Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 511/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 511/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 511/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ D. DATA DE 23 aprilie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V. S.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: F. I.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M.-U..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de: inculpatul Cășuțiu T., asiguratorul S.C. O. V. I. G. SA – S. H., părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M., R. C. L., S. P. A., P. T. D. și B. I., împotriva sentinței penale nr. 26/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Chișineu – Criș în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2013, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 23.04.2013, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș, fost trimis în judecată inculpatul Cășuțiu T., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 13.02.2007, a condus autoturismul marca „Dacia L.”, cu numărul de înmatriculare AR -_, pe un drum local din . în intersecția cu D.J. 794, a intrat în intersecție fără să se asigure și fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca „Opel Kadett C.” cu numărul de înmatriculare_, condus de către partea civilă R. P. - E., și a produs accidentul care a avut ca urmare moartea numitului R. P..

Constatând culpa inculpatului Cășuțiu T. în producerea evenimentului rutier, reținând că urmare a nerespectării regulilor de circulație, neacordării priorității de trecere autoturismului condus de partea civilă R. P. E. și nerespectării semnificației indicatorului „STOP”, inculpatul a produs un accident de circulație care a implicat autovehiculul inculpatului și autoturismul condus de partea civilă R. P. E., care a avut ca rezultat decesul victimei R. P., prin sentința penală nr. 26 din 28 februarie 2013 Judecătoria Chișineu Criș în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă

În baza art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A stabilit termen de încercare de 3 ani, în baza art. 82 C.pen, calculat în condițiile art.82 Cod penal.

Pe durata prevăzută de art.71 C.pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen. și în temeiul art.71 al.5 C.pen a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Conform art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.83 Cod penal.

În baza art.54 al.1 raportat la art.55 alin 1 din Legea nr.136/1995, a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă obligatorie a societății de asigurare S.C. O. V. I. G..

În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ., în baza art 49, 50, 55 alin 1 din Legea nr 136/1995 republicată, a obligat inculpatul alături de asigurător în limita plafonului legal, să plătească părții civile R. P. E. suma de 7000 de euro sau echivalentul în lei al acesteia calculat conform cursului de schimb euro-leu practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de despăgubiri - daune morale; părții civile S. P. suma de 7000 de euro sau echivalentul în lei al acesteia calculat conform cursului de schimb euro-leu practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de despăgubiri- daune morale; să plătească părții civile P. E. suma de 7000 de euro sau echivalentul în lei al acesteia calculat conform cursului de schimb euro-leu practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de despăgubiri- daune morale; să plătească părții civile B. M. suma de 7000 de euro sau echivalentul în lei al acesteia calculat conform cursului de schimb euro-leu practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de despăgubiri- daune morale.

În baza art.193 alin.2 Cod de procedură penală și art.50 din Legea 136/1995,a obligat inculpatul alături de asigurător să plătească părții civile R. P. E. suma de 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și suma de 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată părții civile S. P., iar părților civile P. E. și B. M. suma de câte 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ., în baza art 49, 50, 55 alin 1 din Legea nr 136/1995 republicată, a respins celelalte pretenții ale părților civile.

În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța a reținut în cauză în favoarea inculpatului incidența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a constând în conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut ca având o conduită generală contrarie normelor de conviețuire socială.

Instanța a făcut în ce privește individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, aplicarea prevederilor art.52, art. 72, art. 74 lit. a și art.76 alin. 1 lit. d C.pen., apreciind că se impune coborârea pedepsei sub minimul special.

La stabilirea despăgubirilor civile față de părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M. instanța a avut în vedere prevederile art. 49 din Ordinul Nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În ce privește solicitarea părților civile R. P. E., S. P., P. E., B. M. de acordare de daune morale, instanța a considerat-o întemeiată, în limita sumelor acordate acestor părți civile prin dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești, urmând să o admită în acest cuantum, având în vedere suferințele destul de mari produse acestor părți civile prin decesul victimei R. P., împrejurarea că victima fusese tatăl lor și soțul defunctei R. E., precum și suferințele destul de mari produse soției supraviețuitoare a victimei numita R. E. prin decesul victimei R. P., întrucât părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M. au dreptul la daune morale nu numai pentru suferințele proprii ci și pentru suferințele încercate de soția supraviețuitoare R. E., ai cărei moștenitori sunt, soție supraviețuitoare care s-a constituit parte civilă în cauză, decedând în cursul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri penale au declarat recurs inculpatul Cășuțiu T., asiguratorul S.C. O. V. I. G. SA – S. H., părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M., R. C. L., S. P. A., P. T. D. și B. I..

Părțile civile recurente, în motivarea recursurilor, au solicitat casarea sentinței penale recurate și în rejudecare, majorarea daunelor morale acordate – ei fiind copii ai victimei, nora, nepoții și ginerii.

Inculpatul - recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și achitarea sa în temeiul art. 11 punct. a) rap. la art. 10 lit. c) C.p.p. Arată că hotărârea recurată nu a fost motivată, s-a ținut cont exclusiv de o singură probă și anume adeverința emisă de Primăria Apateu; prima instanță a ignorat considerentele deciziei de casare a Curții de Apel care a admis atât recursurile părții vătămate cât și pe cel al inculpatului. În ce privește autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 69/2012 pronunțată în dosar nr._ prin care s-a menținut soluția de scoatere de sub urmărire penală și netrimiterea în judecată a numitului R. P. E., arată că instanța a apreciat în mod greșit faptul că nu se mai poate pune în discuție conduita acestuia și viteza cu care s-a circulat, a impune judecătorului să țină cont doar de probele de la urmărire penală e o lipsă de raționament juridic.

A mai arătat că din probele testimoniale administrate nemijlocit de instanța de fond cu ocazia primei judecăți, a rezultat că inculpatul nu a avut în față vreun indicator care să îl oblige la acordarea priorității, că accidentul s-a produs într-o zi de piață, când în centrul localității era aglomerație excesivă, că vizibilitatea inculpatului a fost obturată de o gheretă așezată parțial pe acostament, acesta fiind motivul pentru care a trebuit să facă o manevră de pătrundere parțială pe șosea, scopul fiind acela de a se asigura, moment în care autovehiculul său a fost izbit în plin de cel condus de către R. E., care circula cu viteză foarte mare, stabilindu-se prin raportul de expertiză ca fiind de 106 KM/h, pe o porțiune de drum pe care viteza legală maximă admisă era de 30 Km/h, iar în suplimentul la raportul de expertiză s-a stabilit că există legătură de cauzalitate între depășirea vitezei de către R. P. E. și producerea accidentului. A apreciat că accidentul nu s-ar fi produs dacă partea civilă ar fi circulat cu limita de viteză admisă pe acea porțiune de drum,, solicitând a se avea în vedere și concluziile ultimei expertize medico legale efectuate de IMl Timișoara și a suplimentului de expertiză care relevă faptul că în cauzalitate intervine și fondul patologic al victimei, iar purtarea centurii de siguranță ar fi putut înlătura efectele suferite în urma impactului.

Asiguratorul S.C. O. V. I. G. SA – S. H. a solicitat reanalizarea sentinței penale recurate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile și modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor morale și acordării acestora într-un cuantum just, echitabil, în concordanță cu finalitatea principiului acordării acestora și cu criterii obiective de evaluare. A mai solicitat și înlăturarea obligației de la plata cheltuielilor judiciare, apreciind că doar inculpatul trebuie obligat la plata acestora, în nume personal.

Analizând recursurile declarate de inculpate prin prisma motivelor invocate de și din oficiu conform art. 385⁹ alin. 3 C.p.p., Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 385⁶ C.p.p., instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarațiile de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitive.

Referitor la aspectele referitoare la obligațiile asiguratorului, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar potrivit art. 55 alin. 1 din același act normativ „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”. În interpretarea acestor dispoziții, prin decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat cu efect obligatoriu că „societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă”. În considerentele deciziei s-a arătat că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile. P. urmare, obligația asiguratorului de plată a cheltuielilor de judecată efectuate de persoanele păgubite prin accidente de circulație se naște numai în cazul în care s-au formulat pretenții civile în cadrul procesului penal, ca în situația existentă în speță, când există acțiune civilă în cauză, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul obligației de plată a asigurătorului și la cheltuielile judiciare.

Analiza laturii penale a demonstrat existența faptei ilicite, și a vinovăției inculpatului ce a avut ca urmare decesul victimei R. P..

Culpa inculpatului Cășuțiu T. în producerea evenimentului rutier, constă în nerespectarea regulilor de circulație, reținând neacordarea priorității de trecere autoturismului condus de partea civilă R. P. E. și nerespectării semnificației indicatorului „STOP”.

D. adresa emisă de Primăria comunei Apateu f.140 dosar, rezultă că intersecția unde a pătruns inculpatul și unde s-a produs accidentul de circulație era dirijată, existând indicatorul de circulație cu semnificația „STOP”.

Și în situația în care intersecția ar fi fost nedirijată, inculpatul se face culpabil de producerea accidentului de circulație soldat cu moartea numitului R. P., întrucât nu a respectat prevederile art. 135 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 - republicată, potrivit cu care conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum județean venind de pe un drum comunal sau local.

Potrivit expertizelor criminalistice efectuate în cauză, accidentul de circulație putea fi prevenit de inculpat dacă ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului condus de partea civilă R. P. E., prioritate de trecere pe care era obligat să o acorde, conform legii.

Întrucât a avansat spre centrul intersecției, fără a se asigura și a acorda prioritate de trecere autoturismului părții civile R. P. E., chiar în situația în care s-ar reține că vizibilitatea inculpatului era una redusă din cauza împrejurărilor invocate de acesta, este corectă concluzia primei instanțe că inculpatul se face culpabil de producerea accidentului de circulație care a avut ca urmare moartea unui om, întrucât inculpatul și-a asumat riscul producerii accidentului de circulație, în condițiile în care nu s-a asigurat că poate traversa intersecția în condiții de siguranță.

Aspectele vizând legătura de cauzalitate între depășirea vitezei de către R. P. E. și producerea accidentului și eventual o reținere a culpei concurente și a acestuia în producerea evenimentului rutier, nu mai pot fi puse în discuție, motivat de faptul că Sentința penală 69/2012 a Judecătoriei Chișineu-Criș se bucură de autoritate de lucru judecat în baza art. 278 indice 1 al. 11 C. pr. pen.

D. probele cu expertize efectuate în cauză nu se fac precizări clare, concrete, cu privire la posibilitatea evitării producerii leziunilor traumatice în condițiile purtării centurii de siguranță, astfel că nu se poate reține nici culpa concurentă în producerea accidentului, din partea victimei R. P..

În ce privește întinderea prejudiciului moral, corect a fost cuantificat de prima instanță, cererea părților civile R. P. E., S. P., P. E., B. M., de acordare de daune morale într-un cuantum majorat nefiind întemeiată, având în vedere că în cauzalitate, nu trebuie exclus și fondul patologic al victimei, care era o persoană în vârstă, suferise un al doilea atac cerebral, și avea o stare precară de sănătate știută și de membrii familiei, astfel că sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale sunt în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de aceste părți civile, cauzat prin decesul tatălui lor.

Numiții R. C. L., S. P. A., P. T. și B. I. au formulat acțiune civilă în cauză fiind ginerii victimei, și deși nu au calitate procesuală, ei pot formula astfel de pretenții în speța de față. Cererea lor nu este însă și întemeiată, nefiind dovedite suferințele cauzate acestor părți civile prin decesul victimei R. P., intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care le-au fost afectate situația familială, profesională și socială.

Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 385¹⁵ pct.1, lit. b Cod pr. penală respinge ca nefondate recursurile declarate de: inculpatul Cășuțiu T., asiguratorul S.C. O. V. I. G. SA – S. H., părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M., R. C. L., S. P. A., P. T. D. și B. I., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin. 2 Cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 385¹⁵ pct.1, lit. b Cod pr. penală respinge ca nefondate recursurile declarate de: inculpatul Cășuțiu T., asiguratorul S.C. O. V. I. G. SA – S. H., părțile civile R. P. E., S. P., P. E., B. M., R. C. L., S. P. A., P. T. D. și B. I., împotriva sentinței penale nr. 26/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Chișineu – Criș în dosar nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală obligă fiecare recurent să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

V. SandoviciConstantin CosteaFlavius I.

GREFIER,

C. P.

Red. V.S./.8 mai 2013

Tehnored. C.P./ 2ex/08.05.2013

Primă instanță: Judecătoria Chișineu Criș

Jud. L. M.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA