Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe. Legea nr.8/1996. Decizia nr. 107/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 107/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2012

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 107/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ D. DATA_ 2012

PREȘEDINTE: C. I. M.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror M. V..

S-a luat în examinare, după casare cu trimitere spre rejudecare, soluționarea apelului declarat de inculpatul K. A.-D. – latura civilă a cauzei împotriva sentinței penale nr.58/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.05.2012, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 30.05.2012, când

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 14.02.2008 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în baza art. 139/6 alin.2, alin.3, alin.6 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cp, a condamnat inculpatul K. A. D., la pedeapsa de 5 (cinci ) ani închisoare pentru oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii de mărfuri pirat, săvârșite în scop comercial în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 139 ⁶ alin.5 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cp a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare pentru promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, în formă continuată.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 5 (cinci) ani și 6 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a-c Cp.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cp a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, în scopul distrugerii, următoarele harduri ridicate cu dovada ., nr._ /12 09 2007 a Poliției A.: HDD WCANK_, HDD WCANK_, HDD WCANK_.

În baza art.14 Cpp, art.998 cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 191.745 lei către partea vătămată M. C. București, la plata sumei de 282.870 lei către partea vătămată Autodesck I. București și 2444,04 lei către partea vătămată U. P. de F. din R. – constituite părți civile în cauză, cu titlul de despăgubiri civile.

A constatat că părțile vătămate Ro - A. R. și E. Art București nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 alin.1 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați A. a sumei de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul K. A. D. a fost cercetat în dosarul nr. 1264/P/ 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 142 lit.b și k din Legea nr 8 /1996, constând în aceea că, la data de 14.09.2003 a fost depistat în Piața Obor din mun . A. în timp ce oferea spre vânzare un număr de 27 CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate, cu un prejudiciu de 10.065.432 lei ( ROL) iar prin ordonanța din 23.04.2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct.1 lit.b art.10 lit.b¹ Cpp și i-a fost aplicată sancțiunea amenzii cu caracter administrativ de 10.000.000 lei ROL.

Cu toate acestea, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, ceea ce a dus la sesizarea de către U. P. de F. din R. a organelor de poliție cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 139 ⁶ alin.2,3,5 din Legea nr.8 /1996 la data de 5.10.2006 ( filele 8-9 up.).

În urma descoperirii de către inspectorii departamentului antipiraterie pe site-ul www.kandodvd.tk aparținând inculpatului, o ofertă de vânzare a unui număr mare de produse contrafăcute (fonograme tip CD și videograme tip DVD-uri) cu tarife variabile, sub prețul real de comercializare al produselor originale și care conțineau înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft, la aceeași dată a fost înregistrat și denunțul lui Bambuch I. R. împotriva inculpatului, prin care se sesiza faptul că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința sa în mod direct precum și prin poștă, CD-uri și DVD-uri cu muzică, jocuri, filme, softuri, etc. menționând că a cumpărat de la inculpat în nenumărate rânduri astfel de produse cu prețuri între 3,5 și 7,5 RON pe bucată( fila 11) .

În urma efectuării percheziției domiciliare la adresa inculpatului, la apt. nr.1 din A., .. 2, au fost găsite două unități centrale de calculator și un număr de 50 bucăți DVD-uri neinscripționate ( blankuri ) precum și un număr de 20 de plicuri - percheziția domiciliară având loc la 10.10. 2006 ( fila 17-20 u.p.) .

În urma efectuării percheziției asupra mediilor de stocare a datelor în format digital, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 10.10. 2006 la domiciliul inculpatului, au fost găsite un număr de 7 fișiere în format XLS care conțineau liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme, jocuri și programe de calculator, constatându-se totodată că era instalat programul „Opensky” care era folosit de inculpat pentru a descărca prin satelit diverse filme, muzică sau programe de calculator. Pe mediile de stocare au fost depistate filme în format Mpeg.2 și Mpeg 4, jocuri în format DVD și un număr de 1049 fișiere tip mp3 ( filele 21 -24 ) .

Toate aceste informații au fost salvate pe CDrom-ul atașat procesului verbal întocmit semnat de către inculpat ( fila 24 ).

Cu ocazia efectuării percheziției în sistem informatic, au fost ridicate un număr de 5 unități centrale HDD ( fila 21 ), fiind restituite ulterior un număr de două ( HDD WMAK_ și HDD S/N WCANR_), fiind ridicate și rămânând la dosarul cauzei un număr de 3 HDD-uri marca Western digital, S/N WCANK_, S/N WCANK_ și S/N WCAL_ ( dovada . nr_ din 12 09 2007 - fila 40 u.p. ). Aceste ultime 3 HDD-uri conțineau toate informațiile cuprinzând listele de ofertă întocmite de inculpat și transmise prin mijloacele electronice de comunicare ( site-ul personal și e-mailuri ). Totodată, Oficiul Județean de Poștă A., cu adresa nr. 294/5478 /21 11 2006 ( filele 26 ), a confirmat faptul că inculpatul a expediat în perioadele 12.05.2006 și 12.07.2006 destinatarului M. V. din Baia M., un număr de 2 colete în greutate de 235 g și respectiv 241 g care în realitate conțineau CD-uri și DVD-uri piratate de inculpat, după cum acesta recunoaște.

În urma identificării părților vătămate, urmare a examinării listelor de oferte găsite cu ocazia percheziției în sistem informatic a HDD-urilor incorporate din unitățile centrale ridicate, acestea s-au constituit părți civile în cauză. Cu această ocazie s-a stabilit totodată opera de creație intelectuală identificată în listele de oferte întocmite de inculpat în scopul promovării acesteia spre comercializare și care face obiectul dreptului de autor potrivit art.7 din Legea nr. 8/1996 fiind totodată identificați titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe după cum urmează: U. P. de F. din R. ( UPFR ) care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.444,04 RON (filele 52, 53) ; M. C. cu suma de 191.745 lei ; Autodesc I. - cu suma de 282.870 lei ( filele 42, 45 U.P.); Cabinet av. N. B. și asociații ( reprezentant al R. A. București și E. A. ) nu s-au constituit părți civile în cauză .

Această stare de fapt a fost reținută de instanță din mijloacele de probă descrise mai sus, coroborate cu declarațiile inculpatului ( filele 67, 70-72,79 u.p, f. 23-24 ), declarațiile martorilor T. D. L. (filele 63-64 u.p. f. 25 ).

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului care în perioada 2004-oct.2006, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, prin site- ul personal ori prin e-mail, a oferit, a deținut și a depozitat în scopul distribuirii de mărfuri-pirat respectiv, produse contrafăcute (fonograme tip CD și videograme tip DVD conținând muzică, jocuri, filme, softuri etc. ), în scop comercial sub prețul lor real, și care prin valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate enunțate mai sus, a produs consecințe deosebit de grave ( valoarea totală a prejudiciului fiind de_,04 RON ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139/6 alin.2, alin.3, alin.6 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.2, art.42 Cp.

Fapta aceluiași inculpat care în perioada enunțată mai sus, în mod repetat și în realizarea unei rezoluții infracționale unice, în modalitatea descrisă a promovat mărfurile-pirat enunțate mai sus, prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.139⁶ alin.5 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cp.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev. prin art. 72 Cod penal, respectiv periculozitatea socială a faptelor comise apreciată în concret, precum și persoana inculpatului, conduita sa procesuală și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Apărările inculpatului în sensul că faptele au fost comise anterior perioadei enunțate mai sus, precum și contestațiile acestuia cu privire la cuantumul prejudiciului încercat de părțile vătămate, au fost respinse, dat fiind faptul că, pe de o parte, perioada în care au fost comise aceste fapte este probată prin analiza mediilor de stocare a datelor aflate în cele 7 fișiere în care se găseau listele de ofertă a acestor albume, și, pe de altă parte, modalitatea de calcul a prejudiciului respectiv a despăgubirilor stabilite de părțile vătămate nu a fost contestată .

Împotriva sentinței Tribunalului A. a declarat apel inculpatul K. A. D., criticând-o pentru netemeinicei și nelegalitate, pe motiv că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar în subsidiar se solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prev. de lege cu suspendarea condiționată a executării.

S-a arătat că la dosarul cauzei există un denunț formulat de numitul Bambuch I. care sesizează organele de cercetare penală că inculpatul produce în mod neautorizat și comercializează de la locuința sa CD și DVD cu muzică, jocuri, filme și softuri și că el a cumpărat de mai multe ori astfel de produse, neprecizând însă perioada în care a făcut aceste achiziții. Denunțătorul este și el inculpat în altă cauză în care sunt aceleași părți vătămate, fiind trimis în judecată pentru același fel de fapte. Inculpatul recunoaște că a vândut denunțătorului DVD –uri și CD-uri dar în cursul anului 2005, faptă pentru care a fost sancționat cu amendă administrativă.

S-a mai arătat că la percheziția domiciliară s-au găsit 50 DVD-uri neinscripționate, 7 fișiere XLS, care înseamnă fișiere EXCELL, care conțineau doar liste cu albume de muzică, filme, jocuri, însă nimeni nu susține că aceste liste ar fi fost făcute pentru comercializare. S-a mai găsit și programul OPENSKI la care inculpatul avea abonament și programul WinAvi, care poate fi descărcat de pe internet în mod gratuit și care se folosește pentru conversia fișierelor. Se mai susține că inculpatul ar deține domeniul Kendodvt.Tk, ceea ce este fals .

Inculpatul a recunoscut că a mai inscripționat pentru prieteni CD-uri dar cărora le percepea doar contravaloarea CD-ului gol, ceea ce demonstrează lipsa de pericol social al infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 43/A/10.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp a fost admis apelul declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58/2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, desființată sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 11 pct.2 lit.a, art. 10 lit.d Cpp a fost achitat inculpatul K. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139/6 al.2,3,6 din Legea nr. 8/1996 modificată prin OUG nr. 123/2005 cu aplic. art. 41 al.2 Cp, art. 139/6 al.5 din Legea nr. 8/1996, modificată prin OUG nr. 123/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, art. 33 lit.b Cp.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de părțile civile M. C. București, A. I. București, U. P. de F. din R. și s-a constatat că părțile vătămate Ro-A. R. și E. Art București nu s-au constituit părți civile, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel Curtea, examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371 al.2 cpp a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit actului de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiunii cea prev. de art. 139⁹ al.2 din Legea 8/1996 respectiv oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice și cea prev. de art. 139⁵ al.6 din Legea 8/1996 și respectiv promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloace și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.

D. analiza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală și a probelor administrate în fața instanței de judecată nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, menționate mai sus, în nici una din ipotezele prev. de normele incriminare.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 139⁹ al.2 din Legea 8/1996 s-a observat că în cursul urmăririi penale Bambuch R. a dat un denunț împotriva inculpatului arătând că acesta reproduce în mod neautorizat și comercializează de la locuința sa direct și prin poștă CD-uri și DVD-uri cu filme, muzică, jocuri, softuri etc. la prețul de 35.000 lei CD-ul și 75.000 DVD-ul . A mai arătat că inculpatul își facea reclamă prin ziar și prin pagină internet WWW.Kendodvd.tk și că personal a cumpărat de la acestea CD-uri din Piața Obor din A. unde se afla cu ele la vânzare, fără a preciza însă perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului.

Tot în cursul urmăririi penale a fost audiat inculpatul prilej cu care el a recunoscut că a avut pe net un site personal intitulat „oferă Dany”prin intermediul căruia a lansat ofertă de vânzare de muzică, filme, jocuri sau programe de calculator dar aceasta s-a întâmplat pentru o perioadă scurtă de timp după care obișnuia să trimită liste cu oferte prin E-mail persoanelor cunoscute .

În cursul cercetării judecătorești inculpatul și-a precizat declarația dată în cursul urmăririi penale arătând că pentru activitatea sa infracțională, privind încălcarea drepturilor de autor, a fost sancționat cu 1000 ron și că listele de oferte găsite pe calculatorul său au fost întocmite în trecut înainte de a fi sancționat cu aceea amendă, perioadă în care a vândut și denunțătorului Bambuch I. R. CD-uri și DVD-uri.

Recunoașterea inculpatului din cursul urmăririi penale nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat o percheziție asupra calculatoarelor găsite la domiciliul inculpatului și în procesul verbal întocmit cu acel prilej se consemnează că au fost găsite 7 fișiere în format XLS care conțin liste de ofertă a mai multor albume de muzică, filme pe CD DVD, jocuri și programe de calculator din nici o probă însă nu rezultă că inculpatul a distribuit aceste mărfuri pirat pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.139⁶ al.2 cpp.

Este adevărat că în trecut inculpatul a avut asemenea preocupări ilicite care au fost dovedite și pentru care a fost sancționat cu o amendă administrativă de 1000 ron, potrivit Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria A. nr.1264/P/2004, însă așa cum s-a arătat nu s-a dovedit că după această dată inculpatul a perseverat în activitatea sa infracțională de același tip.

De menționat că în cursul judecării cauzei în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice informatice având ca obiectiv, printre altele, și”stabilirea unui prejudiciu creat de deținerea listelor cu titluri de programe din cele 7 fișiere XLS”.

În raportul întocmit expertul tehnic judiciar Baghină G. a concluzionat că din analiza celor 3 discuri fixe ridicate pentru expertiză nu s-a găsit nici un fișier și nici o arhivă care să conțină formele de instalare ale programelor de aplicație sau ale sistemelor de operare la care se face referire în cele 7 fișiere xls.

Expertul mai arată că, potrivit legii, deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 139⁵ al.6 din Legea 8/1996 s-a reținut din actul de sesizare că inspectorii departamentului anti - piraterie, exercitând acțiunii de verificare pe internet au descoperit pe site-ul www.kendodvd.tk aparținând inculpatului o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de produse contrafăcute cu tarife variabile, dar sub prețul real de comercializare al produselor originale, conținând înregistrări de muzică, filme, jocuri și produse soft.

Această susținere nu are nici un suport în materialul probator administrat întrucât potrivit Raportului de expertiză efectuat de același expert judiciar(f.106, dosar Curte de Apel) domeniul www.kendodvd.tk este disponibil nefiind utilizat de nimeni fiind gestionat de Societatea mixtă Dot TK formată prin asocierea Guvernului Tokelau din Pacificul de Sud, companiei naționale de telecomunicații Teletok și companiei privată BV Dot Tk cu sediul în Olanda, astfel că nu este dovedită existența unei oferte de comercializare pe acest site de către inculpat.

Prin urmare sub aspectul laturii obiective nu s-a dovedit săvârșirea celor două infracțiunii de către inculpat astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, motiv pentru care, în baza art.379, pct.2 lit. a cpp a fost admis apelul declarat de inculpat, desființată sentința apelată și rejudecând cauza în baza art. 11(2) lit.a, art.10 lit. d cpp s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.139⁶, al.2,3,6 din Legea 8/1996 ,modificată prin OUG nr.123/2005, cu apl. art.41 al.2 cp și art.139⁶, al.5 din același act normativ cu apl. art.41 al.2 cp, art.33 lit. b cp.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că, așa cum s-a menționat mai sus, nu s-a dovedit ce fel de mărfuri pirat au fost distribuite sau au fost deținute în scopul distribuirii pentru a se putea stabili paguba cauzată părților vătămate, așa cum prevede art.6 din Legea 8/1996 mod. prin OUG 123/2005 având în vedere și concluziile expertului Baghină G. care a arătat că, potrivit legii, deținerea unor liste cu programe de aplicație sau sisteme de operare nu creează un prejudiciu titularilor de drepturi de autor astfel că au fost respinse pretențiile formulate de părțile civile M. C. București, A. I. București, U. producătorilor de fonograme din R. și s-a constatat că părțile vătămate Ro-A. R. și E. Art București nu s-au constituit părți civile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și părțile civile M. C. și A. INCORPO RATED.

În recursul parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.385⁹ alin.l pct.18 din Codul de procedură penală referitor la eroarea gravă de fapt cu consecința, pronunțării unei hotărâri greșite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanței apelului de a dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv a trei harduri.

În recursul părții civile decizia instanței de apel este criticată pentru greșita achitare, solicitându-se casarea acesteia și menținerea soluției instanței de fond, inclusiv cu privire la despăgubiri.

Prin decizia penală nr. 4235/17.12.2009, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile M. C. și A. I. împotriva deciziei penale nr.43/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul K. A. D., casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel Înalta Curte a reținut că recursurile sunt fondate pentru următoarele motive.

Potrivit art.385⁹ alin.l pct.18 din Codul de procedură penală hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare, iar conform pct.10 când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Înalta Curte a constatat că inculpatul K. A. D. a fost trimis în judecată și condamnat de instanța fondului pentru infracțiunea continuată prevăzută de art. 139⁶ alin.2 săvârșită în condițiile art.3 și 6 din Legea nr.8/1996 (în scop comercial și cu consecințe deosebit de grave) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 139⁶ alin.5 din aceeași lege infracțiune referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare.

Înalta Curte a observat că obiectul material al infracțiunilor prevăzute în art.139⁶ din Legea nr.8/1996 îl formează "mărfurile-pirat" definite în alineatul 8 al articolului.

Instanța fondului a făcut puține referiri la mărfurile pirat deținute, distribuite, oferite ori comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ținut cont în mod exclusiv de pretențiile formulate de părțile civile fără a administra probe sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părțile civile.

Pe de altă parte Înalta Curte a observat că instanța de apel a făcut un control superficial al hotărârii fondului.

Relevantă în acest sens este împrejurarea că în ce privește infracțiunea prevăzută de art.139⁶ alin.5 din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în tot conținutul expunerii ca fiind prevăzută de art.139⁶ alin.6 ceea ce este evident inexact.

Cât privește probele, instanța de apel a invocat în soluționarea fondului cauzei exclusiv concluziile expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declarații martori sau expedierea unor colete conținând CD-uri și DVD-uri catrc destinatarul M. V. și nu le-a coroborat cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului. Nu a fost audiat Bambuch I. R. a cărui adresă se află la fila 11 (dosar u.p.). Nu s-au făcut aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul Brigăzii de Combaterea Criminalități Organizate cu privire la cele 7 fișiere tip XLS găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.

Așa fiind, Înalta Curte a apreciat că instanța apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea examinării și analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realității.

În consecință în baza art.385⁹ alin.l pct. 10 din Codul de procedură penală și art.389¹⁵ pct.2 lit.c din Codul de procedură penală au fost admise recursurile parchetului și părților civile, casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Penală sub nr._ 7 din 02.06.2010.

Au fost respectate dispozițiile deciziei de casare, la termenul de azi fiind audiat martorul denunțător Bambuch I. R..

Prin decizia penală nr. 89/A/09.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ 7,

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007.

S-a desființat în latura penală, în privința pedepsei accesorii, sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

S-a înlăturat interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I și lit. c) C. pen.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Timișoara a constatat, pentru considerentele ce urmează, că apelul este fondat în privința pedepsei accesorii, respectiv a greșitei interziceri a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I și lit. c) C. pen., cauza urmând a fi rejudecată sub acest aspect.

În primul rând, instanța de apel a observat că apelul inculpatului este singurul declarat în cauză și vizează aplicabilitatea dispozițiilor art. 18¹ C. pen./ reducerea pedepsei, modul de individualizare a executării pedepsei și latura civilă. Așadar, discuția nu va purta asupra altor aspecte, intrate în puterea lucrului judecat.

Potrivit art. 18¹ alin. 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

A.. 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Faptele inculpatului prezintă pericolul social al unor infracțiuni. Astfel, fapta de oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat a fost comisă în formă continuată produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul fiind în sumă totală de 477.059,04 lei, de peste 2 ori mai mare decât plafonul instituit de art. 146 C. pen. Fapta de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice a fost comisă și ea în formă continuată, împrejurare ce denotă obișnuința. Mai mult, prin ordonanța nr. 1264/P/2004 din 23.04.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A. inculpatul a fost scos de sub urmărire penală și i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 10.000.000 lei vechi pentru infracțiunea de difuzare de opere și de prestații artistice prevăzută de art. 142 lit. b) și k) din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că, la data de 14.09.2003, a expus spre vânzare 27 CD-uri cu filme și 9 CD-uri cu jocuri piratate.

Referitor la sancțiuni, se remarcă faptul că pedeapsa principală pentru infracțiunea de oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege (5 ani închisoare), iar pedeapsa principală pentru infracțiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice, în formă continuată, a fost stabilită în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege (1 an închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda). Aceste pedepse sunt bine individualizate, corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor și al făptuitorului. Pentru infracțiunea de promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice în formă continuată în mod justificat a fost aleasă pedeapsa închisorii și aceasta într-un cuantum superior minimului special, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul atât prin săvârșirea faptei în forma continuată, cât și prin comiterea ei după ce anterior fusese sancționat prin ordonanța procurorului pentru fapte similare. Și sporul de 6 luni închisoare a fost în mod just aplicat, în raport de numărul și cuantumul pedepselor individuale.

Cuantumul pedepsei rezultante (5 ani și 6 luni închisoare) exclude orice discuție asupra altui mod de individualizare a executării decât cel conform naturii sale, în detenție.

În privința pedepsei accesorii, prin decizia nr. 74 (LXXIV) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 545/18.07.2008, s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

Prima instanță a interzis în mod corect inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Însă, în legătură cu interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. 1 teza I C.pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

În cauza de față, instanța de apel a considerat că, față de infracțiunile săvârșite de inculpat (oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii a mărfurilor pirat; promovare de mărfuri pirat prin mijloace electronice) și circumstanțele concrete ale comiterii acesteia (faptele neavând vreo repercusiune asupra valorilor sociale apărate de lege în materie electorală), nu se impune a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.

De asemenea, nu se poate interzice exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) C. pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit infracțiunile în virtutea unei funcții ocupate sau a unei profesii exercitate ori a unei activități legal desfășurate.

Acțiunile civile au fost soluționate în mod corect, fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar pretențiile părților civile M. C., A. I. și U. P. DE F. D. R. întemeiate. Prejudiciile au fost dovedite atât ca existență, cât și ca întindere. Sumele solicitate au fost explicitate și nu există vreun motiv de a le pune la îndoială. De altfel, inculpatul nu a criticat în mod explicit soluția dată acțiunii civile, rezumându-se la a arăta că din raportul de expertiză reiese că nu s-au cauzat prejudicii. Instanța de apel înlătură concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cursul judecății în apel în primul ciclu procesual, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și conține aprecieri ale expertului care nu pot fi însușite. Astfel, nu se poate reține că faptele inculpatului nu ar fi producătoare de prejudicii sau că inculpatul nu putea avea un site-ul www.kenodvd.tk pentru că acest domeniu ar fi indisponibile, câtă vreme chiar inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a inscripționat CD-uri cu filme și jocuri și că le oferea spre vânzare pe o pagină de internet ce o avea în anul 2005. Totodată din înscrisul de la fila 5 din dosarul de urmărire penală rezultă că domeniul kenodvd.tk era disponibil.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la greșita condamnare a sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unor probe solicitate cu privire la soluționarea acțiunii civile, fapt de natură a aduce grave prejudicii inculpatului și de a influența soluția pronunțată în cauză precum și reducerea pedepsei și aplicarea art. 86¹ c.p.

Prin decizia nr. 3913/03.11.2011 pronunțată de Î.C.C.C. în dosar nr._ 7, s-a admis recursul declarat de inculpatul K. A.-D. împotriva deciziei penale nr. 89/A/09.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Examinând decizia recurată în raport de motivele invocate, Î.C.C.J. a constatat că recursul inculpatului este fondat pentru existența cazului de casare prev. de art. 385⁹ punct. 10 c.p.p.

Examinând decizia pronunțată de instanța de apel, după rejudecarea cauzei, Curtea a constatat că aceasta nu s-a pronunțat asupra criticii principale formulate de inculpat și nici nu s-a conformat hotărârii instanței de trimitere, ignorând disp. art. 385¹⁸ c.p.p.

Astfel, instanța de rejudecare s-a mărginit la a analiza apelul inculpatului, prin raportare însă la criticile cuprinse în motivele de apel formulate cu ocazia primei judecăți în această cale ordinară de atac, care nu au mai fost susținute cu ocazia rejudecării.

În aceste condiții, Înalta Curte a constatat că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ punct. 10 c.p.p., cu referire la omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la unele probe administrate și asupra unuia dintre motivele de apel formulate și susținute de inculpat, ce pune în discuție vinovăția sa pentru infracțiunile ce i sunt imputate și care evident este de natură a influența soluția procesului.

În același timp, ignorând hotărârea instanței de trimitere, instanța de rejudecare a pronunțat o hotărâre contrară legii, fiind astfel incident și cazul de casare prev. de art. 385⁹ punct. 17² c.p.p., ce poate fi luat în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. 3 c.p.p.

Împotriva sentinței penale nr. 58 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007 a declarat apel inculpatul K. A. D., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.04.2012, sub nr._ ca urmare a disjungerii acțiunii civile prin decizia nr.62/A pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 29.03.2012 în dosar nr._ 7*.

În motivarea apelului în ceea ce privește acțiunea civilă, după disjungerea soluționării acesteia potrivit art.320¹ alin.5 C.p.p inculpatul a arătat că a recunoscut faptele săvârșite, dar consideră ca suma totală reținută cu titlu de prejudiciu, respectiv_,40 lei este exagerată și nu are suport metodologia de calcul.

A considerat că despăgubirile care ar fi mult mai aproape de materialitatea faptelor sunt în sumă totală de 191 384 lei din care 5872 lei pentru partea civilă M. C. București,_ lei către partea civilă A. I. București și 2444,04 lei către partea civilă U. P. de F. din R..

D. analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.371 al. 2 C.p.p., Curtea constată următoarele:

Prin decizia nr.62/A pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 29.03.2012 în dosar nr._ 7* în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007, a fost desființată în latura penală, sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

În baza art. 139⁶ alin.2, alin.3, alin.6 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cp, art.74 lit.a C.p. în condițiile art.76 lit.c C.p., art.320¹alin.7 C.p.p, art.13 C.p. a fost condamnat inculpatul K. A. D., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru oferire, distribuire și deținere în scopul distribuirii de mărfuri pirat, săvârșite în scop comercial în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 139 ⁶ alin.5 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cp, art.74 lit.a C.p. în condițiile art.76 lit.e C.p., art.320¹ alin.7 C.p.p, art.13 C.p. a fost condamnt același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare, în formă continuată.

Potrivit art.33 lit.a, 34 lit.b Cp au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de executat de 2 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cp i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a, lit.b Cp.

Potrivit art.81 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare stabilit potrivit art.82 C.p. În baza art.359 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, C.p. privind revocarea suspendării . S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 C.p. Au fost menținute celelalte prevederi ale sentinței apelate privind soluționarea laturii penale.

În baza art.320¹ alin.5 C.p.p. a fost disjunsă soluționarea acțiunii civile și s-a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 26.04.2012.

În conformitate cu dispozițiilor art. 14 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual.

Potrivit art.22 alin.1 C.p.p. “hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.”

În cauză, potrivit deciziei menționate s-a făcut dovada existenței faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art.320¹C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție.

Referitor la întinderea prejudiciului, inculpatul a contestat suma totală la care a fost obligat de către prima instanță, considerând că suma reală ar fi de 191 384 lei pentru toate cele 3 părți civile. Existența prejudiciului a fost dovedită potrivit procesului verbal de percheziție domiciliară (fila 7 dosar UP), proces verbal de percheziție a mediilor de stocare(fila 21 dosar UP), constituirile de parte civilă, declarații inculpat. În cauză vor fi înlăturate în totalitate concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de judecată în primul ciclu procesual în apel, deoarece acestea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, având în vedere și faptul că inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și în rejudecarea apelului a recunoscut existența prejudiciului, contestând doar întinderea acestuia.

Instanța de apel constată că apărările inculpatului sunt fondate în parte. Astfel, în cauză s-au constituit părții civile M. C. București cu suma de 191.745 lei, la plata sumei de 282.870 lei către partea vătămată Autodesck I. București și 2444,04 lei către partea vătămată U. P. de F. din R..

Părțile vătămate s-au constituit părți civile și au calculat prejudiciul potrivit procesului verbal de percheziție informatică din 02.11.2006 întocmit de BCCO Timișoara și a CD-ului conținând anexe la acest proces verbal, iar ca modalitate de calcul au avut în vedere prevederile art. 139⁶ al.6 din legea nr.8/1996 (filele 41, 42, 52, 53 dosar UP).

Potrivit art. 139⁶ al.6 din Legea nr.8/1996” pentru evaluarea gravității consecințelor, calculul pagubei materiale se efectuează ținându-se seama de mărfurile pirat identificate în condițiile prevăzute la alin. (1) - (4) și de prețul per unitate al produselor originale, cumulat cu sumele încasate ilegal de făptuitor.”

În ceea ce privește solicitările părților civile M. C. București și A. I. București de acordare a unor daune morale în valoare de 1000 USD, respectiv 1000 EURO, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu există nici un element care să justifice acordarea acestora, părțile civile neprezentând nicio dovadă din care să rezulte faptul că acțiunile inculpatului ar fi putut determina producerea unor efecte cu caracter nepatrimonial în persoana părților civile.

În ce privește daunele materiale, se observă că acestea pot fi grupate în două categorii: despăgubiri în legătură cu descoperirea pe mediile de stocare la data percheziției de filme în format Mpeg.2 și Mpeg4, jocuri în format DVD și un nr. de 1049 fișiere tip Mp3 (filele21-24 dosar UP), calculate prin aplicarea prețului practicat de părțile civile la vânzarea operelor protejate de drepturile de autor și drepturilor conexe la numărul de reproduceri ilicite; respectiv, despăgubiri în legătură cu reproducerea și utilizarea ilegală a unor programe pe calculatorul personal al inculpatului.

Instanța de apel constată că toate mediile de stocare au fost confiscate de la inculpat în vederea distrugerii potrivit art.118 alin.1 lit.b C.p., astfel încât nu va acorda despăgubiri și pentru numărul de copii găsite pe aceste medii, instanța apreciază că acesta ar fi dobândit caracter efectiv în condițiile în care inculpatul realiza și înstrăinarea copiilor, prin vânzare fiind redus numărul potențialilor clienți ai părților civile, dornici să achiziționeze și să aibă accesul la respectivele opere. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 3 C.p.p. repararea pagubei se poate realiza fie în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare; fie prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință. Prin urmare, repararea pagubei prin echivalent financiar, are caracter subsidiar în raport cu repararea în natură. În speță, instanța apreciază că în raport de numărul de copii ale programelor descoperite în mediile de stocare, pe de o parte, se realizează repararea pagubei în natură, prin distrugerea acestora, iar, pe de altă parte, prejudiciul ce putea rezulta prin reducerea clienților părților civile nu s-a produs. Prin urmare, cererile privind aceste despăgubiri vor fi respinse ca neîntemeiate.

Mai trebuie avut în vedere și faptul că pentru CD-urile și DVD-urile pe care inculpatul le-ar fi expediat numitului M. V. la Baia M. prejudiciu efectiv nu a fost identificat, deoarece nu se cunoaște numărul exact al acestora și conținutul, iar acesta nu a fost inclus de părțile civile în prejudiciul solicitat. De asemenea nici pentru cele 50 bucăți DVD-uri neinscripționate ridicate la percheziție nu a fost stabilit vreun prejudiciu. Cum în materia acțiunii civile este aplicabil principiul disponibilității părților, instanța constată că nu a fost sesizată cu acest prejudiciu.

În ce privește cea de a doua categorie de daune, se constată că este dovedit prejudiciul solicitat de părțile civile, care au solicitat valoarea programelor reproduse în mod ilegal pe calculatoarele inculpatului, precum și valoarea celor 124 fonograme din repertoriul național și 486 fonograme din repertoriul internațional. Aceste cereri sunt întemeiate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 998, 999 C.civ., și urmează a fi admise, dispunându-se obligarea inculpatului la la plata sumei de_,02 lei către partea civilă M. C. București, la plata sumei de_,26 lei către partea civilă Autodesck I. București și 2444,04 lei către partea civilă U. P. de F. din R., cu titlul de despăgubiri civile, potrivit cursului USD și EURO indicat de părți în constituirile de parte civilă, raportat la cursul BNR de la acea dată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007. Va desființa sentința primei instanțe în ceea ce privește acțiunea civilă și, rejudecând cauza potrivit art. 14, art.346 Cpp. cu aplicarea art.998 și urm. C.civ. va obliga pe inculpat la plata sumei de_,02 lei către partea civilă M. C. București, la plata sumei de_,26 lei către partea civilă Autodesck I. București și 2444,04 lei către partea civilă U. P. de F. din R., cu titlul de despăgubiri civile. Va respinge celelalte pretenții civile ale părților civile. Va constata că părțile vătămate Ro - A. R. și E. Art București nu s-au constituit părți civile în cauză.

Potrivit art. 192 alin. 3 C. proc. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de inculpatul K. A. D. împotriva sentinței penale nr. 58 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ din 04.12.2007.

Desființează sentința primei instanțe în ceea ce privește acțiunea civilă și, rejudecând cauza:

În baza art. 14, art.346 Cpp. cu aplicarea art.998 și urm. C.civ. obligă pe inculpat la plata sumei de_,02 lei către partea civilă M. C. București, la plata sumei de_,26 lei către partea civilă A. I. București și 2444,04 lei către partea civilă U. P. de F. din R., cu titlul de despăgubiri civile.

Respinge celelalte pretenții civile ale părților civile.

A constatat că părțile vătămate Ro-A. R. și E. Art București nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul, iar pentru părțile civile și părțile vătămate de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. I. M. A. N.

GREFIER,

C. P.

Red. C.I.M./31.05.2012

Tehnored. C.P./2ex/18.06.2012

Prima inst. – Tribunalul A. – jud. I. L.

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA