Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 866/A
Ședința publică din 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se afla judecarea apelurilor declarate de inculpații C. I. L. si Ș. D. I., împotriva sentinței penale nr. 2146 din 22 iunie 2014 pronunțată de J. M. Noua în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 24 septembrie 2014, când instanța a stabilit termen de pronunțare la data de 8 octombrie 2014 când a amânat pronunțarea pentru data prezentei.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2146 din 22 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ J. Timișoara în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.1357 C.civ., art. 1382 C.civ a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă I. M. și a obligat pe inculpații Ș. D. I. și M. C.-A., în solidar, la plata către această parte a sumei de 6.848 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și partea civilă B. R. E. M..
A luat act că părțile vătămate Danciulescu M. C. și G. G. au declarant că nu se constituie părți civile în cauză.
În baza art. 274 alin.2 C.proc.pen. a obligă pe fiecare dintre inculpații Ș. D. I. și M. C.-A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 3398/05.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, s-a dispus disjungerea acțiunii civile în temeiul art. 347 C.pr.pen, având în vedere faptul că în cauză era necesară administrarea de probe cu privire la latura civilă a cauzei.
Prin sentința mai sus arătată s-a reținut vinovăția inculpaților după diferențele arătate în acesta: Vinovăția inculpatului C. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată M. M. și furt calificat față de părțile vătămate D. M. C. și G. G.; vinovăția inculpatului Ș. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat față de părțile vătămate I. M., D. M. C. și B. R.; vinovăția inculpatului I. R. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată M. M. și furt calificat față de partea vătămată D. M. C. și B. R.; vinovăția inculpatului M. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat față de părțile vătămate D. M. C., I. M., B. R..
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată D. M. C. a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză(f.22), partea vătămată G. G. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, partea vătămată I. M. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 16.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase, partea vătămată B. R. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.000 lei reprezentând contravaloare bunuri sustrase(f.23), iar partea vătămată M. M. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 16.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase.
Instanța de fond a reținut că în baza art. 1357 N.C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Prima instanța a indicat că potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor sentinței penale 3398/05.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, aceasta a constat cauzarea de prejudicii părților vătămate.
Prima instanță a constatat că vinovăția inculpaților a îmbrăcat forma intenției directe, urmarea imediată a constat în cauzarea unor prejudicii părților vătămate, iar raportul de cauzalitate a fost dovedit în urma probatoriului administrat în cauză pe latură penală. Așadar, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite toate cele patru condiții.
În tot cursul procesului penal, părților vătămate le-a fost pus în vedere de instanță să arate toate probele și să depună toate înscrisuri de care înțeleg să se folosească în probațiune cu privire la pretențiile civile. De altfel, instanța fondului, în baza rolului activ, a disjuns acțiunea civilă în procesul penal pentru a recita părțile civile cu mențiunile referitoare la probe și a le da posibilitatea să completeze acest probatoriu.
Așadar, instanța de fond a luat act act că părțile vătămate Danciulescu M. C. și G. G. au declarant că nu se constituie părți civile în cauză.
Mai departe, prima instanță indicat că potrivit art. 1532 al.2 C.civ. prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată.
În acest sens, instanța de fond a reținut că în cauză, cu privire la despăgubirile solicitate de partea civilă M. M. și partea civilă B. R. E. M. nu se poate stabili cu certitudine cuantumul prejudiciului. Mai mult, instanța este în imposibilitatea obiectivă de a determina cuantumul acestui prejudiciu, potrivit art.1532 al.2 c.civ, în condițiile în care cele două părți civile au rămas în pasivitate totală și nu au depus niciun fel de înscris și nu au solicitat nicio probă în dovedirea pretențiilor civile.
Pentru aceste considerente, instanta de fond în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și partea civilă B. R. E. M..
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M., instanța de fond a reținut că la ultimul termen de judecată au fost depuse în probațiune înscrisuri cu privire la valoarea televizoarelor sustrase de către inculpații Ș. D. I. și M. C.-A. împreună cu alte persoane, motiv pentru care, în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.1357 C.civ., art. 1382 C.civ a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă I. M. și a obligat pe inculpații Ș. D. I. și M. C.-A., în solidar, la plata către această parte a sumei de 6.848 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin.2 C.proc.pen. instanța de fond a obligat pe fiecare dintre inculpații Ș. D. I. și M. C.-A. la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, având în vedere că doar față de aceștia a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză.
Împotriva acestora a declarat apel C. I. L. si Ș. D. I..
La termenul din 24.09.2014, apelantul C. I. L. a învederat instanței că își retrage apelul.
Potrivit art. 415 C.pr.pen. „Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate precum și manifestarea de voință a apelantului materializată prin declarația personală de retragere dată în fața instanței, urmează a se lua act de retragerea apelului și va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelantul Ș. D. I., precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, C. constată că apelul inculpatului nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, încadrarea juridică, individualizarea pedepsei și a executării acesteia au fost corect stabilite de prima instanță, iar apelul inculpatului Ș. D. I. vizează doar latura civilă a cauzei, C. va analiza în ce măsură suma la care a fost obligat inculpatul a fost în mod corect stabilită.
Sub aspectul laturii civile, se observă că partea vătămată partea vătămată I. M. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 16.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase.
La dosarul primei instanțe -f 154-156, se află înscrisurile depuse de partea civilă I. M. cu privire la valoarea televizoarelor sustrase de către inculpații Ș. D. I. și M. C.-A. împreună cu alte persoane, respectiv facturi și chitanțe în valoare de 1949 lei, respectiv 4895,9 lei, astfel încât în mod corect prima instanță a admis în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă I. M. și a obligat pe inculpații Ș. D. I. și M. C.-A., în solidar, la plata către această parte a sumei de 6.848 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Sub acest aspect, se observă că pentru a interveni răspunderea civilă alături de răspunderea penală, datorată săvârșiri unei fapte culpabile, se cere analiza tuturor condițiilor la care se referă art. 1357 C.civ, respectiv, existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, iar probele administrate în cauză, relevă cu prisosință îndeplinirea tuturor acestor condiții în cauza dedusă judecății. De asemenea, prin înscrisurile aflate la dosar, cum au fost menționate se constată dovedite despăgubitrile materiale în cuantum de de 6.848 lei acordate părții civile I. M., apelul acestuia fiind astfel nefondat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 415 C.pr.pen., va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinței penale nr. 2146 din 22.05.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul și Ș. D. I. împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpații apelanți să plătească statului suma de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Va dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 415 C.pr.pen., ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinței penale nr. 2146 din 22.05.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul și Ș. D. I. împotriva aceleași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpații apelanți să plătească statului suma de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
Președinte,Judecător,
F. M. C. FlorențaFlorentina P.
Grefier,
A. I. C.
Red.F.F./19.11.2014
Tehnored. A.C/24.10.2014
Nr. Ex.
Jud. Fond. N. B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2014.... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
