Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-01-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 95/R
Ședința publică din 27 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror L. D..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul F. T. L. și . împotriva sentinței penale nr. 3011/07.11.2013 pronunțată de J. Timișoara, în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu M. L., cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta ., reprezentată de avocat ales A. P., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea civilă intimată K. J. A. M., reprezentată de avocat ales R. V., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentei . solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând cp prin restituirea în natură a bijuteriilor i-a fost încălcat dreptul de proprietate, deoarece ea a achitat contravaloarea bunurilor ce i-au fost încredințate ca și garanție, devenind proprietar de bună credință, în conformitate cu prevederile art.938 C.Civ.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptei, să se dispună reducerea pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere a acestei.
Apărătorul ale al părții civile intimate, av. R. V. pune concluzii de respingere a ambelor recursuri și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse cu suspendare, arătând că are doi copii minori în întreținere.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr. 6446/P/2013 din 06.06.2013, inculpatul F. T. L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 si alin. 2 lit c C.p.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în data de 13.05.2013, în jurul orei 14.30, inculpatul a deposedat prin violență partea civilă KataiJia A. M. de mai multe bijuterii de aur și o sumă de bani.
Astfel, la data și la ora mai sus menționată inculpatul, în timp ce se deplasa pe același drum cu partea vătămată KataiJia A. M., respectiv Drumul Comunal 215, dinspre loc. Cărpiniș înspre loc. Checea, jud. T., a lovit-o cu pumnii și a împins-o pe partea vătămată, care a căzut în șanț, după care a strâns-o de gât, a lovit-o cu pumnii în zona feței și a deposedat-o de bijuteriile de aur pe care le avea asupra sa (două inele și o verighetă, de pe mâinile părții vătămate și un lănțișor cu o cruce din geanta acesteia), precum și de suma de 260 lei, prejudiciul material cauzat fiind de aproximativ 3000 lei.
Inculpatul i-a condus pe lucrătorii de poliție la casa de amanet ., cu sediul situat pe . din Timișoara, de unde a fost ridicată recipisa nr. 762, depusă în copie la dosarul cauzei, din care reiese că, în data de 14.05.2013, între casa de amanet și inculpat s-a încheiat un contract de amanet, prin care acesta a primit suma de 985 lei, lăsând garanție: un lanț, o verighetă, două inele și o cruce de aur.
Partea vătămată KataiJia A. M. a arătat că se constituie parte civilă pe de o parte cu suma de 3000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, ce nu au fost recuperate, și cu suma de 2000 lei, reprezentând prejudiciul moral suferit în urma comiterii faptei.
La termenul de judecată din data de 02.10.2013 partea civilă K. J. A. M. a precizat că solicită restituirea bijuteriilor sustrase de inculpat și a fost introdusă în cauză S.C. A. D. S.R.L., în calitate de posesor de bună credință al bijuteriilor (f. 29).
La termenul de judecată din 18.10.2013 partea civilă K. J. A. M. a precizat că își menține declarația data la termenul din 02.10.2013 privind restituirea în natură a bijuteriilor, însă mai arată că solicită și restituirea sumelor de 260 lei și aproximativ 10 euro în monede sustrase de inculpat, a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli medicale și 2000 lei reprezentând daune morale (f. 40).
Audiat fiind la termenul de judecată din 09.07.2013, inculpatul a învederat instanței că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 al. 7 C.p.p., respectiv a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea reținută prin rechizitoriu și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală (f. 24).
Prin sentința penală nr. 3011 din 07.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 211, al.1, al.2, lit. c C.pen., cu aplicarea 3201 alin. 7 C.pr.pen, a fost condamnat inculpatul F. T. L., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, conform prevederilor art. 57 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 357 alin. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive din data de 16.05.2013 la zi.
În temeiul art. 44 C.pr.pen., art.14 al. 3 lit.aC.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen., coroborat cu art. 937 și art. 1357 C.civ. din 2009, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă KataiJia A. M. și a fost obligat posesorul de bună credință S.C. A. D. S.R.L., înmatriculată la O.R.C. T. sub nr. J/_, C.U.I. RO_, la restituirea în natură către partea civilă a bijuteriilor preluate de la inculpat (lanț, verighetă, două inele, cruce), astfel cum sunt menționate în Recipisa nr. 14.05.2013 emisă de S.C. A. D. S.R.L..
În temeiul art.14 al. 3 lit.b C.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen., coroborat cu art.1357 din 2009, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă KataiJia A. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, reprezentând sumele de bani sustrase de inculpat și costul cheltuielilor medicale, precum și suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 985 lei, reprezentând suma obținută în urma amanetării bijuteriilor sustrase către posesorul de bună credință S.C. A. D. S.R.L..
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință penală, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași stare de fapt expusă în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului, care în data de 13.05.2013, în jurul orelor 14:30, într-un loc public și prin violență, a deposedat partea civilă de mai multe bijuterii de aur și o sumă de bani prin întrebuințarea de violențe asupra acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cp.
La individualizarea judiciara a pedepsei instanța a avut în vedere conținutul concret al faptei comise, respectiv tâlhăria săvârșită asupra unei persoane de sex feminin, căreia i-a produs și vătămări corporale inclusiv la nivelul feței, dar și persoana inculpatului, care are antecedente penale și a recunoscut fapta săvârșită.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, precizând că solicită restituirea în natură a bijuteriilor, restituirea sumelor de 260 lei și aproximativ 10 euro în monede sustrase de inculpat, a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli medicale, precum și a sumei de 2000 lei, reprezentând daune morale (f. 39, 40).
Instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile declictuale, existând o faptă ilicită constând într-o infracțiune, respectiv infracțiunea de tâlhărie în formă calificată mai sus arătată, infracțiunea producând părții civile un prejudiciu material sau moral, există o legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, fiind dovedită și vinovăția inculpatului, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește solicitarea de restituire în natură a bijuteriilor sustrase instanța a reținut că acestea nu se mai află la inculpat, fiind amanetate la casa de amanet S.C. A. D. S.R.L. contra sumei de 985 lei, conform Recipisei nr. 762/14.05.2013 (f. 67 dup), din care reiese că pentru suma obținută inculpatul a lăsat garanție un lanț, o verighetă, două inele cu piatră și o cruce cu piatră, toate confecționate din aur. Instanța a reținut că aceste bijuterii corespund cu descrierile realizate de partea civilă cu privire la bunurile sustrase, precum și faptul că prezentându-i-se planșele foto realizate de organele de poliție în data de 21.05.2013 la casa de amanet S.C. A. D. S.R.L. (f.52-55 dup) inculpatul a declarat (f. 24) că recunoaște aceste bijuterii ca fiind cele sustrase părții civile, menționând că le-a predat unei case de amanet din Timișoara.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 937 alin. 1 C. civ. din 2009 persoana care, cu bună-credință, încheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 937 alin. 2 C. civ. din 2009, ca o excepție de la regula mai sus menționată, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de bună-credință, dacă acțiunea este intentată, sub sancțiunea decăderii, în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a bunului.
Instanța a constatat că partea civilă a revendicat de la posesorul de bună credință S.C. A. D. S.R.L. bijuteriile sustrase de inculpat în termenul de 3 ani prevăzut de lege, motiv pentru care în temeiul art. 44 C.pr.pen., art.14 al. 3 lit.aC.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen., coroborat cu art. 937 și art. 1357 C.civ. din 2009, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat posesorul de bună credință S.C. A. D. S.R.L., înmatriculată la O.R.C. T. sub nr. J/_, C.U.I. RO_, la restituirea în natură către partea civilă a bijuteriilor preluate de la inculpat (lanț, verighetă, două inele, cruce), astfel cum sunt menționate în Recipisa nr. 14.05.2013 emisă de S.C. A. D. S.R.L.
Instanța a constatat și faptul că bijuteriile furate de inculpat nu au fost dobândite de S.C. A. D. S.R.L. dintr-un loc ori de la o persoană care vinde în mod obișnuit bunuri de același fel, și nici nu au fost adjudecate la o licitație publică, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 937 alin. 3 C. civ. din 2009, care prevăd că dacă acțiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani, posesorul de bună-credință poate reține bunul până la indemnizarea sa integrală pentru prețul plătit vânzătorului, astfel că în cauză nu se poate dispune ca S.C. A. D. S.R.L. să rețină bijuteriile până la indemnizarea sa integrală pentru prețul plătit inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea de restituire a sumelor de 260 lei și aproximativ 10 euro în monede sustrase de inculpat, precum și a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli medicale, instanța a reținut că înculpatul a recunoscut sustragerea sumei de 260 lei, precum și faptul că vătămările corporale suferite de partea civilă reies din raportul de constatare medico-legal nr. 1105/15.05.2013 emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, din planșele foto (f.56-58), precum și din înscrisurile medicale (f. 48-54). Ca urmarea a acestor vătămări corporale partea civilă a efectuat cheltuieli cu privire la medicamente, transport și analize medicale.
Din raportul de constatare medico-legal nr. 1105/15.05.2013 emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara reiese că partea civilă a suferit leziuni care pot avea vechimea din data de 13.05.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure, necesitând 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații. Vătămările corporale suferite de partea civilă reies și din planșele foto (f.56-58), precum și din înscrisurile medicale (f. 48-54). Față de aceste înscrisuri, coroborate cu o prezumție simplă cu privire la costul medicamentelor, transportului și al investigațiilor medicale, instanța a admis în parte acțiunea civilă sub aspectul daunelor materiale și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, instanța a reținut că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează în mod direct, ci se stabilesc de instanța de judecată printr-o evaluare efectuată în temeiul unor prezumții judiciare simple. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă, precum și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părții civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față pentru suferințele prilejuite în momentul lovirii părții civile de către inculpat și pe timpul celor 7 de zile îngrijiri medicale.
În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercursiunile de ordin moral asupra părții civile sunt confirmate probele administrate în cauză, reținându-se că partea civilă a suferit ca urmare a loviturilor inculpatului în zona feței numeroase leziuni (excoriații liniare, echimoze, tumefieri, plăgi la nivelul frunții, ochilor, buzelor, nasului), precum și leziuni la nivelul mâinilor. De asemenea, pentru însănătoșire au fost necesare numeroase deplasări la cabinete medicale, iar suferințele părții civile au fost nu doar suferințe fizice, ci și suferințe morale, având în vedere violențele exercitate de inculpat și faptul că până la vindecarea leziunilor de la nivelul feței partea civilă a avut o imagine care nu îi permitea să iasă în societate fără a se simți stânjenită.
Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, pentru că deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, acordarea daunelor morale poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate. Această satisfacție sau ușurare nu este neapărat un efect al cuantumului sumei acordate, deși nici acest aspect nu este de neglijat, cât mai ales un efect al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată părții civile.
Astfel, instanța a apreciat ca reprezentând o despăgubire rezonabilă suma de 2000 lei pentru partea civilă, motiv pentru care a admis în totalitate cererea părții civile în ceea ce privește daunele morale.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat recurs inculpatul F. T. L. și . Timișoara.
Inculpatul nu a motivat recursul, fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu care prin concluziile formulate a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și micșorarea pedepsei.
. Timișoara a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, motivând că prin restituirea în natură a bijuteriilor i-a fost încălcat dreptul de proprietate, deoarece ea a achitat contravaloarea bunurilor ce i-au fost încredințate ca și garanție, devenind proprietar de bună credință, în conformitate cu prevederile art.938 C.Civ.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.3856, al.3 Cpp, se constată că sentința recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Referitor la critica inculpatului se constată că instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepsei, a ținut seama de toate criteriile generale prev. de art.72 Cp, având în vedere pericolul social al infracțiunii, circumstanțele și împrejurările în care a fost comisă fapta.
Inculpatul a recunoscut infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord să fie judecat în procedura simplificată prev. de art.3201 Cpp, astfel că, având în vedere și lipsa antecedentelor penale, a fost aplicată pedeapsa minimă prevăzute de lege.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise de inculpat, în mod întemeiat instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 Cp, apreciind că pedeapsa aplicată de 3 ani și 3 luni închisoare cu detenție răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzute de art.52 Cod penal.
În ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei și în special critica . Timișoara, Curtea apreciază că instanța de fond a procedat în mod legal la restituirea de către . Timișoara a bijuteriilor sustrase de către inculpat, către partea civilă.
Din starea de fapt expusă în rechizitoriu și reținută de instanța de fapt se reține că inculpatul, după ce a deposedat prin violență partea vătămată de bijuteriile pe care le avea asupra sa, le-a amanetat la casa de amanet . Timișoara contra sumei de 985 de lei.
Chiar dacă petenta este posesoare de bună credință a bunurilor amanetate, în cauză, sunt incidente prevederile art.937 al.2 C.Civ. care permite persoanei păgubite, dacă bunul este pierdut sau furat, să-l revendice de la posesorul de bună credință în termen de 3 ani, sub sancțiunea decăderii, de la data de la care a pierdut stăpânirea materială a bunului.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, recursurile inculpatului și petentei . Timișoara sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art.38515, pct.1 lit. b Cpp
În baza art.38517, al.4 rap. la art.383 al.2 Cpp se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F. T. L. durata arestării din data de 16.05.2013 la zi și se va menține starea de arest.
Văzând și prevederile art. 192 al.2,4 Cpp, art.193 al.ultim Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul F. T. L. și . împotriva sentinței penale nr. 3011/07.11.2013 pronunțată de J. Timișoara, secția penală, în dosarul_ .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F. T. L. prevenția începând cu data de 16.05.2013 la zi și menține starea de arest.
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p., obligă inculpatul - recurent să plătească suma de 350 lei, iar . să plătească suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. ultim C.p.p. obligă . să plătească părții civile K. J. A. M. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroul T., onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. F. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C/01.02.14
Tehnored. C.I./12.02.14
PI. – L. M. T. – Jud. Timișoara
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 124/2014.... | Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 24/2014.... → |
|---|
