Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 138/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 138/CO
Ședința publică din 17 martie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul P. R. D. V. împotriva Sentinței penale nr.87 din 3 februarie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator, în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu R. L., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului contestator solicită admiterea contestației, desființarea sentinței Tribunalului A. și aplicarea legii mai favorabile în conformitate cu disp. art. 6 alin.1 NCp, reducând cuantumul pedepsei principale.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației și menținerea sentinței ca legală și temeinică neimpunându-se reducerea pedepsei întrucât aceasta nu depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 87 din 03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, s-a admis sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul P. R. D. V., fiul lui R. și G., născut la data de 16.09.1978, CNP_, deținut în P. A., aflat în executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 553 din 26.10.2007, pronunțată de T. T., în dosar nr._ .
În baza art. 6 din Nod Cod Penal raportat la art. 38 și 39 alin.1 lit. b din Noul Cod Penal, s-a redus sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii, de la 1 (un) an, la 10 luni închisoare, condamnatul execută pedeapsa de 9 (nouă) ani și 10 (zece) luni închisoare.
S-a înlocuit măsura de siguranță a dreptului de a se afla în municipiul Timișoara pe o perioadă de 5 ani, cu pedeapsa complementară cu același conținut, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. l Noul Cod penal, pe aceeași perioadă.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta hotărâre, durata executată de la 12.03.2007, până la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 721/2007 din 25.03.2008, emis de T. T., concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Instanța a apreciat că sesizarea se circumscrie dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, întrucât, raportat la sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii, prevederile art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal sunt mai favorabile.
S-ar putea obiecta că prin efectuarea operațiunii de reducere a sporului potrivit legii noi și de menținere a pedepselor aplicate potrivit legii vechi s-ar crea o terția lex, ceea ce, într-adevăr este adevărat, numai că, potrivit concepției de sancționare a concursului de infracțiuni potrivit legii noi, aplicarea acestei instituții din legea nouă apare ca fiind obligatorie, fiind de imaginat situații în care crearea unei terția lex este obligatorie.
De exemplu, situația în care potrivit legii noi se reduce obligatoriu pedeapsa aplicată la maximul special prevăzut de aceasta, iar în care, pentru a se înlătura lex terția, operațiunile juridice specifice de sancționare a concursului de infracțiuni ar trebui efectuate potrivit legii noi, care trebuie aplicată obligatoriu potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, pentru reducerea pedepsei conform legii noi; ori, în cazul în care, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate pentru infracțiunile din concurs ar depăși pedeapsa rezultantă aplicată inițial, potrivit legii vechi, situație evident posibilă, se impune ca în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, pedeapsa să fie redusă potrivit legii noi, iar sancționarea concursului să se facă potrivit legii vechi, mai favorabile (terția lex).
S-a apreciat ca legală potrivit art. 6 alin.5 noul Cod penal și cererea privind înlocuirea măsurii de siguranță a dreptului de a se afla în municipiul Timișoara pe o perioadă de 5 ani, care în noul Cod penal nu se mai regăsește, cu pedeapsa complementară cu același conținut.
Împotriva sentinței Tribunalului T. a formulat contestație condamnatul P. R. D. V. care nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către condamnat și avocatul din oficiu, ambii solicitând reducerea pedepsei.
Examinând cauza sub toate aspectele, se constată că sentința contestată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Analizând actele de la dosar se reține că prima instanță a apreciat că referitor la situația condamnatului P. R. D. V. sunt incidente prevederile art.6 din Noul Cod penal doar în ce privește dispozițiile privind aplicarea pedepselor în caz de concurs de infracțiunii și aplicarea pedepselor complementare.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate contestatorului și pe care trebuie să le execute, se constată că acestea sunt mai ușoare decât maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că nu poate opera o reducere a acesteia în conformitate cu prevederile art. 6 NCpp.
Prin urmare, contestația formulată nu este fondată și urmează a fi respinsă în baza art.4251, al.7 pct.1 lit.b NCpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.4251, al.7 pct.1 lit.b NCpp respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul P. R. D. V. împotriva Sentinței penale nr.87/03.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 al.2 NCpp obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 de lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2014.
Președinte,Grefier,
C. C. C. I.
Red. C.C./03.04.14
Tehnored. C.I./16.04.14
PI. – T. D. – Trib. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 196/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 314/2014.... → |
|---|
