Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 855/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 855/R
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul L. C. împotriva sentinței nr. 31/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent L. C., asistat de avocat ales P. I..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. Badică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat P. I., depune la dosar memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat P. I., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cpp, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică, prin comiterea faptei aducându-se o atingere minimă valorii apărate de legea penală, iar prin conținutul ei concret, fapta este lipsită de importanță. Se arată că din probele administrate rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe un drum județean și datorită unor gropi în carosabil a pierdut controlul direcției de mers părăsind carosabilul, fără a accidenta alte autovehicule sau persoane. De asemenea, se arată că drumul pe care a condus inculpatul este aproape necirculabil, cu un risc mic de a se produce un accident de circulație, iar după producerea accidentului inculpatul a anunțat organele de poliție. Solicită a se ține cont de conduita inculpatului care a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptei, dar și de faptul că este singurul întreținător al familiei, având o mamă cardiacă și în fiecare an lucrează în Germania pentru a asigura mijloacele de existență familiei. Prin urmare, arată că raportat la infracțiune și la pericolul social redus, inculpatul merită o șansă.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat, arătând că infracțiunea, prin natura ei este o infracțiune de pericol, iar perseverența infracțională a inculpatului care după condamnare a săvârșit o altă infracțiune, scoate în evidență faptul că nu există șanse spre îndreptarea acestuia, prima instanță dând, de altfel, dovadă de clemență la stabilirea pedepsei.
Inculpatul-recurent L. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 675/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș din 28 februarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. C., fiul lui Ș. și E., născut la data de 03.04.1976 în A., CNP_, necăsătorit, studii 8 clase + 3 ani profesională, zidar cu contract în Germania, recidivist, domiciliat în A., . județul A., posesor al C.I. ._, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 28.10.2011, în jurul orei 1700, inculpatul L. C. s-a deplasat cu autoturismul, marca „VW Golf”, având numărul de înmatriculare_, din municipiul A., cu intenția de a ajunge în orașul Sântana. Din A. până în localitatea Zimandu Nou, inculpatul a circulat pe DN 79, după care, a continuat deplasarea pe DJ 791, și ajungând în apropierea km 5+500 m, în jurul orei 1740, a pierdut controlul volanului, a ieșit în afara carosabilului, s-a răsturnat în șanțul din stânga sensului de mers, autoturismul fiind avariat în totalitate (f. 22, 23).
După accident, inculpatul a fost ajutat să iasă din autoturism de către martorul M. N. N., iar soția acestuia, martora M. N. L., a apelat numărul de urgență „112”.
La locul accidentului au oprit mai multe autoturisme, iar ocupanții acestora constatând că nu sunt victime, și-au continuat deplasarea. În acest timp inculpatul s-a îndepărtat de locul accidentului și s-a deplasat pe jos spre orașul Sântana, iar cei doi martori au rămas până la sosirea unui echipaj al poliției rutiere.
Din adresa Serviciul Public Comunitar-regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor A., (f. 15), rezultă că inculpatul a avut permisul de conducere anulat din data de 10.10.2011, urmare a sentinței penale nr. 2.365/06.09.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul de la A. până în apropierea km 5+500 m, când a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în șanț, iar după ce a fost ajutat să iasă din autoturism, fiind speriat s-a reîntors la A. și a încercat să transporte autoturismul de la locul accidentului cu un autovehicul de la S.C. „V.” S.R.L. A., însă conducătorul respectivului autovehicul i-a cerut să anunțe organul de poliție despre accident, pentru a nu avea probleme.
Inculpatul a mai declarat că, a anunțat accidentul la nr. „112”, și în jurul orei 2200, a ajuns la locul accidentului, iar un lucrător, din cadrul Poliției orașului Sântana, l-a condus la sediu, și fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Cu privire la alcoolemia rezultată, s-a reținut că inculpatul a prezentat două variante, astfel în prima declarație olografă, din 28.10.2011, a susținut că, înainte de a se urca la volan, pentru a veni la Sântana, a consumat o bere (f. 26), ulterior, în prezența apărătorului ales, a susținut că berea ar fi consumat-o după accident, și din eroare a declarat că a consumat-o înainte de a se urca la volan.
Cu privire la motivul producerii accidentului, s-a reținut că inculpatul a avut mai multe variante, astfel în declarația olografă din data de 28.10.2011, a susținut că a pierdut controlul volanului deoarece a încercat să ocolească o groapă din carosabil. În data de 31.01.2012 a susținut că, ajungând în dreptul unei liziere, a avut o explozie la roata dreaptă-față, autoturismul a luat-o spre dreapta și, pentru a evita să intre în șanțul din dreapta, a virat la stânga, intrând astfel în șanțul din stânga șoselei, iar cu ocazia audierii la procuror, în data de 24.02.2012, a susținut că, ajungând în apropierea lizierei, pe drum fiind niște gropi, a încercat să le evite, dar după ce a trecut de prima groapă, la a doua groapă a avut o explozie la roata dreaptă-față, el a virat spre stânga, iar autoturismul a intrat în balans și s-a răsturnat în șanț.
Martorii oculari ai evenimentului rutier, M. N. N. și M. N. L., au declarat că în data de 28.10.2011, în jurul orei 1740, s-au deplasat, cu autoturismul proprietate personală, de la Sântana spre A., pe DJ 791, și la circa 5 km după ieșirea din Sântana, au văzut la mică distanță în fața lor, venind din sens opus cu viteză mare, autoturismul condus de către inculpat, care a virat brusc stânga și care s-a răsturnat în șanț. Cei doi martori au mai declarat că, M. N. N. l-a ajutat pe inculpat să iasă din autoturism, iar soția sa, M. N. L., a apelat nr. de urgență „112”. După ce a fost ajutat să coboare, inculpatul a plecat pe jos spre Sântana, doar cei doi martori au rămas la fața locului până la sosirea organului de poliție, iar la reîntoarcere de la A., în jurul orei 2230, la locul accidentului au găsit pe inculpat și organul de poliție, care a efectuat cercetări.
Martorul asistent, Biszák G.-V., a declarat că în data de 28.10.2011, în jurul orei 2230, a însoțit organul de poliție la locul accidentului, și în fața sa inculpatul a recunoscut că el a condus autoturismul avariat, a consumat o bere înainte de a urca la volan și a văzut că soții M., care au sunat la „112”, l-au certat pe inculpat pentru felul în care a condus.
Cu privire la părăsirea locului accidentului, inculpatul a declarat că i-a fost frică să rămână până la sosirea organului de poliție, deoarece avea permisul de conducere anulat.
Din sentința penală nr. 2.365 pronunțată în data de 06.09.2011 de Judecătoria A., rezultă faptul că, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. S-a reținut că în data de 19.10.2010 inculpatul a condus autoturismul marca „VW Golf”, cu numărul de înmatriculare_, pe raza municipiului A., având o alcoolemie ce a depășit 0,80 gr ‰. În expunerea hotărârii, s-a reținut că, în data de 19.10.2010, după ce a consumat 3-4 sticle cu bere la barul „M.” din A., a încercat să iasă cu autoturismul marca „VW Golf”, cu numărul de înmatriculare_, din parcarea barului, a lovit un alt autoturism parcat regulamentar și a încercat să fugă de la locul accidentului, însă a fost blocat pe o altă stradă de către proprietarul autoturismului avariat (f. 17-18).
S-a mai reținut în rechizitoriu că, inculpatului i-a reușit părăsirea locului accidentului, însă nu a reușit să scape de răspunderea penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, datorită refuzului ridicării autoturismului accidentat de către angajatul firmei S.C. „V.” S.R.L. A., care nu a vrut să ridice autoturismul până la anunțarea organelor de poliție.
La prezentul termen, după ce în prealabil i s-a adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, inculpatul, a învederat instanței cărecunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 6 dosar instanță).
Prin sentința penală nr. 31 din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, art. 3201 Cod procedură penală și art.74 alin.1 lit.c, art.76 alin.1 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2365 din 06.09.2011 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._/55/2011, care a fost cumulată cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin.1 Cod penal și interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fot obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut și și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din procesul verbal de constatare de la fila 6, dosar urmărire penală, coroborat cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor A., fila 15-16 dosar urmărire penală, precum și cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată.
Ca urmare, s-a constatat că fapta inculpatului L. C., care în data de 28 octombrie 2011, a condus pe drum public autoturismul, marca „VW Golf”, cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul suferind o condamnare anterioară definitivă și fiind în executarea ei.
La individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.
Cu privire la atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței, s-a constatat că aceasta a fost sinceră, recunoscând comiterea faptei.
Din fișa de cazier judiciar, fila 19 dosar urmărire penală prima instanță a reținut faptul că, inculpatul L. C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2.365 pronunțată în data de 06.09.2011 de Judecătoria A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu suspendarea condiționată a executării pedepse și în baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În sarcina inculpatului a fost reținută ca circumstanță atenuantă atitudinea sinceră a acestuia, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Prin urmare, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, apreciind ca rezonabilă pedeapsa de 2 luni închisoare, având în vedere că urmează a se face aplicarea art. 83 Cod penal.
În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2365 din 06.09.2011 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._/55/2011, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, în regim de detenție. S-a reținut că prezenta infracțiune de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită la data de 28.10.2011 în termenul de suspendare a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2365 din 06.09.2011 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._/55/2011, definitivă la data de 16.09.2011, prin nerecurare, situație în care în mod imperativ se impune revocarea suspendării condiționate și executarea prin cumularea aritmetică a celor două pedepse.
În temeiul art. 71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
S-a mai reținut că prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Cod penal.
În temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, va reprezenta onorariu apărător desemnat din oficiu av. Zaslo C., ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței penale nr.31 din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr.253 /210/2012 a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul L. C., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 17.04.2012.
În motivarea recursului declarat de inculpat se solicită ca în rejudecare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a, rap. la art. 10 lit. b1 Cpp, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, se apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, întrucât prin comiterea faptei s-a adus o atingere minimă valorii apărate de legea penală, iar prin conținutul ei concret fapta este lipsită de importanță. Se mai arată că din materialul probator existent rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe un drum județean și datorită unei gropi în carosabil, a pierdut controlul direcției de mers părăsind carosabilul, fără a accidenta alte autovehicule sau persoane, drumul fiind unul aproape necirculabil, cu risc mic de a produce un accident de circulație. De asemenea, se mai arată că inculpatul a anunțat după evenimentul rutier produs, organele de poliție.
Se solicită în motivarea recursului să se aibă în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a faptei comise, de faptul că a uzat de disp.art. 3201 Cpp, iar raportat la infracțiunea comisă, legiuitorul a prevăzut o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă, această infracțiune fiind una cu un grad de pericol social redus. Se apreciază astfel, că prin prisma împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită fapta și ținându-se seama și de persoana inculpatului, se impune achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 C.pr.pen., instanța de recurs apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
Instanța de recurs constată că inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate astfel că potrivit art. 3856 C.p.p. numai acest aspect formează obiectul analizei recursului, celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, solicitând aplicarea procedurii simplificate – fila 6 dosar fond.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de furt aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a și art. 3201 C.p.p este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedre în strânsă legătură cu circumstanța de agravare a pedepsei decurgând din comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie astfel încât pedeapsa rezultantă este în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp va fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul L. C. împotriva sentinței nr. 31/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș.
În baza art. 192 al. 2 Cpp va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul L. C. împotriva sentinței nr. 31/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. A.N-06.06.2012
Dact. C.U. –06.06.2012
Prima inst.. – jud. F. M. D. – Judecătoria Chișineu Criș
| ← Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1230/2012. Curtea... → |
|---|
