Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 863/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 863/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 863/R
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații S. F., G. M. și S. P. împotriva încheierii penale din 22 mai 2012 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent S. F., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. D., inculpatul recurent G. M., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. G. și inculpatul recurent S. P., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu G. D..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror F. H..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent S. F., avocat P. D., solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent G. M., avocat P. Goergiana, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate a inculpatului, considerând că acesta nu poate prejudicia cercetarea judecătorească și lăsarea sa în libertate nereprezentând pericol social concret pentru ordinea publică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent S. P., avocat G. D., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu se mențin și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Prin urmare, solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate a inculpatului, considerând că nu există pericol social concret pentru ordinea publică, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul T. ca temeinică și legală, considerând că prima instanță a înlăturat motivat susținerile apărătorilor inculpaților.
Inculpatul-recurent S. F. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent G. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent S. P., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, considerând nu există motive pentru menținerea măsurii arestării preventive și nici dovezi în susținerea acuzațiilor ce i se aduc și are o familie.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 12, în baza art. 3001 alin. 1, 3 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților S. F. C., G. M. și S. P..
În baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: S. F. C., G. M. și S. P., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 20.07.2012, în condițiile art. 3002 C.p.p., raportat la art. 160b C.p.p..
A fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive formulate de inculpații G. M. și S. P. prin apărător, cu o altă măsură, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul T. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 193/D/P/2011 din data de 18.05.2012 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciu Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 21.05.2012 sub număr unic de dosar_ 12, au fost trimiși în judecată, inculpații S. F. C., în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de droguri de risc și de mare risc, în modalitatea oferirii și vânzării, în formă continuată, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 C.pen., art. 2 al. 1,2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.; inculpatul G. M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de droguri de mare risc, în modalitatea distribuirii, în formă continuată, infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 C.pen., art. 2 al. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. și inculpatul S. P. în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de droguri de mare risc, în modalitatea distribuirii, în formă continuată, infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 C.pen., art. 2 al. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen..
S-a mai reținut că în baza rezoluției din data de 27.03.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul S. F. C. în condițiile în care a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc si de mare risc, in modalitatea oferirii si vânzării, in forma continuata, infracțiune prev. si ped. de art.2 alin.lsi2 din Legea nr. 143¡2000,cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.
Prin ordonanța din data de 27.03.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale si cu privire la inculpații Găina M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea distribuirii, in forma continuata,infracțiune prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. si fata de Stanțate P. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea distribuirii, infracțiune prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000.
De asemenea, s-a reținut că la data de 12.01.2012, in baza ordonanței 193/D/P/2011, s-a procedat la extinderea urmăririi penale fata de inculpații Găina M. si S. P., in condițiile in care, la acel moment procesual, din datele furnizate pe suport tehnic, concretizate ulterior, aceștia reieseau ca fiind distribuitorii de comprimate MDMA ai inculpatului S. F. C..
În același timp organele de urmărire penală au solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a inculpaților, Tribunalul T. pronunțându-se prin încheierea penală nr. 29/CC/29.03.2012 din dosarul nr._ în sensul admiterii cererii față de inculpații S. F. C., G. M. și S. P. și arestării preventive a acestora, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. f C.p.p..
S-a constatat că în consecință au fost emis, mandate de arestare preventivă de către Tribunalului T. pe numele inculpaților, arestarea preventivă fiind prelungită de către Tribunalul T. față de inculpați până la data de 26 mai 2012.
Potrivit dispozițiilor art. 3001 alin. 1, 3 C.p.p., s-a reținut de tribunal că în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite și în acest moment procesual cerințele art. 148 al. 1 lit. f C.p.p., întrucât la dosar sunt suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpații S. F. C., G. M. și S. P., a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel că văzând că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptelor comise, la împrejurările în care au fost săvârșite prin mai multe actele materiale ce alcătuiesc activitatea infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în acest moment pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, prima instanță a avut în vedere și natura faptelor pentru care sunt trimis în judecată inculpații.
Cu privire la susținerile invocate în apărarea inculpatului S. F. C., privind pericolul pentru ordinea publică și pericolul social al infracțiunii, precum și lipsa pericolului pentru ordinea publică, prima instanță a reținut că aceste argumente nu justifică cercetarea acestui inculpat în libertate, întrucât gravitatea și natura faptelor inculpatului și împrejurările în care au fost comise relevă existența și în acest moment procesual a pericolului pentru ordinea publică. De altfel, s-a constatat că gradul de pericol social al infracțiunii - ca și criteriu complementar al justificării arestului preventiv, nu se confundă cu pericolul social ca și trăsătură generală a infracțiunii, în cadrul acestor criterii pericolul social fiind apreciat prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzei, inclusiv complexitatea prezentei cauze în care inculpatul este cercetat pentru infracțiuni privind regimul drogurilor de risc și de mare risc care sunt de natură a crea o stare de tulburare a publicului, astfel că se ține seama și de rezonanța ulterioară a infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat alături de ceilalți doi inculpați, în cadrul activității infracționale ce face obiectul dosarului.
Referitor la celelalte susțineri privind situația personală a inculpatului S. P., Tribunalul T. a constatat că acestea nu sunt de natură să justifice cercetarea inculpatului în stare de libertate în acest moment procesual, astfel că nu pot fi însușite de instanță.
În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpaților G. M. și S. P. de aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, s-a constatat că această susținere este nefondată, în condițiile în prezent nu se justifică cercetarea celor trei inculpați în stare de libertate, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 al. 1 C.p.p., nefiind schimbate temeiurile care au determinat arestarea preventivă ci dimpotrivă aceste temeiuri subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest.
Prin urmare, în temeiul art. 3001 alin. 3 C.p.p. prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 20.07.2012.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații S. F. C., G. M. și S. P., recursurile nefiind motivate în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorii din oficiu ai inculpaților, care în esență, au solicitat cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 3856 al. 3 Cpp, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații S. F. C., G. M. și S. P. sunt nefondate, încheierea Tribunalului T. fiind temeinică și legală.
Analizând materialul probator existent în cauză, se reține că inculpații S. F. C., G. M. și S. P. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 193/D/P/2011 al DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de droguri de risc și de mare risc, în modalitatea oferirii și vânzării în formă continuată, deținere de droguri de mare risc în vederea consumului, fără drept, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 Cp, art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic.art. 41 al. 2 Cp, și art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000.
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive la primirea dosarului, conform disp. art. 3001 Cpp, a apreciat în mod judicios că sunt îndeplinite în continuare condițiile impuse de prevederile art. 143 și 148 lit. f Cpp, în sensul că există indicii temeinice că cei trei inculpați ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea acuzațiilor, natura faptelor comise, împrejurările comiterii faptelor, așa cum a reținut procurorul, astfel că menținerea arestului preventiv apare ca o măsură corectă.
De altfel, din materialul probator existent în cauză rezultă fără dubii că subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au fost identificate elemente noi care să conducă la ideea revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive, astfel că soluția instanței de fond apare temeinică și legală și bazată pe toate circumstanțele cauzei.
De altfel, organele judiciare trebuie să ia măsuri ferme pentru stoparea activităților infracționale considerate grave, fiind prioritar interesul general de apărare al ordinii publice, față de interesul particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, detenția provizorie având practic rolul de a clarifica situația juridică a inculpaților sub aspectul acuzațiilor aduse.
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. F. C., G. M. și S. P. împotriva încheierii penale din 22.05.2012 a Tribunalului T., pronunțată în dosar nr._ 12.
Văzând și disp.art. 192 al. 2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații S. F.,G. M. și S. P. împotriva încheierii penale din 22 mai 2012 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ 12.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 300 lei (3 x 100 lei), reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2o12.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. G.B- 07.06.2012
Dact. C.U. – 08.06.2012
Prima inst.. – jud.A. P.– Tribunalul T.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 854/2012. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 835/2012. Curtea... → |
|---|
