Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 883/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 883/A
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurile declarate de inculpatul R. V. M. și P. de pe lângă J. O. împotriva sentinței penale nr. 75/10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant R. V. M., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Ț. A..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, considerând că hotărârea primei instanțe e nelegală întrucât deși s-a dispus contopirea pedepsei anterioare de 7 ani aplicată inculpatului de Tribunalul C.-S. cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea pentru care a fost judecat în prezenta cauză, nu s-a dispus anularea formelor de executare emise anterior și emiterea unor noi forme de executare pentru pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii pedepselor
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat Ț. A., solicită admiterea apelului formulat de inculpat și în rejudecare, achitarea inculpatului. Cu privire al apelul formulat de procuror, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, arătând că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, susținerea nevinovăției sale la acest moment fiind neîntemeiată.
Inculpatul apelant R. V. M., având ultimul cuvânt, arată că dorește anularea vechilor mandate și emiterea unuia nou, precum și că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 631/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. O. a fost trimis în judecată, în stare de deținere, inculpatul R. V. M., trimis în judecată în stare de deținere pentru infracțiunile de „Complicitate în fals material în înscrisuri oficiale”, faptă prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 288 al.1 C.p. și „Uz de fals”, faptă prev. de art. 291 al.1 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și art. 37 lit. a C.p.
Audiat fiind în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, el arătând că în cursul anului 2009 în timp ce se afla în G., a solicitat unui cetățean albanez, neidentificat, să-i facă o carte de identitate falsă de care s-a folosit până în anul 2013, când a fost depistat de către autoritățile grecești ca fiind urmărit general și returnat în România, unde s-a legitimat cu aceeași carte de identitate falsă.
În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 27.05.2014, la solicitarea inculpatului, a fost încuviințată cererea de soluționare a cauzei în temeiul disp. art. 3741, al. 4 cod pr. pen. și disp. art. 375 alin. 2 cod pr. penală.
Prin sentința penală nr. 75 din 10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._, în baza art.26 C.p rap. la art.288 al.1 C.p. Codul penal din 1969 ( în prezent art.32 alin.1 C.p. raportat la art.320 al.1 C.p. ), cu aplicarea art.5 C.p., cu aplicarea art.374 al.4 C.p.p și art.396 al.10 C.p.p., cu aplicarea art.37 lit”a” Codul penal din 1969 a fost condamnat inculpatul R. V. M., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .
În baza art.291 Codul penal din 1969 ( în prezent art.323 C.p. ) cu aplicarea art.5 C.p., cu aplicarea art.374 al.4 C.p.p și art.396 al.10 C.p.p., cu aplicarea art.37 lit”a” Codul penal din 1969 a fost condamnat inculpatul R. V. M., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare .
În baza art.33 lit. a), art.34 lit.b) Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.39 alin.1 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Decizia penală nr.163/06.10.2003 a Tribunalului C.-S., conform art. art.34 lit.b), art.35 Codul penal din 1969, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare în regim de detenție.
Pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal inculpatul s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP din 1969.
În baza art.88 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dedus din perioada aplicată perioada executată, respectiv perioada 31.12._02 și 07 februarie 2013 la zi.
În temeiul art.274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. O. a reținut că inculpatul R. V. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 160 din 06.10.2013 la o pedeapsă de 7 ani cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovituri cauzatoare de moarte”, însă în cursul lunii martie 2003, anterior condamnării, a părăsit țara în mod legal și s-a stabilit în G., în orașul A..
S-a mai reținut că pe teritoriul Greciei învinuitul a lucrat fără forme legale, iar la data de 07.02.2007, cartea de identitate a inculpatului, . nr._, a expirat, iar inculpatul, în cursul anului 2009, s-a hotărât să-și procure o carte de identitate falsă, pe care să o prezinte autorităților în cazul unor solicitări de legitimare, sens în care a apelat la un cetățean albanez, neidentificat, căruia i-a pus la dispoziție datele sale de identitate și imaginea foto și acesta i-a procurat o carte de identitate falsă, respectiv cartea de identitate falsificată . nr._, care are formatul unui document legal eliberat de autoritățile românești și conține datele reale de identitate ale învinuitului, cu excepția adresei de domiciliu.
La data de 14.01.2013, cu ocazia unui control de rutină efectuat de autoritățile grecești, inculpatul a prezentat cartea de identitate falsificată, însă s-a constatat că acesta figurează în evidențele urmăriților internațional, în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii, emise de autoritățile românești, fapt pentru care au procedat la reținerea inculpatului și ulterior la extrădarea acestuia în România.
De asemenea, prima instanță a reținut că în momentul aducerii învinuitului în țară, la data de 07.02.2013, organele poliției de frontieră de la Aeroportul Internațional Otopeni au sesizat faptul că documentul de identitate al învinuitului era fals.
Prima instanță a constatat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele prev de art. 26 cod penal rap. la art. 288 al. 1 cod penal – „complicitate la fals material în înscrisuri oficiale” și ale art. 291 al. 1 cod penal – „uz de fals”.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a cod penal din 1969, întrucât prin sentința penală nr. 163/06.10.2003 a Tribunalului C. S., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1240/18.02.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare în baza art. 183 cod penal.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al. 1 și 2 cod pr. pen., în sensul că faptele săvârșite de inculpat sunt prevăzute de legea penală, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 cod penal, respectiv dispozițiile generale privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de circumstanțele reale în care au fost săvârșite acestea și cele personale ale inculpatului, prevederile art. 396 al. 10 cod pr. penală.
În baza acestor considerente, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul R. V. M. pentru infracțiunea prev. de art.26 C.p rap. la art.288 al.1 C.p. Codul penal din 1969, la 1 (un) an închisoare și pentru infracțiunea prev. de art. 291 Codul penal din 1969, la 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.39 al.1 Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prima instanță a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Decizia penală nr.163/06.10.2003 a Tribunalului C.-S., conform art. art.34 lit.b), art.35 Codul penal din 1969, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare în regim de detenție.
De asemenea, s-a dispus ca pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal inculpatul să fie lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP din 1969.
În baza art.88 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal instanța de fond a dedus din perioada aplicată perioada executată, respectiv perioada 31.12._02 și 07 februarie 2013 la zi.
Împotriva sentinței penale nr.75 din 10.06.2014 au declarat apel, în termenul legal, inculpatul R. V. Micea și P. de pe lângă J. O., apeluri înregistrate la curtea de A. Timișoara la data de 11.09.2014.
În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă J. O. se solicită anularea mandatului anterior de executare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform hotărârii penale pronunțate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.417 alin.2 C.pr.pen., instanța de apel apreciază întemeiată calea de atac declarată de P. de pe lângă J. O. și neîntemeiată calea de atac declarată de inculpat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, deși a dispus în baza art. 39 al. 1 Cp 1969 contopirea pedepsei anterioare de 7 ani aplicată prin decizia penală nr. 163/06.03.2003 a Tribunalului C.-S. cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea pentru care a fost judecat în prezenta cauză inculpatul, nu a dispus și anularea formelor de executare emise anterior și nu a dispus emiterea unor noi forme de executare pentru pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii pedepselor.
Lipsa mențiunilor cu privire la anularea formelor de executare și emiterea unor noi forme de executare din conținutul dispozitivului hotărârii, constituie o încălcare a prevederilor art. 357 al. 2 lit. f din Codul de procedură penală din 1969 (art. 404 al. 4 lit. i din Noul Cod de procedură penală), în care se arată că prin conținutul dispozitivului instanța rezolvă orice altă problemă privind justa soluționare a cauzei.
Cum prin hotărârea de față instanța de fond a realizat și contopirea cu o pedeapsă ce se află în executare, în baza unei hotărâri definitive, aceasta trebuia să se pronunțe și asupra celor arătate anterior, respectiv anularea vechiului mandat de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat ca urmare a realizării contopirii.
În ceea ce privește calea de atac declarată de către inculpatul R. V., instanța va avea în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, cuantumul pedepselor fiind corect individualizate raportat la prevederile art. 74 C.p.
Astfel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. V. M. împotriva sentinței penale nr. 75/10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă J. O. împotriva aceleiași hotărâri.
Va fi desființată în parte sentința penală nr. 75/10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ și rejudecând, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. i C.p.p. raportat la art. 555 C.p.p. se va dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 163/06.10.2003 a Tribunalului C.-S., definitivă prin decizia penală nr. 1240/18.02.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și emiterea unui nou mandat de executare conform noilor dispoziții din cauză.
Se va deduce în continuare din pedeapsa rezultantă durata arestului de la data de 10.06.2014 la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. V. M. împotriva sentinței penale nr. 75/10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. O. împotriva aceleiași hotărâri.
Desființează în parte sentința penală nr. 75/10.06.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._ și rejudecând:
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. i C.p.p. raportat la art. 555 C.p.p. dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 163/06.10.2003 a Tribunalului C.-S., definitivă prin decizia penală nr. 1240/18.02.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și emiterea unui nou mandat de executare conform noilor dispoziții din cauză.
Deduce în continuare din pedeapsa rezultantă durata arestului de la data de 10.06.2014 la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.A.N.- 28.10.2014
Tehnored- .C.U.- 03.11.2014
Prima inst.: jud. T. M. – J. O.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de... → |
|---|
