Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 879/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 879/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 879/R
Ședința publică de la 07 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 581/06.03.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat F. R., asistat de avocat I. A., în substituirea avocatului Bătălărian S., lipsă inculpatul intimat P. R., reprezentat de avocat oficiu O. R..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, avocat Usvat Laviniu în calitate de apărător al inculpatului P. R. a depus o cerere de amânare pe motiv că la acest termen are de susținut o cauză penală aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procurorul și apărătorii prezenți nu se opun cererii de amânare.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului P. R., motivat de faptul că acesta avea obligația să își asigure substituirea în cazul neprezentării, iar pe de altă parte s-a mai acordat un termen pentru pregătirea apărării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul formulat de P. de pe lângă J. A., solicitând admiterea acestuia, apreciind că soluția primei instanțe de restituire a cauzei la procuror este nelegală și netemeinică.
Apărătorul ales pentru inculpatul F. R. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală sentinței penale nr. 581/6.03.2012 a Judecătoriei A., întrucât rechizitoriul este lovit de nulitate, iar vătămarea adusă inculpatului nu poate fi înlăturată decât prin restituirea dosarului la parchet.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul P. R. a solicitat respingerea recursului declarat de P. de pe lângă J. A..
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.581/06.03.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art.300 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații P. R., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal; abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal; fals intelectual prev. de art.289 Cod penal; fals intelectual prev. de art.289 Cod penal; cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și F. R., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal; abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal; fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art.288 al.1, 2 Cod penal; fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art.288 al.1, 2 Cod penal; uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal; uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal; uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 Cod penal; cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, la P. de pe lângă J. A., pentru refacerea rechizitoriului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. emis în dosar nr.6885/P/2008 la data de 10.01.2012, înregistrat la prima instanță la data de 12.01.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. R., trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal și două infracțiuni de fals intelectual prev.și ped. de art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal și F. R., trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal, două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev.și ped. de art.288 al.1, 2 Cod penal, trei infracțiuni de uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal și pentru infr5acțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în principal că:
1.Prin Ordinul Prefectului Județului A. nr.845/18.11.2005, învinuiții P. R., T. T., B. T. și F. R. au fost numiți în Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, atribuirea titlurilor de proprietate și punere în posesie a C. Șeitin, denumită Comisia locală de fond funciar, cu următoarele funcții: - inculpatul P. R. (primar al comunie Șeitin) în funcția de președinte, inculpatul F. R. (secretar al Primăriei comunei Șeitin) în funcție de secretar al Comisiei locale de fond funciar, învinuitul B. T. (viceprimar) în funcția de membru al comisiei și învinuitul T. T. (inginer agronom) în funcția de membru al Comisie locale de fond funciar.
Conform anexei la Ordinul Prefectului nr. 845/2005, Comisia Locală de fond funciar este formată din 10 persoane.
La data de 21.08.2008, învinuiții, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod defectuos au condus ședința Comisiei locale de fond funciar, prin care au favorizat în prima fază două persoane P. I. și M. I. D., privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în paguba patrimoniului comunei, care a fost deposedată de aceste terenuri, chiar în condițiile în care cele două persoane aveau dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, categoria extravilan, drept recunoscut de instanța de judecată, în subsidiar fiind favorizați subdobânditorii acelor terenuri prin intermediul învinuiților F. R., mandatar al intermediarului C. V. și cumpărătorul fiind M. M..
Prin aceste demersuri, cât și prin cele ulterioare s-a determinat și tulburarea însemnată a bunului mers al instituției Primăriei C. Șeitin, pornind de la încălcarea prevederilor Regulamentului nr. 890 din 04.08.2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care arată la capitolul 3 în art. 7 alin. 1 „Comisiile comunale, orășenești sau municipale își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor acestora, cu prezența obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului”, iar în al.2 se prevede că „Fiecare membru are un singur vot. În caz de paritate de voturi, votul președintelui decide”.
Din procesul verbal de ședință a Comisiei locale de fond funciar din data de 21.08.2008, rezultă că, la ședință au participat numai patru membrii, inculpatul P. R., învinuitul B. T., învinuitul M. I. și învinuitul T. T., în procesul verbal al ședinței Comisiei fond funciar al C. Șeitin, la fila 14, are imprimate 6 semnături, din care,î n plus față de cele patru persoane, apar și semnăturile recunoscute ca aparținând secretarului comunei, inculpatul F. R. și lui M. I., cu mențiunea că învinuitul M. I. nu-și însușește semnătura, pe motiv că nu a participat la ședință, în timp ce inculpatul P. R. declară că această ședință nu a avut loc.
Pentru lămurirea aspectelor privind semnătura învinuitului M. I., s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice, prin raportul nr._/29.07.2011 concluzionându-se că semnătura indicată pe fila din registrul de procese verbale, unde s-a consemnat ședința din data de 21.08.2008, nu a fost executată de către învinuitul M. I.. Excluzându-l pe învinuitul M. I. care a declarat că nu a semnat procesul-verbal și nu participat la ședință, rezultă că la această ședință au fost prezente numai trei persoane, astfel că, indiferent dacă această ședință ar fi avut loc sau nu, hotărârea luată nu este valabilă, întrucât Comisia locală de fond funciar este formată din 10 persoane, iar potrivit dispozițiilor legale, Comisia Comunală își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor acestora, hotărârile comisiilor comunale se adoptă cu votul majorității membrilor lor, ori majoritatea în acest caz însemna cel puțin 6 membrii prezenți la ședință.
Au fost încălcate în acest fel și prevederile hotărârii votate în ședința din 30.11.2007, prin care s-a stabilit că punerea în posesie se va efectua în ordinea cronologică a sentințelor judecătorești de care beneficiau persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ceea ce nu s-a respectat, întrucât, sentințele numiților P. I. și M. I. D. erau din 10.01.2002, iar anterior acestora, în anexa 38 a lucrării de fond funciar mai figurau trei persoane care beneficiau de sentințe emise anterior persoanelor menționate, respectiv R. G., H. M. și H. A., cu sentințe din 13.08.2001 și 12.11.2001, și care nu au fost puse în posesie. Astfel, în mod defectuos a fost adoptată Hotărârea nr. 2/21.08.2008 a Comisiei locale de fond funciar a comunei Șeitin, prin care a fost aprobată punerea în posesie a celor două persoane P. I. și M. I. D. pe cele două parcele, respectiv din tarlaua 59/1PS 1911/1/2 și 59/1PS 1911/1/3, în condițiile în care, la acea dată, pentru aceste două parcele nu era aprobată de către Consiliul local printr-o hotărâre, parcelarea imobilului nr. 1911/1, pentru care s-a întocmit Planul de autentificare de către B.I.C. P. C., inginer cadastru, la cererea Primăriei C. Șeitin, în lunile august și septembrie 2008.
Faptul că persoanele arătate mai sus au fost favorizate de inculpați si de învinuiți și legăturile acestora cu cumpărătorii, rezultă și din mai multe documente întocmite anterior acestei hotărâri. Prin promisiunile sinalagmatice de vânzare-cumpărare autentificate cu nr.1181 și 1182 din data de 02.08.2008 la Biroul Notari Publici Autorizați „D.” din Pecica, Județul A., atât P. I. cât și M. I. D. s-au obligat față de C. V. să-i vândă terenurile agricole extravilane corespunzătoare sentințelor civile 156/10.01.2002 a Judecătoriei A. și nr. 176/10.01.2002 a aceleiași instanțe, terenuri neidentificate la data promisiunilor de vânzare cumpărare. La același birou notarial, în aceeași zi cu nr. 1183 și 1184 au fost autentificate procuri speciale prin care M. I. D. și P. I. îl mandatează pe inculpatul F. R. să ridice titlurile de proprietate pentru aceste terenuri, să întabuleze în cartea funciară și să vândă terenurile lui C. V., respectiv suprafețele de 0,57 ha și 1,09 ha teren agricol extravilan. Demersurile efectuate de inculpatul F. R. pentru punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate au fost în contextul cunoașterii interesului în achiziționarea acelor terenuri de către C. V..
Urmare celor de mai sus, au fost falsificate Hotărârea comisiei locale de fond funciar nr. 2/21.08.2008, procesele verbale de punere în posesie pentru cele două persoane, folosite ulterior la Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară A. de către inculpatul F. R., falsificarea unei hotărâri de consiliu privind parcelarea unui teren și folosirea acestei hotărâri false la OJPC A..
2. Tot în data de 21.08.2008, inculpații P. R. și F. R., au falsificat cu prilejul întocmirii și au semnat Hotărârea Comisiei locale de fond funciar nr. 2/21.08.2008.
În această hotărâre au fost atestate aspecte necorespunzătoare realității privind parcelele din tarlaua 59/1 PS 1911/1/2 și 59/1 PS 1911/1/3, întrucât aceste parcele nu erau distincte la data emiterii hotărârii, . dezmembrată și nici nu a existat vreo hotărâre a Consiliului Local privind dezmembrarea acestei parcele. Faptul că această hotărâre nu exprimă realitatea, rezultă și din depoziția martorului P. C. F. și din planurile de amplasament și delimitare a celor două imobile PS 1911/1/2 de 0,57 ha și 59/1 PS 1911/1/3 de 1,09 ha cu descrierea topografică a punctelor și din planurile de dezmembrare, documentații care au fost întocmite în luna septembrie 2008 de către Biroul Individual de Cadastru P. C. F., așa cum rezultă din cuprinsul acestora, precum și din extrasul de carte funciară nr._/24.09.2008 privind CF nr. 526 Șeitin cu nr. topografic 3320 și reprezentând Piață în duleul Nyomas de_ mp, parcelă unică și nu dezmembrată și la care face referire Hotărârea Consiliului Local Șeitin nr. 31/26.09.2009, care este de asemenea falsă.
3. În continuarea demersurilor privind punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate pe numele celor două persoane M. I. D. și P. I., inculpații P. R. și F. R. și învinuitul M. I., au falsificat procesele verbale de punere în posesie nr. 22 și 23 din data de 22.08.2008 pentru M. I. D. și P. I., cu prilejul întocmirii acestora, prin consemnarea acelorași date necorespunzătoare adevărului privind parcelele 59/1 PS 1911/1/2 și 59/1 PS 1911/1/3, care din punct de vedere tehnic, nu existau. Aceste două procese verbale de punere în posesie false, semnate de inculpații P. R. și F. R. și deînvinuitul M. I., au fost folosite de către secretarul F. R. și depuse la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., în vederea scrierii și eliberării titlurilor de proprietate. În continuare au fost scrise și eliberate titlurile de proprietate nr._ și_ din 01.09.2008, pe numele titularilor dreptului de proprietate M. I. D. și P. I., pentru cele două parcele arătate mai sus.
Sub pretextul existenței unui investitor interesat de achiziționarea celor două parcele intravilane, care s-a dovedit ulterior a fi doar un simplu interpus și sub justificarea mincinoasă a urgentării întabulării de accesarea de fonduri europene, secretarul comunei, respectiv inculpatul F. R., a efectuat demersuri pentru întabularea celor două parcele prin înscrierea în cartea funciară, care au făcut obiectul cererilor de recepție și înscriere nr._ și_ din data de 24.09.2008, înregistrate la OCPI A., pentru terenurile lui P. I. și M. I. D..
Interesul inculpatului F. R. în soluționarea acestor cereri, excede atribuțiilor de serviciu, acționând în interesul cumpărătorilor. Pentru soluționarea operativă a acestor documentații, inculpatul F. R., a formulat și depus la O.C.P.I. A. cererile înregistrate cu nr. 4903/01.10.2008 prin care a solicitat urgentarea eliberării extraselor de carte funciară pentru cele două terenuri, cu achitarea taxei de urgență.
4. Inculpatul F. R. a declarat că s-a constatat că nu poate fi efectuată întabularea dreptului de proprietate conform celor două cereri întrucât terenul din CF 526 cu nr. topografic 3320 figura intravilan cu construcție (cazemată) și stradă și era necesară adoptarea unei hotărâri de consiliu local pentru parcelare și includerea construcției și a străzii, în domeniul public.
În contextul existent, inculpatul F. R. și învinuitul B. T. au falsificat Hotărârea de Consiliu Local - HCL 31/26.09.2008, document fals pe care inculpatul F. R. l-a folosit depunându-l la dosarele de întabulare la O.C.P.I. A., motivul fiind așa cum s-a arătat că inculpatului F. R. i s-a comunicat că nu se poate da curs întabulării celor două terenuri pentru că provin din Cartea Funciară nr. 526 Șeitin, fiind domeniu public și este necesară o hotărâre de consiliu privind aprobarea parcelării. Astfel, inculpatul F. R. a falsificat HCL Șeitin 31/2008 redactând Hotărârea nr. 31/26.09.2008 falsă, din care rezultă că s-a aprobat parcelarea imobilului din CF 526 nr. topografic 3320 în trei parcele: 1911/1 (drum); PS 1911/1/2 și 1911/1/3,pășune în intravilan, hotărârea semnată și de către B. T.. Conținutul fals al acestei hotărâri rezultă din faptul că, în ședința Consilului Local din data de 26.09.2008, nu a fost trecut în ordinea de zi proiectul de hotărâre privind parcelarea acestui teren și nici nu a făcut obiectul dezbaterilor la rubrica „diverse”, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință redactat în registrul de procese verbale. Ulterior, în ședința Consiliului Local Șeitin, din 16.10.2008, s-a încercat de către inculpatul F. R. supunerea la vot la punctul 4 al ordinii de zi, însă această propunere a fost respinsă cu unanimitate de voturi. Învinuitul B. T. în declarațiile date precizează că nu își amintește condițiile în care a semnat.
Această hotărâre falsă a fost depusă de către inculpatul F. R. în data de 01.10.2008 la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A., odată cu formularea cererii nr. 4903 arătate mai sus, pentru aprobarea urgentării eliberării extraselor C.F. pentru cele două terenuri. În baza H.C.L. 31/26.09.2008 false, O.C.P.I. a finalizat cererile de întabulare, prin încheierile_/03.10.2008 și_/2008.
După toate demersurile descrise anterior, inculpatul F. R., în calitatea de mandatar al lui P. I. și M. I. D., prin contracte autentificate notarial, a vândut în data de 16.10.2008, cele două terenuri, numitului C. V., cu suma totală de 3.000 euro. În aceeași zi, C. V. a înstrăinat mai departe cele două terenuri, către M. M. cu suma totală de 93.850 lei, echivalentul a 25.513 euro (la cursul de referință 3,7685 lei pentru 1 euro din acea dată) toate transferurile dreptului de proprietate fiind întabulate în noile cărți funciare. Din aceasta rezultă că investitorul (C. V.) nu a avut intenția de a accesa fonduri europene, fiind practic un simplu intermediar și nu investitor, urmărind exclusiv profitul personal, ceea ce a și obținut.
Prin cele de mai sus, s-a creat un prejudiciu patrimoniului C. Șeitin, în valoare de 93.850 lei, reprezentând valoarea de circulație a celor două terenuri la data tranzacțiilor, terenuri în intravilan.
5. Inculpații P. R. și F. R. au prejudiciat patrimoniul comunei și au dus la tulburarea însemnată a bunului mers al instituției primăriei și cu prilejul demersurilor efectuate pentru aprobarea proiectului privind aprobarea aplicării Consiliului Local Șeitin la „Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități”, cu falsificarea de către inculpatul F. R. și învinuitul Ț. I. M. a unui înscris oficial, respectiv o hotărâre de consiliu și folosirea acestei hotărâri false, de către inculpatul F. R., toate în legătură cu proiectul de amenajare de spații verzi.
La data de 30.07.2008 a avut loc ședința Consiliului Local Șeitin, pct. 4 al ordinii de zi fiind proiectul privind aprobarea aplicării Consiliului Local Șeitin la „Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități”, fiind adoptată Hotărârea Consiliului Local Șeitin nr. 19/30.07.2008, hotărâre care s-a dovedit ulterior ca nefiind legală.
Anterior desfășurării acestei ședințe, primarul comunei Șeitin, inculpatul P. R., a semnat un contract de prestări servicii nr. 1288/12.05.2008, fără a solicita acordul consiliului local, contract semnat cu . Sebiș, județul A., obiectul contractului fiind „Elaborarea studiului de fezabilitate și a Proiectului tehnic pentru amenajare parc cu loc de joacă în localitatea Șeitin”, locația fiind stabilită Parcul Biserica Ortodoxă - . de 2.160 mp, prețul contractului fiind de 22.500 lei fără TVA, fiind emisă factura nr. 017/18.07.2008, anterior ședinței Consiliului Local din 30.07.2008, în valoare de 26.775 lei, sumă care a fost achitată prin ordinul de plată nr. 389 emis de P. Șeitin, prin primarul P. R., la data de 08.08.2008. Toate aceste activități au fost efectuate în mod defectuos, astfel cum rezultă și din constatarea ilegalității H.C.L. Șeitin 19/2008 de către P. Județului A.. După ce a fost emisă H.C.L. 19/30.07.2008, secretarul comunei, în persoana inculpatului F. R., nu a înaintat dosarul privind această hotărâre și pentru altele adoptate în aceeași zi, în vederea efectuării controlului legalității la P. Județului A. în termenul de maxim 10 zile, astfel cum prevede art.48 al.1 din Legea Administrației Publice Locale nr. 215/2001, acest lucru petrecându-se mai târziu, respectiv la data de 09.09.2008.
În acest interval, fără a avea avizul de legalitate al Prefecturii, privind hotărârea adoptată, prin adresa 1764/05.08.2008, P. Șeitin a solicitat Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, introducerea în circuitul de carte funciară al unui alt teren, în suprafață de 3003 mp domeniu public, respectiv Monumentul Eroilor 1918 și Parcul Eroilor, astfel că, prin Încheierea nr._/CF/11.08.2008 a O.C.P.I. A., s-a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul nr. top 27 nr. cadastral 571 de introducere în circuitul funciar. Din extrasul CF 5474 nedefinitivă Șeitin nr._/12.11.2008 a rezultat că imobilul a fost introdus în circuitul funciar în baza hotărârii Consiliului local Șeitin nr. 19A/2008. Această hotărâre este falsă, fiind semnată de către inculpatul F. R. și învinuitul Ț. I. M., consilier local și președinte de ședință ales pentru acea dată, întrucât introducerea în circuitul de carte funciară a acelui teren, nu a făcut obiectul vreunui proiect de hotărâre și nici nu a fost dezbătută și adoptată această problemă în nicio ședință de consiliu, astfel că nici nu se mai pune problema exprimării de voturi în acest sens.
Această hotărâre falsă a fost folosită de către F. R. la O.J.C.P.I. A. pentru obținerea înscrierii imobilului în cartea funciară urmată în data de 05.09.2008 de înregistrarea cu nr._ de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formularului de cerere de finanțare nerambursabilă, proiect care ulterior nu a fost finanțat.
Cu toate că, potrivit art. 117 lit.a din Legea 215/2001 a administrației publice locale, în atribuțiile secretarului comunei intră și avizarea pentru legalitate a dispozițiilor primarului și a hotărârilor consiliului local, secretarul nu a evaluat în mod corect legalitatea adoptării hotărârii H.C.L. 19/2008 prin prisma caracterului actului administrativ, fiind un act de dispoziție privind patrimoniul, conform art.45 al. 3 din Legea 215/2001 rep. - „Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcție.”, din procesul verbal de ședință din 30.07.2009 la pct. 3 al ordinii de zi privind hotărârea nr.19, rezultă că un număr de 8 consilieri au votat „pentru”, iar un număr de 5 consilieri au votat „împotrivă”, ceea ce nu îndeplinește cvorumul impus de lege de două treimi.
Pe lângă toate acestea, activitățile ulterioare ale secretarului și primarului comunei Șeitin, au continuat să ducă la tulburarea bunului mers al instituției primăriei, urmând adoptări de hotărâri de consiliu, de revocare a unor hotărâri și de revocare a revocării unei alte hotărâri, pe fondul renumerotării paralel a hotărârilor adoptate, după cum urmează:
În registrul cu evidența hotărârilor de consiliu al comunei Șeitin, pentru anul 2008, apare în data de 24.01.2008 H.C.L. nr.1 și se continuă cu numerotarea până la H.C.L. nr.40 din 30.05.2008, după această din urmă hotărâre, registrul continuă cu o nouă numerotare a hotărârilor de consiliu începând din nou de la H.C.L. nr.1 din data de 18.06.2009, după alegerile locale, se continuă până la H.C.L. nr.31 din 26.09.2008, dată de la care, în continuare apare numerotarea de la H.C.L. nr.66/03.10.2008 și în ordine crescătoare în continuare.
Aceste modificări nu au fost efectuate de către secretarul primăriei comunei, inculpatul F. R., întâmplător și fără un scop ușor de definit în final, de creare a unei stări confuze aparent legală și acoperire a celor de mai sus, afirmând că a fost sugestia prefecturii, întrucât, pornindu-se de la alegerile locale cu o nouă numerotare, au apărut inevitabil, mai multe hotărâri de consiliu din același an, purtând același număr. Justificarea ar putea fi plauzibilă, însă, procedura nu a fost clară, deoarece, dacă ultima H.C.L. înainte de alegerile locale a fost nr.40/30.05.2008 și prima după alegeri H.C.L. nr.1/18.06.2008, aceasta din urmă trebuia să devină H.C.L. nr. 41, dar nu s-a procedat astfel, ci, hotărârile de consiliu local de la nr.1 la nr.7 inclusiv, din luna iunie 2008, practic nu au fost renumerotate, ci doar de la H.C.L. 7/18.06.2006 a început renumerotarea, H.C.L. 7 devenind H.C.L. 41 și celelalte în continuare. Prin urmare, H.C.L. 19/30.07.2008, stabilită ca fiind ilegală, a devenit H.C.L. 53/2008.
În contextul arătat și în mod defectuos, inculpatul P. R., în calitate de primar al C. Șeitin, a emis Dispoziția nr. 492/03.11.2008, inculpatul F. R., în calitate de secretar al aceleiași comune, a avizat-o pentru legalitate, printre proiecte fiind și revizuirea H.C.L. Șeitin nr.53 și H.C.L. 53/A (practic fostele H.C.L. 19/30.07.2008 și 19A/30.07.2008 falsă) dintre care practic H.C.L. nr.19A devenită H.C.L. nr.53A fiind hotărârea consiliului local falsificată de F. R. și Ț. I. M., astfel că prin H.C.L. nr. 76 și H.C.L. nr. 77 din 07.11.2008 s-a aprobat revocarea H.C.L. 53 privind aprobarea aplicării la Programul național de mediu, pentru care primarul a contractat și a achitat contravaloarea proiectului de studiu de fezabilitatea descris mai sus, respectiv H.C.L. nr.53/A care practic este falsă, nefiind niciodată adoptată.
Modalitatea de acțiune descrisă, a fost suficientă pentru a determina unei persoane avizate, confuzii și să ascundă demersurile ilegale efectuate, precum și încercările de a masca aceste ilegalități.
Prejudiciul generat patrimoniului comunei Șeitin, în acest caz, este de 26.775 lei, reprezentând contravaloarea proiectului prezentat.
6. În continuarea celor descrise anterior, inculpatul P. R., în calitate de primar, a emis Dispoziția nr. 512/27.11.2008 pentru convocarea Consiliului Local Șeitin în ședință ordinară, pentru data de 03.12.2008, cu o anumită ordine de zi, privind un număr de 5 proiecte de hotărâri, secretarul comunei, inculpatul F. R., a emis în fals un aviz de legalitate a proiectului de hotărâre privind revocarea H.C.L. 77/07.11.2008 inițiat de primarul comunei, respectiv inculpatul P. R., aspect nereal, întrucât acest proiect nu a fost inițiat și nu a făcut obiectul ordinii de zi aflată în Dispoziția 512/27.11.2008 emisă de primar. În final, la ședința de consiliu din data de 03.12.2008 a fost discutată și propunerea de revocare, iar prin H.C.L. nr.86/03.12.2008 a fost aprobată revocarea H.C.L. 77/07.11.2008 prin care s-a aprobat revocarea H.C.L. nr. 53A – fostă H.C.L. 19A/2008 – falsă.
Cu privire la sesizarea privind H.C.L. din data de 11.12.2006, H.C.L. 27.12.2006 și H.C.L. din 30.11.2007, s-a constatat că în data de 27.12.2006 nu a avut loc nicio ședință de consiliu, iar pentru ședințele din 11.12.2006 și 30.11.2007, biletele cu ordinea de zi lipite în caietul de ședințe corespund cu ordinea de zi din dispozițiile de convocare a ședințelor de consiliu, adoptarea unei hotărâri fără existența proiectului sau fără a fi dezbătută în ședință, prin completarea proceselor-verbale de ședință fără existența semnăturilor de susținere, nu poate exista fără aportul secretarului comunei, respectiv a inculpatului F. R., în a cărui atribuții, potrivit legii, intră redactarea hotărârilor de consiliu și avizarea pentru legalitate.
În ceea ce privește adoptarea HCL 87/30.11.2007 privind aprobarea trecerii pășunii din domeniul public în domeniul privat, precum și alte hotărâri adoptate în acea zi, secretarul comunei Șeitin, inculpatul F. R., nu a înaintat niciodată la P. județului A. documentația pentru controlul legalității, la fel cum nu a înaintat nici alte dosare, reprezentând un alt element privind tulburarea însemnată a bunului mers al instituției primăriei, dar și generarea prejudiciului privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele de P. D. și M. D..
Cu toate că, potrivit legii administrației publice locale, hotărârile de consiliu produc efecte de la data adoptării lor, totuși, neînaintarea deloc pentru control poate determina consecințe juridice ulterioare pentru a căror remediere poate fi necesară investiție de bani și implicit de resurse umane.
Urmare activității infracționale descrisă mai sus, s-a cauzat patrimoniului C. Șeitin un prejudiciu în sumă de 120.625 lei, generându-se o stare de pericol atât prin tulburarea bunului mers al instituției cât și prin starea de pericol generată de falsificarea și folosirea de documente false emise de către o autoritate administrativă locală, înscrisuri care în mod normal trebuie să se bucure de o mare încredere a opiniei publice.
Cu privire la regularitatea actului de sesizare, prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul judecății, astfel cum este configurat de dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, este limitat la fapta și persoana arătate în actul de sesizare a instanței. In accepțiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare a instanței nu se poate înțelege simpla referire la o anumită faptă menționată în asuccesiunea activităților inculpatului, ci descrierea acelei fapte trebuie realizată într-un mod susceptibil de a învesti instanța.
Având în vedere importanța pe care o prezintă rechizitoriul - atât ca act de sesizare a instanței cât și ca act de inculpare - legea a acordat o atenție deosebită reglementării și formei acestuia. Conform dispozițiilor art. 263 Cod procedură pena, rechizitoriul trebuie să cuprindă între altele, fapta reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică și probele pe care se întemeiază învinuirea. Respectarea cerințelor impuse de art. 263 Cod procedură penală, asigură îndeplinirea exigențelor unui proces echitabil, deoarece numai cunoscând învinuirile care i se aduc, inculpatul își poate exercita dreptul la apărare în mod corespunzător.
Întrucât actul de sesizare a instanței este rechizitoriul, iar conținutul acestui act, trebuie sa se limiteze, așa cum impune textul art. 263 Cod procedură penală la anumite fapte si persoane determinate, instanța este obligată, înainte de a proceda la efectuarea cercetării judecătorești, să explice inculpatului învinuirea ce i se aduce (art.322 Cod procedură penală).
În acest sens, semnificative sunt și dispozițiile art.6 paragraful 3 lit.a din CEDO, care statuează că acuzatul are dreptul să fie informat cu privire la natura și cauza acuzației care i se aduce.
Jurisprudența CEDO a soluționat problema care se ridică în situația în care, rechizitoriul nu cuprinde suficiente elemente de identificare cu privire la acuzațiile care se aduc inculpatului.
Într-o asemenea situație, CEDO a stabilit că informarea inculpatului cu privire la cauzele acuzației, trebuie să fie precisă și completă, astfel încât, inculpatului trebuie să-i fie aduse la cunoștință, în detaliu, faptele materiale de care este acuzat; această informare având ca scop garantarea dreptului la un proces echitabil, și implicit, a dreptului la apărare (cauzele Bricmont c. Belgia, Chichlian, Ekindjian c. Franța, www. echr. coe. int).
De asemenea, prevederile art. 263 alin.l Cod procedură penală, obligă procurorul, ca printre altele, să detalieze în cuprinsul rechizitoriului, elemente suficiente cu privire la „fapta reținută".
În concluzie, pentru a respecta drepturile inculpatului, procurorul trebuie să indice în mod expres în rechizitoriu, care sunt actele materiale care intră în conținutul fiecărei infracțiuni, cu arătarea modului și a timpului în care a fost comisă, făcând totodată trimitere și la mijloacele de probă din care rezultă aceste aspecte. Această obligație se justifică și prin faptul că, fiecare act material, privit individual, poate reprezenta o infracțiune de sine stătătoare.
Rigurozitatea respectării dispozițiilor legale privind obiectul judecății, prev. de art. 317 Cod procedură penală impune ca fapta dedusă judecații să fie reținută clar în actul de sesizare, adică determinată prin toate elementele constitutive care să demonstreze neîndoielnic voința procurorului ca acea faptă să facă obiectul judecății.
Or, aplicând toate aceste aspecte teoretice la cuprinsul rechizitoriului cu care a fost sesizată instanța de judecată, se poate cu ușurință observa, că, niciuna din cerințele jurisprudenței CEDO nu a fost respectată de procuror la întocmirea actului de sesizare al instanței, deoarece, rechizitoriul cuprinde pe de o parte acuzații foarte generale, iar pe de altă parte, nu instanței îi revine obligativitatea de a extrage elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților.
Astfel, în urma raportării situației faptice prezentate în partea expozitivă a rechizitoriului la dispoziția de trimitere în judecată nu se poate stabili pentru care din multitudinea faptelor și împrejurărilor prezentate a pus în mișcare procurorul acțiunea penală și a dorit trimiterea în judecată a inculpaților.
În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 248 Cod penal, reținute sub forma concursului real de infracțiuni în sarcina inculpatului P. R., nu rezultă cărei situații faptice descrise în rechizitoriu se suprapun cele două infracțiuni reținute, de vreme ce în conținutul rechizitoriului sunt descrise mai multe împrejurări susceptibile de o atare încadrare juridică.
Faptele descrise generic în rechizitoriu, nu sunt de natură a clarifica pentru care anume activități se dorește reținerea existenței infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina inculpatului P. - încheierea contractului de prestări servicii fără supunerea în prealabil a acestui act aprobării consiliului local ori emiterea, semnarea facturii prin care a fost achitată suma de bani ce reprezenta contravaloarea serviciilor ce urmau a fi prestate. Există totodată posibilitatea ca solicitarea adresată OJCPI în sensul introducerii în circuitul de carte funciară a unei suprafețe de teren de 3003 mp( Monumentul Eroilor, Parcul Eroilor, de asemenea, să fie una din faptele avute în vedere de către procuror în dispozitivul rechizitoriului.
De asemenea, ar putea exista posibilitatea ca una din cele doua infracțiuni pentru care procurorul dorește trimiterea în judecată a inculpatului P. să constea în emiterea dispoziției nr. 492/03. 11. 2008, ori în conducerea în mod defectuos a ședinței comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Șeitin, din data de 21.08.2011, (fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu) de vreme ce procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a arătat care activitate întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.
În privința infracțiunilor de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului F. R., rechizitoriul nu prezintă suficiente elemente de identificare, de evidențiere, din multitudinea situațiilor faptice prezentate, a activităților ilicite care, în opinia procurorului întrunesc elementelor constitutive ale infracțiunilor de serviciu și care justifică emiterea de către procuror a punerii în mișcare a acțiunii penale și dispoziției de trimitere în judecată.
Astfel infracțiunea de abuz în serviciu ar putea consta în acțiunile expuse la punctul 1 din rechizitoriu( avizarea pentru legalitate a hotărârii comisiei deși nu era întrunit cvorumul necesar pentru a se putea supune la vot aprobarea unor probleme) la fel de bine ar putea consta însă în tulburarea bunului mers al instituției prin întocmirea unor înscrisuri prin intermediul cărora au fost scoase din patrimoniul unității teritoriale anumite suprafețe de teren și atribuite unor persoane fizice cu nerespectarea ordinii de punere în aplicare a hotărârii judecătorești, acțiuni ilicite succedate de producerea unei pagube (fapte descrise la punctele 1, 2, 3) în rechizitoriu.
De asemenea, există posibilitatea ca procurorul să fi avut în vedere atitudinea secretarului comunei de a aviza pentru legalitate HCL nr. 19/ 2008, deși nu era întrunit cvorumul necesar, ori acțiunea inculpatului de a efectua modificări în numerotarea hotărârilor consiliului local, în scopul de a acoperi alte activități ilicite, ori fapta acestuia de a aviza pentru legalitate Dispoziția nr. 429/03. 11. 2008, ori în atitudinea omisivă a acestuia - neîndeplinirea obligației de a înainta Prefecturii județului A. documentația necesară în vederea efectuării controlului legalității hotărârilor consiliului local si ale comisiei locale de fond funciar (situație de fapt expusă la punctul 6 din rechizitoriu).
Se poate cu ușurință observa, în urma lecturării confuzei situații faptice expuse de către procuror în rechizitoriu, împrejurarea că elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, reținute în sarcina inculpatului F. R. nu pot fi identificate, lipsind orice fel de descriere a unor elemente faptice de natură a contura conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.
Acest aspect este de natură nu doar a prejudicia dreptul la apărare al inculpatului, recunoscut atât de dispozițiile constituționale, cât și de către cele ale Codului de procedură penală, drept reafirmat și prin dispozițiile art. 6 din ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, ci este de natură a conduce la suprimarea acestui drept fundamental, în condițiile în care inculpatul nu știe în ce constă învinuirea ce i se aduce și este astfel pus în imposibilitate de a o combate.
În privința infracțiunilor de fals descrise în rechizitoriu, prima instanță a constatat că inculpatul F. R. este trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals - două de fals material în înscrisuri oficiale și una de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deși în partea expozitivă a rechizitoriului sunt descrise mult mai multe infracțiuni de fals, pretins a fi săvârșite de acest inculpat. Astfel, la punctul 2 din rechizitoriu se reține „tot în data de 21.08.2008 învinuiții P. R. și F. R. ”au falsificat cu prilejul întocmirii și semnat Hotărârea Comisiei locale de fond funciar nr.2/21.08.2008”. La punctul 3 din rechizitoriu, se reține că inculpatul F. R., alături de P. R. și M. I. a falsificat două procese-verbale depunere în posesie nr.22 și 23 din 22.08.2008, aflându-ne deja în prezența a trei infracțiuni de fals; la punctul 4 din rechizitoriu se reține de asemenea că F. R. și B. T. au falsificat HCL 31/26.09.2009, pentru ca la punctul 6 din rechizitoriu să se menționează „învinuitul F. R. a emis în fals un aviz de legalitate a proiectelor de hotărâri privind revocarea HCL 72/07.11.2008, rezultând așadar un număr de 6 infracțiuni de fals pentru acest inculpat. În condițiile în care dispozitivul rechizitoriului se face doar mențiunea punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată a acestui inculpat pentru trei infracțiuni de fals, fără a indica concret pe care din cele mai sus menționate le-a avut în vedere procurorul la întocmirea rechizitoriului, instanța nu este în măsură să identifice pentru care dintre aceste fapte s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. R..
Or, instanța nu poate alege aleatoriu una din acțiunile expuse de procuror în partea expozitivă a rechizitoriului pentru a proceda la judecarea ei, ci procurorului îi revine obligația de a trasa limitele în care urmează a se desfășura judecata prin indicarea cu exactitate a faptei pentru care este necesară tragerea la răspundere penală a inculpaților.
În raport de aceste considerente, planează incertitudinea asupra identității între faptele avute în vedere de către procuror cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și faptele a căror sancționare a dorit-o procurorului în urma trimiterii în judecată, aspect ce echivalează cu încălcări ale normelor procesual penale de natură a atrage nulitatea sesizării instanței. Această lacună a actului de sesizare prezintă importanță și prin prisma unei eventuale extinderi a procesului penal, pentru alte fapte.
S-a constatat astfel, în raport de considerentele mai sus expuse, că rechizitoriul este lovit de nulitate întrucât, prin descrierea generală și confuză a faptelor de care sunt acuzați inculpații, sesizarea instanței nu a fost realizată în condiții de legalitate, iar vătămarea adusă nu poate fi înlăturată decât prin restituirea dosarului la procuror, în vederea refacerii rechizitoriului.
Această soluție se impune în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO, una din componentele acestui drept fiind dreptul la apărare, drept care, în raport de modalitatea de efectuare a actelor de urmărire penală, le-a fost îngrădit inculpaților, ajungându-se în acest moment procesual în situația imposibilității exercitării acestui drept, atâta vreme cât există incertitudine asupra faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații.
În consecință, s-a constatat că sesizarea nu a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale și această neregularitate nu poate fi înlăturată prin acordarea unui termen, impunându-se cu necesitate restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii rechizitoriului.
În descrierea actelor materiale reținute în sarcina inculpaților, se va preciza cu exactitate, în ce constă elementul material al laturii obiective a fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, modalitatea efectivă de comitere a acesteia, urmând a fi identificați cu exactitate autorii (în prezent, în partea expozitivă a rechizitoriului rezultă că unele infracțiuni au fost comise în participație, pentru ca în dispozitiv să se prevadă soluția neînceperii urmăririi penale față de doi dintre participanți pe motiv că fapta a nu a fost comisă de către aceștia – a se vedea punctul 2 din rechizitoriu, unde se arată că inculpații P. Remuș și F. R. au falsificat cu prilejul întocmirii Hotărârii Comisiei locale de fond funciar nr.2/21.08.2008, pentru ca la fila 9 din rechizitoriu să se dispună neînceperea urmăririi penale față de P. R. pentru art.288 al.1,2 Cod penal, cu referire la Hotărârea Comisiei de fond funciar nr.2/21.08.2008, deoarece nu este autorul acestei fapte).
Or, o asemenea modalitate descriptivă a faptei este de natură a crea confuzie sub aspectul naturii activității desfășurate de inculpat, asupra gradului său de participație la comiterea faptei prezentând implicații și prin prisma reținerii încadrării juridice corecte a faptei. De asemenea, se va indica expres cărei situații faptice descrise îi corespunde fiecare dispoziție de trimitere in judecată.
Considerând că aceste insuficiențe fac imposibilă judecarea inculpaților, constatând că neregularitatea nu poate fi acoperită în nici un mod prin acordarea unui termen, ci numai în condițiile sesizării instanței cu un nou rechizitoriu emis în urma punerii în mișcare a acțiunii penale pentru faptele descrise, indicându-se contribuția fiecărui inculpat la aceste fapte, cu precizările de mai sus, prima instanță în baza art.300 Cod procedură penală, a restituit cauza procurorului în vederea refacerii rechizitoriului.
Împotriva sentinței penale nr. 581/06.03.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă J. A. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe.
În motivarea recursului, P. de pe lângă J. A. a arătat că hotărârea este nelegală, instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 300 alin.2 C.p.p, cu consecința admiterii excepției neregularității actului de sesizare invocată din oficiu și a restituirii cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare. Astfel, potrivit disp. art.300 al.1 C.p.p, instanța de fond trebuia să se rezume la verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 263, 264 C.p.p referitoare la limitele și conținutul rechizitoriului, aspect în raport de care s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr. 377/2.02.2010, iar dacă rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea acestor norme legale, instanța nu poate dispune restituirea dosarului la procuror. Din analiza actului de sesizare rezultă că procurorul care a întocmit rechizitoriul a respectat dispozițiile legale, actul de sesizare respectând cuprinsul prev. de art. 263 al.1 C.p.p. astfel, procurorul a realizat o amănunțită descriere a faptelor reținute în sarcina inculpaților,partea expozitivă fiind structurată punctual fiind evidențiată cât mai exact modalitatea elaborată de concepere a planului infracțional și cea de transpunere în practică a acestuia. În acest sens s-a arătat că activitatea infracțională a inculpaților este descrisă în detaliu, cu arătarea locului și timpului comiterii actelor materiale, aspectele privind încadrarea juridică, mijloacele de probă care au stat la fundamentarea convingerii procurorului în sensul că inculpații trimiși în judecată se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.3856 C.pr.pen., instanța de recurs apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplina concordanță cu starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 300 alin.1 C.pr.pen., instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima zi de înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Într-adevăr, așa cum a arătat recurentul, verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței de judecată, efectuată în temeiul art. 300 alin. 1 C.pr.pen., poartă asupra actului de sesizare, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului și asupra respectării dispozițiilor art. 264 al. 3 C.pr.pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, însă, în speță, prima instanță nu a depășit aceste limite. Potrivit art. 300 alin.2 C.pr.pen., în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
În conformitate cu art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Prin urmare, obiectul judecații este dat de rechizitoriu, acesta trasând limitele în care se desfășoară cercetarea judecătorească, dar și obiectul apărării inculpaților. Pentru a determina ce se înțelege prin "fapta" și "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 sa fie raportat la cel al art. 263 Cod procedură penală, care se referă la cuprinsul rechizitoriului. În art. 263 alin. 1 se prevede ca rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie sa cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecata. Deși, dintre mențiunile pe care trebuie sa le cuprindă rechizitoriul, art. 317 Cod procedură penală se referă numai la faptă și persoană, în accepțiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită succesiune a activităților inculpaților, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a investi instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecata pentru acea fapta. Prin urmare, sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni este legală numai atunci când în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, nefiind suficientă descrierea acesteia făcută în cuprinsul rechizitoriului.
Din verificarea rechizitoriului emis de P. de pe lângă J. A. în dosarul nr. 6885/P/2008 la data de 10.01.2012, rezultă că după expunerea unei ample și complexe stări de fapt, procurorul s-a limitat la a dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. R. pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal și două infracțiuni de fals intelectual prev.și ped. de art.289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal și F. R. pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal, două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev.și ped. de art.288 al.1, 2 Cod penal, trei infracțiuni de uz de fals prev. și ped. de art.291 Cod penal și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fără a indica pentru fiecare infracțiune în parte elementele constitutive corespunzătoare din conduita inculpaților. În acest context, în mod corect J. A. a constatat că nu instanței îi revine obligativitatea de a extrage elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților, în actul de sesizare fiind obligatoriu a se distinge faptele ce sunt încadrate juridic în conținutul unei anumite infracțiuni. Este adevărat că în rechizitoriu s-a realizat o descriere amănunțită a faptelor și că este vorba de o stare de fapt complexă, însă tocmai aceste împrejurări impun ca pentru fiecare dintre infracțiunile imputate inculpaților să se arate ce acte materiale îi corespund. Instanța de recurs constată că în motivele recurentului se face confuzie între aspectele ce vizează fondul cauzei, respectiv necesitatea unei schimbări a încadrării juridice în urma administrării probelor și imposibilitatea de a se stabili corespondentul dintre starea de fapt și încadrarea juridică. Astfel, a indica încadrarea juridică nu presupune doar a menționa texte legale aplicabile, ci a raporta starea de fapt la acestea, cu atât mai mult atunci când este vorba de mai multe infracțiuni și acte materiale de natură diferită. În ceea ce privește susținerile recurentului în sensul că se impunea acordarea unui termen pentru a se acoperi neregularitatea actului de sesizare, instanța de recurs apreciază că în mod corect J. A. a constatat că acest lucru nu este posibil decât în condițiile sesizării cu un nou rechizitoriu emis în urma punerii în mișcare a acțiunii penale pentru faptele descrise, indicându-se contribuțiile fiecărui inculpat pentru fiecare infracțiune imputată, altfel neputându-se acorda o eficiență reală principiilor dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Prin urmare, pentru motivele invocate de către prima instanță și completările de mai sus, în mod corect s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă J. A..
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 581/06.03.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 581/06.03.2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. L. Ani B. C. I. M.
Grefier,
A. J.
Red.LB/12.06..2012
Tehnored A.J. /2 ex/14.06. 2012
Prima instanță: Judec.A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 835/2012. Curtea... | Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... → |
|---|
