Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 854/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 854/R
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă C. I. R. împotriva sentinței penale nr. 44/28.02.2012 a Judecătoriei O., pronunțată în dosarul nr._ privind pe inculpatul ȚANȚAGOI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul intimat Țanțagoi M. lipsă, se prezintă avocat ales S. A. în substituirea avocat A. C., lipsă fiind partea civilă recurentă C. I. R., părțile civile intimate C. P. și B. L. C. și părțile vătămate intimate B. S. și Sprea M. R..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar declarația părții civile C. I. R., autentificată de Biroul Notarului Public „C. C. E.” prin care aceasta arată că își retrage recursul formulat în această cauză.
Instanța acordă cuvântul pentru dezbateri, față de declarația notarială depusă de partea civilă recurentă la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat S. A., solicită a se lua act de renunțarea la calea de atac formulată de partea civilă.
Procurorul solicită a se lua act de declarația părții civile recurente prin care aceasta arată că își retrage recursul.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 25.11.2011 dat în dosarul 1304/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravita, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TANTAGOI M. pentru săvârșirea infractunilor de ucidere din culpă” prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 C.pen. și „ vătămare corporală din culpă” prev. și ped. de art. 184, alin 1,2 și 4 din Cod penal. S-a reținut în sarcina acestuia că în data de 19.12.2010, inculpatul TANTAGOI M. a condus autoturismul marca BMW X6 cu numarul de inmatriculare_ pe D.N. 57, de la M. Nouă spre Timișoara, însoțit fiind de martorii C. R. D. și N. TaloșLoredana.
Urmare a neadaptarii vitezei la conditiile de drum, carosabilul fiind acoperit de zăpadă și gheață, precum și mâzgă datorită temperaturii mai ridicate ce a determinat înmuierea stratului de zăpadă, la intersectia DN 57 cu DJ 572 inculpatul a pierdut controlul directiei autoturismului, a intrat in derapaj lateral spre derapta sensului sau de mers, paraseste partea carosabila si loveste cu partea dreapta fata pe victima Calariu B.-A. si cu partea din spate pe partea vatamata B. S. pe care o proiecteaza pe carosabil.
Victima C. B. A. se afla pe drumul de acces dintre DJ 572 și DN 57 în apropierea marginii din dreapta a părții carosabile a acestui drum, unde stă în poziția aplecat (cu spatele spre O.) în dreptul unui ATV căruia îi căzuse lanțul, încercând să remedieze defecțiunea. Drumul de acces are o lungime de 35,50 m și merge paralel cu imobilul nr.172 fiind destinat accesului în DN 57 a autovehiculelor care vin dinspre Forotic spre Timișoara, iar locul unde se afla victima este la o distanță de circa 11 m de partea carosabilă a DN 57.
In urma accidentului Calariu B.-A., sufera leziuni grave ce-i produc in data de 20.12.2010, decesul.
Potrivit raportului medico-legal- necropsie 578/A/2010 al I.M.L. Timisoara, moartea lui Calariu B.-A. a fost de natura violenta, leziunile suferite s-au produs prin lovire cu /si de corpuri/planuri dure, posibil in cardul unui accident de circulatie.
Partea vatamata B. S., care era pieton și se afla în trecere, a fost proiectată pe carosabil, iar apoi, in stare de soc se deplaseaza acasa, dupa care este internat fiind necesare pentru vindecare, potrivit raportului de constatare medico-legala 42/A1/2011 al Serviciului de Medicina Legala C.-S., un numar de 70 de zile ingrijiri medicale.
Potrivit expertizei tehnice judiciare efectuate in cauza, cauza accidentului este viteza excesiva a autoturismului condus de inculpat . de periculoasa pe un drum acoperit de mâzga si polei. Se retine ca inculpatul a condus cu o viteza de 91 km/h desi pe acel sector de drum avea obligatia de a rula cu maxim 30 km/h. Se apreciaza totodata ca era suficienta o viteza de sub 54 km/h pentru ca autoturismul sa nu derapeze.
De asemena s-a reținut ca inculpatul a avut posibilitatea de a evita accidentul si de a vedea victimele, atat inainte cat si in momentul accidentului, in timp ce victimele nu au avut posibilitatea evitarii accidentului si nu a incalcat nici o regula de circulatie.
Fiind testat cu aparatul alcooltest marca Drager s-a constatat ca inculpatul nu era sub influenta bauturilor alcoolice.
În ședința publică din 23.02.2012, inculpatul asistat de avocat ales A. C. D., solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sens în care s-a luat o declarație inculpatului.
Prin sentința penală nr. 44 din 28.02.3012 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, În baza art 178 alin 1 și 2 Cod Penal cu aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul ȚANȚAGOI M., la o pedeapsă de doi ani închisoare.
În baza art 184, alin. 1,2 și 4 Cod Penal cu aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.34 și 33 lit.a Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume doi ani închisoare.
Conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) C.pen. cu referire la dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C.pen.s-a aplicat, alaturi de pedeapsa închisorii, si pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice începând de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna la terminarea executarii pedepsei închisorii sau, dupa caz, pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de doi ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pentru un termen de încercare de patru ani, termen calculat în condițiile art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului, în condițiile art. 359 Cod procedură penală, asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.192 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Sânnicolau M. a reținut aceeași stare de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu.
Vazand faptele savarsite de inculpat, prima instanță a apreciat ca in cauza nu pot fi retinute in favoarea inculpatului circumstante atenuante, personale.
In drept s-a constatat că faptele inculpatului TANTAGOI M. astfel cum au fost mai sus retinute, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de ucidere din culpa prevazute de art 178 alin. 1 si 2 Cod Penal si vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 1,2 si 4 din Codul Penal,, texte de lege in baza carora, facand si aplicatiunea disp. 320 1 C.pr.pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de doi ani inchisoare pentru fapta prevazuta de disp. art 178 alin. 1 si 2 Cod Penal, respectiv sase luni inchisoare pentru fapta prevazuta de de art. 184 alin. 1,2 si 4 din Codul Penal.
Cum s-a reținut că cele doua fapte sunt concurente, instanta de fond a făcut aplicarea disp art. 33 si 34 Cod Penal, fata de care inculpatul urmeaza a executa pedeapsa cea mai grea si anume doi ani inchisoare.
Vazand dispozitiile C.pen., art. 64 lit. a), b), c), art. 71 alin. (2) si (3), art. 72, art. 52, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 8, Jurisprudenta C.E.D.O., Hotarârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României1, Jurisprudenta Î.C.C.J., Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007, prima instanță a reținut ca în conformitate cu principiul legalitatii pedepsei, instituit de art. 2 C.pen., pedepsa accesorie, constând în interzicerea unor drepturi, este prevazuta de legea penala prin art. 64 C.pen.
În al doilea rând, s-a constatat ca aplicarea acestei categorii de pedeapsa este subordonata exigentei legale a constatarii de catre instanta judecatoreasca, atât a necesitatii aplicarii sale, cât si unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penala, si anume dispozitiile art. 71 alin. (3) C.pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/05.11.2007, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pentru unificarea practicii judiciare nationale în aceasta materie.
Sub aspectul necesitatii aplicarii pedepsei accesorii, prima instanță a constatat ca în raport de tipul infractiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, o astfel de pedeapsa se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevazut de art. 52 alin. (1) C.pen. În realizarea acestui scop, orice pedeapsa trebuie sa contina, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ si, în final, un element preventiv.
Astfel s-a apreciat ca numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea relativ ridicata a faptelor, la imperativul ocrotirii pe viitor a unor relatii sociale referitoare la exercitiul unor functii de demnitate publica sau în legatura cu functia publica în stat, nu este suficienta. Inculpatul, în conditiile în care va fi condamnat definitiv, trebuie decazut din dreptul de acces la astfel de demnitati publice, limitat pe durata executarii pedepsei închisorii sau pâna la momentul în care legea o considera executata.
Prin urmare s-a concluzionat ca aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.
Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, prima instanță a constatat ca procesul de alegere si nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanta de judecata va efectua o astfel de individualizare. Aceste criterii sunt prevazute de art. 71 alin. (3) C.pen., cu titlu general, si se refera la natura si gravitatea infractiunilor savârsite, împrejurarile cauzei, persoana infractorului.
Criteriile enuntate sunt supuse controlului instantei de judecata, dar în considerarea urmatoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.pen.)] intervine de drept, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) C.pen., ceea ce înseamna ca aceasta componenta a pedepsei accesorii se aplica automat, prin vointa legiuitorului si fara control judecatoresc, ori de câte ori pedeapsa principala aplicata este detentia pe viata sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevazute de art. 64 lit. a), teza I, lit. b) – c) C.pen., este supusa, în toate cazurile controlului exercitat de instanta de judecata, fiind exclus automatismul legii penale.
Evaluând criteriile de individualizare a acestor din urma componente ale pedepsei accesorii, deci si interzicerea dreptului de a alege [ art. 64 lit. a), teza I, C.pen.], a dreptului de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat [art. 64 lit. b) C.pen.] si a dreptului de a ocupa o functie, de a exercita o profesie sau de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii [art. 64 lit. c) C.pen.], prima instanță a apreciat ca în raport de aceste criterii, precum si de tipul infractiunilor savârsite de catre inculpat, interzicerea acestor drepturi nu se impune.
Astfel, relativ la interzicerea dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea dreptului de vot, s-a considerat ca severitatea unei astfel de interdictii, semnificând anularea, chiar limitata, a unui drept constitutional nu este justificata si nu se afla în legatura directa cu tipul infractiunilor retinute în cauza.
Tot astfel, s-a constatat că interzicerea dreptului de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, apare de prisos a fi impusa, deci nejustificata, în conditiile în care pe durata executarii pedepsei închisorii, ocuparea unei atari functii nu se poate realiza în mod obiectiv, inculpatul aflându-se în detentie, în regim penitenciar caracterizat prin izolarea persoanei detinute de posibilitatea de a ocupa o astfel de functie, iar ulterior, pe durata unei eventuale liberari conditionate sau a gratierii de pedeapsa, condamnatul se afla în stare de incompatibilitate cu functia de exercitare a autoritatii de stat.
În fine, s-a considerat că interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru savârsirea infractiunii este exclusa pe considerentul absentei oricarei conexiuni, având semnificatie penala, între activitatile infractionale ale inculpatului si o anumita functie, profesie sau activitate care sa-i fi facilitat acestuia savârsirea infractiunilor pentru care a fost condamnat.
În concluzie, prima instanță a aplicat inculpatului, alaturi de pedeapsa închisorii, si pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) C.pen. cu referire la dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C.pen. Aceasta interdictie s-a dispus să se aplice de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna la terminarea executarii pedepsei închisorii sau, dupa caz, pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
F. de durata pedeapsei ce urmeaza a o executa acesta, vazand faptele savarsite si atitudinea sincera a inculpatului, prima instanță a apreciat ca scopul pedepsei poate fii atins si fara executarea efectiva a acesteia, imprejurare fata de care urmeza a face aplicatiune disp. art. 81 Cod Penal si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei acesorii aplicate inculpatului, pentru un termen de încercare de 4 ani, termen calculat în condițiile art.82 Cod penal, făcând și aplicarea disp. art.359 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs partea civilă C. I. R., recursul nefiind motivat în scris.
Pentru termenul de judecată din data de 31.05.2012 s-a depus copia declarației autentice cu nr. 655 din 24.04.2012 dată în fața notarului public C. C. E. din O., în cuprinsul căreia a arătat că înțelege să renunțe la recursul formulat în dosarul penal nr._ a Judecătoriei O..
Văzând manifestarea de voință a părții vătămate recurente, dar și față de disp.art. 3854 Cpp, instanța va lua act de retragerea recursului formulat de partea civilă C. I. R. împotriva sentinței penale nr. 44/28.02.2012 a Judecătoriei O..
Văzând și disp.art. 192 al. 2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 3854 rap. la art. 369 Cpp ia act de retragerea recursului formulat de partea civilă C. I. R. împotriva sentinței penale nr. 44/28.02.2012 a Judecătoriei O..
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2o12.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. G.B- 07.06.2012
Dact. C.U. – 08.06.2012
Prima inst.. – jud.L. P. – Judecătoria O.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 109/2012. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
