Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 872/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._ operator 2711

DECIZIA PENALĂ nr. 872/A

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA

JUDECĂTOR: F. P.

GREFIER: A. I. C.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror A. S..

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1650 din 17.04. 2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 24 septembrie 2014, când instanța a stabilit termen de pronunțare la data de 8 octombrie 2014 când a amânat pronunțarea pentru data prezentei.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față:

Prin sentința penală nr. 1650 din 17.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 21.05.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969, l-a condamnat pe inculpatul C. D., fiul lui G. și A., născut la data de 29.07.1962 în Tîrgu F., jud. Iași, domiciliat în com. G., .. 4, jud. T., CNP_, la pedeapsa de:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană al cărei permis a fost suspendat.

În temeiul art. 83 CP din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 16.06.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969, a condamnat inculpatul C. D. la pedeapsa de:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană al cărei permis a fost suspendat.

A constatat că infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011, definitivă la 17.11.2011 prin decizia penală nr. 1826/R/17.11.2011 a Curții de A. Timișoara.

În temeiul art. 36 alin. 1, raportat la art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP, a contopit pedepsele de:

- 2 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 21.05.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969 prin prezenta;

- 2 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 16.06.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969 prin prezenta;

- 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 CP din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1969, prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011, definitivă la 17.11.2011 prin decizia penală nr. 1826/R/17.11.2011 a Curții de A. Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care o a sporit-o cu 3 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969

În temeiul art. 36 alin. 3 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP, a dedus perioada reținerii și arestării preventive din 08.10.2005 – 06.04.2006 în cauza în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara și perioada executată între 18.11.2011 – 26.11.2013 în temeiul sentinței penale nr. 1713/14.06.2011

A dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2276/2011/18.11.2011 emis de Judecătoria Timișoara și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu prezenta sentință.

În temeiul art. 274 alin. 1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 272 alin.2 CPP, a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul nr. 6333/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.12.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. D., pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 al.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.a) CP și art. 37 lit.a) CP.

În fapt s-a reținut că, la data de 21.05.2011, în jurul orei 13⁴⁰, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe .. Polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au observat un autoturism care staționa neregulamentar. La scurt timp, conducătorul autovehiculului menționat s-a urcat la volanul acestuia și a mutat autoturismul circa 50 de metri, blocând calea de acces. Conducătorul auto a fost legitimat de organele de poliție în persoana inculpatului C. D.. Fiindu-i solicitat permisul de conducere, acesta a declarat că l-a pierdut în urmă cu trei săptămâni, revenind ulterior și declarând că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi era suspendat pentru cumul de puncte de penalizare, dar, din cauza faptului că nu a citit adresa de la Poliția Rutieră, nu a știut că are suspendat acest drept. Inculpatul a fost testat de organele de poliție cu aparatul Alcotest marca Drager, nr. test_, care la ora 14¹⁴ a indicat o valoare de 0,37 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind sancționat contravențional potrivit procesului-verbal . nr._ din data de 21.05.2011, când i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

De asemenea, s-a reținut că la data de 16.06.2011, în jurul orei 18⁵⁰, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe .. Polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au oprit autoturismul condus de inculpat, întrucât conducătorul acestuia nu purta centură de siguranță. Conducătorul auto a fost legitimat de organele de poliție în persoana inculpatului C. D..

Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 21.05.2011 (fila 6); copia procesului-verbal de constatare din data de 21.05.2011 (fila 9); adresa-răspuns nr._ din 01.08.2013 Inspectoratului de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier (fila 11); proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din 28.04.2011 )fila 12); dresa nr._/06.07.2011 a Inspectoratului de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier (fila 14); cazierul auto al învinuitului (filele 15-18); declarația martorului H. A. L. din 30.08.2013 (fila 19); proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 16.06.2011 (filele 24-25); copia procesului-verbal de constatare din data de 16.06.2011 (fila 30); declarația martorului Țili E. C. din data de 30.08.2013 (fila 35); copia cazierului judiciar al învinuitului (fila 41); declarația învinuitului C. D. din data de 06.09.2013 (filele 43-44).

În cauză au fost audiați inculpatul și martorul H. A. L., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în file separate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 21.05.2011, în jurul orei 13⁴⁰, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe .. Polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au observat un autoturism care staționa neregulamentar. La scurt timp, conducătorul autovehiculului menționat s-a urcat la volanul acestuia și a mutat autoturismul circa 50 de metri, blocând calea de acces. Conducătorul auto a fost legitimat de organele de poliție în persoana inculpatului C. D.. Fiindu-i solicitat permisul de conducere, acesta a declarat că l-a pierdut în urmă cu trei săptămâni, revenind ulterior și declarând că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi era suspendat pentru cumul de puncte de penalizare, dar din cauza faptului că nu a citit adresa de la Poliția Rutieră, nu a știut că are suspendat acest drept. Inculpatul a fost testat de organele de poliție cu aparatul Alcotest marca Drager, nr. test_, care la ora 14¹⁴ a indicat o valoare de 0,37 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost sancționat contravențional potrivit procesului-verbal . nr._ din data de 21.05.2011, când i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Având în vedere acest fapt, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep.

Referitor la această faptă, s-a reținut că în data de 19.04.2011 a săvârșit abaterea prevăzută de art. 103.1.A din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile între data de 18.05.2011 și data de 16.06.2011. Dovada aducerii la cunoștință a acestui fapt este procesul-verbal din data de 28.04.2011, când i-a fost comunicat inculpatului la domiciliu că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, proces-verbal semnat chiar de către acesta. Inculpatul nu contestă că ar fi cunoscut că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci contestă cumulul de puncte în baza căruia s-a ajuns la suspendarea acestui drept. Potrivit declarației sale cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 31.10.2013, inculpatul a declarat faptul că acest cumul de puncte, potrivit spuselor soției sale, numita C. L., s-ar datora unor abateri săvârșite în cursul anului 2010, când acesta a fost plecat din țară. Inculpatul declară că soția sa l-a auzit pe agentul care a îndeplinit procedura de citare în data de 28.04.2011 spunând acest lucru. Susținerile inculpatul nu au putu fi luate în considerare, întrucât potrivit copiei de pe cazierul auto existent la dosarul cauzei, acesta a săvârșit abaterile în cursul anului 2011, iar prin cumulul acestora s-a ajuns la un număr de 15 puncte de penalizare, fiindu-i astfel suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, iar nu pentru abateri din anul 2010.

Din declarația martorului H. A. L. din data de 30.08.2013 a rezultat că inculpatul cunoștea faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. De asemenea, din adresa nr._ din data de 06.07.2011 și din adresa nr._ din data de 01.08.2013 a rezultat, de asemenea, faptul că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 18.05.2011 și până la data de 16.06.2011.

Instanța de fond a mai reținut că, la data de 16.06.2011, în jurul orei 18⁵⁰, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe .. Polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au oprit autoturismul condus de inculpat, întrucât conducătorul acestuia nu purta centură de siguranță. Conducătorul auto a fost legitimat de organele de poliție în persoana inculpatului C. D..

Martorul Țili E. a asistat la identificarea inculpatului, precum și la verificarea efectuată de către polițiști, dispeceratul comunicând faptul că inculpatul nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

De asemenea, din adresa nr._ din data de 12.09.2011 a rezultat, de asemenea, faptul că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 18.05.2011 și până la data de 16.06.2011

Raportat la starea de fapt reținută, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului C. D., care la data de 21.05.2011, în jurul orei 13⁴⁰, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată.

Totodată, a constatat că fapta inculpatului C. D., care la data de 16.06.2011, în jurul orei 18⁵⁰, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată.

Referitor la latura obiectivă, instanța de fond a indicat că elementul material a constat în conducerea unui autovehicul de către inculpat deși avea permisul suspendat pe . (în data de 21.05.2011) și pe . (16.06.2011). Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privitoare la obligația participanților la traficul rutier de a se supune obligațiilor stabilite de legislația rutieră. Urmarea imediată a reieșit din însăți săvârșirea acțiunii care constituie elementul material al infracțiunilor.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a reținut că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu a urmărit crearea unei stări de pericol, a acceptat posibilitatea producerii ei, conform prevederilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. B) CP din 1969, text actual, art. 16 alin. 3 lit. b) CP.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile art. 74 CP, urmând a stabili pedeapsa în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a reieșiz că acesta a fost condamnat în trecut pentru săvârșirea alor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, precum și pentru infracțiuni de vătămare corporală și vătămare corporală gravă. Din adresa nr. J2/_ din 13.12.2013 Penitenciarul Timișoara a reieșit că inculpatul fusese liberat condiționat la data de 26.11.2013.

Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 37 lit. a) CP din 1969 raportat la faptul că faptele au săvârșite în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 21.05.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969, l-a condamnat pe inculpatul C. D., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană al cărei permis a fost suspendat.

Raportat la faptul că infracțiunea a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007, instanța de fond, în temeiul art. 83 CP din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, va a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 16.06.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969, l-a condamnat pe inculpatul C. D. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană al cărei permis a fost suspendat.

Raportat la faptul că infracțiunea a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007, instanța, în temeiul art. 83 CP din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

Prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la 17.11.2011 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă (fapta la 02.05.2009). Raportând data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, 21.05.2011 și 16.06.2011, la data rămânerii definitive a sentinței nominalizate mai-sus, 17.11.2011, instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011, definitivă la 17.11.2011 prin decizia penală nr. 1826/R/17.11.2011 a Curții de A. Timișoara.

În temeiul art. 36 alin. 1, raportat la art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP, a contopit pedepsele de:

- 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 CP din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1969, prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011, definitivă la 17.11.2011 prin decizia penală nr. 1826/R/17.11.2011 a Curții de A. Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care o sporește cu 3 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 6 CP, instanța de fond nu a mai aplicat pedepse accesorii, acestea fiind, potrivit noului Cod penal, aplicabile numai în situația în care instanța aplică pedepse complementare. În cauza de față, raportat la dispozițiile art. 67 alin. 1 CP instanța de fond nu a considerat că se impune aplicarea vreuneia dintre pedepsele complementare prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. 1 CP.

În temeiul art. 36 alin. 3 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP, va a dedus perioada reținerii și arestării preventive din 08.10.2005 – 06.04.2006 în cauza în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara și perioada executată între 18.11.2011 – 26.11.2013 în temeiul sentinței penale nr. 1713/14.06.2011

În temeiul art. 274 alin. 1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 272 alin.2 CPP, a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..

Împotriva acestor dispoziții a formulat apel inculpatul C. D. .

Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că, sub aspectul stări de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine coroborat și interpretat de către prima instanță.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în cauză rezultă că inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe .. Polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au observat un autoturism care staționa neregulamentar. La scurt timp, conducătorul autovehiculului menționat s-a urcat la volanul acestuia și a mutat autoturismul circa 50 de metri, blocând calea de acces. Conducătorul auto a fost legitimat de organele de poliție în persoana inculpatului C. D.. Fiindu-i solicitat permisul de conducere, acesta a declarat că l-a pierdut în urmă cu trei săptămâni, revenind ulterior și declarând că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi era suspendat pentru cumul de puncte de penalizare, dar, din cauza faptului că nu a citit adresa de la Poliția Rutieră, nu a știut că are suspendat acest drept. Inculpatul a fost testat de organele de poliție cu aparatul Alcotest marca Drager, nr. test_, care la ora 14¹⁴ a indicat o valoare de 0,37 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind sancționat contravențional potrivit procesului-verbal . nr._ din data de 21.05.2011, când i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În cauză au fost audiați inculpatul și martorul H. A. L., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în file separate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . la data de 21.05.2011, în jurul orei 13⁴⁰dar și la data de 16.06.2011, în jurul orei 18⁵⁰, a mai condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . deși avea permisul suspendat.

În apărarea sa inculpatul invocă în apel împrejurarea că nu ar fi cunoscut suspendarea permisului de conducere, recunoscând că în perioada vizată ar fi condus chiar de mai multe ori dar, fiind oprit s-au constatat erori în sistem cu privire la numărul de puncte. De asemeena, mai învederează faptul că deși ar fi fost avertizat oral de către agentul T., nu a primit nimic în scris, necunoscând acumularea acestor puncte.

Probațiunea administrată în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești demonstrază însă că inculpatul a cunoscut suspendarea dreptului de a conduce ca urmare a acumulării de puncte, dar cu toate acestea, a ales să conducă în continuare.

Astfel, la data de 19.04.2011 inculpatul a săvârșit abaterea prevăzută de art. 103.1.A din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile între data de 18.05.2011 și data de 16.06.2011.

Contrar susținerilor inculpatului, această suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile între data de 18.05.2011 și data de 16.06.2011 i-a fost adusă la cunoștință inculpatului, dovadă în acest sens fiind comunicarea la domiciliu a procesului-verbal din data de 28.04.2011, dovada de comunicare fiind semnată chiar de către inculpat.

Cunoscând această suspendare, inculpatul C. D. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . la data de 21.05.2011, în jurul orei 13⁴⁰când a fost depistat de polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier. De asemeena, inculpatul a mai condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . deși avea permisul suspendat. și la data de 16.06.2011, în jurul orei 18⁵⁰, când polițiștii de la Biroul Rutier aflați în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe acea stradă au oprit autoturismul condus de inculpat, întrucât conducătorul acestuia nu purta centură de siguranță.

Inculpatul nu contestă că ar fi cunoscut că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a suspendării acestui drept pe o perioadă de 30 de zile între data de 18.05.2011 și data de 16.06.2011 prin procesul-verbal din data de 28.04.2011, comunicat la domiciliul său, ci arată cî în opinia sa suspendarea s-ar fi datorat unui cumul de puncte pe care îl contestă având în vedere că a fost plecat din țară o anumită perioadă.

În declarațiile sale inculpatul arată că, potrivit spuselor soției sale, numita C. L., cumulul de puncte s-ar datora unor abateri săvârșite în cursul anului 2010, când acesta a fost plecat din țară, inculpatul arătând că soția sa l-a auzit pe agentul care a îndeplinit procedura de citare în data de 28.04.2011 spunând acest lucru.

Toată această linie de apărare a inculpatului se impune a fi înlăturată în condițiile în care este mai presus de orice evidență că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, constau în conducerea nr._ pe . la data de 21.05.2011 și a autoturismului nr._ pe . autoturismului la data de 16.06.2011, deși avea permisul suspendat pe o perioadă de 30 de zile între data de 18.05.2011 și data de 16.06.2011 prin procesul-verbal din data de 28.04.2011.

Cazierul auto existent la dosarul cauzei confirmă că acesta a săvârșit abaterile în cursul anului 2011, iar prin cumulul acestora s-a ajuns la un număr de 15 puncte de penalizare, fiindu-i astfel suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, iar nu pentru abateri din anul 2010. Față de această stare de fapt evidentă, opiniile avansate de soția inculpatului în legătură cu ce ar fi înțeles aceasta de la agentul T. și lipsa din țară a inculpatului în 2010 nu au absolut nicio legătură cu faptele deduse judecății tinzând doar să nege evidența.

Cum în mod corect a reținut și prima instanță, și din declarația martorului H. A. L. a rezultat că inculpatul cunoștea faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, astfel încât în mod corect s/a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 21.05.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969, și art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată (în prezent, art. 335 alin. 2 CP) (fapta din 16.06.2011), cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) CP din 1969.

Cu privire la individualizarea pedepsei, C. de A. constată că cele două pedepse de 8 luni închisoare stabilite pentru infracțiunile deduse judecății, au fost just individualizate. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens se vor avea în vedere și de către instanța de apel limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al acestora, în raport cu natura infracțiunilor(contra siguranței rutiere), dar și starea de pericol concret care se evidențiază prin aceea că inculpatul a persistat în conducerea de autovehicule deși avea permisul suspendat, trebuind a fi avute în vedere și antecedentele penale, inculpatul fiind condamnat anterior tot pentru infracțiuni rutiere. Față de aceste împrejurări și instanța de apel consideră că nu se impune o reducere suplimentară a pedepselor care oricum s-au orientat către minimul legal. art. 5 Cp în cea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării inculpatul pedeapsa amenzii, aspect posibil potrivit art. 335 CP.

Motivul de apel în sensul că infracțiunile obiect al acestui dosar, și cea pentru care a rămas definitivă soluția în anul 2011 ar fi fapte concurente nu poate fi primit.

În acest sens se observă că prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

Prin urmare, având în vedere data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, 21.05.2011 și 16.06.2011, și data de 17.11.2011 la care a rămas definitivă sentința penală nr. 1713/14.06.2011, în mod corect instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea săvârșită în 2.05.2009 pentru care a fost condamnat prin sentința menționată, definitivă la 17.11.2011 prin decizia penală nr. 1826/R/17.11.2011 a Curții de A. Timișoara.

Totodată, toate aceste fapte concurente au fost săvârșite în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 care s-ar fi împlinit la data de 28.09.2011. Prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la 17.11.2011 a fost dispusă revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată de 2 ani, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare. În acest sens s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2276/18.11.2011, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 26.11.2013 cu rest de executat 540 zile.

Fiind săvârșite în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, în mod corect s-a dispus potrivit art.15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 29.09.2007 și a dispus executarea acestei pedepse și alături de pedepsele de câte 8 luni închisoare aplicate în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa cele două pedepse de câte 2 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

Prin urmare, în condițiile în care inculpatul este în situația de a fi judecat ulterior pentru două infracțiuni concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1713/14.06.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la 17.11.2011, în mod corect prima instanță a procedat ulterior decontopirii, la contopirea în baza art. 36 alin. 1, raportat la art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP a pedepselor de:

De asemenea, în temeiul art. 36 alin. 3 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 CP, în mod corect a dedus perioada reținerii și arestării preventive din 08.10.2005 – 06.04.2006 în cauza în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1821/17.09.2007 a Judecătoriei Timișoara și perioada executată între 18.11.2011 – 26.11.2013 în temeiul sentinței penale nr. 1713/14.06.2011

Pentru considerentele expuse, apelul inculpatului apare ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art421 pct.1, lit. b C.pr.pen acesta va fi respins.

Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr. 1650 din 17.04.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.

Președinte,Judecător,

F. M. C. FlorențaFlorentina P.

Grefier,

A. I. C.

Red.F.F./21.11.2014

Tehnored. A.C./24.10.2014

Nr. ex. 5

Jud. fond N. C.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 23-10-2014, Curtea...		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA