Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1587/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-12-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1587/R

Ședința publică din 19 decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: C. I. M.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 2858 din 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent B. D., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Zandomeni A., lipsă fiind partea civilă intimată D. V..

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat Zandomeni A., solicită admiterea recursului și în rejudecare, redozarea pedepsei, întrucât inculpatul a uzat de disp.art. 320 ind. 1 Cpp, iar prejudiciul a fost recuperat.

Procurorul solicită respingerea recursului, considerând că soluția pronunțată de prima instanță a fost temeinică și legală sub aspectul individualizării pedepsei.

Inculpatul recurent B. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 7513/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 19.07.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. D. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei Ș. F. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a CP cu aplic.art. 75 al.1 lit.c CP, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev și ped. de art. 26 CP rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a CP cu aplic. art. 99 și urm. CP.

Prin actul de inculpare, în fapt, s-a reținut că în data de 04.06.2013 inculpatul B. D. împreună cu inculpata minoră Ș. F. G. a intrat în Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., de unde dintr-o sală de clasă, dintr-o poșetă aparținând părții vătămate D. V., inculpatul B. D. a sustras suma de 800 lei, timp în care inculpata Ș. F. G. păzea ușa de acces să nu vină partea vătămată. În momentul în care au dorit să părăsească grădinița au fost surprinși de către partea vătămată care i-a întrebat ce caută în sala de clasă, solicitându-le restituirea banilor sustrași imediat ce a observat lipsa acestora. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul B. D. a scos din buzunarul pantalonilor plicul cu bani, l-a restituit părții vătămate, după care a fugit în sala de clasă de unde a sărit pe geam și a fugit de la fața locului. Inculpata minoră Ș. F. G. a rămas la fața locului recunoscând că au intrat în grădiniță cu intenția de a sustrage bunuri.

La termenul de judecată din data de 03.09.2013, a fost audiat inculpatul B. D., acesta învederând instanței de fond că solicită aplicarea prev. art. 320¹ CPP, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Prin sentința penală nr. 2858 din 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a) CP, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c) CP, cu aplicarea art. 320¹ CPP, a fost condamnat inculpatul B. D., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu executare în regim de detenție.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP.

În temeiul art. 88 alin. 1 CP, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii 12.06.2013 și a arestului preventiv din data de 27.06.2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin. 1 CPP s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 26, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a) CP, cu aplicarea art. 99 și urm. CP, a fost condamnată inculpata Ș. F. G., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP.

În temeiul art. 81 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 CPP s-a atras atenția inculpatei Ș. F. G. asupra dispozițiilor art. 83 CP cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni cu intenție în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

În temeiul art. 88 alin. 1 CP, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 04.06.2013.

S-a luat act că partea vătămată D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 CPP, a fost obligat inculpatul B. D. la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 191 alin. 1 CPP, a fost obligată inculpata Ș. F. G. la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat

Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Timișoara a reținut aceeași stare de fapt ca cea descrisă prin rechizitoriu, stabilindu-se în fapt, s-a stabilit că inculpatul B. D. împreună cu inculpata minoră Ș. F. G. a intrat în Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., de unde dintr-o sală de clasă, dintr-o poșetă aparținând părții vătămate D. V., inculpatul. B. D. a sustras suma de 800 lei, timp în care inculpata Ș. F. G. păzea ușa de acces să nu vină partea vătămată. În momentul în care au dorit să părăsească grădinița au fost surprinși de către partea vătămată care i-a întrebat ce caută în sala de clasă, solicitându-le restituirea banilor sustrași imediat ce a observat lipsa acestora. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul B. D. a scos din buzunarul pantalonilor plicul cu bani, l-a restituit părții vătămate, după care a fugit în sala de clasă de unde a sărit pe geam și a fugit de la fața locului. Inculpata minoră Ș. F. G. a rămas la fața locului recunoscând că au intrat în grădiniță cu intenția de a sustrage bunuri.

Prima instanță a reținut că fiind audiată partea vătămată D. V., aceasta a declarat că în data de 04.06.2013, în jurul orelor 13,30, în timp ce se afla în incinta Grădiniței cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., i-a observat pe inculpatul B. D. și pe inculpata minoră Ș. F. G. că au intrat în sala de clasă, din care au ieșit după aproximativ 1 minut, fapt pentru care în momentul în care au ieșit din încăpere i-a întrebat ce caută acolo. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul B. D. i-a răspuns că dorește să-și înscrie copilul la grădiniță și o caută pe doamna directoare. Partea vătămată a mai precizat că, întrucât i s-a părut suspect comportamentul susnumitului a mers în sala de clasă, timp în care inculpatul B. D. și inculpata Ș. F. G. au rămas cu martora F. D. L., și și-a verificat poșeta, moment în care a constatat că îi lipsește suma de 800 lei. Partea vătămată a mai precizat că i-a solicitat inculpatului B. D. banii sustrași, moment în care acesta i-a scos din buzunarul pantalonilor și i-a restituit. În continuare susnumita a mai precizat că imediat după restituirea banilor, inculpatul B. D. a fugit în sala de clasă de unde a sărit pe geam, părăsind locul faptei, rămânând doar inculpata Ș. F. G..

Din declarațiile martorei F. D. L., mamă al cărei copil învață la unitatea de învățământ unde a avut loc fapta, date în faza de urmărire penală și în faza de judecată (fila 148) prima instanță a reținut că în data de 04.06.2013, în jurul orelor 13,30, în timp ce se afla în incinta Grădiniței cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., i-a observat pe inculpatul B. D. și pe inculpata minoră Ș. F. G. că intră în sala de clasă, unde au stat aproximativ un minut. Acesta a mai declarat că la ieșire, în momentul în care au fost întrebați ce căutau în clasă de către partea vătămată au invocat pretextul că au intrat în sala de clasă deoarece o căutau pe doamna directoare. Aceasta a mai declarat că partea vătămată D. V., care se afla pe coridor, a observat că cei doi tineri au un comportament suspect, fapt pentru care s-a deplasat în sala de clasă unde și-a verificat poșeta constatând că îi lipsește suma de 800 lei. Martora F. D. L. a mai precizat că la solicitarea părții vătămate, inculpatul B. D. a scos banii din pantaloni și i-a restituit, spunând că inculpata Ș. F. G. i-a sustras. Martora a mai declarat că, imediat după restituirea banilor, din cauza faptului că accesul spre ieșirea din grădiniță era blocat, inculpatul B. D. a fugit în sala de clasă, de unde a sărit pe geam în curtea interioară. La fața locului a rămas inculpata Ș. F. G. care a fost predată ulterior organelor de poliție. Martora a mai precizat că pe parcursul desfășurării evenimentelor comportamentul inculpaților a fost unul pașnic, neviolent.

În urma audierii inculpatei Ș. F. G., în faza de urmărire penală, s-a reținut că aceasta a declarat că în data de 04.06.2013, s-a deplasat cu inculpatul B. D. la Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., cu intenția de a sustrage bani, deoarece inculpatul B. D. avea nevoie de bani pentru a pleca în străinătate. Aceasta a mai declarat că după ce au intrat în grădiniță, au pătruns într-o sală de clasă ce era goală, unde au observat o poșetă. Susnumita a mai arătat că inculpatul B. D. i-a spus să meargă la ușa clasei pentru a sta de pază să nu vină cineva, moment în care acesta a sustras din poșetă o sumă de bani. Inculpata a mai declarat că în momentul în care au vrut să iasă din grădiniță au fost opriți de partea vătămată D. V. și martora F. D. L. care i-a întrebat ce au căutat în sala de clasă, întrebare la care inculpatul B. D. le-a răspuns că dorește să-și înscrie copilul la grădiniță. În continuare, aceasta a mai precizat că după ce partea vătămată a observat lipsa banilor din poșetă, i-a solicitat restituirea acestora, fapt pentru care inculpatul B. D. a scos din buzunarul pantalonilor banii sustrași și i-a restituit părții vătămate, după care a fugit în sala de clasă, de unde a sărit pe geam, părăsind locul faptei.

S-a mai reținut că, ulterior inculpata Ș. F. G. a revenit asupra declarațiilor date și a declarat că a intrat împreună cu inculpatul B. D. într-o sală de clasă a Grădiniței cu Program Prelungit Troița unde au observat pe jos, lângă birou un plic de culoare albă pe care inc. B. D. l-a luat și l-a băgat în buzunarul pantalonilor. Acesta a mai precizat că după ce au ieșit din sala de clasă au fost surprinși de partea vătămată care a solicitat restituirea banilor sustrași, moment în care inc. B. D. a scos din buzunarul pantalonilor plicul cu bani și l-a restituit acesteia.

În urma audierii inculpatului B. D., în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut că a declarat că în data de 04.06.2013, în jurul orelor 13,30, s-a deplasat la Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., împreună cu inculpata Ș. F. G. având intenția de a-și înscrie fratele la grădiniță. Acesta a mai declarat că în momentul în care a pătruns în grădiniță, pe holul acesteia a observat pe jos un plic pe care l-a ridicat, iar după ce l-a verificat, a observat că în el se află o sumă de bani, moment în care a luat hotărârea de a sustrage banii. În continuare, inculpatul B. D. a mai precizat că i-a spus inculpatei Ș. F. G. să sustragă plicul cu bani, lucru cu care aceasta a fost de acord.

Prima instanță a reținut că inculpatul B. D. a mai precizat că în momentul în care au vrut să iasă din grădiniță au fost opriți de partea vătămată D. V. și martora F. D. L. care i-a întrebat ce au căutat în sala de clasă, întrebare la care inculpatul B. D. le-a răspuns că dorește să-și înscrie fratele la grădiniță. În continuare, aceasta a mai precizat că după ce partea vătămată a observat lipsa banilor din poșetă, i-a solicitat restituirea acestora, fapt pentru care a scos plicul cu bani din buzunarul pantalonilor și i l-a remis. Inculpatul B. D. a mai arătat că după ce i-a dat plicul cu bani a fugit în sala de clasă de unde a sărit pe geam pentru a-și asigura scăparea, deoarece i-a fost frică.

S-a constatat că inculpatul B. D. a recunoscut că a avut intenția de a sustrage plicul cu bani, dar nu a recunoscut că i-a sustras din poșeta părții vătămate, declarând că i-a găsit pe jos, în holul grădiniței. Prin declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul B. D. (fila 53) a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Din procesul verbal de recunoaștere după planșa fotografică, efectuată în prezența martorului asistent B. C., prima instanță a reținut că martora F. D. L. l-a recunoscut pe cel care în data de 04.06.2013 împreună cu inculpata Ș. F. G. au sustras dintr-o sală de clasă a grădiniței cu program prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T. din poșeta părții vătămate D. V. suma de 800 lei, în persoana inculpatului B. D..

Conform procesului verbal de recunoaștere după planșa fotografică, efectuată în prezența martorului asistent B. C., s-a reținut că partea vătămată D. V. l-a recunoscut pe cel care în data de 04.06.2013, împreună cu inculpata Ș. F. G. i-au sustras din poșeta aflată în sală de clasă a grădiniței cu program prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T. suma de 800 lei, în persoana învinuitului B. D..

Conform procesului verbal de recunoaștere după planșa fotografică, efectuată în prezența martorului asistent Moisi I., s-a reținut că inculpata Ș. F. G. l-a recunoscut pe cel care în data de 04.06.2013 împreună cu aceasta au sustras dintr-o sală de clasă a grădiniței cu program prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T. din poșeta părții vătămate D. V. suma de 800 lei, în persoana inculpatului B. D..

Prima instanță a constatat căaudiați în faza de judecată, martori asistenți B. C. (fila 147) și Moisi I. (fila 158) au confirmat participarea lor la recunoașterea după planșa foto a inculpaților și la audierea acestora în fața organelor de poliție.

Cu privire la fapta inculpatului B. D. care, în data de 04.06.2013, împreună cu inculpata minoră Ș. F. G. a intrat în Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., de unde dintr-o sală de clasă, dintr-o poșetă aparținând părții vătămate D. V. a sustras suma de 800 lei., prima instanță a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a Cp. cu aplic. art. 75 al.1 lit. c CP.

Din punct de vedere al laturii obiective, s-a constatat că elementul material al infracțiunii de furt a constat în acțiunea de luare a banilor, din poșeta părții vătămate, fără consimțământul acesteia, acțiunea de luare săvârșindu-se într-un loc public, astfel cum este definit de art. 152 CP, iar urmarea imediată a constat din deposedarea părții vătămate de suma de 800 de lei, luată de inculpat fără consimțământul acesteia. De asemenea s-a reținut că între elementul material și urmarea imediată există legătură de cauzalitate, scoaterea banilor din sfera de stăpânire a părții vătămate fiind consecința directă a activităților de sustragere săvârșite de inculpat.

Din punct de vedere al laturii subiective, prima instanță a reținut că fapta inculpatului B. D. a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) CP, inculpatul prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptelor. La configurarea laturii subiective a infracțiunii de furt s-a realizat și cerința ca intenția inculpatului să fie calificată, prin aceea că sustragerea a avut ca scop însușirea, pe nedrept, a banilor aparținând părții vătămate.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 52 CP, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. 1 CP, anume dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixare în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, având o . condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, toate în stare de minoritate, neatrăgând, în consecință starea de recidivă. S-a constatat că infracțiunea pentru care este judecat în cauza de față a fost săvârșită împreună cu un minor, fapt care atrage reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. c) CP. Având în vedere faptul că judecarea inculpatului se face potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ CPP, limitele de pedeapsă avute în vedere la individualizare pentru infracțiunea de furt calificat vor fi închisoarea de la 2 ani la 10 ani. Față de faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta având executate pedepse cu închisoarea în regim de detenție fără ca prin aceasta să se ajungă la reeducarea lui, prima instanță a considerat că se impune executarea pedepsei ce urmează a fi aplicată în regim de detenție, instanța neavând convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei.

Față de solicitarea avocatului inculpatului de aplicare a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ca o consecință a reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, prima instanță a reținut că, față de conflictele anterioare avute cu legea penală nu se poate vorbi despre o conduită bună a inculpatului anterior săvârșirii prezentei infracțiuni, iar recunoașterea acestuia făcută în faza de judecată a antrenat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ CPP, neputându-se valorifica de două ori această recunoaștere și prin reținerea ca circumstanță atenuantă a acesteia. În consecință, nu au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.

Prin urmare, Judecătoria Timișoara l-a condamnat pe inculpatul B. D., judecat în stare de arest, la pedeapsa de: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu executare în regim de detenție și i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP, cu privire la acest aspect, reținând că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, s-a apreciat că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I CP.

S-a mai reținut că prin decizia nr. LXXIV/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din CP referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din CP. În acest sens, instanța de fond a reținut că nu este aplicabil art.64 lit. c) CP, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 88 alin. 1 CP, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii 12.06.2013 și a arestului preventiv din data de 27.06.2013 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. 1 CPP, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Cu privire la fapta inculpatei minore Ș. F. G. care, în data de 04.06.2013, împreună cu inculpatul B. D., a intrat în Grădinița cu Program Prelungit Troița, situată în Timișoara, ., nr.8, jud. T., de unde dintr-o sală de clasă, dintr-o poșetă aparținând părții vătămate D. V., inc. B. D. a sustras suma de 800 lei, timp în care inculpata Ș. F. G. a asigurat paza ușii de acces pentru ca să nu vină partea vătămată, prima instanță a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208-209 al.1 lit.a CP cu aplic. art. 99 și urm. CP.

Din punct de vedere al laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii de complicitate la furt a constat în acțiunea de asigurare a pazei în timp ce inculpatul B. D. a executat acțiunea de luare a banilor, din poșeta părții vătămate, fără consimțământul acesteia, acțiunea de luare săvârșindu-se într-un loc public, astfel cum este definit de art. 152 CP, iar urmarea imediată a constat din deposedarea părții vătămate de suma de 800 de lei, bani luați de inculpatul B. D. fără consimțământul acesteia. Între elementul material și urmarea imediată există legătură de cauzalitate, scoaterea banilor din sfera de stăpânire a părții vătămate fiind consecința directă a activităților de sustragere săvârșite de inculpat.

Din punct de vedere al laturii subiective, prima instanță a reținut că fapta inculpatei a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) CP, inculpata prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 CP, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. 1 CP, anume dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixare în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei s-a reținut că aceasta se află la primul conflict cu legea penală. Instanța va ține cont și de datele privitoare la inculpată cuprinse în referatul de evaluare nr. 111/22.08.2013 (filele 90-92) conform cu care inculpata, a avut o conduită normală, ascultând de mamă, până la vârsta de 14 ani, când, a plecat de acasă în compania unui bărbat. Au urmat mai multe episoade de plecare-revenire de acasă. După stabilirea în Timișoara inculpata a părut a fi serioasă, a mers la serviciu și se ocupa de copii, însă, după ce l-a cunoscut pe B. D. comportamentul inculpatei s-a schimbat din nou. Inculpata este mama a doi copii rezultați din relații de concubinaj.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere, cu prioritate, dispozițiile art. 100 alin. 1 CP. Având în vedere că raportat la persoana inculpatei, majoră în momentul judecării cauzei, nu mai pot fi aplicate măsuri educative instanța a aplicat acesteia o pedeapsă, limitele de pedeapsă avute în vedere la individualizare, raportat la dispozițiile art. 109 alin. 1 CP și art. 27 CP, fiind închisoarea de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 5 luni.

Față de solicitarea avocatului inculpatei de aplicare a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ca o consecință a reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare, prima instanță a reținut că, față de datele cuprinse în referatul de evaluare redactat de S. de Probațiune de pe lângă T. T. nu se poate vorbi despre o conduită bună a inculpatei anterior săvârșirii prezentei infracțiuni. De asemenea, s-a constatat că, exceptând prezentarea la primul termen de judecată, inculpata nu s-a prezentat în fața instanței. Față de acestea, precum și față de faptul că din cercetarea judecătorească nu au reieșit alte împrejurări pe care să le poată reține ca circumstanțe atenuante, nu au fost reținute circumstanțe atenuante față de inculpată și prin urmare, a fost condamnată inculpata Ș. F. G., la pedeapsa de: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP.

Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, s-a apreciat că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I CP.

S-a reținut că prin decizia nr. LXXIV/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din CP referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din CP, în acest sens, reținându-se că nu este aplicabil art.64 lit. c) CP, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 88 alin. 1 CP, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii 04.06.2013.

Instanța de fond a constatat că pentru inculpata Ș. F. G. sunt intrunite condițiile cerute de dispozițiile art. 81 alin. 1 CP, anume: pedeapsa aplicată de 1 an și 6 luni este mai mică decât limita de cel mult trei ani prevăzută de textul de lege, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, apreciindu-se față de circumstanțele personale ale inculpatei, cu precădere la faptul că are doi copii minori, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia și în consecință, temeiul art. 81 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 CP, iar în temeiul art. 71 alin. 5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul art. 88 alin. 1 CP, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 04.06.2013.

Pe latura civilă a cauzei, prima instanță a luat act de faptul că partea vătămată D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 2888/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. D..

Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului și apărătorului acestuia sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, solicitându-se reducerea pedepsei și altă modalitate de executare decât cea în regim de detenței.

Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma motivelor de recurs invocate de acesta și din oficiu, conform art. 385⁹ alin. 3 C.p.p., instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația inculpatului care a recunoscut comiterea faptei aplicându-se dispozițiile art. 320¹ C.p.p.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.p. și art. 320¹ C.p.p..

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de tentativă la furt aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului recurent este justificată pentru atingerea acestor deziderate, neputându-se dispune reducerea ei în condițiile în care din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă perseverența infracțională deosebită; împrejurarea că nu este vorba de o conduită izolată, ci una cu caracter de mod de viață și nici executarea unei pedepse în stare de deținere, nici beneficierea de clemența organelor judiciare nu au condus la reeducarea sa. Astfel din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a mai fost condamnat anterior la mai multe pedepse pentru infracțiuni de furt, că a executat în regim de deținere pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 489/04.02.2011 a Judecătoriei Timișoara din care a fost liberat condiționat în data de 18.04.2012 cu un rest de pedeapsă de 231 zile și cu toate acestea în 04.06.2013 comite o faptă de aceeași natură, ceea ce demonstrează că măsurile dispuse de autoritățile judiciare nu au condus la reeducarea inculpatului și nicio altă formă de executare a pedepsei, în afară de cea în regim de deținere nu oferă garanții că poate fi reintegrat social.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. Danile împotriva sentinței penale nr. 2888/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

În temeiul art. 350 C.p.p. va menține în continuare starea de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la luarea acestei măsuri s-au definitivat prin prezenta decizie.

În temeiul art. 88 C.p. va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 24.10.2013 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, având în vedere că se reține culpa procesuală în declararea unei căi de atac nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 2858 din 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

În temeiul art. 385¹⁷ al. 2 C.pr.pen. rap. la art. 383 al. 1¹ C.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 385¹⁷ al. 4 C.pr.pen. rap. la art. 383 al. 2 C.pr.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatului din 24.10.2013 la zi.

În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. ANI BOGDANCODRINA I. M. A. N.

Grefier,

C. U.

Red.-L.B.-20.12.2013

Tehnored- .C.U.-.23.12.2013

Prima inst.jud.N. C. – Judecătoria Timișoara

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea...		Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 21/2014. Curtea de... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA