Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 81/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 81/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 31/CO
Ședința publică din 25 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 81/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul M. M., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu S. Glad.
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat S. Glad, solicită admiterea contestației și aplicarea art. 6 NCp, aplicarea legii penale mai favorabile.
Procurorul solicită respingerea contestației, considerând ca hotărârea pronunțată de T. A. este temeinică și legală,în mod corect fiind aplicată legea mai favorabilă
Contestatorul M. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 20 ianuarie 2014, a fost înregistrată la T. A., sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal.
Prin sentința penală nr. 81 din 3 februarie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost admisă sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul M. M., fiul lui V. și M., născut la data de 18.07.1971, CNP_, aflat în executarea pedepsei de 30 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 379 din 19.12.2001, pronunțată de T. V., în dosar nr. 3008/2001.
A fost descontopită pedeapsa de 30 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 10 ani, în pedepsele componente de: 25 ani închisoare pentru art. 174, art. 175 lit. d și art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 10 ani și înlătură sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare; 15 ani închisoare pentru art. 197 alin. 2 lit. a cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; 10 ani închisoare pentru art. 211 alin. 2 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; 6 ani închisoare pentru art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 6 alin. 1 noul Cod penal a fost redusă pedeapsa de 15 ani la 12 ani închisoare. potrivit art. 218 alin. 3 lit. f noul Cod penal și pedeapsa de 6 ani la 3 ani închisoare, potrivit art. 224 alin. 2 noul Cod penal.
A fost redusă durata pedepsei complementare de la 10 ani la 5 ani.
Au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata executată de la 23.02.2001, până la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 480/2001 din 19.03.2002, emis de T. V., concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. A. a constatat că în speță sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, în ceea ce privește pedepsele de 15 ani închisoare aplicată pentru art. 197 alin. 2 lit. a cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și cea de 6 ani închisoare aplicată pentru art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Așa fiind au fost înlăturate dispozițiile privind contopirea pedepselor componente de: 25 ani închisoare pentru art. 174, art. 175 lit. d și art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 10 ani și înlătură sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare;15 ani închisoare pentru art. 197 alin. 2 lit. a cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; 10 ani închisoare pentru art. 211 alin. 2 lit. a și d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; 6 ani închisoare pentru art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza textelor legale reținute, întrucât pedeapsa pentru infracțiunea de viol are, potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 3 lit. f noul Cod penal, un maxim special de 12 ani, instanța de fond a redus pedeapsa de la 15 ani la 12 ani închisoare, potrivit art. 218 alin. 3 lit. f noul Cod penal; pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu are, potrivit dispozițiilor art. 224 alin. 2 noul Cod penal, un maxim special de 3 ani, instanța de fond a redus această pedeapsă de la 6 ani la 3 ani închisoare, potrivit art. 224 alin. 2 noul Cod penal.
S-a apreciat că sesizarea este admisibilă, potrivit prevederilor art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, și cu privire la durata pedepsei complementare ce a fost aplicată condamnatului, durata acesteia urmând să fie redusă de la 10 ani la 5 ani, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, conținutul pedepsei anterioare complementare aplicate fiind același în legile succesive.
S-a reținut că, potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, care cuprind dispoziții mai favorabile în raport cu prevederile art. 39 alin. 1 lit. b noul Cod penal privind contopirea pedepselor, prima instanță a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, pe care condamnatul o va executa.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata executată de la 23.02.2001, până la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 480/2001 din 19.03.2002, emis de T. V., concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 81/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul M. M., solicitând reducerea pedepsei rezultante pe care o execută.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Aceste aspecte conduc la reținerea tuturor dispozițiilor din noua reglementare, inclusiv cele legate de pluralitatea de infracțiuni, câtă vreme examenul de legalitate a pedepsei se raportează la normele legale în vigoare la această dată. În fapt, prin modul de reglementare – consecințe, condiții de incidență, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei reglementată de art. 6 NCP reprezintă o transpunere la această ipoteză a principiului legalității. În cazul concursului de infracțiuni se impune efectuarea verificării fiecărei sancțiuni, atât cele individual aplicate, cât și a celei rezultante prin raportare la noua reglementare întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, astfel că nu se operează în cazul concursului de infracțiuni descontopirea pedepsei rezultante, ci se reia fiecare etapă a contopirii efectuate sub legea veche pentru a se vedea în ce măsură sancțiunile aplicate/rezultante nu depășesc noile limite legale.
Aplicând aceste considerente la situația în speță, instanța constată că în mod corect s-a dispus reducerea pedepselor aplicate condamnatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a C.p. anterior, respectiv pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 C.p. anterior, însă se impunea menținerea pedepsei rezultante conform art. 4 din Legea nr. 197/2012. Astfel, verificând menținerea limitelor legale ale pedepsei rezultante în raport cu noua reglementare, se constata că în cauză, față de dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b C.p.p. actual, pedeapsa rezultantă ar fi de 30 ani închisoare (25 ani plus 5 ani sporul obligatoriu). În contextul în care condamnatului M. M. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 30 ani închisoare, aceasta nedepășind maximul sus menționat, se impunea constatarea că nu este incidentă legea nouă ca lege penală mai favorabilă conform art. 6 C.p. actual în raport cu pedeapsa rezultantă. În acest sens sunt dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Având însă în vedere că instanța de control a fost sesizată doar cu contestația formulată de condamnat și că potrivit art. 4251 alin. 4 C.p.p. raportat la art. 418 C.p.p. acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 81/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 81/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.- 06.03.2014
TEhnored.CU- 06.03.2014
Prima inst. jud.T. D.– T. A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
