Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 37/A
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de revizuientul F. I. N., împotriva sentinței penale nr. 3408/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: revizuientul personal, în stare de deținere, asistat de avocat ales T. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, C., având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, constată că prin efectul legii prezenta cauză a fost recalificată din recurs în apel, în prezenta componență a completului, urmând ca această cauză să fie soluționată potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al revizuientului solicită, în baza art.421 alin. 1 lit.d N.C.p.p. admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Prin sentința penală de condamnare, urmele papilare i-au fost favorabile inculpatului, la baza condamnării acestuia nu au fost avute în vedere elementele concrete ale faptei; în mod superficial a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, astfel că apelul este admisibil, prima instanță urmând să ceară procurorului, o completare a referatului privind revizuirea.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de revizuient, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală; în subsidiar arată că, potrivit art.456 C.p.p., cererea de revizuire este formulată doar la instanță și, doar instanța poate formula cereri.
Revizuientul, având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire, arătând că nu au fost audiați toți martori în fața instanței; nu a comis nici un furt și nu s-a găsit nici o amprentă.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3408/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. _, în temeiul art. 403 alin. 3 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 3056/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/R din data de 19.01.2012 a Curții de A. Timișoara, formulată de revizuientul F. I. N., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen. obligă revizuientul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.10.2013, s-a înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr._, referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1545/III/6/2013 din 10.10.2013 împreună cu cererea de revizuire formulată de revizuientul F. I. N. împotriva sentinței penale nr. 3056/02.11.2011 pronunțată în dosar nr._/325/2010 al Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/R/19.01.2012 a Curții de A. Timișoara.
În motivarea cererii, revizuientul a invocat cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p.,. constând in existența unor împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, propunându-se audierea martorilor Batki R., M. V. M. și O. M. F., arătând că prin declarațiile acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare și faptul că revizuentul nu putea comite fapta, nefiind în localitate. A mai arătat că prin sentința penala nr.3056/02.11.2011 data in dos.nr._/325/2010 al Judecătoriei Timișoara acesta a fost condamnat, in baza art.208 alin.1 - 209 al.1 lit. a, e, alin.2 lit. b cp. la o pedeapsă de 3 ani închisoare iar in baza art.81 si 82 cp. pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 5 ani. Aceasta hotărâre a rămas definitiva prin respingerea recursului conform deciziei penale nr.79/R/19.01.2012 a Curții de apel Timișoara.
Revizuentul a mai arătat că atât în faza de urmărire penala cât și pe parcursul judecării la prima instanța si in recurs a susținut constant ca nu a comis acel furt fiind vorba de o altă persoana care a săvârșit fapta, aceeași poziție de nerecunoaștere a faptei având-o și inculpatul Vicas A. M.. Revizuientul solicită audierea martorilor Batki R., M. V. M. și O. M. F. pentru a proba faptul ca nu se afla la locul faptei in data de 22.10.2008, arătând că cererea privind audierea acestor martori se încadrează in cazul de revizuire prev.de. art. 394 lit.a CPP si anume "împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei", determinată fiind si de probele insuficiente existente la dosar si care nu pot confirma vinovăția revizuientului.
Prin referatul întocmit în cauză, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
La dosarul cauzei, s-a atașat dosarul nr._/325/2010 al Curții de A. Timișoara.
În data de 15.10.2013, cererea de revizuire, împreună cu referatul nr. 1545/III/6 din 10.10.2013 cuprinzând concluziile procurorului au fost înaintate instanței și înregistrate pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_ . În concluziile formulate, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a reținut că revizuientul a solicitat audierea unor martori noi, prin care să se dovedească faptul că la data săvârșirii faptei acesta nu se afla în locul în care această faptă s-a comis, însă, prin raportare la art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p, care prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte si împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, se conchide că cererea acestuia nu se încadrează în textul de lege, așa încât se solicită respingerea ca inadmisibilă a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 3056/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, în temeiul art.208 al.1 - 209 al.1 lit. a,e, al.2 lit. b C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F. I. N., la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În temeiul art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II și b C.pen. În temeiul art.81 și art.82 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. În temeiul art.71 al.5 C.pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Totodată, în temeiul art.359 al.1 C.pr.pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și 84 C.pen și, în temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 23.10.2008.
Prin decizia penală nr. 79/R din data de 19.01.2012 a fost respins recursul declarat de inculpatul F. I. N. împotriva sentinței sus-menționate.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că în data de 22.10.2008, în jurul orei 12.30, inculpatul V. A. M. împreună cu inculpatul F. I. N. au intrat în curtea Centrului Comercial Pencop de pe ., unde au observat microbuzul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare NEA 210 C, aparținând părții vătămate, Bîznu C., ce avea ușile din spate deschise. Profitând de neatenția părții vătămate, acesta fiind ocupat cu încărcatul mărfii, cei doi inculpați au deschis una din ușile din față ale microbuzului, care erau neasigurate, sustrăgând din interior două borsete în care se aflau sumele de 8300 de lei și_ de forinți, precum și actele personale ale părții vătămate Bîznu C., respectiv permisul de conducere și pașaportul, părăsind în fugă curtea în care au pătruns. Inculpatul V. A. M. și inculpatul F. I. N. au fost observați de către patru persoane, muncitori la centrul comercial mai sus menționat, în timp ce au părăsit curtea, fiind chiar urmăriți de către doi dintre aceștia, însă nu au fost reținuți, reușind să scape.
Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul F. I. N., prima instanță a constatat că aceasta privește o hotărâre judecătorească definitivă (sentința penală nr. 3056/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/R din data de 19.01.2012 a Curții de A. Timișoara), a fost făcută de o persoană prevăzută de lege (condamnatul), în termenul legal (în favoarea condamnatului, oricând), a fost introdusă la procurorul competent (P. de pe lângă Judecătoria Timișoara) și înaintată spre soluționare instanței competente, respectiv Judecătoriei Timișoara fiind, astfel, îndeplinite cerințele prev. de art. 393 alin. 1, art. 396 alin. 1 lit. a, art. 398 alin. 1, art. 397 alin. 1 și, respectiv, art. 401 C. pr. pen.
Verificând, însă, dacă motivul de revizuire invocat este întemeiat și dovedit cu mijloacele de probă prevăzute de lege, prima instanță a constatat că cererea este neîntemeiată urmând a fi respinsă admisibilitatea în principiu a acesteia întrucât nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 alin. 1 C. pr. pen.
Întrucât revizuirea este calea extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, iar finalitatea instituției constă în înlăturarea erorii judiciare, funcția procesuală a acesteia instituții presupune descoperirea, strângerea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței - împrejurări care să permită constatarea, de către instanță a erorii judiciare existente.
În acest sens, prima instanță a reținut că motivele de revizuire invocate de revizuientul F. I. N., art. 394 alin. 1 lit. a C. pr. pen., „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, se referă la orice întâmplări, situații, stări cu totul străine cauzei care să fie confirmate de probe noi, iar nu la aceleași mijloace probatorii care nu ar fi fost corect apreciate de instanța de fond și instanțele de control judiciar care au dispus, definitiv, condamnarea revizuientului. Condiția prevăzută de această dispoziție legală exprimă cerința ca elementul de noutate să fie pentru instanța de judecată fapta probatorie și nu mijlocul de probă care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanța de fond a considerat-o inexistentă. Astfel pe parcursul soluționării pe fond a cauzei, instanțele au cunoscut poziția inculpatului în sensul susținerii nevinovăției ca urmare a susținerilor acestuia în sensul că la data de 22.10.2008 el nu s-ar fi aflat la locul faptei, apărările inculpatului fiind examinate de instanțele de judecată dar înlăturate pe baza materialului probatoriu administrat.
Mai mult, s-a avut în vedere că revizuientul invocă, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceleași apărări susținute și în cursul judecării cauzei și avute în vedere de instanțele judecătorești la soluționarea acesteia, în condițiile în care prezența sa la locul săvârșirii faptei și participarea sa la comiterea acesteia au fost probate cu martorii Chioralia I. și N. A. care l-au recunoscut după planșa foto și din grup, așa cum rezultă din declarațiile date în faza de urmărire penală și din procesele verbale de prezentate pentru recunoaștere, precum și din fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie.
Pentru toate aceste considerente, reținând că instanța de judecată s-a pronunțat asupra împrejurărilor invocate în cererea de revizuire și că este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o nouă judecată ca urmare a suplimentării probatoriului în considerarea aceleiași teze probatorii susținute deja în fața instanței, s-a constatat că motivele invocate nu se circumscriu prev. art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. astfel că, în temeiul art. 403 alin. 3 C. pr. pen., prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 3056/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 79/R din data de 19.01.2012 a Curții de A. Timișoara formulată de revizuentul F. I. N..
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, recalificat apel, de către instanță, ca urmare a modificărilor legislative care au intervenit, respectiv . Noului Cod de Procedură Penală, începând cu 01.02.2014, revizuientul F. I., arătându-se de către acesta că este nevinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, susținând că la data de 22.10.2008 orele 12,30 nu se afla la locul faptei, solicitând audierea martorilor Batchi R., O. M. F. și M. V. M..
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauze, s-a mai solicitat de către apărătorul ales al revizuientului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv completarea referatului privind revizuirea de către procuror și că, rezultatul analizelor urmelor papilare îi sunt favorabile revizuientului.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 alin.2 N C.p.p., instanța constată că apelul formulat de către revizuientul F. I. N. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că revizuientul F. I. N. a fost condamnat la o pdeapsaă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr.3056/2011 a Judecătoriei Timișoara, reținându-se în sarcina acestui inculpat că la data de 20.10.2008, orele 12,30 revizuientul F. I. N. împreună cu V. A. M. au intrat în curtea centului comercial PENCOOP, de pe . și au sustras din microbuzul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare NEA – 210 C, aparținând părții vătămate Bâznu C., două borsete în care se aflu sumele de 8300 lei și 212 mii forinți, precum și actele personale ale părții vătămate Bâznu C. după care au părăsit în fugă curtea respectivă, fiind urmăriți de 2 muncitori care i-au observat, însă inculpații au reușit să scape.
Aspectul care revizuientul dorește să-l probeze este acela că la data comiterii faptei, 22.10.2008, orele12,30, s-ar fi aflat într-o altă locație decât curtea societății PENCOOP Timișoara, dorind că continue probațiunea cu audierea unor martori (Batchi R., O. M. F. și M. V. M.) însă în prezentul moment procesual prin această cale extraordinară de atac, revizuirea, nu este permisă suplimentarea probatoriului în considerarea aceleiași teze probatorii susținute deja în fața instanței cu toate că prezența sa la locul săvârșirii faptei și participarea sa la comiterea acesteia, au fost probate cu martorii Chioralia I. și N. A..
În speța de față nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute legea procesual penală, pentru a subzista incidența dispozițiilor art. 453 lit.a din N.C.p.p, întrucât în opinia instanței nu au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, dorința revizuientului fiind de fapt continuarea probațiunii prin audierea unor martori noi, cea de a doua condiție prevăzută de acest text de lege, aceste fapte sau împrejurări noi să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate, însă așa cum s-a arătat și mai sus aspectele legate de prezența și participarea penală a revizuientului au fost dovedite cu alți martori pe parcursul procesului penal.
Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac revizuientul a susținut aceleași apărări ca și în fața instanțelor de fond, iar prin această cale de atac nu poate fi efectuată o nouă examinare a problematicii vinovăției și readministrate alte probe noi, întrucât hotărârea de condamnare a revizuientului a dobândit autoritate de lucru judecat, iar rejudecarea cauzei nu se poate admite doar în situații excepționale, strict reglementate de legea procesual penală, cum ar fi de exemplu, apariția unor fapte sau împrejurări noi, esențiale din care să rezulte nevinovăția persoanei în cauză, raportat la o hotărâre de condamnare a acesteia.
Solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare nu are nici o substanță juridică, nefiind necesară efectuarea unei completări a referatului întocmit de procuror, așa cum a solicitat revizuientul, astfel că nefiind motive de desființare a hotărârii penale apelate, instanța urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul F. I. N..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p., respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul F. I. N., împotriva sentinței penale nr. 3408/10.12.2013, a Judecătoriei Timișoara.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă pe revizuient la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Februarie 2014.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/14.02.2014.
Dact: A.B. 4 exempl/12 Februarie 2014
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: M. A. A.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014.... → |
|---|
