Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-01-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 27/A

Ședința publică din data de 31.01.2014

Completul constituit din

PREȘEDINTE:F. P.

JUDECĂTOR: V. S.

GREFIER: L. P.

M. Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Timișoara este reprezentat de procuror L. M..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Timișoara, inculpații H. W., J. F. și partea civilă M. Finanțelor P. T. împotriva sentinței penale nr. 429/Pi din 20.11.2012, dată în dosar nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților se află consemnate în încheierea de ședință din 29.01.2014 care face parte integrantă din prezenta, și prin care în vederea deliberării, pentru lipsă de timp a amânat pronunțarea la data de 31.01.2014, când:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - D. – S. T. Timișoara, au fost trimiși în judecată inculpații H. W. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și J. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

P. sentința penală nr. 429/PP din 20.11.2012, Tribunalul T., în baza art. 334 C.p., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, din art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. săvârșite de inculpatul H. W. și art. 4 din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. săvârșite de inculpatul J. F., în art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art.6 din Legea nr.241/2005, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. săvârșite de inculpatul H. W. și art. 4 din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 9 al. 1 lit. b, rap. la art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2005, art.6 din Legea nr.241/2005, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p. săvârșite de inculpatul J. F..

1.În baza art. 9 al.l lit.b, rap. la art.9 al.3 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, a condamnat inculpatul H. W. la o pedeapsă de - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 al. l și 2 Cp., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.29 lit.a din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor, republicată ( fost art. 23 lit.a din aceeași lege ), cu aplicarea art.41 al.2 C.p., a condamnat același inculpat la - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii se spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., a contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de - 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, prev. de art.57 C.p.

În baza art.35 al.1 C.p., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 C.p., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c - dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale C.p. pe durata executării pedepsei.

A constatat că inculpatul a fost arestat în lipsă pe o perioadă de 30 de zile de la data prinderii prin încheierea penală nr. 83/CC/ 20.07.2011, mandatul nefiind pus în executare până în prezent.

2.În baza art. 9 al.l lit.b, rap. la art.9 al.3 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, a condamnat inculpatul J. F. la o pedeapsă de - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.13 C.p., a condamnat același inculpat la: - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., a contopit pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de - 5 ani închisoare, în regim de detenție, prev. de art.57 C.p.

În baza art.350 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 al.1 C.p., raportat la art.18 din Legea nr.302/2004, cu modificările ulterioare, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestului preventiv din 03.06.2012 la 22.07.2012, efectuat în străinătate, în îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală, formulată de autoritățile române în vederea extrădării din Polonia către România.

În baza art.88 al.1 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv executat din data de 23.07.2012, la zi.

În baza art.14 C.p.p., raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art. 1.357 C.civ., a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 12.287.848 lei, impozit pe profit;

- inculpatul H. W. la plata sumei de 9.805.702 lei, impozit pe dividende;

- inculpatul J. F. la plata sumei de 516.090 lei, impozit pe dividende;

plus dobânda legală calculată la aceste sume, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, menționat în actul de control și până la data stingerii sumelor datorate inclusiv - daune materiale către partea civilă A. - Direcția Generală a Finanțelor P. T..

A respins în rest pretențiile solicitate de partea civilă.

A constatat că partea responsabilă civilmente . Timișoara nu are capacitate procesuală, fiind în prezent radiată.

În baza art. 353 C.p.p., raportat la art. 163 al. 1 si 2 C.p.p., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 32 din Legea nr. 656/2002 republicată, a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 100.000 euro, ordonată în data de 04.08.2010 de către inculpatul H. W. din contul_ deschis la Banca Oberbank Ag Austria, în favoarea beneficiarului A. E., în contul Unicredit Ț. Bank SA nr. RO18BACX_ 6001 EUR, dispusa prin ordonanța din 09.08.2010 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ D.- Timișoara, precum și măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului situat în ., .. 81, jud. T., aparținând inculpatului J. F., dispusa prin ordonanța din 08.01.2010 a aceluiași parchet.

În baza art. 353 C.p.p., raportat la art. 163 al. 1 si 2 C.p.p., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 32 din Legea nr. 656/2002 republicată, a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului H. W. până la concurența cu diferența față de prejudiciul total de 22.093.550 lei plus dobânzile aferente, precum și ale inculpatului J. F. până la concurența cu diferența față de prejudiciul total de 12.803.938 lei plus dobânzile aferente, urmând a se ține cont de obligația solidară a inculpaților în ceea ce privește impozitul pe profit.

Corpurile delicte înregistrate în registrul parchetului la poziția nr.8/2011 urmează dosarul cauzei.

În baza art.191 al.2 C.p.p, a obligat inculpații la plata sumei de 52.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 13 din Legea nr.241/2005, art.7 din Legea nr.26/1990, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului - București în vederea înregistrării.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat aceeași situație de fapt ca cea din rechizitoriu, și având în vedere probele administrate în cauză, a apreciat că fapta inculpaților H. W., asociat al . Timișoara și J. F., asociat și administrator la aceeași societate care, în data de 25.06.2007, au vândut către . București activele situate în Timișoara, ., cu suma de 43.060.550 euro, fără a înregistra această operațiune în evidența contabilă a societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005.

Întrucât, prin omisiunea de a inregistra in contabilitatea societatii GI operatiunea de vanzare catre . a activelor situate in Timisoara, ., cu 43.060.550 euro si fara a o declara organelor fiscale, cei doi inculpați au produs un prejudiciu statului mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, a fost reținut si al.3 al art.9 din legea evaziunii fiscale pe seama celor doi inculpați.

În ce-l privește pe Inculpatul J. F., s-a reținut și săvârșirea de către acesta a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, având la bază nota unilaterală de constatare întocmită la data de 15.07.2009 de către Garda Financiară – Secția T. din care rezultă că organele de control au procedat la trimiterea unui număr de 6 invitații ( 3 la adresa firmei si 3 la adresa de resedinta ), prin care inculpatul J. a fost somat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare cu evidența financiar contabila, dar acesta nu a dat curs acestor invitații.

Întrucât prin mecanismul complex prezentat în considerentele sentinței, incupatul H. W. a introdus în sistemul de reciclare și suma provenită din evaziunea fiscală produsă de ., dând o aparență de legalitate și albind astfel cei aproximativ 5 milioane euro (reprezentând impozit pe profit și impozit pe dividende aferent cotei sale de 95%), se face vinovat și de infracțiunea de spălare de bani, prev. de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002.

Ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța va reține în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 41 al.2 C.p., constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității lui viitoare pe care a realizat-o prin acte de executare separate și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a transferat in doua randuri banii proveniti din evaziune, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de spalare de bani.

Toate aceste aspecte sunt confirmate de înscrisurile bancare de la dosar, de promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate cu persoanele fizice, dar și martorul A. E., care a arătat relațiile comerciale cu inculpatul H., descrise mai sus.

Inculpatul H. a recunoscut transferurile bancare efectuate din contul GI Romania, în contul GI Austria, iar apoi in conturile sale personale, acestea reprezentând achitarea unor credite și cheltuieli generate de unele contracte preexistente, însă, din probele administrate rezultă că în mod indubitabil inculpatul H. cunoștea faptul că din prețul încasat pentru imobilul vândut, nu a fost achitată nicio taxă către bugetul de stat, banii provenind astfel din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Instanta a mai reținut că inculpatul H. W. în aceeași perioadă a mai avut conturi deschise atât în lei cât și în euro la Credit Europe Bank, Banca Românească și Alpha Bank, instituții bancare prin care a rulat sume importante de bani, mențiunile privind proveniența acestora fiind, în cele mai multe cazuri, „economii”.

Avand in vedere ca in speta de fata, nu exista nicio dovada ca societatea ar fi retinut si nu ar fi varsat contributia prin retinere la sursa, inclusiv impozitul pe dividende, nefiind intrunite astfel, elementele constitutive ale acestei infractiuni, instanta, in temeiul art.334 C.p.p., a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice, in sensul retinerii si a dispozitiilor art.6 din Legea nr.241/2005 cu privire la ambii inculpati.

Împotriva sentinței penale nr. 429/Pi din 20.11.2012, dată în dosar nr._, au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Timișoara, inculpații H. W., J. F. și partea civilă M. Finanțelor P. T.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Timișoara a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii pronunțată și în rejudecare majorarea pedepselor aplicate inculpaților. A criticat sentința penală pentru netemeinice întrucât pedepsele aplicate inculpaților H. W. și J. F. au fost greșit individualizate în raport de disp. art. 72 Cod penal, că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța nu a ținut seama de circumstanțele persoanele ale acestora și de circumstanțele reale ale faptelor. În ce privește pe inculpatul H. W., pe parcursul urmăririi penale și a judecății, acesta s-a sustras cercetărilor, refuzând în mod expres să dea curs solicitărilor repetate în vederea aducerii la cunoștință a învinuirilor și audierii, că inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost deja condamnați în primă instanță, nu au recuperat nici măcar parțial prejudiciul care este foarte mare. Inculpatul apelant H. W., prin avocat a solicitat admiterea apelului și în urma rejudecării achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art. 10 pct.1 lit.c și d Cpp pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b rap. la art. 9 alin.3 din legea nr. 241/2005 și art. 23 lit.e din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.,a Cod penal; anularea sau revocarea măsurii de arestare preventivă în lipsă; anularea sau revocarea mandatului național de arestare preventivă și anularea mandatului european de arestare; anularea sau revocarea măsurii indisponibilizării dispuse prin instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 1000.000 euro. În susținerea apelului a arătat că prima instanță nu a reținut situația de fapt reală și nu a constatat faptul că inculpatul nu a avut niciodată calitatea de administrator al . nici ca administrator statutar sau de drept și nici ca administrator de fapt și nu a săvârșit cu intenție directă, calificată prin scop, niciuna din faptele de care este acuzat. S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o apreciere incompletă și greșită a probelor, fapt pentru care se impune o nouă apreciere a acestora de către instanța de apel; că au fost reținute fapte presupus a fi săvârșite de inculpat fără să existe probe care să le susțină. Cât privește infracțiunea de spălare de bani, aceasta nu există atât timp cât nu se pune problema unor sume de bani proveniți din evaziune fiscală, evaziune care nu există.

În apărarea inculpatului H. W., avocat P. V. a solicitat admiterea apelului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa precum și revocarea mandatului național de arestare preventivă și anularea mandatului european de arestare și anularea măsurii indisponibilizării dispuse prin instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 100.000 euro. A arătat că prima instanță nu a analizat temeinic și nu a coroborat materialul probator, nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor formulate înlăturând probele și argumentele prezentate în favoarea inculpatului. Cât privește infracțiunea de spălare de bani, aceasta nu poate exista atât timp cât nu se pune problema unor sume de bani proveniți din evaziune fiscală. A mai susținut că organul de urmărire penală s-a limitat a afirma că inculpatul ar fi transferat și disimulat suma de cca 5.000.000 euro provenită din infracțiunea de evaziune fiscală, fără a administra măcar o singură probă în acest sens, că organul de urmărire penală nu a aprobat și astfel nu a fost întocmită în faza de urmărire penală o expertiză contabilă prin care să fie stabilită valoarea reală a prejudiciului, ci doar un raport de constatare tehnico- științifică și ulterior un supliment la acel raport, care nu are aceeași valoare juridică, că nici organul de urmărire penală și nici instanța de fond nu au administrat nici o probă din care să rezulte în mod cert că inculpatul cu intenție directă a prevăzut și urmărit scopul faptelor și anume ca societatea să nu-și onoreze obligațiile fiscale față de bugetul de stat.

În fine a susținut că inculpatul nu putea săvârși infracțiunea de evaziune fiscală sub forma omisiunii de a înregistra operațiunea de vânzare în evidențele contabile, cu intenție directă deoarece nu a fost niciodată administratorul legal al .; nu a acționat în raport cu societatea, cu organele fiscale și cu terții ca și administrator de fapt ci numai ca asociat majoritar și că nu avea de unde să știe la momentul încheierii contractului dacă administratorul legal, inculpatul J. F. își va onora obligația legală de înregistrare în contabilitate și raportare la organele fiscale a operațiunii economice de vânzare a terenului, că nu există dovada că documentele contabile au fost predate, iar stabilirea prejudiciului s-a făcut prin estimare și în concluzie nu există obiectul material al infracțiunii, există doar omisiune în contabilitate, considerând s-ar impune schimbarea încadrării juridice din art. 9 lit.b în art. 9 lit.d din Legea nr. 241/2005- faptă de distrugere, ascundere.

A.-D. T. a solicitat admiterea apelului, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor solicitate, prejudiciul bugetului general al statului constând în suma de 35.423.392 lei debit ( 13.077.312 lei impozit pe profit + 11.361.138 lei TVA + 10.984.942 lei impozit pe dividente), accesoriile în sumă totală de 35.427.204 lei pentru care s-a și formulat cerere de constituire de parte civilă, la care se adaugă accesoriile calculate la sumele mai sus menționate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență menționat în actul de control și până la data plății efective, arătând că nu se menționează nimic referitor la suma de11.361.138 lei solicitată ca și prejudiciul reprezentând TVA de plată .

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție- S. T. Timișoara va fi admis, însă doar sub aspectul înlăturării din sentință a dispozițiilor de condamnare a inculpatului J. F..

În temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g Cpp, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului J. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.b rap. la art. 9 alin.3 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art.4 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, ca urmare a decesului inculpatului la data de 01.01.2013, conform certificatului constatator de deces nr.7/A3 din 3.01.2013(f.37 dosar apel), și pe cale de consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Vechiul cod proc.pen., se va respinge ca inadmisibil apelul inculpatului J. F., împotriva aceleiași sentințe.

Având în vedere declarațiile de renunțare la succesiunea defunctului de către fiii acestuia, precum și adresa înaintată instanței de Camera Notarilor Publici ala data de 29.01.2014 că din verificările efectuate în registrul de evidență a procedurilor succesorale ale circumscripției Judecătoriei Timișoara, nu figurează ca fiind dezbătută succesiunea notarială, în cauză a fost introdus în cauză Statul român, și citat M. Timișoara prin primar, pentru opozabilitatea hotărârii, astfel încât se vor menține dispozițiile din sentință referitoare la latura civilă a cauzei.

Apelurile declarate de partea civilă M. Finanțelor P. T. și inculpatul H. W., sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Susținerea în sensul că în mod greșit s-a reținut infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.l lit.b, rap. la art.9 al.3 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, și spălare de bani prev. de art.29 lit.a din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor, republicată ( fost art. 23 lit.a din aceeași lege ), cu aplicarea art.41 al.2 C.p., și că faptele ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, este nefondată. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, intenția lor fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, inculpații omițând să evidențieze în contabilitate operațiunea comercială cu pricina, precum și veniturile realizate în urma acestei tranzacții, și prin omisiunea de a înregistra în contabilitatea societății GI operațiunea de vânzare către . a activelor situate în Timișoara, ., cu 43.060.550 euro și fără a o declara organelor fiscale, cei doi inculpați au produs un prejudiciu statului mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, motiv pentru care a fost reținut și al.3 al art.9 din legea evaziunii fiscale pe seama celor doi inculpați, potrivit cu care constituie infracțiunea de spălare a banilor schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri...

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: sesizarea Gărzii Financiare - secția T., raportul de inspecție fiscală, raportul de expertiză contabilă judiciară, raportul de constatare, obiecțiuni la rapoarte, răspuns la obiecțiuni, declarații inculpat J. F., declarații martori I. R. C., P. Andeea L., S. R., D. E., M. S., G. A. I., A. E., T. S., contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut, de prestări servicii, de escrow, extrase CF, adrese ORC și ONPCSB, înscrisuri bancare și contabile, precum și orice alte înscrisuri, instanța de apel reține aceeași situație de fapt, și anume că în cursul anului 2007, inculpații H. W., în calitate de asociat și J. F., asociat și administrator ai . Timișoara, au procedat la vânzarea unui imobil compus din teren și construcții din Timișoara, . aparținând societății G. I. SRL.

În urma acestei tranzacții venitul realizat în sumă de 43.060.550 euro, echivalent a_ lei, nu a fost înregistrat în evidența contabilă a societății și nici declarat organelor fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor către bugetul de stat cu suma de 12.287.848 lei, reprezentând impozit pe profit. De asemenea, Garda Financiară a mai sesizat faptul că în situația în care banii, reprezentând contravaloarea terenului, au fost însușiți de cei doi asociați, fără a se plăti impozit pe dividende, aceștia au cauzat un prejudiciu în cuantum de 13.682.059 lei.

Inculpatul H. s-a prelevat de faptul că el a fost doar acționar la . că nu avea nicio poziție de conducere, care aparținea, în fapt, administratorului J. F., care preluase controlul total asupra firmei, inclusiv actele contabile de la contabilul firmei, profitând de faptul că el se afla foarte rar în Timișoara, și l-a acuzat pe inculpatul J. de retragerea repetată și nejustificată de bani din contul . de vânzarea în interes personal a unei însemnate cantități de fier ce aparținea practic firmei. Din cauza acestor acte, inculpatul H. a încercat să-l demită pe J. din funcția de administrator, dar nu a reușit, și pentru a nu pierde milioane de euro reprezentând dobânda pe care H. o datora băncilor, el a fost nevoit să vândă cât mai repede imobilele achiziționate de la Iorom Industry cumpărătorului identificat de inculpatul J., care a condiționat încheierea tranzacției de renunțarea la litigiile existente pe rolul instanțelor între cei doi inculpați.

Din adresele ORC T., martorii audiați în cauză I. R. C., P. Andeea L., S. R., D. E., M. S., G. A. I., T. S., care au indicat faptul că inculpatul H. F. era asociatul majoritar, iar inculpatul J. era asociat și administrator la ., rezultă relația comercială dintre . Timișoara, reprezentată de cei doi inculpați și . București, concretizată prin contractul autentic de vânzare-cumpărare din data de 26.06.2007, prin care s-au vândut activele achiziționate de la .. Totodată, potrivit notei de constatare întocmită la data de 15.07.2009 de către Garda Financiară – Secția Județeană T., în urma unui control efectuat la . această firmă a încheiat tranzacția în valoare de 43.060.550 euro. Plata contravalorii tranzacției s-a făcut integral prin virament bancar, în două etape, o parte din preț s-a plătit în luna iulie 2007, iar cealaltă parte în luna septembrie 2007, fiind prezentate declarații de plată externă și extrase de cont ale societății cumpărătoare ., în acest sens. Operațiunea comercială nu a fost înregistrată în contabilitatea ., aspect pe care îl recunoșteau, implicit, inculpații, ceea ce a condus la nedeclararea vânzării bunurilor imobile la organele fiscale ale Primăriei Timișoara, prin nedepunerea declarației de impunere. Potrivit notei de constatate din 07.05.2009 a Gărzii Financiare-secția mun. București, ca urmare a unui control inopinat la ., societatea nu a prezentat factură de proveniență a terenului dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.996/25.06.2007, încheiat cu . Timișoara, înregistrarea în contabilitate făcându-se în baza contractului autentic precitat ( vol.5, f.89 dos.u.p.).

Suma de bani rezultată în urma acestei tranzacții a fost depusă conform înțelegerii într-un cont escrow deschis la Bancpost SA București, de care au dispus personal cei doi asociați conform unor declarații date reciproc, înainte de semnarea contractului de vânzare- cumpărare.

Or, această operațiune comercială nu a fost urmată de emiterea unei facturi fiscale conform reglementărilor în domeniu ( art. 41 al. 1 și 2 din Legea 571/2003 ), iar tranzacția nu a fost înregistrată în contabilitatea societății și declarată organelor fiscale de către . Timișoara.

În fapt, cu ocazia efectuării plăților, respectiv a virării banilor din contul cumpărătorului, atât din verificările efectuate de organele fiscale la . București, cât și la unitățile bancare, a rezultat că suma de 43.060.550 euro s-a împărțit astfel:

- 800.802,14 euro la Volksbank Timișoara, în contul . Timișoara;

- 3.500.000 euro la Volksbank Timișoara, în contul . Timișoara;

- 2.699.197,86 euro la Oberbank Linz Austria, în contul . Timișoara;

- 26.476.120,31 euro la Alpha Bank București, în contul . Timișoara;

- 5.084.429,69 euro la Oberbank Austria în contul . Timișoara;

- 4.500.000 euro către persoană fizică Evelyn Zoidl în contul . Timișoara.

Din înscrisurile bancare existente la dosarul cauzei, rezulta ca din suma totală de 26.476.120,31 euro existentă în contul . Timișoara la Alpha Bank București, reprezentand o parte a pretului virat de catre firma cumparatoare, inculpatul H. W., singurul deținător al specimenului de semnătură, a dispus plata, în contul deschis la BANCPOST SA, a comisioanelor stabilite conform contractului escrow nr. 2160 din 01.06.2007 în sumă totală de 8.460.000 euro, cont din care s-au operat transferuri bancare către ., SC Alpha Concern SRL, . și inculpatul J. F., diferența rămasă fiind dispusă de inculpatul H. W. după cum urmează. O parte din aceasta sumă, 17.836.120,69 euro, a fost transferată conform dispoziției din 20.09.2007 din contul deschis la Alpha Bank într-un cont deschis, conform ordinului de plată, la Oberbank Austria – pe numele G. I. SRL Viena, Austria. La data de 12.12.2007, inculpatul H. W. a transferat din același cont deschis la Alpha Bank România suma de 287.421,73 euro tot pentru G. I. SRL Viena în Banca Oberbank.

In cursul anilor 2008-2010, inculpatul H. W. a virat prin transfer bancar către ., societate administrată de numitul A. E., suma de 58.473.506 lei (aprox. 13,9 milioane euro), în mai multe tranșe, întocmindu-se în acest sens un număr de 36 contracte de împrumut. ., conform datelor ONRC, avea acționari cu un procent de 95% pe inculpatul H. W. și 5% pe A. E., acesta din urmă având și funcția de administrator.

Din aceste sume o parte, respectiv 11.399.900 lei a fost transferată către ., iar 17.586.900 lei fiind transferată către ., aceste două societății având asociați pe inculpatul H. W. (5%) și . (95%), fiind administrate de aceeași persoană A. E..

Sumele de bani intrate în conturile . și . au fost retrase în numerar din bancă de către A. E., cu justificarea pentru achiziția de terenuri de la persoane fizice care nu aveau conturi în bancă sau nu agreau plata prin virament bancar, ci doar cash, situația fiind similară și în cazul ., ., ., toate fiind administrate de acesta și având ca asociați pe inculpatul H. W. și ..

Conform informațiilor provenite de la M. Finanțelor și Oficiul Național al Registrului Comerțului, . Timișoara nu figurează cu activități comerciale deschise în Austria sau conturi bancare, date care ar fi trebuit declarate în situația în care agentul economic derula activități în alte state.

Mai mult, din verificările efectuate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a rezultat faptul că sumele de bani transferate de inculpatul H. W. în Banca Oberbank Austria au fost disimulate și transferate ulterior din aceiași bancă, de această dată din conturi personale către societăți comerciale din România pe care acesta le controlează sau în conturi personale, deschise la Unicredit Tiriac Bank S.A. și Credit Europe Bank.

Pentru majoritatea retragerilor de numerar, atât din conturile grupului de firme pe care le administrează, cât și din contul personal al inculpatului H. W. deschis la Unicredit Tiriac Bank, operațiunile au fost efectuate de A. E..

În cursul lunii decembrie 2009, . a achiziționat un obiectiv industrial de la . Târnăveni, în valoare de 4.500.000 euro, banii provenind din sume creditate de inculpatul H. W..

Întrucât din probele existente la dosarul cauzei, s-a reținut existența faptelor și vinovăția inculpaților, în speță nu există temeiuri de achitare, întrucât prin întreaga activitate și implicare în cumpărarea și apoi vânzarea imobilelor cu consecința neînregistrării veniturilor în contabilitate și ulterior prin actele de dispoziție cu privire la sumele de bani obținute, inculpatul H. W. comportându-se efectiv și desfășurând din punct de vedere faptic atribuții de administrare concretă a . Timișoara, este subiect activ al infractiunii de avaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, chiar dacă nu deținea de drept această funcție, legea nefăcând nicio dictincție între administratorul de fapt și cel de drept, astfel că situația celor doi în materia răspunderii penale este similară.

Pedeapsa aplicată inculpatului H. W. a fost just și proporționată, raportat la gradul de pericol social al faptelor comise și la persoana inculpatului, neimpunându-se majorarea acesteia.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului H., prima instanță a avut în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, însă inculpatul s-a sustras atât de la urmărire, cât și de la judecată, împrejurare de natură a imprima persoanei sale o periculozitate sporită.

Luând în considerare multitudinea infracțiunilor ce formează întreaga activitate infracțională, precum și de gradul de implicare al inculpatului în desfășurarea activității infracționale, este justificat a i se aplica inculpatului H. un spor de contopire, de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute în final 5 ani si 6 luni închisoare, faptele inculpaților prezentând un pericol social deosebit. În acest sens poate fi observată valoarea ridicată a prejudiciului, precum modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracțională ce a avut drept consecință fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit – obținerea unor foloase materiale ilicite.

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 al.l lit.b, rap. la art.9 al.3 din Legea nr.241/2005, corect s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a II, b si c C.p., pe o perioadă de 3 ani, în temeiul art.65 al.2 C.p.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, A.-D. T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.361.138 lei reprezentând TVA, 13.077.312 lei impozit pe profit si 10.984.942 lei impozit pe dividende ( vol.1, f.150, dos.judecata ).

P. plângerea penala formulată, Garda Financiară T. a precizat că a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 12.287.848 lei (aprox. 2,9 milioane euro) reprezentând impozit pe profit și suma de 13.682.059 (aprox. 3,2 milioane euro) lei reprezentând impozit pe dividende, diferențele stabilite ca obligație fiscală între constatările efectuate de Garda Financiară și D.G.F.P. T. explicându-se prin aceea că prima dintre acestea a verificat evidențele contabile din punct de vedere strict operativ, iar cea de a doua s-a extins prin verificarea pe fond a întregii activități financiar contabile.

Împrejurarea că s-a omis să se înregistreze în evidența contabilă a firmei operațiunea comercială realizată și venitul obținut, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, rezultă și din concluziile raportului constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală, dar și din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cursul judecății, ambele atestând existența unui prejudiciu cauzat statului.

În cauză s-a administrat și proba cu expertiză financiar-contabilă. Potrivit raportului întocmit de expert, a răspunsului la obiecțiuni, precum și a suplimentului la raport, prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 5.271.242 lei sau 1.460.096,95 euro, reprezentând impozit pe profit datorat cumulat la 31.12.2007, obligații fiscale de la plata cărora inculpații s-au sustras prin omisiunea înregistrării în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate.

La stabilirea acestor sume, expertul a avut în vedere în afara înscrisurilor de la dosarul cauzei și contabilitatea refăcută de către ., inclusiv cheltuielile ne/deductibile făcute de societate, de unde ar deriva diferența de prejudiciu cauzat bugetului de stat. În mod argumentat și just, s-au înlăturat concluziile expertizei efectuate în cauză, și, în consecință, s-a reținut ca și prejudiciu sumele menționate în rechizitoriu, modul de calcul al acestuia rezultând din suplimentul raportului de constatare din data de 02.12.2009, întocmit în faza de urmărire penală ca prejudiciu efectiv cauzat bugetului de stat (vol. I, f.366, 382 dos.u.p.), nefiind întrunite condițiile legale pentru existența unor servicii care să fi fost efectiv prestate, justificate prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare, astfel că documentele nu aveau valoare, din moment ce în 2012 s-a refăcut contabilitatea astfel că vor fi înlăturate susținerile inculpatului H. W. pentru diminuarea prejudiciului.

Ca atare, în condițiile în care prin fapta lor ilicită inculpații au cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, acest prejudiciu trebuie reparat, motiv pentru care, in baza art.14 C.p.p., raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art. 1.357 C.civ., inculpații au fost obligați la plata în solidar, a sumei de 12.287.848 lei, impozit pe profit; a sumei de 9.805.702 lei, impozit pe dividende; a sumei de 516.090 lei, impozit pe dividende, plus dobânda legală calculată la aceste sume, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență, menționat în actul de control și până la data stingerii sumelor datorate inclusiv - daune materiale către partea civilă A. - Direcția Generală a Finanțelor P. T., potrivit dispozitiilor art. 119 al. 1 si art. 120 al. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată și actualizată.

Apelul A.-D. T., va fi respins, observând că prima instanță a motivat soluția de înlăturare a sumei de 11.361.138 lei solicitată ca și prejudiciul reprezentând TVA de plată, întrucât din raportul de constatare al specialistului D., cât și din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză, rezultă că această sumă nu trebuie achitată întrucât, conform prevederilor art. 160 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, atâta timp cât furnizorul, respectiv cumpărătorul sunt înregistrați ca plătitori de TVA, aspect care rezultă din probele administrate, această taxă nu mai trebuie achitată, respectiv încasată, pe factură înscriindu-se mențiunea „taxare inversă”.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit.,b Cpp se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul H. W. și partea civilă M. Finanțelor P. - A. prin D. T., împotriva sentinței penale nr. 429/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 379 pct.1 lit.a Cpp, se va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul J. F., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- S. T. Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, pe care o desființează în parte și rejudecând, înlătură dispozițiile referitoare la latura penală a cauzei, cu privire la inculpatul J. F..

În temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. La art. 10 lit.g Cpp, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului J. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.b rap. La art. 9 alin.3 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art. 4 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, ca urmare a decesului inculpatului.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și respectiv art. 192 alin. 3 Cod proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit.,b Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul H. W. și partea civilă M. Finanțelor P. - A. prin D. T., împotriva sentinței penale nr. 429/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 379 pct.1 lit.a Cpp, respinge, ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul J. F., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- S. T. Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, pe care o desființează în parte și rejudecând, înlătură dispozițiile referitoare la latura penală a cauzei, cu privire la inculpatul J. F..

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 2 Cpp obligă inculpatul H. W. și partea civilă să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu soluționarea apelurilor inculpatului J. și parchet, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru partea civilă și municipiul Timișoara - prin primar și de la pronunțare pentru inculpatul H..

Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. P. V. S.

GREFIER,

L. P.

Red. V.S. 21.02.2014

Tehnored.L.P. 2ex/;19.02.2014

Prima inst. C. D. –Trib. T.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 27/A

Ședința publică din data de 31.01.2014

În baza art. 379 pct.1 lit.a Cpp, respinge, ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul J. F., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. T. Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, pe care o desființează în parte și rejudecând, înlătură dispozițiile referitoare la latura penală a cauzei, cu privire la inculpatul J. F..

În temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g Cpp, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului J. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit.b rap. la art. 9 alin.3 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și art.4 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, ca urmare a decesului inculpatului.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 2 Cpp obligă inculpatul H. W. și partea civilă să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu soluționarea apelurilor inculpatului J. și parchet, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru partea civilă și municipiul Timișoara - prin primar și de la pronunțare pentru inculpatul H..

Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. P. V. S.

Prezenta este conformă cu originalul

GREFIER,

L. P.

← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA