Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 57/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 29/CO
Ședința publică din 25 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul B. Z. împotriva sentinței penale nr. 57/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul B. Z., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu S. Glad.
P. de pe lângă C. de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat S. Glad, solicită admiterea contestației și aplicarea art. 6 NCp, aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea contestației, considerând ca pedeapsa aplicată condamnatului se încadrează în limitele legale.
Contestatorul B. Z., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 20 ianuarie 2014, a fost înregistrată la T. A., sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal.
Prin sentința penală nr. 57 din 3 februarie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost admisă sesizarea comisiei constituită în P. A. pentru aplicarea dispozițiilor art. 4 din noul Cod penal, privind pe condamnatul B. Z., fiul lui M. și J., născut la data de 01.10.1977, CNP_, aflat în executarea pedepsei de 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 165 din 16.04.2003, pronunțată de T. B., în dosar nr. 5043/2001.
A fost redusă durata pedepsei complementare aplicată condamnatului, de la 7 la 5 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata executată de la 04.08.2001, până la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 300/2002 din 21.05.2003, emis de T. B., concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. A. a apreciat că în speță, sesizarea este admisibilă potrivit prevederilor art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, cu privire la durata pedepsei complementare ce a fost aplicată condamnatului, durata acesteia urmând să fie redusă de la 7 ani la 5 ani, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, conținutul pedepsei anterioare complementare aplicate fiind același în legile succesive.
Împotriva sentinței penale nr. 57/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. Z. solicitând reducerea pedepsei principale la care a fost condamnat și nu doar a pedepsei complementare.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, iar aspectele care vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în această procedură, hotărârea de condamnare dobândind autoritate de lucru judecat. În acest sens, se reține că pentru infracțiunea de omor, art. 188 C.p. actual prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 18 ani închisoare. În speță, pedeapsa principală aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal actual astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.p. actual. Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. În motivarea contestației, condamnatul face referire la emiterea pe numele său a unui mandat de 5 ani închisoare, aspect care este în fapt o confuzie a părții cu privire la dispoziția de reducere a duratei pedepsei complementare ce i-a fost aplicată definitiv, de la 7 la 5 ani. Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. Z. împotriva sentinței penale nr. 57/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. Z. împotriva sentinței penale nr. 57/03.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.L.B.-06.03.2014
Tehnored.Cu – 06.03.2014
Prima inst. jud.T. D.– T. A.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 226/2014.... → |
|---|
