Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-01-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 135/R

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. și asigurătorul . – R. SA împotriva sentinței penale nr. 2689/23.10.2013, pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul intimat T. I., pentru care se prezintă avocat ales C. E. I. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsesc partea civilă intimată B. V. și partea vătămată intimată S. C. Județean de Urgență Timișoara, iar pentru asigurătorul recurent . – R. SA se prezintă consilier juridic M. M. cu împuternicire la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, arătând că soluția pronunțată este nelegală întrucât nu a fost obligat asigurătorul alături de inculpat la plata daunelor materiale și morale.

Reprezentantul asigurătorului recurent, consilier juridic M. M. solicită admiterea recursului declarat de asigurător, casarea sentinței în latura civilă și înlăturarea obligării la daune materiale și morale a asigurătorului, urmând a se lua act de tranzacția dintre părți, fiind stinsă acțiunea civilă față de partea civilă B. V.. Menționează că din eroare a fost obligat inculpatul la 40.500 euro despăgubiri civile, pentru că între partea civilă și asigurător a fost încheiată o tranzacție pentru aceeași sumă, actul fiind depus la dosar. În considerentele sentinței s-a arătat că se va lua act de tranzacție, însă prima instanță nu a procedat în acest mod.

Solicită respingerea recursului declarat de parchet pentru aceleași considerente.

Procurorul solicită admiterea recursului declarat de asigurător, care a făcut dovada achitării sumei către partea civilă, urmând ca instanța să ia act de tranzacție și să înlăture obligarea inculpatului de la plata acestei sume, întrucât partea civilă a fost despăgubită, iar totodată să nu mai fie obligat asigurătorul la plata despăgubirilor.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2689 din 23 octombrie 2013, pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat inculpatul T. I., cetățean austriac, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 și cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 33 al. 2 C.p. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b) Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

În conformitate cu art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 346 alin. 1 și art. 14 C. pr. pen. raportat la art. 998 -999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. V. și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul T. I. la plata sumei de 40.500 Euro cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă. Au fost respinse restul pretențiilor.

În baza art. 346 alin. 1 și art. 14 C. pr. pen. raportat la art. 998 -999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul T. I. la plata sumei de 2.217,99 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. din dosarul nr. 5902/P/2013, înregistrat la J. A. la data de 17 iunie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, și vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C.p., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 11.09.2012, în jurul orei 7,30, după ce în cursul nopții a consumat patru sticle de bere cu alcool, a condus autovehiculul marca Nissan Navara cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 709 B, din direcția mun. A. spre loc. Ș..

Ajungând la km 8+ 700 m, pe fondul consumului de alcool, a pierdut controlul direcției, a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune frontală cu autovehiculul condus de partea vătămată, aceasta, în urma accidentului, suferind leziuni ce au necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 11.09.2012, în jurul orei 7,30, după ce în cursul nopții a consumat patru sticle de bere cu alcool, inculpatul T. I. a condus autovehiculul marca Nissan Navara cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 709 B din direcția mun. A. spre loc. Ș..

După producerea accidentului, inculpatul a ajutat-o pe partea vătămată să iasă din autovehicul și a apelat Serviciul de urgență 112, motiv pentru care la fața locului s-a deplasat un echipaj al Poliției Municipiului A., care, în prezența martorilor asistenți, a efectuat cercetarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, identificând și testând pe inculpat cu aparatul etilotest, acesta indicând o alcoolemie de 1,55 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 07,48, motiv pentru care la S. clinic județean i s-a recoltat o singură probă de sânge, inculpatul refuzând pe cea de a doua.

Partea vătămată a fost transportată la spital, stabilindu-i-se diagnosticul prezumtiv de fractură tibie stângă și escoriații multiple. Partea vătămată a fost internată în perioada 11.09-19.09.2012 la S. C. Județean de Urgență Timișoara - Secția Ortopedie și Traumatologie.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1105 din 13.09.2012, inculpatul avea la ora 8,40 o îmbibație alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge, iar potrivit buletinului de examinare clinică nr._/11.09.2012, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la ora 8,40.

Potrivit Raportului de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr. 512/A1 din 06.11.2012, întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală, leziunile suferite de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație, pot data din 11.09.2012 și necesită 90-100 zile îngrijiri medicale. Acest act medical a fost completat, în baza Ordonanței Parchetului din data de 28.03.2013, cu suplimentul de expertiză din data de 22.04.2013 la raportul nr. 512/A1 din 06.11.2012, stabilindu-se că leziunile traumatice ca urmare a accidentului rutier necesită 280-300 zile îngrijiri medicale.

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă, a fost probată cu proces verbal de constatare, proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, Raportului de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr. 512/A1 din 06.11.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală, buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1105 din 13.09.2012 și buletinul de examinare clinică nr._/11.09.2012 pentru inculpat, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie partea vătămată nr. 1104/13.09.2012 și buletinul de examinare clinică nr._/11.09.2012 pentru partea vătămată, bon testare cu aparatul etilotest, declarație partea vătămată, plângere penală, polița asigurare de răspundere civilă ./16/H16/DV nr._, copie declarație autentificată sub nr. BRZ67/13 din 05.02.2013 de notar public A. Perscha din localitatea Leoben, Austria prin care inculpatul recunoaște fapta și solicită aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penală, tradusă de traducător autorizat, declarație învinuit, fișă cazier judiciar inculpat,declarații martori Ș. A., Ș. Ș., proces verbal stabilire corespondent asigurator.

În faza de judecată s-au depus la dosar declarație constituire parte civilă a părții vătămate pentru suma de 120.000 Euro daune materiale și morale, acte doveditoare ale cheltuielilor efectuate, delegație avocat oficiu inculpat, declarație constituire parte civilă a Spitalului Județean de Urgență Timișoara pentru suma de 2.217,99 lei daune materiale, acte doveditoare ale cheltuielilor efectuate, contract de tranzacție între asigurator și partea vătămată, declarație autentificată sub nr. BRZ67/13 din 05.02.2013 de notar public A. Perscha din localitatea Leoben, Austria prin care inculpatul recunoaște fapta și solicită aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penală, tradusă de traducător autorizat.

Prin înscrisul depus la dosar, în faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut fapta, solicitând aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală.

Fapta inculpatului de a produce un accident de circulație care a avut ca urmare vătămarea corporală a numitului B. V. (280-300 zile îngrijiri medicale) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, text de lege în baza căruia instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 33 al. 2 C.p. instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor. În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b) Cod penal.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizarea prevăzute de art. 72 C. penal, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în procesul penal. De asemenea, instanța a făcut și aplicarea art. 320¹ C.p.p.

Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. penal instanța de fond a stabilit că acesta se poate realiza în cazul inculpatului și fără privare de libertate motiv pentru care în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și în baza art. 82 a stabilit un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 al. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Partea vătămată B. V. s-a constituit parte civilă inițial în cadrul dosarului de urmărire penală, solicitând plata sumei de 60.000 Euro daune materiale și daune morale. Ulterior, a majorat cuantumul daunelor materiale și morale la suma de 120.000 de Euro, prin declarație constituire parte civilă depusă la dosarul instanței în data de 02.09.2013. Ulterior, la dosarul cauzei s-a depus Contractul de tranzacție intervenit între asiguratorul . R. SA și partea civilă B. V. prin împuternicit G. R. conform procurii autentificate sub nr. 2832/30.08.2013 de N. Public I. B. G., prin care părțile convin ca asiguratorul să achite părții civile echivalentul în lei a sumei de 40.500 Euro reprezentând despăgubirile datorate de asigurator ca urmare a producerii accidentului cu vehiculul asigurat la Societatea G. Versicherung AG Austria prin polița asigurare de răspundere civilă ./16/H16/DV nr._. Prin acest contract de tranzacție, conform art. III.4 și următoarele, partea civilă B. V. se obligă ca odată cu plata sumei convenite să nu mai aibă altă pretenție față de societatea de asigurare sau față de persoana vinovată cu producerea accidentului, asigurat prin polița amintită, respectiv inculpatul T. I..

Deoarece în latura penală s-a reținut vinovăția inculpatului, instanța a considerat că și pe latură civilă acesta este obligat să repare daunele provocate conform principiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil și urm, aplicabile la momentul producerii accidentului rutier.

În ce privește acordarea de daune morale, instanța a considerat că prin săvârșirea faptei și prin leziunile fizice care au urmat prin perioada de tratament și zilele de îngrijiri medicale de imposibilitate a exercitării acelorași activități normale, s-au provocat suferințe morale părții civile, care trebuie acoperite. Astfel au fost avute în vedere în primul rând numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru a se recupera.

La stabilirea sumei acordate ca despăgubire, instanța a lua act de tranzacția încheiată între partea civilă și asigurator, depusă la dosar și în baza forței obligatorii a contractului între părți reglementat de art. 1270 Cod civil, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 40.500 Euro cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă, în măsura în care această sumă nu va fi achitată de asigurator, respingând restul pretențiilor.

În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență Timișoara cu suma de 2.217,99 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile. Aceste cheltuieli au fost dovedite prin actele justificative, nu au fost contestate în cauză și sunt imputabile inculpatului în condițiile prevăzute de art. 313 alineat 1 din Legea nr. 95/2006.

La aceste cheltuieli de spitalizare nu a fost obligat și asiguratorul, având în vedere practica constantă a Curții de Apel Timișoara în această materie. Astfel s-a reținut, în mod constant, faptul că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.” Prin urmare, răspunderea inculpatului față de S. C. Județean de Urgență Timișoara este reglementată de legea specială și nu se încadrează în ipotezele prevăzute de Legea nr. 136/1995. Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar potrivit art. 55 alin. 1 din același act normativ „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”. În cauză unitățile spitalicești nu se încadrează în categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ci sunt furnizori de servicii medicale, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă J. A. și asigurătorul . – R. SA.

În motivele de recurs formulate de către procuror s-a arătat că hotărârea instanței este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a legii, prin neobligarea în mod direct a asigurătorului de răspundere civilă la plata daunelor materiale și morale față de partea civilă.

În motivarea recursului declarat de către asigurător s-a arătat că latura civilă a cauzei a fost soluționată greșit întrucât nu s-a reținut stingerea creanței ca urmare a încheierii contractului de tranzacție între asigurător și partea civilă B. V. privind achitarea sumei de 40.500 euro de către asigurător, inculpatul fiind obligat la plata aceleiași sume cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă B. V..

Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursul formulat de P. de pe lângă J. A. este nefondat, iar recursul declarat de asiguratorul .-R. SA este fondat, pentru următoarele considerente.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul T. I., la data de 11.02.2012, în cursul nopții, a consumat 4 sticle de bere cu alcool, după care a condus autovehiculul marca Nissan Navara cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 709 B din direcția A. spre localitatea Ș., iar la km 8 + 700 m a pierdut controlul direcției, a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune frontală cu autovehiculul condus de partea civilă B. V., iar accidentul de circulație a avut ca urmare vătămarea corporală a acestuia, care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 280-300 zile îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4 C.p.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului T. I. că acesta a condus autovehiculul arătat mai sus pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 grame/litru alcool pur în sânge, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, inculpatul recunoscând săvârșirea ambelor infracțiuni, iar declarația de recunoaștere a acestuia se coroborează cu celelalte mijloace de probă, astfel că vinovăția inculpatului a fost dovedită în speța de față cu privire la ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmarea socialmente periculoasă a faptelor sale, circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, precum și comportamentul procesual corect adoptat în fața instanței, acesta uzând de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., iar pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată, care a fost suspendată condiționat, este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se poate constata că pe parcursul procesului penal a fost încheiat un contract de tranzacție la data de 5 sept. 2013 între asigurătorul .-R. SA și partea civilă B. V., în vederea stingerii pretențiilor părții vătămate, stabilindu-se că asigurătorul îl va despăgubi pe numitul B. V., constituit parte civilă în cauză, cu echivalentul în lei la data efectuării plății, a sumei de 40.500 euro reprezentând daune materiale și morale.

Având în vedere existența acestui contract de tranzacție, care reprezintă acordul de voință al asigurătorului și părții civile în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, mai precis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. V., instanța de control judiciar apreciază că J. A. nu a avut în vedere acest aspect la soluționarea cauzei și a obligat în mod eronat inculpatul la plata sumei de 40.500 euro cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă, din moment ce creanța solicitată prin acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. V. a fost stinsă prin încheierea contractului de tranzacție care a rămas valabil până în momentul soluționării cauzei.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să înlăture obligarea inculpatului T. I. la plata sumei de 40.500 euro către partea civilă B. V. și să ia act de tranzacția încheiată între asigurator și partea civilă B. V. în data de 05.09.2013, privind stingerea acțiunii civile prin plata de către asigurator către partea civilă a sumei de 40.500 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva sentinței penale nr. 2689/23.10.2013, pronunțată de J. A., în dosarul nr._ .

Instanța va admite recursul declarat de asiguratorul . – R. SA, împotriva aceleiași hotărâri, va casa sentința penală nr. 2689/23.10.2013, pronunțată de J. A. și rejudecând, în temeiul art. 17 C.p.p. va lua act de tranzacția încheiată între asigurator și partea civilă B. V. în data de 05.09.2013, privind stingerea acțiunii civile prin plata de către asigurator către partea civilă a sumei de 40.500 euro sau echivalentul în lei la data plății. Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1, lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva sentinței penale nr. 2689/23.10.2013, pronunțată de J. A., în dosarul nr._ .

În baza art. 385 ind. 15pct. 2, lit. d C.p.p. admite recursul declarat de asiguratorul . – R. SA, împotriva aceleiași hotărâri.

Casează sentința penală nr. 2689/23.10.2013, pronunțată de J. A. și rejudecând:

În temeiul art. 17 C.p.p. ia act de tranzacția încheiată între asigurator și partea civilă B. V. în data de 05.09.2013, privind stingerea acțiunii civile prin plata de către asigurator către partea civilă a sumei de 40.500 euro sau echivalentul în lei la data plății.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. Gh.B./07.02.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./07.02.2014

Prima instanță: E. F.