Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 24/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.24/A

Ședința publică din data de 29.01.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: V. S.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă T. A. și inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 382 din 22.10.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant M. G. în stare de arest, asistat de avocat ales Kocsis J. I. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind părțile responsabile civilmente . SRL A., . SRL A., părțile civile intimate Administrația Finanțelor P. A., Agenția Națională de A. Fiscală București, lichidatorul .>

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se constată depuse la dosar prin registratură concluzii scrise privind E. A..

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Procurorul sintetizează oral motivele de apel formulate în scris, criticând sentința penală pentru nelegalitate în ce privește omisiunea instanței de a aplica inculpatului pedepsele complementare și accesorii în conformitate cu dispozițiile art. 65, 71 și 64 Cod penal. Apreciază că față de natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat - evaziune fiscală și spălare de bani, cât și faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în calitate de administrator al unor societăți comerciale, se impune aplicarea atât ca pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare să se dispună pe lângă pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și aplicarea pedepselor complementare și accesorii corect individualizate.

Apărătorul ales al inculpatului critică sentința penală atât în ce privește latura penală cât și civilă. Susține că sporul de pedeapsă aplicat inculpatului de prima instanță nu se justifică. În ce privește latura civilă a cauzei solicită casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece cele două societăți au fost obligate la restituirea TVA-ului, însă acest TVA era accesoriu a unor contracte de vânzare cumpărare, și era obligatoriu anularea operațiunilor deci instanța trebuia să se pronunțe și asupra contractului de vânzare - cumpărare. Cu privire la apelul declarat de procuror, pune concluzii de respingere ca nefondat.

Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat. În latură penală apreciază că sporul aplicat inculpatului este corect iar în latură civilă arată că instanța în mod corect a soluționat latura civilă, acele contracte erau fictive.

Inculpatul apelant luând cuvântul arată că a depus acte în circumstanțiere în sensul că nu are datorii la bănci. Apreciază că pedeapsa aplicată nu se justifică, există sechestru pe bunuri și prejudiciul poate fi recuperat în totalitate. Solicită admiterea apelului în sensul să nu i se mai aplice sporul.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 22.10.2013, pronunțată în dosar nr._ T. A. în baza art. de art. 8 al.1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul M. G., la o pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rambursări nelegale.

În baza art. 29 al.1 lit. a din Legea nr.656/2002, republicată cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.352/F/18.05.2007 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 224/21.10.2010 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 1153/13.04.2012 a ICCJ, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Ialomița în pedepsele componente:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru art. 215 alin.1,2, 3, 5 Cod penal cu art. 41 alin.2 Cod penal, cu referire la art. 19 din OUG 43/2002, cu aplicarea art. 71-64 lit. a, teza finală Cod penal;

- 3 (trei) ani închisoare pentru art. 323 alin.1,2 Cod penal cu referire la art. 19 din OUG 43/2002;

- 6 (șase) ani închisoare pentru art. 215 alin.1,2,4 Cod penal cu referire la art.19 din OUG 43/2002;

- 5 (cinici) ani închisoare pentru art. 29 alin.1 lit. a din Legea 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea 78/2002;

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor conform art. 71-64 lit. a teza finală pe o durată de 4 ani.

În baza art. 35 alin.1, 36 alin.1, 34 lit. b Cod penal a contopit toate pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost mai sus individualizate în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, rezultând de executat de către inculpat o pedeapsă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, conform art.71-64 lit. a, teza finală.

În baza art. 36 alin.3 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei rezultante aplicate mai sus inculpatului, durata executată pe perioada 17.02._04; și din data de 18.04.2012 la zi.

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în ceea ce-l privește pe inculpatul M. G. în conformitate cu dispozițiile de mai sus, concomitent cu anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 429/17.04.2012 a Tribunalului Ialomița.

În baza art. 14,346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor P. A. cu sediul în A., . jud. A., în nume propriu și în reprezentarea Direcției Regionale a Finanțelor P. Timișoara și a Agenției Naționale de A. Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român și a obligat inculpatul să plătească acesteia în solidar cu părțile responsabile civilmente, . SRL A. și . SRL A., prin lichidator judiciar E. (fost Euroconsult SPRL) I. suma de 912.661 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate cu majorări dobânzi și penalități conform OG nr.92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, până la momentul plății efective a prejudiciului.

A instituit sechestrul asigurator și poprirea asiguratorie asupra bunurilor și conturilor aparținând inculpatului M. G..

În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1400 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul din 14 august 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M. G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 al.1 din Legea nr.241/2005 și art. 29 al.1 lit.a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Astfel, din cercetările efectuate a rezultat următoarea stare de fapt:

În datele de 01.07.2010 și 02.08.2010, învinuitul M. G. a încheiat cu S.C. Big Agro Șimand S.R.L. două contracte de vânzare-cumpărare, potrivit cărora acesta, în calitate de persoană fizică, a vândut mai multe clădiri acestei societăți, care, la data respectivă avea ca asociat și administrator pe învinuita M. V., însă împuternicit să administreze societatea, din data de 28.06.2010, era învinuitul M. G. (procură pentru administrarea S.C. Big Agro Șimand S.R.L. cu data de 28.06.2010 - Vol. I, fila 90).

Conform contractelor încheiate rezultă că imobilele vândute sunt amplasate pe trei terenuri proprietate a numiților Birtolon A. L. A., Birtolon A. Ș. și Bornioli E., înscrise în C.F._, C.F._ și C.F. 8257, toate din A.. Clădirile amplasate pe terenurile înscrise în C.F._ și C.F._ au făcut obiectul contractului încheiat în 02.08.2010 (vol. IV fila 1), având o valoare de 1.900.000 lei, iar clădirile amplasate pe terenul înscris în CF 8257 au făcut obiectul contractului datat cu 01.07.2010 (vol. IV fila 11), având o valoare de 1.800.000 lei.

La data de 31.08.2010, au fost încheiate alte două contracte, conform cărora, S.C. Big Agro Șimand S.R.L. a revândut aceleași clădiri către alte două societăți comerciale, respectiv către S.C. E. R. I. S.R.L. și S.C. B. R. S.R.L. Astfel, clădirile situate pe terenurile înscrise în CF_ și în CF_ au fost vândute către S.C. E. R. I. S.R.L., conform contractului nr. 1/31.08.2010 (vol. IV fila 4) în valoare de 2.000.000 lei plus TVA, iar clădirile situate pe terenul înscris în CF 8257 au fost vândute către S.C. B. R. S.R.L., conform contractului nr. 60/31.08.2010 (vol. IV fila 14) în valoare de 1.900.000 lei plus TVA, fiind emise in acest sens două facturi de vânzare de către S.C. Big Agro Șimand S.R.L. către cele două societăți comerciale, respectiv factura nr. 49/31.08.2010 (vol. IV fila 8) și factura nr. 50/31.08.2010 (vol. IV fila 50), care au și fost înregistrate în contabilitatea celor trei societăți. Ca urmare a cercetărilor efectuate, s-a constatat că datorită înregistrării acestor facturi, S.C. E. R. I. S.R.L. și S.C. B. R. S.R.L. au înregistrat la finalul trimestrului III 2010 solduri negative de TVA în valoare de 477.674 lei, respectiv 477.427 lei, care au fost solicitate ca rambursări de TVA prin deconturile nr._/06.10.2010 (vol. II, filele 49-50),respectiv_/06.10.2010 (vol. III, filele 71-72). Ca urmare a acestor solicitări, au avut loc două inspecții fiscale la cele două societăți, încheindu-se raportul de inspecție fiscală nr. F-AR-184/23.11.2010 la S.C. E. R. I. S.R.L. (vol. II, filele 15-22) și raportul de inspecție fiscală nr. F-AR-196/26.11.2010 la S.C. B. R. S.R.L. (vol. III filele 9-17). Din aceste sume s-a aprobat la rambursare suma de 477.482 lei pentru S.C. E. R. I. S.R.L., respectiv suma de 456.606 lei pentru S.C. B. R. S.R.L.

Aceste operațiuni nu reflectă însă realitatea, iar soldul negativ al TVA a fost stabilit cu rea-credință, în scopul obținerii celor două rambursări. Reaua-credință rezultă din faptul că după solicitarea rambursărilor, însă înainte de aprobarea lor, contractele în baza cărora au fost emise facturile și s-a dedus TVA solicitată la rambursare s-au reziliat, fără ca facturile să se storneze și ele și fără ca TVA deductibilă să fie corectată.

De menționat că societățile cumpărătoare îi aveau, la vremea respectivă, ca administratori pe învinuiții B. I. S. (istoric ORC, vol. II filele 3-10), respectiv D. A. (istoric ORC, vol. III, filele 3-8), însă învinuitul M. G., deși nu a fost înregistrat la Registrul Comerțului ca asociat sau administrator al nici uneia din cele trei societăți comerciale implicate în aceste tranzacții, a fost persoana care a controlat și administrat în fapt toate aceste trei societăți, la data obținerii efective a rambursărilor având și împuterniciri din partea administratorilor de drept de a reprezenta cele două societăți (procură pentru administrarea S.C. E. R. I. S.R.L cu data de 01.11.2010 - vol. II, fila 2, procură pentru administrarea S.C. B. R. S.R.L. cu data de 29.10.2012 - vol. III, fila 2). Acest aspect este recunoscut si de către inculpat in declarația data în fața organului de urmărire penală, în care arată că a condus personal întregul grup de societăți printre care si cele trei din cauză.

Se arată că același aspect este relevat si de către învinuiții D. A. si B. I. S. in declarațiile date cu ocazia audierii din data de 30.07.2013, care arată că întreaga activitate în societățile anterior menționate era organizată de către învinuitul M. G..

Din probele administrare în cauză rezultă că tranzacțiile în baza cărora s-au emis facturile ce au generat soldul negativ de TVA nu sunt reale, scopul acestora fiind doar acela de a crea aparența unor tranzacții reale pe timpul controalelor efectuate în vederea aprobării rambursărilor de TVA. Acest lucru rezultă din modul în care s-au efectuat mențiunile existente în colile C.F. pe care sunt amplasate imobilele.

In acest sens, din colile C.F. și din înscrisurile ridicate de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A. rezultă că s-a cerut notarea în C.F. a tranzacțiilor vizând imobilele în cauză, în C.F._, cererea de notare a vânzării clădirilor situate pe acest teren fiind respinsă, fiind notată respingerea la poziția B12 din C.F. (vol. IV, filele 66-67), iar în celelalte două coli vânzările fiind însă notate (în C.F._ la poziția B6 – vol. IV, filele 55-56, iar în C.F. 8257 la poziția 25 – vol. IV, fila 27).

Se arată că cererile pentru notarea tranzacțiilor au fost depuse la data de 06.10.2010, dată care coincide cu data depunerii deconturilor prin care s-au solicitat rambursările de TVA.

Ulterior, respectiv în data de 25.10.2010, contractul nr. 1/31.08.2010 cu S.C. E. R. I. S.R.L. a fost reziliat în baza actului de rezoluțiune nr. 16/25.10.2010 (vol. IV, fila 6), iar contractul nr. 60/31.08.2010 cu S.C. B. R. S.R.L. a fost de asemenea reziliat, în baza actului de rezoluțiune nr. 68/25.10.2010 (vol. IV, fila 18). Deși în primul act de rezoluțiune se menționează că se reziliază contractul nr. 90/01.09.2010, iar în al doilea contractul nr. 89/31.08.2010, în fapt este vorba despre contractele nr. 1/31.08.2010 și 60/31.08.2010. Acest lucru rezultă din coala C.F. 5748, unde la poziția B 12 se notează respingerea cererii de notare a tranzacției dintre Big Agro Șimand și E. R. Investment S.R.L., fiind consemnat că s-a depus contractul nr. 1/31.08.2010 care însă a fost investit cu dată certă de av. Tocoi O. primind nr. 90/01.09.2010. În mod similar, contractul nr. 60/31.08.2010, fiind investit cu dată certă, a primit nr. 89/31.08.2010, iar în actele de rezoluțiune apare numărul de investire cu dată certă.

Deși contractele în baza cărora s-au emis facturile fiscale 49 și 50 din 31.08.2010 au fost reziliate la data de 25.10.2011, aceste facturi nu au fost stornate, așa cum de altfel era și normal, ceea ce arată că scopul emiterii lor și scopul in care au fost încheiate toate actele in acest sens fiind doar acela de a crea în mod artificial solduri negative de TVA în contabilitățile S.C. E. R. Investment S.R.L. și S.C. B. R. S.R.L., bani care mai apoi să fie obținuți de la bugetul statului cu titlul de rambursare de TVA. Acest lucru dovedește reaua-credință în cauză pentru că, în situația în care s-ar fi stornat facturile ar fi trebuit să se corecteze TVA deductibilă din deconturile de TVA, iar societățile nu ar mai fi avut TVA de recuperat. Se manționează că data de 25.10.2010 era data limită până la care se puteau depune deconturile de TVA aferente trimestrului III în cazul celor două societăți comerciale, iar dacă s-ar fi acționat cu bună credință, ar fi trebuit ca până în data de 25.10.2010 să se storneze cele două facturi și să se depună un decont prin care să se corecteze TVA dedusă și soldul final al TVA, întrucât se solicitase rambursarea de la buget a unor sume reprezentând TVA, care provenea aproape în totalitate din operațiunile mai sus menționate, pentru care s-au emis cele două facturi.

A doua zi însă, după rezilierea celor două contracte, respectiv în data de 26.10.2010, învinuiții M. G., B. I. S. și D. A., au încheiat alte două contracte conform cărora S.C. E. R. I. S.R.L. și S.C. B. R. I. S.R.L. au cumpărat aceleași clădiri, care au făcut și obiectul contractelor cu S.C. Big Agro Șimand S.R.L., de la învinuitul M. G., în calitate de persoană fizică. Contractul dintre M. G. și S.C. E. R. I. S.R.L. având nr. 17/26.10.2010 (Vol. IV, fila 9), iar cel dintre M. G. și S.C. B. R. I. S.R.L. având nr. 70/26.10.2010 (Vol. IV, fila 20), contracte care însă nu au fost înregistrate în contabilitatea celor doua societăți comerciale. Cu atât mai mult in această situație dacă s-ar fi acționat cu bună credință, facturile emise de S.C. Big Agro Șimand S.R.L., care aveau ca obiect vânzarea acelorași clădiri pe care ulterior le-a vândut învinuitul M. G. in calitate de persoană fizică, ar fi trebuit stornate, iar în locul lor ar fi trebuit înregistrate achizițiile de clădiri de la persoana fizică M. G.. Dacă s-ar fi procedat așa, nici S.C. E. R. I. S.R.L. și nici S.C. B. R. I. S.R.L. nu ar mai fi avut drept de a deduce și de a primi sumele care au fost aprobate la rambursare, deoarece ponderea cea mai mare a acestora o reprezintă, așa cum am arătat și anterior, tocmai TVA dedusă în baza facturilor emise de S.C. Big Agro Șimand S.R.L.

În acest sens însă au fost depuse la dosar două acte, conform cărora cele două acte de rezoluțiune în baza cărora au fost reziliate contractele inițiale de vânzare-cumpărare s-au revocat. Astfel, actul de rezoluțiune 16/25.10.2010 se revocă conform actului nr. 26/25.11.2010 (vol. IV, fila 7), iar actul de rezoluțiune nr. 68/25.10.2010 se revocă conform actului nr. 102/25.11.2010 (vol. IV, fila 18), motivându-se că vânzarea clădirilor nu ar fi fost totuși reziliată și că acesta ar fi motivul pentru care nu au fost stornate facturile.

Din verificările efectuate s-a constatat însă că, la data de 25.11.2010, data la care actele de reziliere s-ar fi revocat, rezilierile au fost depuse la OCPI A., ca documente valabile, solicitându-se de către învinuitul M. G., prin intermediul martorei H. L. C., care a îndeplinit toate formalitățile la cartea funciară, radierea notărilor efectuate în C.F. nr._ (copie cerere, vol. IV, filele 58-59) și C.F. nr. 8257 (copie cerere, vol. IV, filele 38, 39 și 40), cu privire la vânzarea clădirilor amplasate pe terenurile înscrise în acestea (decl. H. L., vol. V, fila 106, cereri în original, vol. IV, filele 71-72).

S-a mai constatat totodată că taxele la OCPI pentru efectuarea radierilor au fost plătite de S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L., societate administrată la vremea respectivă de învinuitul M. G. (facturi OCPI, vol. IV, filele 73-74).

Prin urmare rezultă că revocarea acelor rezilieri nu a fost reală, acele documente fiind depuse la dosar doar pentru a se ascunde faptul că operațiunile în baza cărora s-au solicitat rambursările de TVA nu au avut loc în realitate. Mai mult decât atât, actele de reziliere chiar au produs efecte juridice, acestea fiind admise, iar în baza lor au fost radiate din C.F._ (poz. B14 din C.F., vol. IV, fila 56) și C.F. 8257 (poz. 32 din CF, vol. IV, fila 28) notările cu privire la vânzările ce fac obiectul cauzei. În mod tardiv, ulterior, după depunerea sesizării penale de către Garda Financiară A., s-a solicitat din nou notarea în C.F._ a contractului de vânzare cumpărare dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. E. R. I. S.R.L., însă în celelalte două coli CF nu s-a mai făcut nicio notare.

Organele de inspecție fiscale, cu ocazia efectuării controlului pentru rambursare de TVA, au solicitat extrase C.F. pentru a verifica dacă vânzările au fost notate, acest aspect rezultând atât din declarațiile inspectorilor fiscali (vol. V, filele 90-92), cât și din faptul că extrasele C.F. se regăsesc în copii printre anexele la cele două rapoarte de inspecție fiscală (vol. II, fila 61-62, vol. III, fila 34), fiind depuse doar cele două extrase CF în care, la data efectuării controalelor, vânzările erau notate, respectiv extrasul C.F._, în care s-a notat contractul dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. E. R. I. S.R.L. (anexe la RIF - vol. II, filele 61-62) și extrasul C.F. 8257, în care s-a notat contractul dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. B. R. S.R.L. (anexe la RIF - vol. III, fila 34).

Extrasul C.F._, în care ar fi trebuit, de asemenea, notat contractul dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. E. R. I. S.R.L., nu a fost prezentat la control, pentru că în această coală C.F. a fost respinsă notarea vânzării tranzacției. La 25.11.2010 însă, la 2 zile de la aprobarea rambursării de TVA la S.C. E. R. I. S.R.L. și cu o zi înainte de aprobarea rambursării de TVA la S.C. B. R. S.R.L., vânzările au fost radiate din CF, la solicitarea învinuitului M. G., așa cum a fost expus mai sus. Toate aceste aspecte demonstrează intenția de a crea aparența unor tranzacții reale pe parcursul controlului, pentru a obține aprobarea cererilor de rambursare de TVA.

Astfel, după radierea din CF a contractelor încheiate cu S.C. Big Agro Șimand S.R.L., la aceeași dată și anume 26.11.2010, au fost notate în C.F. 8257, la poz. 33 și în C.F._, la poz. B 13, contractele de vânzare cumpărare încheiate de S.C. E. R. I. S.R.L. și S.C. B. R. I. S.R.L. cu învinuitul M. G. persoană fizică. Acest fapt constituie o dovadă în plus cu privire la reaua credință a operațiunilor efectuate, fiind o dovadă că tranzacțiile dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. E. R. I. S.R.L., respectiv S.C. B. R. I. S.R.L., nu sunt reale, intenționându-se doare crearea unei legalități aparente a acestor tranzacții până la data finalizării controalelor în vederea aprobării rambursărilor de TVA. Chiar și data efectuării tuturor acestor notări în CF corespunde cu data finalizării controalelor, respectiv 23.11.2010 la S.C. E. R. I. S.R.L. și 26.11.2010 la S.C. B. R. I. S.R.L.

După cum s-a mai menționat, în mod tardiv, după finalizarea controlului la S.C. Big Agro Șimand S.R.L. de Garda Financiară A., s-a notat din nou, în una din colile C.F., contractul de vânzare cumpărare dintre S.C. Big Agro Șimand S.R.L. și S.C. E. R. I. S.R.L., solicitându-se în același timp rezilierea notărilor cu privire la contractele de vânzare cumpărare încheiate de învinuitul M. G. cu cele două societăți (Cf 8257, poz. 34, vol. IV fila 28 și Cf_, poz. B15, vol. IV, fila 56).

Reaua-credință in speță mai rezultă și din faptul că, deși cele două facturi au fost înregistrate în contabilitatea firmei emitente, respectiv S.C. Big Agro Șimand S.R.L., TVA colectată înscrisă în acestea nu a fost achitată la bugetul statului. Astfel, pentru a evita plata TVA aferentă celor două facturi, a fost înregistrată în contabilitatea S.C. Big Agro Șimand S.R.L. o factură fictivă de achiziție, având nr. 26 și fiind datată cu data de 31.08.2010 (vol. I, fila 125), exact ca și facturile de vânzare ale clădirilor. Această factură are valoarea de 6.389.550 lei, din care TVA în sumă de 1.236.687,10 lei și reprezintă contravaloarea unor lucrări de renovare la clădirile care au făcut obiectul vânzărilor, lucrări nu s-au efectuat, iar factura a fost întocmită de martorul R. R., angajat al învinuitului M. G., (decl. martor, vol. V, fila 98), la solicitarea acestuia. Prin înregistrarea acestei facturi s-a diminuat TVA de plată a S.C. Big Agro Șimand S.R.L. cu această sumă, iar după efectuarea controlului de către Garda Financiară A. la S.C. Big Agro Șimand S.R.L., această factură a fost stornată prin factura storno nr. 31/10.12.2010 (vol. I, fila 126), stornare care însă a fost făcută tardiv, doar datorită controlului Gărzii Financiare, care a constatat că factura 26/31.08.2010 ar fi fost întocmită fictiv. Această împrejurare rezultă din faptul că stornarea s-a efectuat după finalizarea controlului, iar la data emiterii facturii de stornare, S.C. Azimut Cad Sistem S.R.L. se afla în dizolvare (vol. I, fila 108).

Față de cele menționate anterior s-a apreciat că principalul beneficiar al sumelor de bani obținute ilegal de la bugetul statului a fost învinuitul M. G., după cum urmează:

În cazul S.C. E. R. I. S.R.L., din suma de 477.482 lei, aprobată la rambursare, s-a restituit societății suma de 272.217 lei, în baza notei de restituire nr._/08.03.2010 (vol. II, fila 23). Diferența a compensat obligații fiscale neachitate, atât ale S.C. E. R. I. S.R.L., cât și ale altor societăți administrate de învinuitul M. G., respectiv:

- Obligații fiscale în valoare totală de 10.510 lei, aparținând S.C. E. R. I. S.R.L., în baza notelor de compensare nr._/08.03.2011 (vol. II, filele 22-36);

- Obligații fiscale în valoare totală de 103.511 lei, aparținând S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L., în baza notelor de compensare nr._/08.03.2011 și_/08.03.2011 (vol. II, filele 38 și 41);

- Obligații fiscale în valoare totală de 91.244 lei, aparținând S.C. Agromec Vinga S.A., în baza notei de compensare nr._/08.03.2010 (vol. II, fila 44).

În cazul S.C. B. R. S.R.L., din suma de 456.606 lei, aprobată la rambursare, s-a restituit societății suma de 81.898 lei, în baza notei de restituire nr._/08.03.2011 (vol. III, fila 47). Diferența a compensat obligații fiscale, după cum urmează:

- Obligații fiscale neachitate ale S.C. B. R. S.R.L., în valoare totală de 49.789 lei, conform notelor de compensare nr._/08.03.2011 (vol. III, filele 58 - 59);

- Obligații fiscale ale numitului B. I., CNP_, în valoare totală de 114.702 lei, conform notei de compensare nr._/s/06.12.2010 (vol. III, fila 60);

- Obligații fiscale ale S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L., în valoare de 210.217 lei, conform notelor de compensare nr._/07.12.2010 (vol. III, filele 63, 65 și 68).

În cazul sumelor restituite în cont, acestea au fost transferate în alte conturi, fiind reintroduse în circuitul comercial. Cea mai mare parte a acestora au ajuns, sub o formă sau alta, în posesia învinuitului M. G., după cum urmează:

La S.C. E. R. Investment S.R.L., s-au restituit 272.217 lei din care:

-10.000 lei au fost ridicați în numerar și înmânați învinuitului M. G. ca restituire a creditării făcute societății (extras de cont E. R. I., vol. V fila 15, raport expertiză, vol. VI, filele 12-31);

-230.000 lei au fost virați în contul S.C. B. R. I. S.R.L. (extras de cont, vol. V, fila 15), iar diferența a fost ridicată în numerar.

La S.C. B. R. I. S.R.L. s-a restituit suma de 81.898 lei plus cei 230.000 lei virați din contul S.C. E. R. I. S.R.L., din care:

-70.000 lei au fost transferați, în două tranșe, în contul S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L., ca plăți parțiale ale facturii 3101/21.10.2010 (extras cont B. R., vol. V filele 33-34, factura 3101/21.10.2010, vol. V fila 4, ordinele de plată, vol. V filele 7 și 9);

-50.000 lei s-au transferat într-un alt cont al S.C. B. R. S.R.L., deschis la Marfin Bank S.R.L., iar de aici, 40.000 de lei au fost transferați tot în contul S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L. ca plată parțială a facturii 3101/21.10.2011 (extrase cont, vol. V filele 33 și 39);

-10.000 lei, au fost virați în contul S.C. Big Agro Exploatări Agricole S.R.L., ca plată a facturii nr. 1/10.03.2011 (extras cont, vol. V, fila 34, factura 1/10.03.2011, vol. V fila 5, ordin e plată, vol. V fila 8);

-139.705,60 lei au fost schimbați în Euro (33.200 Euro), bani cu care s-a achitat o factură externă către Autohandel Ruinemans Auto, reprezentând contravaloarea unui autoturism marca Land Rover (_ ), care a ajuns în posesia fiicei învinuitului M. G., M. G. A. Ardenița (extrase cont, vol. V filele 34 și 55, factură, vol. V fila 2, ordin de plată, vol. V fila 10, fișa de înmatriculare auto, vol. V fila 12);

-Diferența de 42.193 lei, a fost virată într-un cont bancar personal al fiicei învinuitului M. G., M. G. A. Ardenița, ca împrumut făcut de societate acesteia. Această plată a fost de 100.000 lei, dar din aceștia, 42.193 lei provin din rambursarea de TVA (extrase cont, vol. V fila 34)

Din cele menționate se poate observa că principalul beneficiar al sumelor ce provin din rambursările de TVA este, direct sau indirect, învinuitul M. G.. Din totalul de 934.088 lei, cât s-a aprobat ca rambursare în numele celor două societăți, acesta a beneficiat, direct sau indirect, de sume de bani în valoare de 625.626 lei (bani care au ajuns sub o formă sau alta la acesta și la fiica acestuia precum și compensările de care a beneficiat firma administrată de el, S.C. Majestic MG Imobiliare S.R.L.

Din suplimentul de expertiză ce s-a efectuat în cauză (Vol. VI, filele 76-77) rezultă că, în situația în care nu ar fi fost înregistrată factura întocmită cu rea-credință, S.C. E. R. Investents S.R.L. nu ar mai fi avut TVA de recuperat ci ar fi trebuit să plătească la buget TVA în sumă de 2.326 lei. La această societate, prejudiciul la infracțiunea prev. și ped. de art. 8 din Legea 241/2005 constă în întreaga sumă aprobată la rambursare, respectiv 477.482 lei.

În cazul S.C. B. R. I. S.R.L., dacă nu ar fi înregistrat factura emisă de S.C. Big Agro Șimand S.R.L., aceasta ar fi avut dreptul să primească de la buget suma de 21.427 lei TVA. Diferența dintre suma primită, respectiv 456.606 lei și cea pe care ar fi avut dreptul să o primească, respectiv 21.427 lei, constituie prejudiciu la infracțiunea prev. și ped. de art. 8 din Legea 241/2005, valoarea acestuia fiind de 435.179 lei.

Valoarea totală a prejudiciului la infracțiunea prev. și ped. de art. 8, alin. 1 din Legea 241/2005 este de 912.661 lei.

Față de cele prezentate anterior s-a apreciat că vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 al.1 din Legea nr.241/2005 și art.29 al.1 lit.a din Legea nr. 656/2002 este învinuitul M. G., care la data respectivă era împuternicit să administreze societatea Big Agro Simand, din data de 28.06.2010, respectiv S.C. E. R. I. S.R.L din data de 01.11.2010 și S.C. B. R. S.R.L. din data de 29.10.2010, acesta fiind persoana care a controlat și administrat în fapt toate aceste trei societăți. Asa cum am arătat și anterior, acest aspect este recunoscut si de către învinuit in declarația data in fața organului de urmărire penală, in care arată că a condus personal întregul grup de societăți printre care si cele trei din cauză, aspect relevat și de către învinuiții D. A. si B. I. S. in declarațiile date cu ocazia audierii din data de 30.07.2013, care arată că întreaga activitate în societățile anterior menționate era organizată de către învinuitul M. G..

Mai mult decât atât, cei doi administratori, arată că toate actele pe care le-au semnat, inclusiv ordinele de plată prin care au fost virați banii obținuți din rambursarea ilegală de TVA au fost întocmite ori de către M. G., ori de angajați ai acestuia si nu au avut reprezentare ilegalității operațiunilor efectuate și a consecințelor lor juridice ale acestora.

Audiat în fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a reținut în fapt că fapta inculpatului M. G. de a stabili cu rea credință TVA deductibil în contabilitatea celor două societăți, . SRL și . SRL în trimestrul II al anului 2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de rambursări nelegale prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005. De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a transfera sumele de bani provenite din rambursarea nelegală de TVA, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută și pedepsită de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al infracțiunii, de persoana și conduita inculpatului, care are antecedente penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatul și procurorul.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, procurorul a arătat că sentința este nelegală sub aspectul omisiunii instanței de a aplica pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 și a mis aplicarea pedepsei accesorii. Apreciază că față de natura și gravitatea faptelor se impunea aplicarea atât ca pedeapsă complementară câr și ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c C.pen.

Inculpatul, prin apărătorul său a dezvoltat oral motivele de recurs în ziua judecării cauzei, solicitând eliminarea sporului de pedeapsă, se arată că cele două societăți au fost obligate la restituirea TVA, dar nu au fost anulate contractele de vânzare cumpărare.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum si in limitele art. 371 alin. 1 și art. 372 alin. 2 C.pr.pen., Curtea reține că apelul inculpatului este nefondat și apelul procurorului este fondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Starea de fapt nu a fost contestată de către inculpat, acesta solicitând aplicarea procedurii simplificate.

Astfel, instanța reține că inculpatul în perioada iulie octombrie 2010 a stabilit cu rea credință TVA deductibilă în contabilitatea . S.R.L. și S.C. R. I. S.R.L., societăți pe care le administra în fapt, solicitând rambursarea TVA deși contractele de vânzare cumpărare cu S.C. Big Agro Ș. S.R.L au fost încheiate fictiv, apoi au fost reziliate, ca în final inculpatul să le înstrăineze din nou acelorași societăți dar în calitate de persoană fizică. Se reține că în urma rezilierii contractelor nu s-au emis facturi de stornare, În baza acestor operațiuni, S.C. E. R. Investents S.R.L. nu ar mai fi avut TVA de recuperat ci ar fi trebuit să plătească la buget TVA în sumă de 2.326 lei. La această societate, prejudiciul la infracțiunea prev. și ped. de art. 8 din Legea 241/2005 constă în întreaga sumă aprobată la rambursare, respectiv 477.482 lei.

Aceste sume de bani au fost transferate de inculpat, operațiunile efectuate fiind descrise prin rechizitoriu, inculpatul beneficiind direct sau indirect de sume de bani în valoare de peste 600.000 lei prin conturile unor societăți ale inculpatului, sub forma restituirii unor creditări, sau în posesia fiicei sale.

În mod corect a reținut prima instanță încadrarea juridică.

În ce privește cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedepsele fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege.

În mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 320¹ C.pr.pen., în ceea ce-l privește pe inculpat, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, așa cum cer disp. art. 320¹ C.pr.pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea de evaziune fiscală sub forma rambursărilor nelegale aduce atingere relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, iar infracțiunea de spălarea a banilor, aduce atingere credibilității și stabilității economice a țării.

În speță, pedepsele de 3 ani închisoare aplicate inculpatului sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acestor pedepse, iar în cazul inculpatului pedepsele au fost aplicate spre minimul special redus cu o treime.

De asemenea, se reține că nu există elemente care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, atitudinea de recunoaștere conducând la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul.

Curtea constată că prima instanță a omis a se pronunța cu privire la pedeapsa accesorie.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen „condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.”

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii Curtea reține că aplicarea art.71 al.2 Cpen. trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și S. și P. c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 al.3 C.pen. și la principiul constituțional al proporționalității. Mai mult, art.20 din Constituție prevede că dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), Curtea va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie și va interzice drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.

În ceea ce privește dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen., Curtea reține că acesta nu se impune a fi restrâns ca pedeapsă accesorie, pe timpul executării pedepsei, deoarece, executarea pedepsei în regim de detenție este incompatibilă cu exercitarea funcției de administrator al unei societăți comerciale.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”.

Potrivit art. 65 C.pen.: ”Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani …Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie”.

Întrucât pedeapsa principală aplicată de prima instanță pentru infracțiunea prev de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 este de 3 ani, iar aplicarea pedepsei complementare este obligatorie în acesta caz, potrivit textului de lege mai sus citat, în temeiul art. 65 alin. 2 cu referire la art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, Curtea apreciind că se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c, respectiv acela de a fi administrator al unei societăți comerciale, funcție în care inculpatul a comis faptele.

Totodată, Curtea constată că prin sentința penală apelată s-a procedat la contopirea pedepselor pronunțate prin prezenta hotărâre cu pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 352/F/18.05.2007 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 224/21.10.2010 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 1153/13.04.2012 a ICCJ, pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Ialomița la:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru art. 215 alin.1,2, 3, 5 Cod penal cu art. 41 alin.2 Cod penal, cu referire la art. 19 din OUG 43/2002, cu aplicarea art. 71-64 lit. a, teza finală Cod penal;

- 3 (trei) ani închisoare pentru art. 323 alin.1,2 Cod penal cu referire la art. 19 din OUG 43/2002;

- 6 (șase) ani închisoare pentru art. 215 alin.1,2,4 Cod penal cu referire la art.19 din OUG 43/2002;

- 5 (cinici) ani închisoare pentru art. 29 alin.1 lit. a din Legea 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e din Legea 78/2002;

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor conform art. 71-64 lit. a teza finală pe o durată de 4 ani.

În urma contopirii tuturor pedepselor, prima instanță a procedat la contopirea acestora cu pedepsele ce fac obiectul prezentului dosar, aplicând pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni.

Susținerea apelantului inculpat că nu se impunea aplicarea sporului de 6 luni nu poate fi primit de instanța de apel, data fiind multitudinea infracțiunilor pentru care a fost condamnat si perseverenta infracțională a acestuia.

Este adevărat că aplicare cumulului juridic al pedepselor în cazul concursului de infracțiuni, nu poate constitui un unic argument privind constatarea ca neîndestulătoare a pedepsei celei mai grele aplicate, judecătorul având obligația să facă o apreciere concretă, legată de pericolul social concret al infracțiunilor și pedeapsa inculpatului. Se observă astfel, că inculpatul a fost condamnat prin cele două sentințe pentru un număr de 6 infracțiuni, astfel că, în raport de perseverența infracțională a petentului de impune menținerea sporului.

Totodată, în situația în care nu s-ar aplica un spor cu ocazia contopirii pedepselor, s-ar crea impresia de impunitate pentru inculpat în ceea ce privește săvârșirea acelor infracțiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsă mai redusă.

Curtea, apreciază că în speță se impune adăugarea sporului de pedeapsă, atât pentru numărul mare de pedepse contopite, dar și pentru necesitatea atingerii scopului preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal.

Potrivit art. 35 alin. 3 C.pen: „Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.”. Astfel, în baza acestor prevederi, se constată că urmare a prezentei decizii inculpatul are de executat o pedeapsă complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II a de 4 ani (conform sentinței penale nr. 52/F/18.05.2007 a Tribunalului Ialomița) și una cu același conținut pe o durată de 2 ani, aplicată prin prezenta decizie, astfel încât în temeiul dispozițiilor mai sus citate, insculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 „Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii. În baza acestei dispozițiile legale, inculpatului îi vor fi interzise ca pedeapsă complementară drepturilor prevăzute art. 64 alin. 1 lit. b și c C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește susținerile inculpatului cu privire la împrejurarea că s-a dispus restituirea TVA ce a făcut obiectul rambursării nelegale, dar nu s-a dispus anularea contractelor de vânzare cumpărare, Curtea reține că din probatoriul administrat rezultă că cele trei societăți comerciale implicate, și administrate în fapt de inculpat, au procedat la încheierea acestor contracte numai pentru obținerea rambursărilor, ulterior verificărilor, procedându-se la rezoluțiunea contractelor, astfel că în prezent ele nu mai sunt în ființă pentru a se dispune anularea lor.

În consecință, pentru motivele mai sus analizate se impune respingerea apelului inculpatului, criticile acestuia cu privire la aplicarea sporului și la anularea contractelor de vânzare cumpărare nefiind fondate, urmând a se admite apelul procurorului, sentința apelată fiind nelegală cu privire la omisiunea instanței de a aplica pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 și a aplicării în consecință a dispozițiilor art. 35 alin. 3 și 2 C.pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 și 3 C.pr.pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelul declarat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr. 382 din 22.10.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._, ca nefondat.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă T. A. împotriva aceleași sentințe penale.

Desființează sentința penală penale nr. 382 din 22.10.2013, pronunțată de T. A. în dosar nr._ și, rejudecând:

În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. 2 cu referire la art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. 3 C.pen aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. 2 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. 1 lit. b și c C.pen pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și, în temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina satului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.

Pronunțată în ședința publică din data de 29.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. P. V. S.

GREFIER,

L. P.

Red. F. P./03.03.2014

Tehnored.L.P. 2ex/; 06.02.2014

Prima inst. C. V. L.- - Trib. A.