Uz de fals. Art. 291 C.p.. Sentința nr. 841/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Sentința nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR.841/A

Ședința publică de la 15 octombrie 2014

Completul compus din:

Președinte: C. I. M.

Judecător: G. B.

Grefier: A. B.

Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă ÎCCJ - D. – S. T. Timișoara și inculpatul R. A., împotriva sentinței penale nr. 318/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Prezența părților, mersul dezbaterilor, concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, potrivit art.391 alin.1 C.p.p., raportat la complexitatea cauzei, a stabilit termen pentru pronunțate astăzi, 15.10.2014.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.318/PI/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art.386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. A. Ș. din infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 alin.1 din Codul penal din 1969, art.25 din Codul penal din 1969 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.25 raportat la art.31 alin.2 și cu aplicarea art.289 din Codul penal din 1969, în infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969, art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.26din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.25 din Codul penal din 1969 raportat la art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 C.p. și cu aplicarea art.289 din Codul penal din 1969.

În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. a fost achitat inculpatul R. A. Ș., zis D., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. și art.41 alin.2 și 42 din Codul penal din 1969 a fost condamnat inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune în formă continuată.

În baza art.67 alin.1 C.p. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p., art.27din Codul penal din 1969 și art.41 alin.2 și 42 din Codul penal din 1969 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.25 din Codul penal din 1969 raportat la art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 C.p. și art.289 din Codul penal din 1969 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. A. din infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 alin.1 din Codul penal din 1969, art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969, art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, art.31 alin.2 raportat la art.289 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.291 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, în infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969, art.244 alin.1 și 2 C.p., art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1, art.31 alin.2 raportat la art.289 din Codul penal din 1969 și art.323 C.p.

În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. a fost achitat inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969.

În baza art.244 alin.1 și 2 C.p. a fost condamnat inculpatul B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.27 din Codul penal din 1969 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 raportat al art.289 din Codul penal din 1969 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.323 C.p. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.91 C.p. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art.92 C.p.

În baza art.93 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Chevereșu M. sau Atelierului de Muncă în Folosul Comunității din Timișoara pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art.404 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 C.p.

În baza art.72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 25.09.2013.

În baza art.386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei I. E. din infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 alin.1 din Codul penal din 1969, art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, în infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969, art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969.

În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. a fost achitată inculpata I. E., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969.

În baza art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 din Codul penal din 1969 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 și 42 din Codul penal din 1969 a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit. b C.p. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art.91 C.p. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art.92 C.p.

În baza art.93 alin.1 C.p. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 C.p. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Chevereșu M. sau Atelierului de Muncă în Folosul Comunității din Timișoara pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art.404 C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 C.p.

În baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.1357 din Codul Civil șiart.1382 din Codul civil, au fost obligați inculpații R. A. Ș., B. A. și I. E., în solidar și în solidar și cu inculpatul Râmineanțu B. T., la plata sumei de 4600 euro în lei la data executării, daune materiale către partea civilă . SRL, și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile.

În baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.1357 din Codul Civil și art.1382 din Codul civil, a fost obligat inculpatul R. A. Ș., la plata următoarelor daune materiale: 5000 euro în lei la data executării, în solidar cu inculpatul Râmineanțu B. T., către partea civilă I. C.; 12.918 euro în lei la data executării și 911, 40 lei, în solidar cu inculpații Râmineanțu B. T. și S. D., către partea civilă .; 66.604, 50 lei și 1264,80 lei, în solidar cu inculpații Râmineanțu B. T., B. I. C. și L. M. P., către partea civilă ..

În baza art.25 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile ..

În baza art.25 C.p.p. s-a constatat că înscrisurile falsificate au fost anulate prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 a Tribunalului T..

În baza art.274 alin.2 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 2000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.1 și 4 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 666,66 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă ..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 135/D/P/2013 din data de 19.11.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. Timișoara, înregistrat la prima instanță la data de 20.11.2013 sub număr unic dosar_/30/2013, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații: R. A. Ș., zis D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, instigare la înșelăciune, complicitate la fals material, instigare la participație improprie la fals intelectual, fapte prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 C.p., art. 25 C.p. raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 26 C.p. raportat la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 25 C.p. raportat la art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 alin. 1 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., B. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune, complicitate la fals material, participație improprie la fals intelectual, uz de fals, fapte prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 C.p., art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p., art. 26 C.p. raportat la art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și I. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, complicitate la înșelăciune, fals material, participație improprie la fals intelectual, fapte prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 C.p., art. 26 C.p. raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 288 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații Râmineanțu B. T., B. I. C., S. D., L. M. P., Icob D., și P. P. florentin.

La termenul de judecată din data de 17.12.2013, în condițiile prevăzute de art.38 C.p.p., prima instanță a dispus disjungerea cauzei și judecarea separată a inculpaților Râmineanțu B. T., B. I. C., S. D., L. M. P., Icob D., și P. P. F., cei șase inculpați urmând procedura reglementată de dispozițiile art.320¹ C.p.p., astfel încât față de inculpații R. A. Ș., B. A. și I. E. s-a format prezentul dosar, respectiv_ /21.01.2014.

În sarcina inculpaților s-a reținut că în cursul anului 2013, pe raza județului T., a luat naștere un grup infracțional avându-i ca organizatori pe numiții Ramineantu B. T. și R. A. Ș., aceștia stabilind sarcini precise membrilor grupării in scopul săvârșirii de infracțiuni. Gruparea a fost compusă din inculpații S. D., B. I. C., B. A., P. P. F., I. E. și L. M. P.. Prin falsificarea de titluri de proprietate și alte documente oficiale acești inculpați au încheiat sau încercat sa încheie tranzacții imobiliare prin care au prejudiciat mai multe parți vătămate.

Potrivit dispozițiilor art.371 C.p.p. judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Ca atare, prima instanță s-a raportat doar la situația de fapt ce poate fi reținută în sarcina inculpaților R. A. Ș., I. E. și B. A., persoane în privința cărora s-a dispus disjungerea, ceilalți inculpați fiind deja judecați prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 a Tribunalului T..

Examinând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii februarie 2013, inculpatul Râmineanțu B. T. a vândut către . o suprafață de teren de 4 ha pe raza localității Chevereșu M., fără ca acest teren să-i aparțină, în condițiile în care imobilul fusese deja vândut anterior, în cursul lunii noiembrie 2012.

În aceeași perioadă, inculpatul Râmineanțu avea de restituit o datorie de 1000 euro către inculpatul R. A. S.. În contul acestei datorii, inculpatul Râmineanțu a lăsat amanet autoturismul său marca Audi la numita Chiras R., în schimbul sumei de 1000 euro.

Banii astfel obținuți au fost restituiți inculpatului R., care i-a sugerat inculpatului Râmineanțu să mai vândă odată terenul indicat mai sus, pentru a obține mai mulți bani.

Inculpatul Râmineanțu a acceptat această ofertă, iar prin intermediul inculpatului R. l-a cunoscut pe numitul Lupuian S. G., acesta având rolul de a găsi potențiali cumpărători.

În acest sens, martorul Lupuian S. G. l-a găsit pe numitul Ș. D., căruia i-a fost oferit spre vânzare un teren de 3,18 ha, care mai fusese anterior vândut de către Ramineantu B. T., în primă fază in anul 2012 in mod legal, iar în a doua fază în mod fraudulos către ..

Pentru a fi credibil la tranzacția ce urma să se realizeze, inculpatul Râmineanțu B. a falsificat prin alterare titlul de proprietate nr._/81 eliberat pe numele Râmineanțu I., in sensul ca a șters mențiunile înscrise de OCPI T. pe titlu, și a falsificat prin contrafacerea scrierii si a subscrierii certificatul fiscal nr. 545 din 15.03.2013 cu însemnele Primăriei Chevereșu M., rezultând ca el figurează in evidențele Primăriei Chevereșu M. ca plătitor de impozite, lucru ce nu era real.

Prin aceste manopere dolosive si sub directa determinare a inculpatului R., la data de 18.03.2013 Ramineantu B. T. s-a prezentat cu Lupuian S. G. la notarul public S. A. B. din Timișoara, care a fost determinat de cei doi inculpați să comită, fără vinovăție, infracțiunea de fals intelectual, în sensul că a consemnat în cuprinsul contractului autentic nr. 628 din data de 18.03.2013 aspectul nereal cum că la acea dată Râmineanțu B. T. era proprietar, și că nu a încheiat alte promisiuni de vânzare cumpărare cu alte persoane.

De asemenea, cei doi inculpați au determinat notarul să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității în procura autentică numărul 629 din 18.03.2013, în sensul că inculpatul Râmineanțu, în calitate de proprietar, mandatează cumpărătorul I. C. sa se ocupe de întabulare, si că vânzătorul nu a încheiat alte convenții de vânzare cu privire la terenul in cauză, fiind împuternicit cumpărătorul să se ocupe de întabulare.

Din suma de 5000 euro încasată de inculpatul Ramineanțu cu titlu de preț al vânzării terenului, pentru participație la comiterea faptei, inculpatul R. a primit suma de 1000 euro.

În continuare, cei doi inculpați, aflând că terenurile din zona localității Chevereșu M. sunt căutate de investitori străini, au hotărât să-și extindă activitatea infracțională, cooptând în scopul săvârșirii faptelor ilicite și alte persoane, respectiv pe inculpații S., B., B., dornici să câștige sume de bani. Rolul acestora era de a se prezenta in fața unui notar public, cu acte de proprietate falsificate puse la dispoziție de inculpații Râmineanțu si R., și de a semna contracte de vânzare-cumpărare în calitate de proprietari fictivi.

R. A. S. a aflat că numitul D. I., angajat al firmei E. SRL, caută persoane dispuse să-și vândă proprietățile, motiv pentru care l-a abordat pe acesta în cursul lunii mai 2013, propunându-i să-i vândă un teren cu documente false, mai precis spunându-i că în documente va figura ca proprietar tatăl său B. A. sau o altă persoană pe care o va înscrie după ce va obține o carte de identitate falsificată astfel ca identificarea persoanei să fie dificilă.

Pentru ajutorul ce urma să-l acorde, inculpatul R. A. S. i-a promis lui D. I. un autoturism marca Alfa R. cu numere de înmatriculare italiene și un telefon Iphone 4. Analizând consecințele ce ar urma în cazul in care va fi depistat de comiterea unor astfel de fapte, D. I. a refuzat să participe și i-a restituit telefonul lui R. A. S., în prezența lui Râmineanțu B. T..

În acest context, inculpații R. A. și Râmineanțu B. T. au încercat să obțină colaborarea martorului P. C. P., căruia i-au solicitat să le pună la dispoziție o hartă topografică a localității Chevereșu M., în condițiile în care martorul a făcut parte din comisia locală de fond funciar. Inculpații doreau să prezinte harta potențialilor clienți și i-au cerut lui P. C. P. ca harta respectivă sa nu respecte realitatea, în sensul ca în aceasta să fie incluse parcele de teren mult mai mari.

Ulterior, cu ocazia unei vizite făcute la domiciliul inculpatului R. A., martorului P. C. P. i-a fost prezentat un titlu de proprietate falsificat, în sensul că parcelele menționate pe acest titlu erau mult mai mari decât în realitate, iar inculpatul R. A., împreună cu V. V. T., i-au prezentat și o hartă topografică falsificată, motiv pentru care martorul P. C. P. le-a explicat consecințele folosirii acelui titlu și le-a comunicat celor doi că harta nu este reală.

În urma înțelegerilor dintre inculpații Râmineanțu și R., aceștia au hotărât să perfecteze o tranzacție frauduloasă, în care l-au folosit drept vânzător pe inculpatul S. D.. Acesta din urmă a acceptat să participe la comiterea faptei, sens în care a pus la dispoziție datele sale de identificare pentru perfectarea actelor.

După ce inculpatul Râmineanțu a apelat la numitul D. I., căruia i-a propus vânzarea unei suprafețe de 7,83 ha teren arabil pe raza localității Dragșina și acesta a prezentat oferta reprezentanților . care au fost de acord să cumpere acel teren, inculpatul Râmineanțu a primit de la inculpatul R. un certificat de moștenitor fals, în alb, și un titlu de proprietate în alb, care purta semnături si ștampile.

Inculpatul Râmineanțu a falsificat prin contrafacere titlul de proprietate nr._/78, pe care a scris numele R. C. și pe care s-a aplicat in fals ștampila cu însemnele Prefecturii Județului T., precum și certificatul fiscal nr. 606 din 27.05.2013 și adeverința nr. 605 din 27.05.2013 din care rezulta că terenul nu este arendat, documente pe care s-a aplicat in fals ștampila Primăriei Comunei Chevereșu M..

După ce inculpatul Râmineanțu l-a instruit pe inculpatul S. D. cu privire la tranzacția ce urma sa se efectueze, la data de 30.05.2013 l-a condus pe acesta în municipiul Timișoara, unde l-a pus in legătură cu numitul D. I.. Împreună s-au deplasat la sediul notarului public R. din zona Pieții 700. Inculpatul S. D. a prezentat notarului public Romanu S. actele false primite de la inculpatul Râmineanțu B., notarul fiind determinat să comită fără vinovăție un fals intelectual, în sensul de a consemna in cuprinsul contractului autentic nr. 2421 din 30.05.2013 aspecte nereale cum că la acea dată S. D. era proprietarul terenului.

De asemenea, inculpatul S. D. a determinat notarul să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității în procura autentică numărul 2422 din 30.05.2013, în sensul că el, în calitate de proprietar, mandatează cumpărătorul să se ocupe de întabulare.

Inculpatul S. D. a primit de la cumpărător, ca preț al vânzării, suma de 12.918 euro. După perfectarea tranzacției, S. D. a predat banii încasați inculpatului Rămineanțu B. T., care i-a împărțit astfel: 1200 euro i-au revenit lui S. D., lui D. I. 1800 de euro, iar restul banilor au fost împărțiți de inculpatul R. A. S.. Acesta i-a dat lui Rămineanțu 1500 de euro, diferența de 8300 de euro însușind-o inculpatul R..

Inculpații R. și Rămineanțu, aflând ca numita V. V. T. intermediază vânzări de terenuri pe raza localității Chevereșu M., au contactat-o pe aceasta și i-au oferit spre vânzare o suprafață de 70 de ha. Pentru realizarea tranzacției, inculpații au contactat-o pe inculpata I. E., cumnata inculpatului R., determinând-o pe aceasta să falsifice titlul de proprietate nr._/37, pe care s-a aplicat in fals ștampila Prefecturii Județului T.. Titlul în alb a fost obținut de inculpatul R. si pus la dispoziția celorlalți doi inculpați. Apoi, titlul falsificat a fost predat inculpatului Rămineanțu pentru a fi folosit la notar.

La rândul său, inculpatul Rămineanțu B. T. a falsificat, prin contrafacere scrierii si a subscrierii, certificatul fiscal nr.655 din data de 27.05.2013, ce atesta că este plătitor de impozite, adeverința nr.656 din data de 27.05.2013, adeverința nr.725 din de 29.05.2013 cu privire la bunurile pe care B. A. le are înscrise in Registrul Agricol al comunei Chevereșu M. și o hartă cadastrală, aplicând pe aceste documente, în fals, ștampila cu însemnele Primăriei Comunei Chevereșu M..

V. V. T. a prezentat oferta mai multor intermediari, unde Rămineanțu s-a prezentat cu inculpatul B. A. în calitate de nepot al acestuia.

V. V. T. a aflat că . SRL, reprezentată de numitul Rosentengel Karl Henz Hans, este interesată să perfecteze tranzacția. Pentru a da credibilitate tranzacției, inculpații Rămineanțu și R. au pus la dispoziția martorului V. V. T. o hartă cadastrală falsificată în care erau notate în fals parcelele din titlul de proprietate falsificat precum și locația acestora, astfel ca părții vătămate martorul V. V. T. i-a prezentat efectiv locația terenurilor după acea harta.

Partea vătămată a fost de acord sa încheie tranzacția. Prețul stabilit si trecut in contract a fost de 16.2311 euro, astfel că la data de 01.06.2013, inculpatul Rămineanțu l-a condus pe inculpatul B. A., tatăl lui inculpatului R., în municipiul Timișoara, la sediul biroului notarului public B. P., unde îl aștepta cumpărătorul și intermediarul V. V. T..

Cu această ocazie s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare, prețul vânzării fiind de 160.000 euro, din care s-a achitat doar avansul de 4.000 de euro, fiind împuternicit cumpărătorul Rosentengel Karl Heinz Hans să se ocupe de formele de întabulare. În fața notarului public inculpatul B. A. a prezentat actele falsificate de inculpații I. E. și Rămineanțu B. T., susținând în mod nereal că este proprietarul acelor terenuri. În acest context, inculpații au determinat notarul public B. P. să comită, fără vinovăție, infracțiunea de fals intelectual, în sensul că a consemnat în cuprinsul contractului autentic nr. 490 din 01.06.2013 aspectul nereal cum că la acea data B. A. era proprietarul terenurilor. De asemenea, același notar public a fost determinat sa comită, fără vinovăție, infracțiunea de fals intelectual, în sensul că a consemnat in procura autentificată sub nr. 491 din 01.06.2013, aspecte nereale, referitor la faptul ca imobilul este proprietatea inculpatului B..

După încasarea avansului de 4000 euro, inculpatul B. a predat banii fiului său, inculpatul R., care i-a împărțit cu inculpatul Râmineanțu și V. V. T..

Urmând aceeași rezoluție infracțională inculpații Râmineanțu și R. au hotărât să mai realizeze o tranzacție frauduloasa, sens in care l-au folosit din nou pe inculpatul S. D. pe post de vânzător.

Inculpata I. E., la cererea celor doi inculpați, prin contrafacerea scrierii, a întocmit în fals titlul de proprietate nr._/19 pe numele Barbos I. P., pe care apare aplicată ștampila cu însemnele Prefecturii Județului T., și certificatul fiscal nr.706 din 07.06.2013, pe care s-a aplicat ștampila cu însemnele Primăriei Chevereșu M..

Titlul de proprietate in alb si certificatul de moștenitor au fost obținute de inculpatul R..

La rândul său, inculpatul Rămineanțu B. T., prin contrafacere, a întocmit adeverința nr.705 din 07.06.2013 din care să rezulte ca terenul de 9,76 ha înscris în titlul de proprietate nr._/19 nu este întabulat, pe care s-a aplicat ștampila cu însemnele Primăriei Chevereșu M..

De asemenea, inculpații Rămineanțu și R. au falsificat certificatul de moștenitor nr. 203 din 17.05.2013 din care rezulta că inculpatul S. D. este moștenitorul lui B. I.P., persoana înscrisă în titlul de proprietate, document pe care s-a aplicat in fals ștampila cu însemnele notarului public S. I..

Inculpatul Rămineanțu a contactat-o pe numita V. V. T., cerându-i să caute clienți interesați de cumpărarea acelui teren, astfel că sus-numita a oferit terenul numitului Tymos L. C., care la rândul lui a prezentat oferta lui numitului P. V., acesta căutând o persoană care dorește să cumpere terenul.

Au găsit-o pe numita T. D., care era interesată să achiziționeze terenul. Aceasta, obținând o copie a titlului de proprietate falsificat, a efectuat verificări la OCPI TIMIS, constatând că există suspiciuni de falsificare a titlului respectiv întrucât o parcelă din acest titlu figura înscrisă într-un alt titlu de proprietate.

T. D. a sesizat organele de poliție, astfel că în data de 11.06.2013 s-a realizat prinderea in flagrant a numitului S. D., care s-a prezenta la BNP B. P. să încheie contractul de vânzare-cumpărare și procura de reprezentare prin care T. D. să întabuleze terenul și ulterior să poată încheia contractul in forma finală.

S. D. a recunoscut că actele false pe care le-a prezentat la biroul notarial le-a primit de la Rămineanțu B. T., care in acea zi l-a adus în Timișoara și l-a așteptat in apropierea biroului notarial să încheie tranzacția.

Notarul public nu a apucat să autentifice actele redactate și acestea nu au fost semnate deoarece au intervenit organele de poliție.

Deși a fost prins de organele de poliție, inculpatul Rămineanțu a continuat să comită acest gen de infracțiuni. La cererea inculpatului R., inculpatul Rămineanțu nu a mai apelat la ajutorul inculpatului S. D., însă i-a cerut acestuia să-i prezinte o alta persoană de încredere care sa fie de acord să se prezinte în fața unui notar public pentru a semna acte translative de proprietate. Astfel, S. D. i l-a prezentat inculpatului Rămineanțu pe inculpatul B. I. C., care a acceptat să colaboreze, sens în care a pus la dispoziție datele sale de identificare pentru perfectarea înscrisurilor false.

Întrucât la tranzacția din 11.06.2013 inculpatul Rămineanțu a aflat că una din parcele era scrisă greșit in acel titlu de proprietate, a cerut sprijin martorului D. I. pentru a obține o copie a titlului de proprietate nr._/19 de la OCPI TIMIS.

Intrând in posesia acelei copii, inculpatul Rămineanțu a hotărât să facă o „clonă” a titlului de proprietate întocmit pe numele B. I.. Pentru aceasta el a obținut de la inculpatul R. un titlu de proprietate în alb cu ștampila pe el, după care i-a cerut inculpatului L. M. P. să falsifice prin contrafacere titlul de proprietate nr._/19 pe numele B. I., pe care s-a aplicat ștampila cu însemnele Prefecturii Județului T., precum și certificatul fiscal nr.1026 din 05.07.2013 de atestare de plăți impozite, adeverința nr.1025 din 05.07.2013 din care rezulta ca terenul respectiv nu este arendat, documente pe care s-a aplicat ștampila cu însemnele Primăriei Chevereșu M..

De asemenea, inculpatul Rămineanțu a primit de la inculpatul R. A. S. certificatul de moștenitor nr.293 din 26.09.2013 falsificat în care se menționa că Băndășila I. C. este moștenitorul persoanei înscrise în titlu de proprietate falsificat B. I., pe care a fost aplicată ștampila cu însemnele notarului public S. M. A..

Având pregătite aceste documente, inculpatul Râmineanțu i-a cerut lui D. I. sa propună . cumpărarea acelui teren, lucru ce s-a realizat in data de 08.07.2013.

Inculpatul Rămineanțu l-a condus pe inculpatul B. I. C. și pe numitul Bechean V. până in Calea Buziașului din Timișoara, iar de aici i-a trimis pe cei doi cu un taxi la sediul biroului notarial. În timpul semnării actelor, Bechean V. a așteptat în fața sediului biroului notarial, iar după încheierea contractului de promisiune de vânzare și procurii de reprezentare, primind suma totală de 66.604 lei, inculpatul B. și Bechean V. au mers în Parcul Botanic din Timișoara.

Inculpatul B. a primit conform înțelegerii suma de 4.600 lei, restul banilor fiind luați de Bechean V., care s-a deplasat în zona Calea Buziașului unde îl aștepta inculpatul Rămineanțu, de la care a primit suma de 12.500 lei reprezentând o datorie mai veche.

Inculpatul Rămineanțu i-a dat martorului D. I. suma de 23.500 lei pentru sprijinul acordat, restul banilor împărțindu-i cu inculpatul R. A. S..

În spiritul aceleași rezoluții infracționale, inculpații Rămineanțu și R. au pus la cale, în cursul lunii septembrie 2013, săvârșirea unei alte infracțiuni de înșelăciune. După ce inculpatul R. A. S. i-a propus numitului Tymos L. C. găsirea unor potențiali clienți cărora sa le vândă terenuri cu documente false, fiind refuzat, inculpatul Rămineanțu a apelat din nou la inculpatul Lupuian S. G. pentru găsirea potențialelor victime, acesta prezentând oferta și numitului M. C., care a găsit cumpărători în persoana numiților D. M. și Ș. D..

Pentru a fi credibilă tranzacția ce urma să se realizeze, inculpatul Rămineanțu B. T. a apelat din nou la inculpatul B. I. C..

Inculpatul Rămineanțu a cerut si obținut de la inculpatul R. titlul de proprietate în alb si certificatul de moștenitor, după care, cu sprijinul inculpatului L. M. P. au procedat la falsificarea, prin contrafacerea scrierii și a subscrierii, a titlului de proprietate nr._/19 pe numele B. I., certificatului fiscal nr.926 din 17.09.2013 și adeverinței nr.925 din 17.09.2013.

În acest sens, inculpatul L. a completat pe titlul de proprietate înscrierile olografe privind nr. titlului, titularul, locația terenului, vecinătățile. În cuprinsul certificatului fiscal 926, inculpatul L. a completat înscrierile olografe astfel încât inculpatul B. să figureze ca plătitor de impozite la Primăria Chevereșu M.. Pe adeverința nr.925 inculpatul L. a completat de asemenea înscrierile olografe cu datele titlului falsificat si suprafața aferentă prin care atesta nereal că terenul în cauză nu este arendat.

Inculpatul Rămineanțu a primit de la inculpatul R. A. Ș. certificatul de moștenitor falsificat cu nr.293 din 26.09.2012 din care rezulta că inculpatul B. I. C. este moștenitorul persoanei înscrisă în fals in titlul de proprietate.

La data de 20.09.2013, cu documentele false inculpatul Rămineanțu l-a trimis pe inculpatul B. să se întâlnească cu Lupuian S. G.. Astfel au fost prezentate numiților Ș. D. și D. M. documentele false ale terenului oferit la vânzare pentru care inculpatul Bandasila I. C. solicita 9.000 de euro, prețul fiind stabilit de inculpatul Rămineanțu.

Acceptând oferta, partea vătămată D. M. a stabilit ca în data de 23.09.2013 să se perfecteze tranzacția la notar, dar ulterior, efectuând verificări, a aflat de la numitul D. I. de înșelăciunea a cărei victimă a fost . la data de 08.07.2013 și că aceleași documente au fost folosite de inculpatul B. la acea tranzacție ilegală, motiv pentru care a anunțat organele de poliție pentru prinderea in flagrant.

La data de 23.09.2013 inculpatul Băndășila I. C. s-a întâlnit cu Lupuian S. G., M. C., D. M. și Ș. D., mergând cu toții la notarul public.

Cu această ocazie, inculpatul B. a prezentat și certificatul de deces emis pe numele Barbos I., certificat care fusese falsificat în prealabil de către inculpatul Rămineanțu prin contrafacerea scrierii (completarea numelui titularului din titlu de proprietate fals) si alterare (ștergerea numelui titularului certificatului de deces).

Întrucât in titlul de proprietate falsificat erau înscrise și două parcele având ca destinație „fânețe”, notarul public a solicitat vânzătorului să prezinte și o adeverință de la Primăria localității Chevereșu M. din care să rezulte că nu s-a schimbat destinația acelor parcele. Văzând că tranzacția nu s-a putut realiza, Lupuian S. G. l-a contactat telefonic pe Rămineanțu B. T., solicitându-i să facă rost de acea adeverință cât mai urgent.

În această situație, inculpatul Rămineanțu a cerut și obținut sprijinul numiților P. P. F. și Ț. C. I., dispuși să găsească o persoană care să dețină aparatura adecvată conceperii documentului. Astfel, Ț. C. I. a discutat cu numita Szekely Szilvia din localitatea Tormac, care a fost de acord să-i lase sa confecționeze pe calculatorul ei acel document, fără să-i spună despre ce era vorba.

P. P. F. știa de la inculpatul Râmineanțu că acel document ce urma să fie falsificat va fi folosit la vânzarea ilegală a unui teren, urmând să fie remunerat pentru activitatea sa.

Inculpatul P. P. F. a redactat acea adeverință cerută de notarul public în seara de 23.09.2013, conținutul fiind stabilit de inculpatul Rămineanțu. După redactarea adeverinței, inculpatul P., folosindu-se de un alt document, a scanat ștampila Primăriei Chevereșu M. și a aplicat-o pe adeverința falsificată, după care a imprimat-o în mai multe exemplare, atât cu ștampila aplicată cât și fără ștampilă. Adeverințele au fost predate inculpatului Rămineanțu.

Un număr de cinci exemplare au fost găsite în autoturismul inculpatului P. P. F. cu ocazia percheziției efectuate.

La data de 25.09.2013, inculpatul B., primind adeverința falsificată de la inculpatul Râmineanțu, a depus-o la sediul biroului notarial, doar că tranzacția nu s-a efectuat întrucât notarul lipsea de la birou.

La data de 26.09.2013, în timp ce stabileau deplasarea la notar pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare și a procurii de reprezentare, întâlnindu-se în cafe barul Dominion de pe . au fost depistați de către organele de poliție.

Prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 Tribunalul T. a dispus condamnarea inculpaților Rămineanțu B. T., B. I. C., S. D., L. M. P. și P. P. F. pentru participarea lor la înșelarea părților vătămate, prin aceeași sentință instanța dispunând disjungerea și judecarea separată a inculpaților R. A. Ș., I. E. și B. A..

Ca atare, prima instanță s-a pronunțat numai cu privire la vinovăția celor trei inculpați, urmând să stabilească dacă actele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.

Inculpatul R. A. Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune prevăzută de art.25 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, în vreme ce inculpatul B. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal din 1969, iar inculpata I. E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969.

Potrivit dispozițiilor art.250 din Legea nr.187/2012 la data intrării în vigoare a noului Cod penal (01.02.2014) se abrogă Legea nr.15/1968 (vechiul Cod penal).

Ca atare, s-a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prevederile legale care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților au fost abrogate.

Pe de altă parte însă, prima instanță a observat faptul că infracțiunea de înșelăciune a fost preluată de noul Cod penal la art.244, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 C.p. Însă, în cuprinsul acestei norme de incriminare nu a fost preluată și dispoziția privind forma agravată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.5 din Codul penal din 1969, practic ”consecințele deosebit de grave” ca și formă agravată a infracțiunii de înșelăciune fiind abrogate.

De asemenea, art.244 din Codul penal nu a preluat nici alin.3 al art.215 din Codul penal din 1969, prima instanță constatând că și înșelăciunea în convenții a fost abrogată odată cu . noilor dispoziții penale.

Practic, odată cu . Codului penal, legiuitorul a ales să păstreze doar primele două alineate ale art.215 din Codul penal din 1969, alineate care se regăsesc și în cuprinsul prevederilor art.244 alin.1 și 2 din Codul penal.

Față de aceste aprecieri, prima instanță a considerat că odată cu . noului Cod penal, formele infracțiunii de înșelăciune ce pot fi reținute în sarcina celor trei inculpați sunt următoarele: art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. – inculpatul R., art.244 alin.1 și 2 C.p. – inculpatul B. și art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 – inculpata I., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.386 C.p.p., a procedat la schimbarea încadrărilor juridice în modalitatea indicată mai sus.

Inculpatul R. A. Ș. nu a recunoscut niciun moment implicarea sa în activitatea infracțională ce formează obiectul prezentului dosar. Fiind audiat, inculpatul a arătat că este în relații de dușmănie cu inculpatul Rămineanțu B. ca urmare a unor datorii mai vechi. Inculpatul a mai arătat că nu a pus la dispoziția numitului Rămineanțu B. niciun fel de înscrisuri, neavând nicio legătură cu implicarea rudelor sale în înșelarea altor persoane.

Susținerile inculpatului R. au fost însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul Rămineanțu B. T., audiat în calitate de martor în prezentul dosar, a precizat că după ce a vândut, în luna februarie 2013, a doua oară un teren care îi aparținea, a fost determinat de inculpatul R. să vândă din nou acel teren, întrucât acesta din urmă avea nevoie de bani. Inculpatul R. a exercitat presiuni asupra sa, obligându-l să-și amaneteze mașina și comunicându-i că singura șansă de a-și obține înapoi autoturismul este aceea de a vinde terenul.

Martorul Rămineanțu a mai precizat că după ce s-a aflat că documentele folosite la vânzarea terenului către I. C. sunt false, inculpatul R. i-a comunicat că dacă dorește să scape de probleme și să obțină sume mari de bani, el poate face rost de titluri de proprietate în alb și toate documentele necesare vânzării unor terenuri, lui revenindu-i doar sarcina de a găsi persoane dispuse să se prezinte în fața unor notari în calitate de moștenitori sau titulari ai titlurilor de proprietate.

În continuare, martorul Rămineanțu a precizat că a asistat la o discuție purtată de către inculpatul R. cu martorul P. C., de la care a primit copiile mai multor titluri de proprietate și o hartă cadastrală falsificată, precum și la o discuție purtată cu martorul D. I., ocazie cu care inculpatul R. i-a cerut martorului să-l ajute la încheierea unei tranzacții imobiliare cu un teren ce era înscris într-un titlu de proprietate al cărui titular apărea B. A., urmând ca în schimb martorul D. I. să primească un telefon mobil.

De asemenea, martorul Rămineanțu a precizat că la solicitarea inculpatului R. i-a găsit pe S. D. și B. I. C., care s-au arătat dispuși ca, în schimbul unor sume de bani, să se prezinte în fața notarilor publici pentru a încheia tranzacții imobiliare frauduloase.

Totodată, Râmineanțu B. a menționat că inculpatul R. este cel care l-a introdus în grup pe tatăl său, B. A., cerându-i să-l transporte la Timișoara la biroul notarului public.

Declarațiile martorului Rămineanțu pot fi coroborate cu declarațiile martorului D. I.. Acesta a precizat că în cursul lunii mai 2013 a fost contactat de inculpatul R., care i-a oferit spre vânzare o suprafață de teren de 3 ha. În acest scop, inculpatul l-a chemat la domiciliul său și i-a cerut să-i găsească clienți pentru a vinde o suprafață de teren de 40-50 ha cu ajutorul unor acte false, urmând ca banii astfel obținuți să fie împărțiți. Inculpatul R. i-a mai comunicat că va întocmi un titlu de proprietate fals pe numele tatălui său, care este bătrân și nu riscă închisoarea. În schimbul ajutorului său, martorului i-a fost promis un autoturism și un telefon mobil.

La rândul său, martorul P. C. P. a indicat faptul că în cursul lunii mai 2013 s-a întâlnit cu martorul Rămineanțu, care a venit însoțit de inculpatul R.. Cei doi i-au solicitat o hartă cadastrală pentru a prezenta unui client amplasamentul unor parcele de teren, moment în care le-a recomandat să se adreseze OCPI T.. În acest context, cei doi inculpați i-au comunicat că doresc o hartă cadastrală falsă, care să conțină modificări față de situația reală în ceea ce privește suprafața parcelelor, moment în care i-a refuzat.

La soluționarea cauzei prima instanță a luat în considerare și declarațiile inculpatului L. M. P.. Acesta a menționat că în cursul lunii septembrie 2013 numitul Rămineanțu B. T. i-a cerut să falsifice, prin completare, un titlu de proprietate, un certificat fiscal, precum și o adeverință pe care dorea să le folosească la vânzarea unui teren. În acest scop, s-a deplasat împreună cu Rămineanțu B. la locuința inculpatului R., unde Rămineanțu B. a primit de la inculpatul R., într-o folie din plastic, mai multe documente, iar a doua zi a procedat la falsificarea unor înscrisuri potrivit dorinței inculpatului Rămineanțu.

În același timp, martorul Tymos L. a menționat că se ocupă cu intermedierea unor achiziții de terenuri agricole pe raza județului T.. În această calitate, în cursul lunii septembrie 2013 l-a cunoscut pe inculpatul R. A., care i-a oferit sprijinul său în găsirea unor persoane interesate să cumpere suprafețe de teren cu ajutorul unor documente false, martorul refuzând însă oferta acestuia.

Și inculpatul S. D. a amintit despre implicarea inculpatului R. în realizarea tranzacțiilor frauduloase. Astfel, inculpatul a arătat că în cursul lunii iunie 2013 inculpatul R. s-a interesat de vânzările de imobile pe care le-a realizat împreună cu inculpatul Rămineanțu, precum și de sumele de bani astfel obținute, ocazie cu care inculpatul S. a realizat că toate vânzările de terenuri cu acte false au fost organizate de inculpatul R..

În sfârșit, prima instanță a avut în vedere și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, precum și listingurile telefonice care confirmă existența a numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpații Rămineanțu și R. exact în momentele realizării tranzacțiilor frauduloase.

Fiind întrebat în legătură cu acest aspect, inculpatul R. a precizat că nu a prea purtat convorbiri telefonice cu inculpatul Rămineanțu. Cu toate acestea, examinând listingul convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele aparținând inculpaților, se poate observa faptul că acestea au fost numeroase. Astfel, se poate constata că la data de 29.05.2013, cu o zi înainte ca inculpatul S. să vândă un teren către ., societate la care era angajat martorul D. I., inculpatul R. a purtat 10 convorbiri telefonice cu inculpatul Rămineanțu, pentru ca a doua zi, când tranzacția a fost încheiată, cei doi să poarte 18 convorbiri telefonice.

Aceeași este situația și în ceea ce privește tranzacția realizată la data de 01.06.2013 de către inculpatul B. A.. La data de 31.05.2013, cu o zi înainte de încheierea contractului, inculpatul R. și martorul Rămineanțu poartă 6 convorbiri telefonice, iar a doua zi, la data de 01.06.2013, 13 convorbiri telefonice.

Situația se repetă și în ceea ce privește tranzacția din data de11.06.2013, când inculpatul S. D. a fost prins în flagrant. La data de 10.06.2013 între inculpații R. și Rămineanțu se poartă 7 convorbiri telefonice, iar a doua zi, la 11.06.2013, până la realizarea flagrantului, 9 convorbiri telefonice.

Cei doi poartă din nou multe convorbiri telefonice și la data de 08.07.2013, când inculpatul B. a vândut un teren către ., respectiv 6 convorbiri la data de 07.07.2013 și 7 convorbiri la data de 08.07.2013.

Potrivit dispozițiilor art.244 alin.1 C.p. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.47 C.p. instigarea este acea formă a participației penale care constă în determinarea, cu intenție, a unei alte persoane să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 a Tribunalului T., inculpații Rămineanțu B. T., B. I. C. și S. D. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, reținându-se în sarcina acestora că, prin folosirea unor mijloace frauduloase – înscrisuri falsificate, au indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri, obținând astfel sume de bani în mod ilicit și provocând pagube părților vătămate.

Probele administrate în prezenta cauză au confirmat că săvârșirea faptelor a fost determinată de inculpatul R. A. Ș.. Acesta l-a convins pe inculpatul Rămineanțu să continue săvârșirea unor infracțiuni, exercitând inclusiv presiuni sub acest aspect, comunicându-i că vor obține sume mari de bani și că el va avea posibilitatea de a obține documentele necesare realizării tranzacțiilor. În consecință, instanța apreciază că fapta inculpatului R. A. Ș. de a-l determina pe inculpatul Rămineanțu B. T., iar apoi, prin intermediul acestuia, pe inculpații S. D., B. C. și B. A., să vândă, cu ajutorul unor documente false, mai multe terenuri care nu le aparțineau, fapte prin care inculpații au obținut sume de bani în mod ilicit și au provocat părților vătămate pagube, constituie infracțiunea de instigare la înșelăciune prevăzută de art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p.

În contextul în care, după cum s-a arătat deja, la inducerea în eroare a părților vătămate au fost folosite mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri falsificate care au contribuit la formarea convingerii părților vătămate că terenurile respective chiar aparțineau celor cu care au încheiat convențiile, instanța va reține în sarcina inculpatului R. și prevederile art.244 alin.2 C.p.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, intenția fiind calificată de scopul urmărit, respectiv obținerea unor sume de bani.

Inculpatul B. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 01.06.2013 a vândut către . P. Nou un teren agricol care nu-i aparținea.

Inculpatul B. A., deși a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei, fiind audiat, a recunoscut implicarea sa în desfășurarea activității infracționale. El a precizat că inculpatul Rămineanțu l-a transportat în fața unui notar, unde a semnat mai multe înscrisuri, indicând însă că nu a știut ce anume semnează. Ulterior, inculpatul B. a recunoscut împrejurarea că a înșelat partea vătămată întrucât a vândut un teren care nu-i aparținea, în condițiile în care niciodată nu a deținut un teren în suprafață de 70 ha.

La rândul său, inculpatul Rămineanțu B. T. a menționat că la solicitarea inculpatului R. l-a transportat pe inculpatul B. A., tatăl inculpatului R., în fața unui notar public, unde acesta din urmă a semnat o promisiune de vânzare-cumpărare și o împuternicire cu ajutorul căreia cumpărătorul să se ocupe de întabularea terenului.

La dosarul cauzei se regăsesc, în copie, atât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.490/01.06.2013 de către BNP B. P., cât și procura specială autentificată sub nr.491/01.06.2013 de către BNP B. P., înscrisuri care poartă semnătura inculpatului B. A. în calitate de vânzător al unei suprafețe de teren de 70 ha.

Prima instanță a luat în considerare și declarațiile martorilor L. S., M. Macel și H. R., toți angajați ai Primăriei Chevereșu M., care au precizat că documentele folosite de inculpatul B. A. la încheierea tranzacției din data de 01.06.2013, respectiv titlul de proprietate_/37, certificatul fiscal nr.655/27.05.2013, adeverința nr.656/27.05.2013 și adeverința nr.725/29.05.2013, nu sunt reale.

În același sens pot fi observate și adresa nr.1554/25.06.2013 a Primăriei comunei Chevereșul M., din care rezultă că inculpatul B. A. nu deține și nu a deținut niciodată o suprafață de 70,57 ha teren arabil, de asemenea acestuia nefiindu-i eliberat niciun certificat fiscal sau vreo adeverință dintre cele indicate mai sus.

Prima instanță a reținut că potrivit adresei nr._/01.07.2013 a OCPI T. titlul de proprietate nr._/37 din data de 25.10.2001, folosit de inculpatul B. A., nu a fost întocmit de OCPI T., fiind fals.

În acest context, prima instanță s-a raportat la declarațiile inculpatului Rămineanțu B. T., care a precizat că titlul de proprietate a fost falsificat de inculpata I. E., în vreme ce adeverințele și certificatul fiscal au fost falsificate de el, aspect confirmat și prin concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr._/05.11.2013, nr._/09.07.2013 și nr._/23.08.2013 întocmite de IPJ T. – S. Criminalistic.

Nu în ultimul rând, prima instanță a ținut seama și de declarațiile martorului D. I., care a menționat că a aflat de la inculpatul R. că va întocmi un titlu de proprietate fals pe numele inculpatului B. A..

În consecință, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului B. A. de a induce în eroare partea vătămată . P. Nou cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren agricol, practic inculpatul vânzând un teren al cărui proprietar nu era, aspect pe care l-a cunoscut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 C.p., prin fapta sa inculpatul obținând foloase materiale atât pentru sine (300 lei potrivit propriilor declarații), cât și pentru alții (predând banii primiți drept avans inculpaților Rămineanțu și R.), în același timp el provocând o pagubă patrimoniului părții vătămate.

La fel ca și în cazul celorlalți inculpați, în contextul în care inculpatul s-a folosit de înscrisuri falsificate pentru a convinge partea vătămată de realitatea tranzacției efectuate, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului B. A. și forma agravată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.2 C.p., apreciind că mijloacele utilizate de către inculpatul B. A. sunt frauduloase.

Inculpatul B. A. a susținut că nu a știut ce anume înscrisuri a semnat în fața notarului public. Aceste afirmații nu au niciun fel de suport probator. În cauză au fost audiați, în calitate de martori, numiții V. V. T. și Rosentengel Karl, persoane care au fost prezente în fața notarului la încheierea contractului și niciunul dintre acești martori nu au avut vreo îndoială în legătură cu capacitățile psihice ale inculpatului de a înțelege semnificația faptelor sale.

Aceleași concluzii se desprind și din faptul că notarul public a procedat la autentificarea înscrisurilor, ceea ce presupune că inculpatul B. A. a semnat în mod conștient acele înscrisuri.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B. A. a acționat cu intenție directă, prin faptele sale urmărind obținerea unor foloase materiale.

La rândul său, inculpata I. E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Potrivit dispozițiilor art.48 C.p. complicitatea este acea formă a participației penale care constă în înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenție, la sfârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană.

Inculpata I. E. a negat implicarea sa în desfășurarea activității infracționale. Inculpata a arătat că nu a completat niciun fel de înscrisuri și nu a avut nicio legătură cu ceilalți inculpați.

Susținerile inculpatei sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, inculpatul Rămineanțu B. T. a precizat că inculpatul R. s-a obligat să obțină titlurile de proprietate necesare realizării unor tranzacții frauduloase. În acest context, de la inculpatul R. a aflat că titlurile de proprietate nr._/37 și nr._/19 au fost falsificate de inculpata I. E..

Inculpatul R. nu a confirmat susținerile inculpatului Rămineanțu, însă varianta oferită de acesta a fost confirmată prin probele științifice administrate în faza de urmărire penală, respectiv prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/05.11.2013 întocmit de IPJ T. - S. Criminalistic. Potrivit concluziilor acestui raport, cele două titluri de proprietate au fost falsificate de inculpata I. E., care a completat cele două înscrisuri.

Prima instanță a constatat că cele două titluri de proprietate au fost folosite de către inculpații B. A. și S. D. pentru inducerea în eroare a părților vătămate . și T. D., chiar dacă cea de-a doua faptă a rămas în forma tentativei.

Ca atare, în opinia primei instanțe, fapta inculpatei I. E. de a ajuta la inducerea în eroare a celor două părți vătămate, prin falsificarea unor titluri de proprietate care apoi au fost utilizate la încheierea unor tranzacții frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p., și în privința inculpatei I. putându-se reține intenția directă ca modalitate a vinovăției.

În sarcina inculpaților R. A. și I. E. a fost reținută forma continuată de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.41 alin.2 din Codul penal din 1969.

Începând cu data de 01.02.2014 unitatea legală de infracțiune este reglementată de art.35 C.p. Raportându-se la aceste prevederi legale, prima instanță constatând că în momentul de față nu mai poate fi reținută forma continuată a infracțiunii de înșelăciune raportat la cei doi inculpați, în contextul în care nu există identitate de subiect pasiv, ceea ce ar presupune schimbarea încadrării juridice și reținerea în sarcina inculpaților a unui număr de infracțiuni de înșelăciune identic cu numărul actelor materiale săvârșite. Însă, în opinia primei instanțe, reținerea formei continuate a infracțiunii este mai favorabilă inculpaților decât aplicarea regimului juridic al concursului de infracțiuni, motiv pentru care a menținut aplicabilitatea prevederilor art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 raportat la art.5 C.p.

Ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanță a reținut în sarcina inculpaților R. și I. și prevederile art.41 alin.2 C.p., considerând că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpații și-au adus contribuția la mai multe acțiuni de inducere în eroare a părților vătămate în vederea atingerii unui scop unic – obținerea de foloase materiale, fiecare dintre aceste acțiuni desfășurate de ceilalți inculpați (Rămineanțu, B., S. sau B.) realizând conținutul legal al infracțiunii de înșelăciune.

Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 – inculpata I. E., și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.26 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 – inculpații R. și B..

Potrivit dispozițiilor art.250 din Legea nr.187/2012 la data intrării în vigoare a noului Cod penal (01.02.2014) se abrogă Legea nr.15/1968 (vechiul Cod penal).

Ca atare, se poate constata că în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevederile legale care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților au fost abrogate.

Pe de altă parte însă, prima instanță a observat faptul că infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale a fost preluată de noul Cod penal la art.320, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 C.p.

Comparând cele două norme de incriminare, prima instanță a constatat că legea penală abrogată este mai favorabilă inculpaților, în contextul în care art.288 din Codul penal din 1969 stabilea un minim de pedeapsă mai redus decât minimul prevăzut de art.320 C.p.

Ca atare, ținând seama de art.5 C.p., prima instanță a menținut încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Potrivit dispozițiilor art.288 alin.1 din Codul penal din 1969 constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

În vederea stabilirii vinovăției inculpaților, prima instanță a luat în considerare și prevederile art.150 alin.2 din Codul penal din 1969, care prevăd că prin înscris oficial se înțelege orice înscris care emană de la autoritățile publice sau instituțiile publice, sau care aparține unei asemenea unități.

Prima instanță a reținut că prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.210/19.03.2014 a Curții de Apel Timișoara, numitul Rămineanțu B. T. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Numitul Rămineanțu B. T. a precizat că titlurile de proprietate și celelalte înscrisuri pe care le-a falsificat au fost obținute, în alb, de către inculpatul R. A. Ș..

Susținerile martorului Rămineanțu au fost confirmate și de inculpatul L. M. P., care l-a însoțit pe Rămineanțu la locuința inculpatului R. în vederea ridicării unor astfel de documente, precum și de martorii D. I. sau P. C., cărora inculpatul R. le-a cerut ajutorul pentru realizarea unor tranzacții frauduloase, transmițându-le că poate obține documente falsificate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. A., prima instanță a reținut că titlul de proprietate, certificatul fiscal și adeverințele falsificate pe numele său poartă datele sale de identificare, inculpatul contribuind la contrafacerea acestora prin înmânarea documentului de identitate.

Referitor la inculpata I. E., după cum s-a arătat deja, aceasta a falsificat două titluri de proprietate prin completarea acestora, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică fiind clare sub acest aspect.

Ca atare, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului R. A. Ș. de a pune la dispoziția inculpaților Rămineanțu B. T., I. E., L. M. P. sau P. P. F., mai multe titluri de proprietate, adeverințe sau certificate fiscale, care ulterior au fost contrafăcute prin completare de către ceilalți inculpați și care au fost folosite creându-se prezumția că provin de la mai multe instituții publice (Primăria Chevereșu M., OCPI T., Instituția Prefectului T. sau diferite birouri notariale), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, inculpatul acționând cu intenție directă.

De asemenea, fapta inculpatului B. A. de a pune la dispoziția inculpaților I. E. și Rămineanțu B. T., datele sale de identificare în vederea falsificării unui titlu de proprietate și a unor adeverințe eliberate de Primăria Chevereșu M. sau a unui certificat fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, și acest inculpat acționând cu intenție directă sub aspectul vinovăției.

Totodată, fapta inculpatei I. E. de a falsifica, prin completare, două titluri de proprietate provenind de la Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului din jud. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, inculpata acționând cu intenție directă, în contextul în care a cunoscut consecințele faptei sale.

În sarcina inculpaților R. și I. prima instanță a reținut și prevederile art.41 alin.2 din Codul penal din 1969, aceștia acționând în mod repetat, aprecierile în legătură cu aplicabilitatea prevederilor legii anterioare prezentate mai sus fiind valabile și în ce privește infracțiunea de fals.

Și în sarcina inculpatului B. A. a fost reținută forma continuată a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, însă, în contextul în care acestuia i se poate imputa doar un singur act material, în temeiul art.386 C.p.p. prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, cu consecința înlăturării prevederilor art.41 alin.2 C.p.

Inculpații R. și B. au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 alin.2 raportat la art.289 din Codul penal din 1969.

Potrivit dispozițiilor art.250 din Legea nr.187/2012 la data intrării în vigoare a noului Cod penal (01.02.2014) se abrogă Legea nr.15/1968 (vechiul Cod penal).

Ca atare, se poate constata că în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prevederile legale care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților au fost abrogate.

Pe de altă parte însă, prima instanță a observat faptul că infracțiunea de fals intelectual a fost preluată de noul Cod penal la art.321, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 C.p.

Comparând cele două norme de incriminare, prima instanță a constatat legea penală abrogată este mai favorabilă inculpaților, în contextul în care art.289 din Codul penal din 1969 stabilea un minim de pedeapsă mai redus decât minimul prevăzut de art.321 C.p.

Ca atare, ținând seama de art.5 C.p., prima instanță a menținut încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual.

Prima instanță a reținut că prin s.p.nr.471/PI/17.12.2013 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.210/19.03.2014 a Curții de Apel Timișoara, numiții Rămineanțu B. T., S. D. și B. I. C. au fost condamnați la pedepse de 3 ani, 2 luni și respectiv 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual constând în determinarea notarilor publici la încheierea unor contracte sau procuri frauduloase.

Potrivit dispozițiilor art.31 alin.2 din Codul penal din 1969 constituie participație improprie determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție.

Înscrisurile falsificate indicate mai sus, obținute în alb de către inculpatul R., au fost folosite de către inculpații S. D., B. A. sau B. I. C. în fața notarilor publici care au autentificat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de terenuri sau împuterniciri, consemnând în cuprinsul acestor înscrisuri împrejurări necorespunzătoare adevărului. În acest sens pot fi observate contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP S. A. sub nr.628/18.03.2013 în cuprinsul căruia inculpatul Rămineanțu este indicat ca proprietar al unui teren pe care îl înstrăinase deja, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2421/30.05.2013 și procura autentificată sub nr.2422/30.05.2013 de BNP R. S., în cuprinsul cărora inculpatul S. D. a fost indicat ca proprietar al unui teren de 7,83 ha, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.490/01.06.2013 de către BNP B. P., cât și procura specială autentificată sub nr.491/01.06.2013 de către BNP B. P., în cuprinsul cărora inculpatul B. A. este indicat ca proprietar al unui teren de 70 ha.

În consecință, prima instanță a constatat că faptele inculpaților R. A. Ș. și B. A. de a determina și ajuta notarii publici S. A., R. S. sau B. P. să săvârșească, fără vinovăție, infracțiunile de fals intelectual, prin prezentarea unor înscrisuri falsificate cu prilejul încheierii unor contracte sau promisiuni de vânzare-cumpărare, pe baza cărora în cuprinsul înscrisurilor autentificate au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului referitor la titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor vândute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

La fel ca și în cazul celorlalte infracțiuni, și în acest caz inculpații au acționat cu intenție directă.

Inculpatul B. A. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 din Codul penal din 1969.

Potrivit dispozițiilor art.250 din Legea nr.187/2012 la data intrării în vigoare a noului Cod penal (01.02.2014) se abrogă Legea nr.15/1968 (vechiul Cod penal).

Ca atare, se poate constata că în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prevederile legale care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului B. A. au fost abrogate.

Pe de altă parte însă, prima instanță a observat faptul că infracțiunea de uz de fals a fost preluată de noul Cod penal la art.323, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 C.p.

Comparând cele două norme de incriminare, prima instanță a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, în contextul în care art.323 C.p. stabilește posibilitatea aplicării pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea, spre deosebire de art.291 din Codul penal din 1969 care prevedea doar pedeapsa închisorii ca și sancțiune.

Ca atare, în temeiul art.386 C.p.p. prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. A. din infracțiunea prevăzută de art.291 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.323 C.p.

Potrivit dispozițiilor art.323 C.p. constituie infracțiunea de uz de fals folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Ținând seama de probele analizate anterior, prima instanță a constatat că fapta inculpatului B. A. de a folosi înscrisurile falsificate (titlul de proprietate, adeverințele și certificatul fiscal), cunoscând că sunt false (aspect pe care l-a recunoscut), în vederea producerii de consecințe juridice (încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, inculpatul acționând cu intenție directă în vederea producerii unor efecte juridice.

În sarcina inculpatului B. A. a fost reținută forma continuată a infracțiunii de uz de fals, însă, în contextul în care acestuia i se poate imputa doar un singur act material de folosire a înscrisurilor falsificate, în temeiul art.386 C.p.p., cu prilejul schimbării încadrării juridice a faptei, instanța va înlătura art.41 alin.2 C.p.

Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969.

Conform art.126 pct.2 din Legea nr.187/2012, odată cu . noului Cod Penal art.8 din Legea nr.39/2003 se abrogă.

În acest context, prima instanță a constatat că odată cu . noului Cod Penal infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a fost dezincriminată, legiuitorul păstrând doar incriminarea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat – art.367 din Codul penal, care a preluat infracțiunea reglementată anterior de art.7 din Legea nr.39/2003. În acest sens, se poate constata că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 din Codul penal din 1969 nu se mai regăsește în noul Cod penal.

Ca atare, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.4 C.p., iar în temeiul art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. a dispus achitarea celor trei inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969.

Procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina celor trei inculpați în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 C.p. Această cerere este nefondată. Între infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 din Codul penal din 1969 și infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat nu există niciun fel de identitate. Infracțiunea prevăzută de art.367 C.p. a preluat infracțiunea reglementată anterior de art.7 din Legea nr.39/2003, care a fost abrogată odată cu . noului Cod penal, și nicidecum infracțiunea prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003. Odată cu . noului Cod penal legiuitorul a înțeles să nu mai sancționeze orice formă a unei asocieri infracționale, ci doar forma organizată, care presupune o anumită structură, o anumită durată în timp și o anumită coordonare în vederea atingerii unui scop comun, trăsături ale asocierii care nu se regăsesc în prezenta cauză, în contextul în care asocierea inculpaților a fost spontană, fiecare act material fiind comis într-o altă alcătuire, fără ca toți inculpații să cunoască existența celorlalți presupuși membri ai grupării, situație în care nici procurorul nu a reținut prin rechizitoriu că inculpații ar fi acționat în mod organizat.

Pentru aceste considerente, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

Împotriva sentinței penale 318/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, au declarat apel P. de pe lângă ÎCCJ - D. – S. T. Timișoara și inculpatul R. A., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.06.2014, sub nr._ .

În motivarea apelului procurorului s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței primei instanțe, care este netemeinică cu privire la soluția de achitare a celor trei inculpați și, pronunțând o nouă hotărâre să se dispună, condamnarea acestora și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin.1 C.p., dând eficiență prevederilor art.3 alin.2 din Legea nr. 187/2012 și art.5 C.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Se arată că, prima instanță a apreciat în mod greșit că, odată cu . Noului Cod Penal, infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a fost dezincriminată, legiuitorul păstrând doar incriminarea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, art.367 C.p., care a preluat infracțiunea reglementată anterior de art.7 din Legea nr.39/2003. În acest sens, prima instanță a constatat că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 din Codul penal din 1969, nu se regăsește în Noul Cod penal, invocându-se Decizia nr. 12/02.06.2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.

Cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, procurorul de ședință a arătat că legea mai favorabilă, în speța de față, este legea nouă.

În motivele de apel ale inculpatului R. A. s-a solicitat, în esență, reexaminarea cauzei sub toate aspectele, reevaluarea probatoriului și desființarea în parte a sentinței primei instanțe, care este nelegală și netemeinică, atât pe latură civilă cât și pe latură penală.

Apreciază că instanța de fond nu a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare. Rechizitoriul este bazat doar pe declarațiile inculpaților, nu sunt probe din care rezultă că inculpatul a participat la infracțiunile de fals și înșelăciune. A se vedea că, începând cu fila 38 dosar urmărire penală, vol.V, inculpatul Rămineanțu și-a modificat toate declarațiile și de aici și ceilalți inculpați, astfel că există contradicții evidente între declarațiile date în cursul urmăririi penale; în fișele foto aflate la dosarul cauzei nu apare inculpatul R.; nu există infracțiunea de instigare. Inculpatul Rămineanțu a declarat că R. nu a știut de aceste infracțiuni, iar din convorbirile telefonice nu rezultă înțelegerea dintre cei doi inculpați.

Cu privire la percheziții se arată că, acestea au fost efectuate la ceilalți inculpați, însă la domiciliul inculpatului R. nu s-au efectuat, nu există dovezi în acest sens. Relațiile dintre cei doi inculpați au fost foarte strânse; nu sunt probe suficiente pentru a se dispune condamnarea inculpatului R..

Solicită recalificarea faptelor în baza legii noi, lege care este mai favorabilă inculpatului, reexaminarea cauzei sub toate aspectele, reevaluarea probatoriului și să se dispună desființarea în parte a sentinței penale pronunțate, aplicarea principiului in dubio pro reo, iar în cazul în care se va considera că sunt întrunite condițiile săvârșirii infracțiunilor, reducerea pedepsei la cuantumul minim, în funcție de prevederile legale, cu aplicarea art.91 C.p. și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, conform art. 379 V C.p.p., respectiv 423 C.p.p.

Pe latură civilă se arată că, hotărârea este nemotivată, nerezultând care sunt argumentele instanței de fond care au determinat concluzia că este corect apreciat prejudiciul, astfel că obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, precum și cuantumul acestora, nu sunt certe, lichide, având în vedere modalitatea de calcul.

În cadrul dezbaterii orale a apelului, apărătorul ales al inculpatului R. A. Ș., avocat M. S., a solicitat admiterea apelului, arătând că pentru 8 fapte, inculpatul Rămineanțu a fost condamnat la aceeași pedeapsa ca și inculpatul R., deși acesta a săvârșit 3 fapte. A solicitat aplicarea art.33 lit. a și 41 alin.2 C.p. din 1969, precum și aplicarea legii vechi, pe care o consideră mai favorabilă. Pedeapsa aplicată inculpatului R. este exagerată, pentru cele 3 fapte reținute în sarcina sa. El a săvârșit infracțiunea de tăinuire și nu de înșelăciune, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens, redozarea pedepsei, iar ca modalitate de executare să se aplice suspendarea sub supraveghere.

Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, arată că legea veghe este mai favorabilă și solicită menținerea astfel a infracțiunii continuate în cazul infracțiunii de înșelăciune.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor astfel cum au fost reținute de către prima instanță, precum și cu privire la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii, prev.de art.8 din Legea nr.39/2003, raportat la art.323 C.p. din 1969, întrucât aceasta nu a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, ci se regăsește în prevederile art.367 C.p., constituirea unui grup infracțional organizat, așa cum rezultă din dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.12/2014 pronunțată de ÎCCJ.

Critica procurorului privind greșita achitate a inculpaților, R. A. Ș., B. A., I. E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003, raportat la art.323 C.P. din 1969, este fondată.

Astfel, prima instanță în mod greșit a considerat că această infracțiune a fost dezincriminată prin . 1 februarie 2014, a Noului Cod penal, întrucât conținutul acestei infracțiuni nu se mai regăsește în dispozițiile art.367 C.p., care reglementează infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, neexistând între cele două infracțiuni niciun fel de identitate. S-a arătat, astfel, în sentința apelată că infracțiunea prev.de art.367 C.p., a preluat infracțiunea reglementată anterior de art.7 din Legea nr.39/2003, care a fost abrogată odată cu . Noului Cod penal și nicidecum infracțiunea prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că legiuitorul a înțeles să nu mai sancționeze orice formă a unei asocieri infracționale, ci doar forma organizată care presupune o anumită structură, o anumită durată în timp și o anumită coordonare, în vedea atingerii unui scop comun, trăsături ale asocierii care nu se regăsesc în prezenta cauză, în contextul în care asocierea inculpaților a fost spontană, fiecare act material fiind comis într-o altă alcătuire.

Potrivit Deciziei nr. 12/2014, dată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, obligatorie potrivit art.477 alin.3 C.p.p., s-a stabilit că faptele prevăzute de art.323 C.p. din 1969 și art.8 din Legea nr.39/2003, se regăsesc în incriminarea din art.367 alin.1 C.p., nefiind dezincriminate.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.367 alin.1 C.p. „ inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”, iar potrivit alin.6 din același articol, „prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

În cauză, potrivit probatoriului administrat s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpații R. A., B. A. și I. E., împreună cu ceilalți inculpați care au uzat de procedura simplificată privind recunoașterea de vinovăție, respectiv Rămineanțu B. T., B. I. C., S. D., L. M. P., Icob D. și P. P. F., au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat în cursul anului 2013 de către inculpații Rămineanțu B. T. și R. A. Ș., care au stabilit sarcini precise membrilor grupări în scopul săvârșirii de infracțiuni. Astfel, prin falsificarea de titluri de proprietate și alte documente oficiale, acești inculpații au încheiat sau au încercat să încheie tranzacții imobiliare, prin care au prejudiciat mai multe persoane vătămate.

Vinovăția celor trei inculpați R. A. Ș., B. A., I. E., a fost dovedită potrivit declarațiilor inculpaților, declarațiilor martorilor, declarațiilor celorlalți inculpați care uzat de procedura recunoașterii de vinovăție, precum și prin procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Cu privire la condițiile prevăzute în alin.6 al art.367 C.p., se constată că sunt îndeplinite condițiile legale, întrucât gruparea este formată din trei sau mai multe persoane, aceasta a subzistat o perioadă de timp, iar inculpați au acționat în mod coordonat, sub coordonarea inculpaților R. A. Ș. și Rămineanțu B. T. care au avut un rol determinat în activitatea infracțională, în scopul încheierii unor tranzacții imobiliare prin falsificarea de titluri de proprietate și alte documente oficiale, care au dus la crearea unor prejudicii persoanelor vătămate.

În ceea ce privește pedepsele aplicate celor trei inculpați pentru această infracțiune, instanța de apel a ținut cont de contribuția inculpaților în desfășurarea activității infracționale, astfel încât ținând cont de contribuția însemnată a inculpatului R., în cadrul grupului infracțional, i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar celorlalți inculpați o pedeapsă de 1 an închisoare, întrucât au avut o activitate mai redusă și nu au antecedente penale.

Solicitarea inculpatului R. A. Ș., privind achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanță, este nefondată.

Astfel, cu privire la infracțiunea de înșelăciune în sarcina inculpatului s-a reținut forma continuată prev.de art.41 alin.2 din C.p. din 1969, de către prima instanță, întrucât aplicarea legii penale mai favorabile s-a efectuat pe instituții, iar nu în mod global, așa cum s-a dispus în mod obligatoriu de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265/06 mai 2014.

Apreciind ca lege mai favorabilă per ansamblu, legea nouă, instanța de apel constată că începând cu data de 01.02.2014, unitatea legală de infracțiune este reglementată de art.35 din C.p., aceasta unitate fiind condiționată de identitatea de subiect pasiv, ori în condițiile de față infracțiunea fiind săvârșită împotriva a trei persoane vătămate, va reține în sarcina inculpatului trei infracțiuni de înșelăciune în concurs, raportat la cele trei persoane vătămate existente în cauză.

În cauză s-a dovedit faptul că inculpatul R. A. Ș. l-a determinat pe inculpatul Rămineanțu D. T., iar apoi prin intermediul acestuia pe inculpații S. D., B. I. C. și B. A., să vândă cu ajutorul unor documente false mai multe terenuri care nu le aparțineau, fapte prin care inculpații au obținut sume de bani în mod ilicit și au provocat persoanelor vătămate pagube.

Vinovăția inculpatului cu privire la cele trei infracțiuni de înșelăciune rezultă din declarațiile martorului Rămineanțu precum și ale martorilor P. C., D. I., Tymos L. precum și ale inculpaților L. M. P., S. D., toți acești martori și inculpați recunoscând implicarea inculpatului R. în încheierea acestor tranzacții imobiliare cu acte false.

De asemenea, și celelalte probe converg spre vinovăția inculpatului respectiv, procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice precum și listingurile telefonice, acestea confirmă că inculpatul a purtat numeroase discuții în preajma zilelor în care se încheiau tranzacțiile cu inculpatul Rămineanțu, motiv pentru care în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatului referitoare la faptul că nu a luat legătura cu acest inculpat și că nu ar fi implicat în tranzacțiile încheiate. De altfel, și ceilalți inculpați și martori audiați confirmă implicarea inculpatului R. în activitatea infracțională și legătura dintre acesta și inculpatul Rămineanțu pentru încheierea tranzacțiilor.

Nu poate fi reținută solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de tăinuire, întrucât conținutul constitutiv al celor două infracțiuni este diferit, iar din probatoriul aflat la dosar rezultă faptul că inculpatul l-a instigat pe inculpatul Rămineanțu, iar apoi prin intermediul acestuia pe inculpații S. D., B. I. C. și B. A. să vândă cu ajutorul unor documente false mai multe terenuri care nu le aparțineau, aspecte recunoscute de parte din acești inculpați, de ceilalți martori audiați, neputându-se reține că inculpatul doar a primit, a dobândit sau a înlesnit valorificarea unor bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni, întrucât nici un mijloc de probă nu confirmă această situație de fapt susținută de către inculpat prin apărător.

Cât privește infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, din probele administrate respectiv, declarații martori, declarații persoane vătămate, declarațiile inculpaților care au uzat de procedura simplificată, rezultă faptul că inculpatul R. A. Ș. a pus la dispoziție inculpaților Rămineanțu B. T., I. E., L. M. P., P. P. F., mai multe titluri de proprietate, adeverințe sau certificate fiscale, care ulterior au fost contrafăcute prin completare de către ceilalți inculpați și folosite la încheierea tranzacțiilor în fața notarilor, creându-se prezumția că provin de la mai multe instituții publice.

Procedând în această manieră, inculpatul a comis și infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, deoarece împreună cu inculpatul B. A. a determinat și ajutat notarii publici S. A., R. S. și B. P., să săvârșească fără vinovăție infracțiunea de fals intelectual, prin prezentarea unor înscrisuri falsificate cu prilejul încheierii contractelor sau promisiunilor de vânzare – cumpărare, în acele contracte autentificate fiind consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la titulari drepturilor de proprietate, asupra terenurilor vândute.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanța de apel constată că prima instanță a aplicat pe instituții această lege cu privire la toți inculpații, motiv pentru care va stabili global legea mai favorabilă pentru fiecare inculpat, având în vedere faptul că în apelul procurorului nu se încalcă principiul prevăzut de art.418 C.p.p., limitele efectului devolutiv prevăzut de art.417 C.p.p., și în acord cu decizia obligatorie a Curții Constituționale nr.265/5.05.2014, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Comparând cele două legi, instanța de apel constată că deși dispozițiile legii vechi privind sancționarea concursul de infracțiuni, sunt mai favorabile inculpaților, întrucât legea veche nu prevede un spor obligatoriu și fix ca și în cazul legii noi, potrivit art.38, 39 C.p., în ceea ce privește pedepsele, legea nouă este lege mai favorabilă, deoarece pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care au fost condamnați toți cei trei inculpați, maximul prevăzut de legea nouă este de 5 ani, în timp ce minimul în legea veche era de 10 ani, cuantum la care nu s-ar ajunge aplicând legea nouă nici ca urmare a aplicării sporului obligatoriu de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, motiv pentru care legea mai favorabilă în ansamblu, este legea nouă pentru toți inculpații.

În cazul inculpatului R., pentru cele trei infracțiuni de înșelăciune săvârșite în concurs având în vedere faptul că în cauză nu există unitate de subiect pasiv, instanța a individualizat pedepsele, aplicând o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare infracțiune de instigare la înșelăciune și a păstrat celelalte pedepse aplicate de prima instanță pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, iar ca urmare a concursului de infracțiuni și a aplicării sporului obligatoriu de 3 ani închisoare, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Criticile inculpatului privind individualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora și schimbarea modalității de executare respectiv aplicarea dispozițiilor art.91 C.p., privind suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei, sunt nefondate.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al faptelor săvârșite care au pus în pericol circuitul juridic al înscrisurilor prin determinarea încheierii unor contracte de vânzare - cumpărare folosind înscrisuri false, numărul mare de infracțiuni săvârșite în concurs, valoarea prejudiciului, antecedentele penale ale inculpatului și contribuția însemnată a acestuia în cadrul grupului infracțional, fiind unul din inițiatorii acestuia, motiv pentru care în cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepselor.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.91 C.p., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la considerentele expuse mai sus, la cuantumul pedepsei rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.91 alin.1 lit. a – d C.p., atât cu privire la pedeapsa aplicată cât și cu privire la persoana inculpatului, motiv pentru care a menținut modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanță, respectiv executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante.

Având în vedere faptul că, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat pedeapsa complementară este obligatorie și menținând considerentele pentru care această pedeapsă a fost aplicată de către prima instanță și pentru infracțiunea de înșelăciune, instanța de apel a aplicat pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a,b și k C.p.

La stabilirea acestor pedepse complementare și accesorii pentru toți cei trei inculpați, instanța consideră că interzicerea acestor drepturi este necesară, raportat la activitatea infracțională a inculpaților, care s-a desfășurat în legătură cu încheierea unor contracte imobiliare în modalitățile reținute, un asemenea comportament fiind incompatibil cu exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități publice sau persoane juridice de drept public.

În cea ce privește pedepsele aplicate inculpatului B. A., instanța de apel a dispus condamnarea la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, a menținut pedepsele stabilite de prima instanță pentru celelalte infracțiunii, dar cu aplicarea dispozițiilor din legea nouă, care a fost stabilită ca lege mai favorabilă, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, ca urmare a sporului obligatoriu de 10 luni închisoare, aplicat în urma stabiliri pedepsei ca urmare a concursului de infracțiuni și a menținut aceeași modalitate de executare a pedepsei rezultante stabilite de către prima instanță, întrucât în cauză sunt îndeplinite prevederile art.91 C.p., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei rezultante, și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o contribuție mai redusă în cadrul activității infracționale.

De asemenea, a aplicat pedeapsa complementară și accesorie prev.de art.66 alin.1 lit.b,k C.p., întrucât pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat această pedeapsă este obligatorie.

Referitor la inculpata I. E. instanța, pe lângă pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, dispusă prin prezenta, a menținut celelalte pedepse stabilite de către prima instanță, dar cu aplicarea încadrării juridice din noua lege, care a fost stabilită global drept lege mai favorabilă, dispunând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare ca urmare a aplicării unui spor obligatoriu de 6 luni închisoare, în urma dispozițiilor privind concursul de infracțiuni. La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere faptul că aceasta inculpată a avut o contribuție mai redusă în cadrul grupului infracțional și în toată activitatea infracțională, și nu este cunoscută cu antecedente penale.

A aplicat, de asemenea, pedeapsa complementară și accesorie, a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a,b,k C.p., întrucât ca urmare a condamnării pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat aceste pedepse sunt obligatorii.

În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la considerentele arătate, instanța a menținut aplicarea dispozițiilor art.91 C.p., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite aceste dispoziții legale, dar a majorat termenul de supraveghere stabilit de către prima instanță la o perioadă de 3 ani, în condițiile prev.de art.92 C.p.

Critica inculpatului R. A. Ș. privind soluționarea acțiuni civile este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 15 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 1357, 1382 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual.

Astfel, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a constatat că acțiunea civilă a fost definitiv soluționată prin decizia penală nr.210/19.03.2014 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale în mod corect prima instanță potrivit dispozițiile art.25 C.p.p., raportat la art.1357, 1382 C.Civ. i-a obligat pe cei trei inculpați din prezentul dosar, în solidar cu inculpatul Rămineanțu B. T., S. D., B. I. C., L. M. P., Icob D. și P. P. F., la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința penală nr. 471/17.12.2013 a Tribunalului T., fiecare în raport de actele materiale la săvârșirea cărora a participat, fiind dovedită vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. A. Ș. împotriva sentinței penale nr. 318 din 16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ -D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara împotriva aceleiași sentințe.

Va desființa sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, va condamna inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. va condamna inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată . SRL.

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. va condamna inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată I. C..

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. va condamna inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată ..

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.48 raportat la art.320 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal va condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.47 rap. la art.52 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p. și art.321 din Codul penal va condamna același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit. a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, va condamna pe inculpatul B. A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.244 alin.1 și 2 C.p. va condamna inculpatul B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.48 raportat la art.320 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., va condamna același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.52 alin.2 din Codul penal raportat al art.321 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., va condamna același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.323 C.p. cu aplicarea art.5 C.p., va condamna același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. cu aplicarea art.5 C.p., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 10 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, va condamna pe inculpata I. E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.49 C.p. și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal cu aplic. art. 5 C.p. va condamna aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art.320 alin.1 din Codul penal raportat la și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal cu aplic. art. 5 C.p. va condamna aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.91 C.p. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art.92 C.p.

Va menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul R. A. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare față de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.276 C.p.p. va obliga pe inculpatul R. A. sa-i plătească părții civile . suma de 4800 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, reprezentănd onorariu avocat conform chitanței aflată la dosar.

În baza art. 272 C.p.p. va dispune plata sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, respectiv onorariu parțial din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 318 din 16.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ -D.I.I.C.O.T. – S. T. Timișoara împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

1. În baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, condamnă pe inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. condamnă inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată . SRL.

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. condamnă inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată I. C..

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.47 C.p. raportat la art.244 alin.1 C.p. și cu aplicarea art.5 C.p., art.49 C.p. condamnă inculpatul R. A. Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, persoană vătămată ..

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.48 raportat la art.320 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.47 rap. la art.52 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p. și art.321 din Codul penal condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit. a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, condamnă pe inculpatul B. A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.244 alin.1 și 2 C.p. condamnă inculpatul B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.48 raportat la art.320 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.52 alin.2 din Codul penal raportat al art.321 din Codul penal cu aplicarea art.5 C.p., condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art.323 C.p. cu aplicarea art.5 C.p., condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. cu aplicarea art.5 C.p., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 10 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 367 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. nou, condamnă pe inculpata I. E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art.67 alin.1 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.48 C.p. raportat la art.244 alin.1 și 2 C.p. și cu aplicarea art.49 C.p. și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal cu aplic. art. 5 C.p. condamnă aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art.320 alin.1 din Codul penal raportat la și art.35 alin.1 și art.36 Codul penal cu aplic. art. 5 C.p. condamnă aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.38 alin.1 C.p. raportat la art.39 alin.1 lit.b C.p. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.65 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art.45 alin.1 C.p. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și k C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.91 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art.92 C.p.

Menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul R. A. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare față de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art.276 C.p.p. obligă pe inculpatul R. A. sa-i plătească părții civile . suma de 4800 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

În baza art. 272 C.p.p. dispune plata sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, respectiv onorariu parțial din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2014.

Președinte, C. I. M.

Judecător, G. B.

Grefier,

A. B.

RED: CIM/27.10.2014.

Dact: AB/2 exempl/17.10.2014

Primă instanță: Tribunalul T.

Jud: R. H.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 864/2014. Curtea de...		Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 23-10-2014, Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 551/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 864/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 23-10-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 872/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 883/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA