Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 982/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.982 /R

Ședința publică din data de 04.09.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: C. I. M.

JUDECĂTOR: L. ANI B.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror L. C. D..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatul M. T. V., părțile civile G. R. I. și G. I., asiguratorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr. 106 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul recurent M. T. V. lipsă, avocatul ales Calapiș N. din Baroul T., cu împuternicire avocațială la dosar, asiguratorul . reprezentat de G. A., părțile civile recurente Goileanu I. și Goileanu R. I. asistați de avocat ales G. E. D., lipsind partea civilă intimată Golean D..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar adeverință privind Legea Liberei Circulații /UE, adresă din care reiese locul unde își desfășoară activitatea comercială în oraș Miltenberg, adeverință de anunțare traduse în limba română.

Apărătorul ales al părții civile recurente Golean I. depune la dosar acte medicale și sentința civilă nr. 1840 din 13.12.2012, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, și sentința penală nr. 199 din 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 385¹³ C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al părților civile recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând în latură penală să se dispună majorarea daunelor morale acordate de prima instanță la suma de 550.000 euro fiecare, conform constituirii de parte civilă, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru acordarea despăgubirii în cuantumul solicitat, fără a reprezenta o îmbogățire injustă sau o reparație inechitabilă. Solicită a se avea în vedere starea de sănătate deteriorată a părții civile provocată de decesul fiului, tratamentul medicamentos puternic creându-i o stare de depresie. Solicită a se avea în vedere că defunctul alături de fratele său erau singurul sprijin al familiei, mama fiind divorțată. În latură penală lasă la aprecierea instanței soluția cauzei și solicită respingerea recursurilor formulate de asigurător și inculpat pe latură civilă.

În apărarea inculpatului recurent, avocatul ales solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare pe latură penală ținându-se cont de circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului să se diminueze pedeapsa aplicată de prima instanță și să se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării. În ce privește latura civilă a cauzei solicită diminuarea daunelor morale la limita plafonului de asigurare. Cu privire la recursul declarat de părțile civile pune concluzii de respingere iar cu privire la recursul asiguratorului solicită să fie admis.

Asiguratorul solicită admiterea recursului formulat în cauză și în rejudecare reducerea daunelor morale pentru motivele arătate de apărătorul ales al părții civile. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat și admiterea recursului declarat de părțile civile.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 04.04.2013, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sânnicolau M. în baza art. 178 alin.3 Cp cu aplicarea art. 3201 Cod proc pen. și art. 74 lit. a și b C.p. și art. 76 al.1 lit.c Cod pen. a condamnat inculpatul M. T. V. - fiul lui T. I. și M. L., născut la data de 15.06.1993 în Timișoara, jud. T., cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la o pedeapsă de trei ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul disp. art. 71 Cod penal. rap la art.64 lit.a teza a2-a și b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep cu aplicarea art. 3201 Cod proc pen. și art. 74 lit. a și b C.p. și art. 76 al.1 lit.d Cod pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

A constatat că faptele sunt săvârșite în condițiile art.33 lit. b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. b și art.34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 3 ani închisoare, fără aplicarea unui spor.

În temeiul art. 86¹ Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art 86² Cod penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani compus din durata pedepsei de 3 ani la care s-a adăugat un termen de 2 ani stabilit de instanță.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate.

A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

A stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate, la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la consilierul desemnat cu supravegherea sa;

b) sa anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În temeiul art.359 Cod procedura penala a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86⁴raportat la art.83 Cod penal în cazul nerespectării măsurilor dispuse.

Pe latură civilă, în baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 998, art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul la repararea prejudiciului civil cauzat părții civile G. I., domiciliată în loc. Gottlob, nr. 343, jud. T., cu domiciliul procedural ales, în Timișoara, ., jud. T., respectiv la plata sumei de 100.000 Euro sau echivalentul în lei la data plații efective, reprezentând daune morale.

A obligat inculpatul la repararea prejudiciului civil cauzat părții civile G. R. I., domiciliat în loc. Gottlob, nr. 343, jud. T., cu domiciliul procedural ales, în Timișoara, ., jud.T., respectiv la plata sumei de 50.000 Euro sau echivalentul în lei la data plații efective, reprezentând daune morale.

În temeiul art.14 al.3 lit.b C.pr.pen. și art.346 al.1 C.pr.pen. coroborat cu art.55 din Legea 136/1995 a obligat asigurătorul E. R. A.-R. S.A.,cu sediul în București, sector 1, Șoseaua București Nord, Global Business PArk, nr.10, . despăgubirilor către părțile civile alături de inculpat, în limita plafonului de asigurare.

A respins în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.

A luat act că partea vătămată, G. I., domiciliat în loc. Gottlob, nr. 343, jud. T. a renunțat la constituirea de parte civilă.

În temeiul art.191 al.1 C.p.p. a obligat inculpatul, la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1515/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 01.10.2012 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. T. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.1 și 3 Cod penal și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002, modificată, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că, la data de 05.11.2011, în jurul orei 17,00 organele de poliție au fost sesizate cu privire la producerea unui accident rutier pe D.J. 574/A, mai exact între localitățile Comloșu M. și Gottlob, soldat cu decesul, respectiv vătămarea corporală a unor persoane. Potrivit mențiunilor din procesul-verbal de cercetare la fața locului, la data și ora producerii accidentului rutier, cerul era senin, vizibilitatea bună, partea carosabilă fiind uscată.

Se reține că în data de 05.11.2011, inculpatul M. T. V. s-a deplasat la locuința unor prieteni domiciliați în localitatea Gottlob pentru recupera autoturismul proprietate personală marca „Renault Clio” având numărul de înmatriculare_, pe care îl lăsase parcat în curtea acestora pe perioada în care a fost plecat din țară. După ce în prealabil a consumat aproximativ 100 ml. votca, inculpatul a urcat la volanul autoturismului, deplasându-se la locuința sa unde a mai băut cantitatea de aproximativ 100 ml. vin alb.

Ulterior, acesta a urcat din nou la volanul mașinii, după care, avându-l ca pasager pe numitul G. G. D., s-a deplasat pană în localitatea Comloșu M. pentru a-și vizita o prietenă.

Pe drumul de întoarcere, respectiv între localitățile Comloșu M. și Gottlob, la un moment dat, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, ieșind în afara părții carosabile, unde s-a răsturnat într-un șanț. Urmare a impactului, numitul G. G. D. a suferit un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral și toraco-abdominal, leziuni care au condus la decesul acestuia.

De asemenea, din impact a mai rezultat și vătămarea corporală a inculpatului.

La dosarul de urmărire penală au fost atașate următoarele: referat de terminare a urmăririi penale, rezoluție de confirmare a începerii a urmăririi penale, rezoluție de începere a urmăririi penale, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului rutier, planșa foto cu aspecte de la cercetarea locului faptei, declarații părți vătămate, declarație notarială, ordonanță de efectuare a autopsiei, raport medico-legal, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, buletin histopatologic, cazier judiciar, împuternicire avocațială, proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, declarații învinuit, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, adresa din care rezultă că învinuitul nu posedă permis de conducere, înscrisuri medicale depuse de învinuit, declarații martori; copii acte identitate și autovehicul; fișa infracțiunii sesizate, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Prin sentința penală nr. 20/07.01.2013 Judecătoria Timișoara în baza art. 39 alin. 2 C.p.p. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, iar în baza art. 42 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 30 alin. 1, 3 C.p.p., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau M..

Prin declarația dată în fața instanței la data de 21.03.2013 inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și a solicitat să fie judecat pe baza probelor existente la dosarul de urmărire penală.

Deși inițial, părinții victimei G. I. și G. I., au declarat, conform declarațiilor autentificate la BNPA Sânnicolau M., sub nr.6347/9.10.2012 și nr. 6727/10.11.2012, că nu se constituie părți civile, ulterior, în fața instanței, mama victimei, G. I., și fratele victimei, G. R. I., s-au constituit părți civile, fiecare cu suma de 550.000 euro daune morale.

În baza prev.art. 320¹ cod proc pen, introdus prin Legea 202/2010 instanța a judecat cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din examinarea probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele:

În fapt, în data de 05.11.2011, inculpatul M. T. V. s-a deplasat la locuința unor prieteni domiciliați în localitatea Gottlob pentru a-și recupera autoturismul marca „Renault Clio” cu numărul de înmatriculare_, pe care îl lăsase parcat în curtea acestora pe perioada în care a fost plecat din țară. După ce în prealabil a consumat aproximativ 100 ml. votca, inculpatul, deși nu poseda permis de conducere a urcat la volanul autoturismului, deplasându-se la locuința sa unde a mai băut cantitatea de aproximativ 100 ml. vin alb. După care, acesta a urcat din nou la volanul mașinii, avându-l ca pasager pe G. G. D.. Împreună cu acesta inculpatul s-a deplasat pană în localitatea Comloșu M. pentru a-și vizita o prietenă.

Pe drumul de întoarcere, respectiv între localitățile Comloșu M. și Gottlob, la un moment dat, inculpatul datorită stării de ebrietate și a lipsei cunoștințelor necesare conducerii unui autovehicul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, ieșind în afara părții carosabile, unde s-a răsturnat într-un șanț.

Culpa inculpatului se desprinde din însăși pierderea controlului autoturismului condus, fără ca acest fapt să intervină datorită unor elemente de natură tehnică ale autoturismului, condițiilor atmosferice sau altui caz fortuit, astfel încât singura cauză de producere a accidentului, rămâne manevrarea necorespunzătoare a vehiculului de către șoferul acestuia.

În urma impactului, G. G. D. a suferit un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral și toraco-abdominal, leziuni care au condus la decesul acestuia așa cum rezultă din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr.517/A/07.11.2011 întocmit de IML Timișoara.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 609/A/8.11.2011 emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara instanța reține că alcoolemia inculpatului la ora 18,40 a fost de 1,25 gr%o alcool pur în sânge, iar la ora 19,40 alcoolemia acestuia a fost de 1,10 gr%o.

Din adresa nr._/30.12.2011 a Instituției Prefectului județului T.- Serviciul Public Comunitar permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor, rezultă într-adevăr că inculpatul M. T. V. nu figurează ca posesor de permis de conducere.

Din fișa de cazier judiciar instanța reține că inculpatul nu posedă antecedente penale.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, recunoașterea inculpatului, materializată în declarația olografă din data de 16.11.2011 și declarația de învinuit . nr._ din data de 10.09.2012 se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul de urmărire penală, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 05.11.2011, de către organele de cercetare penală, în prezența martorilor asistenți B. Danuel D. și T. S., cu schița accidentului și planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării locului faptei.

În drept, faptele inculpatului M. T. V. care, la data de 5.11.2011, fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legala, a condus pe drumurile publice un autoturism, iar urmare a nerespectării prevederilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapte prev și ped. de art. 178 al. 1 și 3 C.p. și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, modificata, cu aplic. art. 33 lit. b C.p.

La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța conform art. 72 C. pen. a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate și circumstanțele personale ale inculpatei.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise în concurs ideal, conform prev art.33 lit. b coroborat cu art.34 Cod pen, instanța a stabilit o pedeapsă pentru fiecare infracțiune concurentă.

Având în vedere prev.art. 320¹ Cod proc pen, introdus prin Legea 202/2010 și declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției, limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare au fost reduse cu o treime.

În cauză s-au constituit părți civile, G. I. și G. R. I., mama și respectiv fratele victimei G. G. Faniel, solicitând obligarea în solidar a inculpatului și a asigurătorului E. R. A.-R. S.A., la plata sumei de 550.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective, către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale

Din actele de stare civilă depuse la dosar (certificate de naștere) rezultă că într-adevăr părțile civile sunt rudele victimei.

Instanța a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și urm. din vechiul Cod civil, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite de către inculpat, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție ce îmbracă forma culpei.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere atât suferințele părților civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei întrucât despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Instanța a avut în vedere că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs inculpatul, părțile civile și asigurătorul.

Pe latură penală, inculpatul a criticat sentința în ceea ce privește individualizarea pedepsei, având în vedere că a recunoscut fapta, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată

Asigurătorul S.C. E. A. – R. S.A. a declarat recurs pe latură civilă, sub aspectul daunelor morale acordate, considerând că se impune reducerea daunelor morale acordate.

Părțile civile au arătat că se impune acordarea în întregime a daunelor morale solicitate arătând că acestea au fost drastic reduse de prima instanță având în vedere gravele consecințe ale faptei inculpatului, suferințele psihice, morale pe care le-au resimțit fiind insurmontabile.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 385⁶ alin. 1 și 3 C.pr.pen, Curtea constată că recursurile inculpatului, părților civile și ale asigurătorului sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, din probatoriul administrat rezultând că în ziua de Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, din probatoriul administrat rezultând că în ziua de în data de 05.11.2011, inculpatul M. T. V. s-a deplasat la locuința unor prieteni domiciliați în localitatea Gottlob pentru a-și recupera autoturismul marca „Renault Clio” cu numărul de înmatriculare_, pe care îl lăsase parcat în curtea acestora pe perioada în care a fost plecat din țară. După ce în prealabil a consumat aproximativ 100 ml. votca, inculpatul, deși nu poseda permis de conducere a urcat la volanul autoturismului, deplasându-se la locuința sa unde a mai băut cantitatea de aproximativ 100 ml. vin alb. După care, acesta a urcat din nou la volanul mașinii, avându-l ca pasager pe G. G. D.. Împreună cu acesta inculpatul s-a deplasat pană în localitatea Comloșu M. pentru a-și vizita o prietenă.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță în mod coreca s-a raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de recurs reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Astfel, Curtea reține că limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului sunt de la 5 la 15 ani și respectiv de la 1 la 5 ani. Prima instanță a aplicat pedepsele ținând cont și de forma de vinovăție cu care au fost comise faptele.

Astfel, pedeapsa rezultantă este de natură să satisfacă scopul special al pedepsei prevăzut de art. 52 C.pen. În ceea ce privește durata termenului de încercare, instanța de recurs apreciază că acesta nu este unul excesiv fiind compus din pedeapsa rezultantă la care s-a adăugat 2 ani. Prima instanță a avut în vedere consecințele faptelor inculpatului, precum și atitudinea sa sinceră din timpul procesului penal, apreciind că pentru îndreptarea sa termenul de încercare poate avea durata minimă. De asemenea, prima instanță a reținut și a dat eficiență circumstanțelor atenuante personale.

Referitor la latura civilă, instanța de recurs reține că, în urma accidentului, G. G. D. a decedat, astfel încât este incontestabilă suferința părților civile, mama și, respectiv fratele victimei.

În literatura juridică, s-a conchis ca dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea si integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.

Instanța de recurs reține că prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat părților civile, constă în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale ale părților civile.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercusiunile de ordin moral asupra părților civile, rude apropiate ale victimei (mama și fratele persoanei decedate) sunt confirmate de probele administrate, reținându-se că aceștia au fost afectați de deces.

Este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanța trebuind sa aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Raportat la aceste indicii, Curtea apreciază că suma acordată de prima instanță, reprezintă o despăgubire rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit, astfel încât critica părților civile este neîntemeiată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație sau rudele apropiate, în cazul decesului victimei, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut asupra acestor părți civile. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului cu acest titlu nu sunt exagerat de mari, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale, motiv pentru care și recursul asigurătorului apare ca fiind nefondat.

Așa fiind, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică astfel încât în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C.pr.pen. va respinge recursurile declarate de inculpatul M. T. V., părțile civile G. R. I. și G. I., asiguratorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr. 106 din 04.04.2013, ca nefondate.

Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct.1, lit. b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. T. V., părțile civile G. R. I. și G. I., asiguratorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr. 106 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. L. ANI B.

GREFIER,

L. P.

Red.F. P./24.09.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 17.09.2013

Prima inst. A. O. S.- Jud. Sânnicolau M.

Dosar nr._

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 982/R

Ședința publică din data de 04.09.2013

În baza art. 385¹⁵ pct.1, lit. b Cpp. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. T. V., părțile civile G. R. I. și G. I., asiguratorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr. 106 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. L. ANI B.

Dosar nr._

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

MINUTA

Ședința publică din data de 04.09.2013

În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. L. ANI B.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 330/2013. Curtea...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea de Apel... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 982/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA