Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 40/A
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul N. M., împotriva sentinței penale nr. 3272/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocat din oficiu Behaegel G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, C., având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, constată că prin efectul legii prezenta cauză a fost recalificată din recurs în apel, în prezenta componență a completului, urmând ca această cauză să fie soluționată potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, urmând a se pune concluzii și cu privire la aplicarea legii mai favorabile, potrivit art.5 din N.C.p.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, în baza art.421 C.p.p., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărârii, cu aplicarea art.5 din N.C.p., urmând a se reindividualiza pedeapsa.
Procurorul arată că, art.336 N.C.p. prevede pedeapsa cu închisoarea sau amenda, iar prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la 1,4 ani închisoare, cu aplicarea art.81 C.p. Arată că, legea mai favorabilă pentru inculpat, este legea veche, pedeapsa este în limitele legale ale infracțiunii prevăzute în Noul Cod penal; pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3272/27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul N. M., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 02.03.2012 a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen. a fost stabilit un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei aplicate in prezenta cauza, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2978/P/2010 din 26.09.2013, înregistrat pe rolul primei instanțe la data de 09.10.2013, sub nr. _ , s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prevăzute de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
În sarcina inculpatului s-a reținut, in esență, că la data de de 02.03.2013 a condus pe . Beregsău M. județul T., autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ si fiind testat cu aparatul alcooltest nr._ a reieșit o concentrație de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a fost examinat clinic și totodată i s-au recoltat două probe de sânge la interval de 1 oră. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 125/A/05.03.2013 întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă că inculpatul a avut la ora 2330 o alcoolemie de 2,00 g ‰ iar la ora 0030 a avut alcoolemia de 1,85 g ‰.
Inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă existente în dosarul de urmărire penala (dup): proces-verbal de constatarea infracțiunii; rezultatul testării cu aparatul alcooltest; proces-verbal de prelevare; buletin de examinare clinică; buletin de analiză toxicologică - alcoolemie; declarația martorului G. G. V.; declarațiile inculpatului.
Audiat fiind la termenul de judecată din 27.11.2013, inculpatul a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 al. 7 C.proc. penală, respectiv a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea reținută prin rechizitoriu și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală (f. 17), motiv pentru care se va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 C.proc. penală.
In cursul judecății, în temeiul art. 3201 alin. 2, raportat la art. 67 C.pr.pen., a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv dispoziția primarului comunei Săcălaz nr. 2/21.03.2001 de numire a inculpatului în funcția de comandant de detașament de protecție civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:
În fapt, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul testării Drager Alcotest Printer .-0263, nr._ (f. 4-5 dup), reiese că la data de 02.03.2013 a condus pe . Beregsău M. județul T., autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ având o valoare de 0.76 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 125/A/05.03.2013 întocmit de către I.M.L. – Timișoara (f. 8 dup) inculpatul a avut la data de 02.03.2013, ora 2330 o alcoolemie de 2,00 g ‰, iar la ora 0030 a avut alcoolemia de 1,85 g ‰.
Aceste constatări se coroborează si cu declarațiile inculpatului din data de 02.03.2013 si 18.03.2013 (filele 17, 18 dup), care a arătat ca anterior conducerii autoturismului a consumat băuturi alcoolice și anume 400ml de bere cu alcool, în intervalul 22:20-22:45, plecând în jurul cu autoturismul proprietate personală marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, iar pe . Beregsău M. județul T., a fost oprit de organele de poliție, testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0.76 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din declarația martorului G. G. V. (f. 9, 10 dup) reiese faptul că acesta a participat ca martor asistent la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, care a arătat o valoare de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Situația de fapt reținută este întărită și de recunoașterea inculpatului prin declarația nemijlocită dată de către acesta în ședință publică (fila 19).
În drept, fapta inculpatului, care la data de 02.03.2013, în jurul orei 2250 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ pe . Beregsău M. județul T. având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,00 g ‰ la prima recoltare și 1,85 g ‰ la a doua recoltare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzuta de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002.
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului care a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe . Beregsău M. județul T. având o alcoolemie peste limita legală.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, prin conducerea autoturismului după ce în prealabil a consumat alcool, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care o persoană aflată sub influența alcoolului are mult diminuate orice reflexe și reduse orice posibilități de preîntâmpinare a unui eventual pericol pe drumurile publice și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pentru infracțiunea săvârșită prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen., respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, respectiv nivelul mai sus arătat al alcoolemiei și faptul că a condus autoturismul doar pe o distanță de câteva sute de metri, împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei imediat după producerea acesteia, conduita inculpatului în societate, cum reiese din dispoziția primarului comunei Săcălaz nr. 2/21.03.2001 de numire a inculpatului în funcția de comandant de detașament de protecție civilă.
Prima instanță a avut în vedere si faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (cazier-fila 12).
Având in vedere aceste considerente, precum si faptul ca inculpatul si-a recunoscut vinovăția înainte de începerea cercetării judecătorești, prima instanță a făcut aplicarea art. 3201 alin. 6C.p.p. si a redus cu o treime limitele de pedeapsa prevăzute de lege, respectiv de la pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani la pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani si 4 luni.
Nu au fost reținute însă și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a si c C.p., astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, deoarece lipsa antecedentelor penale și numirea inculpatului în funcția de comandant de detașament de protecție civilă nu se identifică cu o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, acestor circumstanțe dându-li-se eficiență prin faptul că în cauză nu se aplică sporul prevăzut de lege pentru recidiva sau concursul de infracțiuni, precum și la individualizarea judiciară a pedepsei, iar recunoașterii faptei i s-a dat eficiență în condițiile art. 3201 C.p.p, neputându-se acorda o dubla valența juridică recunoașterii săvârșirii faptei.
Pentru toate aceste motive, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei, conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, recalificat apel, de către instanță, ca urmare a modificărilor legislative care au intervenit, respectiv . Noului Cod de Procedură Penală, începând cu 01.02.2014, inculpatul N. M., apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu ala acestuia, solicitându-se aplicarea unei pedepse mai reduse, ca urmare a aplicării legii mai favorabile.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 alin.2 N C.p.p., instanța constată că apelul formulat de inculpatul N. M., pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator administrat, respectiv aceea că inculpatul N. M. la data de 02.03.2013, în jurul orelor,22,50 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe . loc. Beregsăul M., Jud. T., având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv alcoolemie de 2 grame la mie ( prima recoltare), respectiv 1,85 gr la mie ( a doua recoltare) faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prev.de art.87 alinb.1 din OUG.195/2002, în prezent art.336 din Noul Cod Penal, infracțiunea fiind recunoscută de către inculpat, acesta urmând de dispozițiile art.3201 C.p.p., declarație de recunoaștere care se coroborează cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, astfel că prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul a fost răsturnată în speța de față.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.p., art.74 din Noul Cod penal, gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gradul de alcoolemie destul de ridicat al inculpatului, dar și circumstanțele personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, iar raportat la toate aceste criterii, instanța apreciază că se impune reducerea cuantumului pedepsei de la 1,4 ani închisoare, la 1 an închisoare, și în mod corespunzător termenul de încercare de la 3,4 ani la 3 ani, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, legea nouă fiind favorabilă doar la modul teoretic, limitele de pedeapsă fiind același decât și în legea veche, doar că în prezent există alternativa amenzii, însă raportat în concret la pedeapsa concret aplicată, respectiv cu închisoarea, nu se poate pune în aplicare o schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța menținând încadrarea dispusă de instanța de fond.
În mod just instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art.74 lit. a,c C.p., întrucât buna conduită avută anterior a fost avută în vedere la întreaga operațiune de individualizare a pedepsei, iar faptul că a avut o poziție de recunoaștere a faptei, a fost fructificată ca urmare a incidenței dispozițiilor art.3201 C.p.p., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Instanța constată că aplicarea dispozițiilor art.81 și următoarele din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt favorabile inculpatului în raport cu celelalte modalități de executare prevăzute de Noul Cod penal ( suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei) astfel că va face aplicarea dispozițiilor art.5 din N.C.p., respectiv va aplica legea mai favorabilă, menținând dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei, această dispoziție fiind în concordanță cu dispozițiile art.15 din L.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează a să admită apelul declarat de inculpatul N. M., va desființa în parte sentința penală apelată și va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, la 1 an închisoare dar și termenul de încercare la 3 ani, menținând ca fiind temeinice și legale celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 N.C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a C.p.p., admite apelul declarat de inculpatul N. M., împotriva sentinței penale nr. 3272/22.11.2013 a Judecătoriei Timișoara.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.5 din Noul Cod Penal, reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la 1 an închisoare precum și termenul de încercare la 3 ani.
Menține în rest prevederile sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 200 lei, din fondurile M.J, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul T., în baza art.272 C.p.p.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 Februarie 2014.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/14.02.2014.
Dact: A.B.3 exempl/ 12 Februarie 2014.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: T. L. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de... | Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 963/2014. Curtea de... → |
|---|
