jurnal al lunii decembrie 2009 pentru operația de debitare a contului 609 este aceea de „renunțare la credit”. Ori, contul 609 „reduceri comerciale primite” a fost introdus de către OMFP3055/2009 care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2010, ceea ce face inexplicabilă menționarea lui anterior intrării în vigoare, în balanța din 31.12.2009, întocmită de ..
În ceea ce privește omisiunea înregistrării în documentele contabile a unor venituri, se reține că în anul 2007 a fost înregistrată factura 94 din 21.12.2007 emisă de către . către Biemme SPA Italia reprezentând „diferențe preț manoperă conform anexă”, în valoare de 2._ lei. Anexa la care face referire factura, este reprezentată de un înscris emis de Biemme SPA Italia, în care se precizează faptul că pe anumite facturi emise în cursul anului 2007, prețurile au fost calculate eronat. Înscrisul este însoțit de documente de calcul scrise manual, în care se detaliază aceste aspecte, pentru fiecare factură în parte. Se remarcă însă că, în dosarele . ,nu există contractul de lohn pe baza căruia s-a efectuat colaborarea între cele două societăți, astfel că nu poate fi susținută cu probe afirmația că prețurile cu manopera au fost stabilite eronat și ca urmare nu poate fi susținută fiscal nici stornarea și scăderea acestor venituri din contabilitate și din baza de impozitare.
Aceeași situație se întâlnește și în ceea ce privește veniturile menționate în facturile de prestări servicii 55/09.09.2007 și 58/15.09.2007 în valoare de 38.216,07 lei, servicii prestate către Biemme SPA Italia. Aceste venituri au fost stornate pe baza facturii fiscale 2008/30.01.2008 emise de către . reprezentând diferențe preț manoperă, ca urmare a unei scrisori primite de la Biemme SPA Italia, fără să existe probe care să justifice stabilirea eronată a prețurilor cu manopera respectiv probe care să justifice stornarea acestor venituri și scăderea lor din contabilitate și din baza de impozitare.
Audiat la data de 19.10.2011, în Italia, în cadrul unei comisii rogatorii internaționale, ca reprezentant al ., B. M. a declarat că „a fost administratorul firmei Biemme SPA – Italia, respectiv a fost și este administrator al ., în prezent .”. A afirmat de asemenea că „societatea din Italia livra societății din România țesături tăiate (croite) care urmau a fi confecționate, ulterior confecțiile fiind restituite societății din Italia”, respectiv că „firma română lucra doar pentru societatea din Italia” ( fila 10 – vol.II).
Martora M. C. T., director adjunct al . în perioada decembrie 2007 – iulie 2008, respectiv director general în perioada august 2008 – aprilie 2011, a afirmat că „toate operațiunile efectuate în contabilitatea societății cu privire la aplicarea de penalități, renunțarea la diferite sume de bani de către . în favoarea ., reprezentând contravaloarea manoperei la mărfurile confecționate în sistem lohn, erau dispuse de către administratorul B. M., iar scrisorile recomandate cu privire la acestea erau trimise prin poștă, fiind semnate din partea firmei românești de către B. M., iar din partea firmei italiene de către cumnata acestuia, Frederica Caszola”. Martora nu cunoaște „să fi existat vreo reclamație scrisă sau verbală cu privire la calitatea serviciilor efectuate de către firma română și nici cu privire la vreo eventuală returnare de marfă de la partenerul italian, pe motiv că aceasta nu ar fi corespuns calitativ, scrisorile în baza cărora au fost aplicate penalități respectiv făcute reduceri de preț la manoperă fiind trimise doar la sfârșitul anului calendaristic” (fila 166 – 168 – vol.II).
Din declarația martorilor Korolievhen Ivanovyci și Fushcici M. Vasilyevna – director respectiv contabil în cadrul al ., reiese că „ între societatea Biemme din România și Biemme din Ucraina s-au derulat operațiuni comerciale constând în confecționarea de către societatea din Ucraina de obiecte de îmbrăcăminte sport, din materia primă furnizată de către societatea din România”.Referitor la facturile „emise” cu privire la „ serviciile de printare” înregistrate în documentele contabile ale ., martorii au declarat că „societatea ucraineană nu a derulat astfel de operațiuni comerciale, implicit că facturile prezentate în cadrul comisiei rogatorii de către autoritățile ucrainiene, nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, respectiv că nu le-a fost transferată nici o sumă de bani în acest scop, de către societatea română” (fila 16 – vol.II).
Referitor la persoana lui B. M. martorul Koroli a declarat că „ acesta a deținut până la data de 22.06.2010, 75% din capitalul social al .>
În vederea stabilirii în întregime a obligațiilor datorate bugetului de stat, în cauză a fost efectuată o expertiză fiscală.
Conform concluziilor raportului de expertiză și anexelor acestuia, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către ., pe perioada 01.06.2006 – 30.09.2010, este în sumă de 987.499 lei, reprezentând impozit pe profit (f. 100 - 139 vol.I) și a fost creat prin:
În anul 2006, după cum urmează: înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ( cheltuieli nedeductibile fiscal) în sumă de 750.586 lei, reprezentând „ amendă pentru mărfuri cu defecte anul 2006”, conform scrisorii recomandate din 20.03.2007 trimisă de către Biemme Spa Italia și notei contabile nr. 12 din 31.12.2006;
În anul 2007, după cum urmează: înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale în sumă de 200.571 lei reprezentând cheltuieli cu materialele auxiliare, cu primele de asigurare, de protocol, cu transportul, cu deplasări, cu serviciile prestate de terți, cu amenzi și penalități, cu chirii și legate de funcționarea unui autoturism și neînregistrarea unor venituri în sumă de 2.158.774 lei, reprezentând contravaloarea facturii 94 din 21.12.2007 emisă de către . către Biemme Spa Italia, reprezentând „diferență preț manoperă conform anexă „ cu o obligația fiscală suplimentară aferentă în valoare de 367.620 lei, reprezentând impozit pe profit,
În anul 2008, după cum urmează: înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale în sumă de 1.822.502 lei, reprezentând cheltuieli cu chiriile, prestări servicii,, diverse, cu piese de schimb, cu prestări de servicii, cu amenzi și despăgubiri și neînregistrarea unor venituri în sumă totală de 420.440 lei, compusă din: 38.216,07 lei ( contravaloarea sumei de 10.260,45 Euro) generată de stornarea de către . a unor venituri din servicii prestate către Biemme Spa Italia, stornare făcută în baza facturii fiscale 2008/30.01.2008 reprezentând „diferență preț manoperă”, 4.287,08 lei reprezentând venituri din vânzarea de produse către firma Logica Sport Canada, respectiv din 377.936 lei reprezentând „reduceri din prețul materialelor (cu defecte majore)” livrate de către Biemme Spa Italia către ., reduceri operate în baza notelor de creditare (nota accredito ) nr 1389 și 1390 din 10.07.2008, cu o obligație fiscală suplimentară aferentă de 446.408 lei reprezentând impozit pe profit.
În anul 2009, după cum urmează: înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale în sumă de 1.597.390 lei, reprezentând „reduceri comerciale primite”, cheltuieli cu amenzi și penalități, cu impozitul pe profit, cu diurna, de protocol, cu combustibilii, cu serviciile prestate de terți (.), cu o obligație fiscală suplimentară aferentă de 173.472 lei, reprezentând impozit pe profit.
Inculpatul B. Mauritio nu a fost audiat cu privire la învinuirile aduse de către procurori, întrucât deși citat inclusiv la adresa menționată de către autoritățile italiene în cadrul comisiei rogatorii, nu a dat curs chemării organelor de urmărire penală, iar în fața instanței, fiind legal citat, nu s-a prezentat și nu a solicitat probe în apărare.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de A. F., s-a constituit parte civilă în cauză (f. 18 – vol.I dosar up), iar în cursul cercetării judecătorești prin adresele nr._/20.08.2013 și 1400/10.09.2013, s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei, constituită din impozit pe profit în cuantum de_ lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de_ lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit de_ lei, arătând că această sumă nu a fost recuperată de la inculpat.
De asemenea, s-a solicitat de către partea civilă instituirea sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului, față de partea responsabilă civilmente, respectiv ..
Analizând starea de fapt reținută, prima instanță a constatat că fapta inculpatului, care în calitate de administrator al . (fostă .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a derulat activități comerciale fără a înregistra în parte, în perioada în perioada anilor 01.06._10 în evidențele contabile ale societății, veniturile realizate, rezultând un prejudiciu creat Statului român de_ lei, impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală comisă în formă continuată, prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, comisă în formă continuată.
Fapta aceluiași învinuit, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în perioada anilor 2006 - 2009 în evidențele contabile ale ., cheltuieli nereale în valoare totală de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 9 al.1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, respectiv evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul de acțiune și perioada de timp în care s-a acționat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, prima instanță a reținut conduita bună avută în societate și familie anterior comiterii faptei, împrejurare ce rezultă din lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, s-a remarcat absența inculpatului la judecată, care dovedește dezinteresul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și lipsa conștientizării riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni.
Potrivit acestor considerente, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei, conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr. 460 din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ au declarat apel inculpatul B. M. și partea responsabilă civilmente . înregistrate pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 8.01.2014, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpatul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare raportat la prevederile art.171, 172 V.C.p.p. (90,91 N.C.p.p.), art.6 alin.3 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu prevederile art.197 alin.2 din V.C.p.p. Procedura de citare a fost legal îndeplinită doar pentru termenul de judecată din 12.12.2013. la acest termen la care a fost legat citat, apărătorul său ales a înregistrat la Tribunalul A., o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată. În argumentarea acestei cereri a arătat că, deoarece a fost angajat pentru a-l reprezenta în prezenta cauză abia la data de 09.12.2013 ( cu trei zile înainte de primul termen) coroborat cu complexitatea cauzei și volumul mare de acte ce urmau studiate, are nevoie de acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea unei apărări pertinente.
În pofida acestei cereri de amânare, instanța de fond a trecut la efectuarea cercetării judecătorești, audierea martorilor și a rămas în pronunțare asupra faptelor penale de care este acuzat.
Cu privire la faptele penale reținute în sarcina sa, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b raportat la art.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alib.2 C.p. și art.9 lit.c, raportat la art.2 din Legea nr._, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. arată că, toate înscrierile în contabilitate au fost efectuate de către contabila societății N. S.. Cu siguranță dacă înscrierea s-a efectuat într-un cont greșit nu este culpa sa și pentru această înscriere nu se poate reține infracțiunea de evaziune fiscală în sarcina sa.
Partea responsabilă civilmente în motivarea apelului a solicitat admiterea acestuia și a se dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit de organele de urmărire penală asupra imobilului deținut de ., în faliment, in bankruptcy, en faillite cu sediul social în A., ., jud. A., înmatriculată la ORC A. sub nr. J_, având CUI_.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de către inculpat prin apărător raportat la dreptul la apărare, curtea constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile 281 alin.1 lit.f C.p.p., art.90 C.p.p., art.10 C.p.p., art.6 CEDO raportat la art.4 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a noului Cod de Procedură penală, deoarece în cursul urmăririi penale asistența juridică nu era obligatorie, aceasta fiind obligatorie doar în cursul judecății raportat la art.90 alin.1 lit.c C.p.p.. De asemenea, în cursul judecății inculpatul a beneficiat de asistență juridică, iar cererea formulată de apărătorul ales privind amânarea cauzei ( fila 83 dosar fond), nu a fost soluționată, deoarece a fost înregistrată la instanță după pronunțarea sentinței potrivit rezoluției președintelui de complet.
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită potrivit declarațiilor părții civile, declarației inculpatului din faza de urmărire penală, procese verbale, facturi fiscale, chitanțe, borderouri de achiziție, raport de expertiză fiscală, înscrisuri, declarațiile martorilor M. C. T., S. C., P. M. și din care rezultă faptul că inculpatul în calitate de administrator al . (fostă .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a derulat activități comerciale fără a înregistra în parte, în perioada anilor 01.06._10 în evidențele contabile ale societății, veniturile realizate, rezultând un prejudiciu creat Statului român de_ lei, impozit pe profit, iar în perioada anilor 2006 - 2009 în baza aceleiași rezoluții infracționale a înregistrat în evidențele contabile ale ., cheltuieli nereale în valoare totală de_ lei, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în actul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind efectuarea expertizei fiscale, instanța a respins cererea pentru considerentele menționate în practicaua deciziei.
Criticile formulate în apel privind reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora și motivul invocat de instanță din oficiu privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art.5 C.p. cu privire la cele două infracțiuni sunt întemeiate.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepselor în cazul inculpatului instanța de apel constană că în mod greșit prima instanță nu a aplicat în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prevederile art. 5 C.p.
Astfel, potrivit art.5 C.p.” (1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile .”
În cauză inculpatul a săvărșit faptele în perioada_10, iar pănă la judecarea sa de către prima instanță Legea nr.241/2005 a fost modificată în ceea ce privește infracțiunile săvărșite de către inculpat prin Legea nr.50/2013 publicată în M.O din 19.03.2013.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi, instanța constată că pentru inculpat legea mai favorabilă este aceea de la data săvărșirii faptelor, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai mici, motiv pentru care va aplica inculpatului pedepse raportat la această lege pentru infracțiunile de evaziune fiscală.
La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat –_ lei -, forma continuată a infracțiunilor, absența inculpatului de la judecarea cauzei, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale.
Având în vedere aspectele arătate, dispozițiile art. 5 C.p. și ținând cont de limitele de pedeapsă și de comportamentul inculpatului de-a lungul procesului penal, instanța va aplica pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege, respectiv 4 ani închisoare pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b rap. la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 al.1 lit. c rap. la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru vreuna dintre ele, instanța a aplicat în cauză prevederile art. 33 lit.a din vechiul C.p. raportat la art. 34 alin. 1 lit. b din vechiul C.p. privind concursul de infracțiuni, dispunănd ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
De asemenea, raportat la regimul sancționator al concursului de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului, instanța de apel constată că legea veche este lege mai favorabilă, deoarece art.39 alin.1 NC.p. privind pedeapsa în caz de concurs de infracțiuni consacră sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, astfel încât aplicarea acestor dispoziții legale ar determina stabilirea unei pedepse rezultante mai mari decât aceea pronunțată potrivit vechiului C.p.
În cauză, nefiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 861 C.p. în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată pentru un concurs de infracțiuni, instanța a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante.
În ceea ce privește acțiunea civilă aceasta a fost corect soluționată, prejudiciul fiind corect stabilit potrivit raportului de expertiză fiscală.
Criticile părții responsabile civilmente privind ridicarea sechestrului asigurator și popririi asiguratorii instituite asupra bunurilor și conturilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente sunt nefondate, deoarece chiar dacă față de partea responsabilă civilmente s-a dispus dechiderea procedurii insolvenței, în cauză fiind îndeplinite prevederile art.11 din Legea nr.241/2005 în mod corect prima instanță a instituit aceste măsuri.
Pentru aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul formulat de partea responsabilă civilmente . împotriva sentinței penale nr. 460 din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva aceleiași sentințe, va desființa sentința apelată și, rejudecând cauza:
În baza art. 9 alin.1 lit.b rap. la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., și art.5 N C.p. va condamn pe inculpatul B. M., la:
-4 ani (patru) închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 9 alin. 1 lit. c rap la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., și art.5 N C.p., va condamna pe același inculpat, la:
-4 (patru) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, comisă în formă continuată;
În baza art. 33, art. 34 cod penal, și art.5 N C.p., va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor în regim de detenție.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga partea responsabilă civilmente apelantă la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea responsabilă – civilmente ., împotriva sentinței penale nr.460 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., admite apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva aceleiași sentințe.
Desființează sentința apelată și, rejudecând:
În baza art.9 alin.1 lit.b, raportat la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., și art.5 N.C.p., condamnă pe inculpatul B. M., la:
-4(patru) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art.9 alin.1 lit. c, raportat la al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., și art.5 N.C.p., condamnă pe același inculpat, la:
-4(patru) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, comisă în formă continuată;
În baza art.33, art.34 Cod Penal, și art.5 N.C.p., contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenție.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă partea responsabilă – civilmente apelantă la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2014.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/24.02.2014
Dact: A.B. 11 exempl/ 20 Februarie 2014
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud: F. V.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 320/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
