Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Încheierea nr. 444/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 444/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-04-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE PENALĂ Nr. 444/R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Judecător F. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. DE PE L. T. C.-S., împotriva încheierii penale nr. 11 din 26.02.2013, pronunțată de T. C. S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații intimați personal, asistați de avocat ales B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au audiat inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate în proces – verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, fiind întrunite condițiile prev.de art.148 lit.f C.p.p. și existând indiciul că cei doi inculpați au comis infracțiunea prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.p., fiind incriminat de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani. A se reține atitudinea pe care au avut-o anterior faptei, celor doi inculpați, aceștia prezentând pericol social concret pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al celor doi inculpați solicită, respingerea recursului declarat de către procuror și, menținerea ca fiind temeinică și legală hotărârea primei instanțe. Faptele reținute de către procuror nu au nici un suport legal, nu este întrunită latura subiectivă a acestor infracțiuni, de altfel nici prevederile art.148 lit.f și b C.p.p. Inculpații nu pot influența martorii sau părțile din acest dosar, neprezentând pericol social concret pentru ordinea și liniștea publică, prezentându-se ori de câte ori au fost citați. Nu se poate invoca art.3201 C.p.p. la acest moment. Latura obiectă a infracțiunii de înșelăciune nu este întrunită, prejudiciul nu s-a produs în cauză, infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați fiind infracțiuni economice și nu cu violență; nu se pot reține dispozițiile art.148 lit.f C.p.p., după două luni de zile, timp în care inculpații s-au aflat în stare de libertate.
Inculpatul G. Z., având cuvântul, solicită respingerea recursului, cercetarea sa în stare de libertate, nu prezintă pericol social, de 10 ani are o societate a sa, cu 80 de angajați, el fiind administratorul acestei societăți.
Inculpatul lance C., având cuvântul, solicită respingerea recursului și, judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 11/26.02.2013, pronunțată de T. C. – S. în dosarul nr. _, în baza art.1491 alin.9 Cod procedură penală a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă T. C.-S. cu privire la inculpații: G. Z. și L. C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.
În baza art. 1491 al. 12 Cod procedură penală rap. la art. 146 al.11 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii preventive prev. de art.136 al.1 lit.c Cod procedură penală, art. 1451 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații G. Z. și L. C. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 26 februarie 2013 până la data de 26 martie 2013 inclusiv.
În baza art.1451 al. 1, 2 Cod procedură penală, rap. la art. 145 al.11 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu, Poliția comunei Iablanița – inculpatul G. Z. -, respectiv Inspectoratul de Poliție al Municipiului Drobeta Turnu Severin – inculpatul L. C., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului sau judecătorului; să nu dețină și să nu folosească nici o categorie de arme.
În baza art.145 al.12 lit. c, au fost obligați inculpații să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experți, ori alte persoane stabilite de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct ori indirect.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.145 al.22 Cod procedură penală, în sensul că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse și obligațiilor ce revin inculpaților, se va lua față de inculpați măsura arestării preventive.
S-a dispus a se comunica o copie de pe încheiere conform art. 145 al.21 Cod procedură penală.
S-a dispus comunicarea prezentei administrației locului de reținere al inculpaților.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea Parchetului de pe lângă T. C.-S. înregistrată la prima instanță, sub nr._ din data de 26.02.2013, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților G. Z. și L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 26.02.2013 și până la data de 26.03.2013, inclusiv.
În motivarea propunerii de arestare preventivă s-a apreciat că inculpații G. Z. și L. C. se află în situația prevăzută de art.148 lit.b și f din Cod procedură penală, respectiv există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr.72/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. C.-S. și s-a procedat la audierea inculpaților.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, prima instanță a reține că:
Prin „Rezoluția” din data de 24.02.2013, confirmată de procuror, Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., Serviciul de Investigare a Fraudelor a început urmărirea penală în temeiul art.228 alin.1 din Cod procedură penală, față de: G. Z., fiul lui I. și M., născut la data de 07.06.1977, în Timișoara, jud. T., domiciliat în . F, jud.C.-S., posesor CI . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Cod penal;
Prin Ordonanța din 26.02.2013 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuitul L. C., (care s-a prezentat inițial ca fiind numitul S. M.) fiul lui E. și V., născut la data de 19.09.1981, în Mun. Drobeta-T. S., jud. M., domiciliat în Mun. Drobeta-T. S., ., ., ., posesor CI . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Cod penal;
Prin Ordonanța din 26.02.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații G. Z. și L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p.
În fapt, s-a reținut că în data de 29.01.2013, inculpații G. Z. și L. C., s-au prezentat la punctul de lucru din Sibiu al S.C. ROMTRAILER SERVICES SRL București, unde prin însușirea unor calități și nume mincinoase, au indus în eroare reprezentanții acestei societăți pentru a obține foloase materiale injuste prin încheierea contractului de prestări servicii nr.9808 din 08.02.2013, care avea ca obiect furnizarea de piese de schimb și anvelope pentru autocamioane și reparații remorci/semiremorci.
Astfel, inculpatul L. C. s-a prezentat sub numele de S. M. atribuindu-și calitatea de administrator al S.C. TERASPRINT INVEST SRL Hunedoara, iar inculpatul G. Z. sub numele de S. A., asociat al aceleiași societăți.
Întreaga negociere cu reprezentanții . Sibiu cu privire la relația comercială amintită, a purtat-o inculpatul G. Z., iar contractul de servicii nr.9808/08.02.2013 a fost semnat de către L. C..
Pe parcursul urmăririi penale reprezentanții . punct de lucru Sibiu, au indicat că persoana care s-a prezentat drept S. A. este în realitate inculpatul G. Z. iar cea care s-a prezentat drept S. M. este o altă persoană decât împuternicit administrator al . Hunedoara, purtând numele de L. C..
De asemenea, s-a susținut că mărfurile livrate de . Sibiu conform contractului nu au fost transportate niciodată la sediul . Hunedoara ori punctele de lucru ale acesteia, ci au fost dirijate de către inculpatul G. Z. la sediul S.C. ROPAL INDUSTRY SRL Iablanița nr.143 C și lăsate în curtea acestei societăți. documentele contabile întocmite cu privire la aceste livrări au avut ca furnizor . Sibiu iar ca beneficiar . Hunedoara. Transportul mărfurilor s-a făcut de către angajați ai . Iablanița cu autocamioane plecate de la această societate.
Totodată, în baza contractului de prestări servicii nr. 9808/08.02.2013 au fost efectuate reparații la remorcile/semiremorcile cu nr._ ,_ ,_ și_ înmatriculate pe . Globu Craiovei, societate al cărei administrator este G. I., tatăl inculpatului G. Z., dar coordonată în fapt de către acesta din urmă.
În luna ianuarie 2013, inculpatul G. Z. a solicitat S.C. MICHELINI MOTORS SRL Caransebeș un număr de 10 motofierăstraie HUSQVARNA, telefonic, fiind un client vechi ale acestei societăți.
S-a susținut că în data de 22.01.2013 la magazinul de prezentare al . Caransebeș s-a prezentat inculpatul L. C. atribuindu-și numele de P. V. solicitând să ridice 10 motofierăstraie. Reprezentanții societății au solicitat prezența inculpatului G. Z., care făcuse comanda, refuzând livrarea ei către această persoană. În aceeași zi, inculpatul G. Z. s-a prezentat la magazinul . afla și inculpatul L. C., și a solicitat întocmirea facturii fiscale nr.1901 din 22.01.2013 către . Hunedoara, garantând în numele acestora de efectuarea plății prin lăsarea unor documente de plată (BO nr.RZBR3AA0189926 în alb, fiind completat doar la rubrica ”avalizat de G. Z.”). De asemenea, pentru întărirea convingerii realității tranzacției comerciale, inculpatul G. Z. a solicitat reprezentanților . unei facturi fiscale în alb pe care a semnat-o la rubrica ”semnătura de primire” care să fie folosită în condițiile în care . Hunedoara nu achită marfa.
În aceste împrejurări, marfa a fost ridicată de către inculpatul L. C. și G. Z., valoarea acesteia fiind de 42.780 lei.
Valoarea totală a prejudiciului cauzat celor două societăți prin folosirea modului de operare descris mai sus se susține că este în sumă de 313.273 lei.
Această stare de fapt este dovedită în sensul existenței indiciilor temeinice prin contractul de prestări servicii nr.9808/08.02.2013; proces verbal de îndeplinire a mandatului de aducere; proces verbal de predare primire documente; file CEC; facturi fiscale; procese verbale de percheziții domiciliare; proces verbal de recunoaștere; proces verbal de constatare; declarațiile martorilor.
Analizând probele existente în dosarul de urmărire penală, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1491 Cod procedură penală referitoare la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, reținând că, potrivit art. 1491 Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală.
În cauză, în linii generale există indicii, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi putut săvârși faptele reținute în sarcina lor prin referatul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate de organul de urmărire penală până în prezent, respectiv, declarația părților vătămate precum și declarațiile martorilor H. L., H. I., Paidola D., B. I. și C. D. procesele verbale de percheziție.
Tot sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală în această etapă procesuală, instanța este chemată să se pronunțe asupra unor date și elemente probatorii, suficiente și pertinente, pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunii de către persoana a cărei arestare preventivă se cere. În acest context prima instanță nu a putut să nu constate că în acest moment procesual există o . aspecte care trebuie lămurite; astfel la dosarul cauzei se află depuse facturi prin care se justifică valoarea mare a prejudiciului, însă aceste acte trebuie coroborate cu probe care să dovedească intenția inculpaților de a induce în eroare părțile vătămate în vederea asigurării unui profit; la dosar se află depuse CEC-URI (filele 86-89 dosar urmărire penală) care nu au fost încasate, fiind postdatate și având termen în acest sens și există si un contract nr.9808/08.02.2013 încheiat între . și . care stabilește drepturi și obligații în sarcina părților contractante; conținutul contractului trebuie de asemenea verificat raportat la elementul subiectiv al infracțiunii pentru care sunt cercetați cei doi inculpați și raportat la elementul obiectiv – dovedirea pagubei create – emiterea unor facturi nu dovedește existența prejudiciului; de asemenea, trebuie identificat și audiat numitul S. M. și verificate apărările celor doi inculpați făcute în fața instanței.
Inculpații G. Z. și L. C. nu recunosc săvârșirea faptelor și își justifică comportamentul în virtutea relațiilor economice avute cu cele două firme.
Parchetul de pe lângă T. C.-S. a solicitat arestarea preventivă a inculpaților G. Z. și L. C. invocând două temeiuri și anume dispozițiile art.148 lit. b și dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
In ce privește prima situație art.148 lit.b C.p.p prevede posibilitatea arestării inculpatului dacă există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. În prezenta cauză nu este motivat acest temei al arestării preventive, nu există nici o referire la pericolul pe care cei doi inculpați l-ar reprezenta în raport de procesul administrării probatoriului în faza de urmărire penală.
Al doilea temei al arestării preventive, invocat de P. de pe lângă T. C.-S. este art.148 lit.f C.p.p, care prevede că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, art.215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal, acestea depășesc limita de patru ani închisoare prevăzute de dispozițiile legale procedurale.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul a avut în vedere atât criteriile complementare consacrate de dispozițiile art. 136 alin. final C.p.p. dar și criteriile constant afirmate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea Europeană în interpretarea articolului 5 paragraful 1 din Convenția europeană, a statuat în mod repetat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală (cauza Wermhoff vs. Germaniei).
Curtea Europeană a mai admis că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, dar numai dacă se demonstrează că ordinea publică ar fi amenințată. Astfel în cazul Letellier vs. Franței a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pentru a se asigura protejarea ordinii publice dar numai dacă anumite fapte prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice ar putea suscita o atingere a ordinii publice și numai în situația in care lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Art.148 lit.f C.p.p instituie existența la dosarul cauzei a unor probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaților – în faza de urmărire penală – prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ori, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită în prezenta cauză. Faptele cu privire la care se efectuează cercetări sunt fapte de natură economică care nu au fost comise cu violență astfel încât prin natura lor nu pot fi considerate ca fiind în măsură să determine o tulburare a ordinii sociale iar pe de altă parte, prin lăsarea în libertate a inculpaților nu s-ar provoca o reacție negativă din partea societății civile, neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens.
Toate măsurile preventive, nu numai arestarea preventivă, au un caracter de constrângere; prin ele se împiedică desfășurarea de către inculpați a unor activități care ar putea avea consecințe negative asupra procesului penal, se urmărește a se împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Prima instanță a apreciat că la dosar nu există nici o dovadă că cercetarea inculpaților in stare de libertate ar avea consecințe negative asupra desfășurării procesului penal. Cu atât mai mult cu cât tribunalul a avut in vedere și faptul că cei doi inculpați sunt persoane care nu au cazier, nu au mai săvârșit fapte penale și care și din acest punct de vedere, formal, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În raport de aceste considerații, cererea formulată de P. de pe lângă T. C.-S. privind arestarea preventivă a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, invocându-se temeiurile prevăzute de art.148 lit.b și f C.p.p apare ca fiind nefondată și neîntemeiată, fiind respinsă.
Însă, în condițiile în care, raportat la declarațiile inculpaților la actele și probele dosarului apare ca fiind necesară administrarea unor probe noi în faza de urmărire penală, probe care este posibil să necesite prezența personală a inculpaților; pentru a asigura participarea acestora la activitatea de urmărire penală și pentru ca lipsa lor să nu se răsfrângă în mod negativ asupra desfășurării cu celeritate a urmăririi penale, în temeiul art.1491 alin.12 C.p.p. raportat la art.146 alin.111 C.p.p. prima instanță a luat față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 29 zile, de la data de 26.02.2013 până la data de 26.03.2013 inclusiv.
Pe durata măsurii, inculpații au fost obligați să respecte îndatoririle prevăzute de art. 1451 al. 2 C.p.p., raportat la art. 145 al. 11 și al. 12 C.p.p, respectiv să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu, Poliția comunei Iablanița – inculpatul G. Z. -, respectiv Inspectoratul de Poliție al Municipiului Drobeta Turnu Severin – inculpatul L. C., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului sau judecătorului; să nu dețină și să nu folosească nici o categorie de arme;
În baza art.145 al.12 lit. c, prima instanță i-a obligat pe inculpați să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experți, ori alte persoane stabilite de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct ori indirect.
Prima instanță a atras atenția celor doi inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.145 alin.3 C.p.p.
Împotriva încheierii penale nr. nr. 11 din 26 februarie 2013 pronunțate de T. C.-S. în dosarul nr._ din 26.02.2013 a declarat recurs în termen P. DE PE L. T. C.-S., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ din 28.02.2013.
Pentru motivarea recursului procurorului s-a depus la dosar un memoriu, prin care s-a solicitat pronunțarea unei noi încheieri în sensul luării măsurii arestării preventive față de inculpații intimați G. Z. și L. C. sau, în subsidiar, în sensul luării măsurii obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, arătându-se că: prejudiciul stabilit deocamdată la valoarea de 313.273 lei nu este de neglijat; modalitatea de comitere a infracțiunii de înșelăciune este inedită, prin substituirea identității altei persoane, făcând dificilă identificarea inculpaților; cei 2 inculpați au avut deplasări repetate prin țară; inculpatul G. Z. a căpătat o perseverență infracțională deosebită, o specializare accentuată pe calea comiterii diferitelor genuri de infracțiuni, producătoare de prejudiciu, fiind începută urmărirea penală față de el în alte 5 dosare.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor ce se analizează din oficiu potrivit art. 38510 alin 2 și 3 C. proc. pen., precum și examinând întreaga cauză (în privința măsurii preventive) sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Curtea constată, pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.
Prima instanță a dispus în mod corect luarea față de inculpatul inculpații intimați G. Z. și L. C. a măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi țara, raportat la indiciile existente cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina lor.
Este adevărat că în prezent, în contextul crizei economice, există o preocupare pentru protejarea patrimoniului persoanei, înșelăciunea reprezentând un fenomen care a luat amploare și care necesită luarea de măsuri ferme. Însă, aceste măsuri nu trebuie să treacă de limite rezonabile și să fie proporționale cu scopul urmărit.
Potrivit art. 136 alin. 8 C. proc. pen., alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive.
Instanța de recurs consideră, în acord cu prima instanță, că nu există probe sau indicii că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În prezent nu există date certe că măsura arestării preventive este singura opțiune procesuală față de intimați. Chiar dacă prejudiciul cauzat prin fapta imputată inculpaților este posibil să fie foarte ridicat, cuantumul acestuia nu poate constitui unicul criteriu de apreciere a pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea făptuitorilor în libertate.
Se mai remarcă lipsa indiciilor în sensul că inculpații s-ar sustrage de la procesul penal.
Referitor la solicitarea subsidiară de a se lua față de inculpații intimați măsura obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, se observă că nu se justifică o restrângere mai accentuată a libertății de mișcare a făptuitorilor.
Instanța de recurs consideră că obligațiile stabilite în sarcina inculpaților prin încheierea recurată sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal (ex. să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect).
În consecință, este legală și temeinică soluția primei instanțe de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. T. C.-S. împotriva încheierii penale nr. 11 din 26 februarie 2013 pronunțate de T. C.-S. în dosarul nr._ din 26.02.2013.
Văzându-se dispozițiile art. 192 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b c.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă T. C. S. împotriva încheierii penale nr. 11 din 26.02.2013, pronunțată de T. C. S. în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 10.04.2013.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. | Judecător, F. P. |
Grefier,
A. B.
RED: FP/16.04.2013.
Dact: A.B. 2 exempl/15 Aprilie 2013
Primă instanță: T. C. – S.
Jud: A. D..
Dosar nr._
Data – 16.04.2013 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
P. DE PE L. T. C. – S.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr. 72/P/2013 compus din două volume, privind pe inculpatul G. Z., șa, dosar care ne-a fost necesar la soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. T. C. – S., recurs care a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 444/R/10.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
Dosar nr._
Data – 16.04.2013 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
P. DE PE L. T. C. – S.,
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr. 72/P/2013 compus din două volume, privind pe inculpatul G. Z., șa, dosar care ne-a fost necesar la soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. T. C. – S., recurs care a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 444/R/10.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
| ← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 70/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
