Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 124/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-01-2014
Dosar nr._ cod operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 124/R
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: V. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de partea civilă O. C. și partea responsabilă civilmente recurentă F. de Protecție al V. S., împotriva sentinței penale nr. 2785 din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 20 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia având în vedere complexitatea cauzei, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2785 din 31.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul N. B. S., la pedeapsa de:
-1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În baza art. 85 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la:
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la:
-6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. a,b) Cod penal raportat la art. 34 Cod penal a contopit cele trei pedepse în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni, pedeapsa rezultantă fiind de:
1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația săvârșirii de noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare .
A respins excepția lipsei de calitate procesuale ridicată de F. Național de Protecție a V. S..
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență A. și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpatul N. B. S. la plata sumei de 3.429,45 lei către această parte, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. C., domiciliat în Pecica, ., jud. A. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente F. Național de Protecție al V. S. să plătească acestei părți civile suma de 114.816 lei cu titlu de daune din care: suma de 4.816 lei reprezentând daune materiale iar suma de 110.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr. 2448/P/2013 la data de 15.07.2013, înregistrat la această instanță la data de 30.07.2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul N. B. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 al.1 și art.86 al.1 din OUG 195/2002 modificată și art. 184 alin 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut următoarele:
La data de 08.04.2012, în jurul orei 15.45, învinuitul N. B. S. a condus pe DN 7, pe raza loc.Pecica, motocicleta de culoare violet, marca Aprilla, neînmatriculată, fiind surprins de aparatul radar cu o viteza de 86 km/h, în zona de limitare de 50 km/h. Învinuitul nu a oprit la semnalul regulamentar al lucrătorilor de poliție, continuându-și deplasarea pe .. Procedându-se la urmărirea sa de către echipajul de poliție, pe . curbă la dreapta, ca urmare a vitezei excesive, învinuitul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat într-un stâlp de beton amplasat în partea stânga a sensului său de deplasare.
În urma accidentului, conducătorul auto și pasagerul de pe motocicleta au suferit vătămări corporale și au fost transportați la S. C. Județean de Urgență A..
Cercetarea la fața locului a fost efectuată de către lucrătorii Serviciului Rutier A., în prezența martorilor asistenți C. I. și P. A., fiind identificat ca martor ocular numitul B. Ș. A.. În procesul verbal se menționează că nici conducătorul auto și nici pasagerul nu purtau căști de protecție.
Din verificările efectuate în cauză s-a stabilit ca motocicleta marca Aprilla cu nr. de identificare GS-DGM533960M-_ nu era înmatriculată în circulație, iar învinuitul N. B. S. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Potrivit declarațiilor inculpatului și ale părții vătămate, învinuitul locuia în acea perioada în loc.Pecica, executând lucrări la autostrada și era prieten cu fiica părții vătămate. La sfârșitul lunii martie 2012 inculpatul a cumpărat motocicleta marca Aprilla cu suma de 2200 lei de la o persoana din Oradea, fără a întocmi vreun înscris și fără să intre in posesia documentelor autovehiculului.
Inculpatul a menționat că în după amiaza zilei de 08.04.2012, după efectuarea unei vizite la domiciliul părții vătămate, în jurul orei 15.45, a plecat cu motocicleta la cumpărături, însoțit de partea vătămata, circulând de pe . 7, în orașul Pecica, din Directia Nădlac - A.. Observând semnalul de oprire efectuat de lucrătorii poliției rutiere, învinuitul nu a oprit, ci dimpotrivă, a accelerat, a virat pe . pe mijlocul carosabilului, pentru a împiedica depășirea sau blocarea sa de către autoturismul poliției. Pe . controlul asupra direcției de deplasare și a intrat într-un stâlp de beton. În urma accidentului atât învinuitul, cât si partea vătămata, au suferit leziuni grave.
Partea vătămată O. C. a fost internată la S. C. Județean de Urgență A. în perioada 08.04-23.04.2012, având ca diagnostic de externare: fractură cominutivă supra și intercondiliană femur stg.deschisă punctiformă. În urma expertizei medico-legale nr.221/A1/04.07.2012, întocmite de Serviciul Jud. de Medicină Legală A., s-a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată O. C. necesită pentru vindecare un nr. de 90-100 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior starea sa de sănătate s-a agravat, astfel că a fost dispusă efectuarea unei noi expertize medico-legale de către IML Timișoara, care a concluzionat că partea vătămată O. C. a necesitat pentru vindecare un nr. de 200 de zile de îngrijiri medicale. Raportul de nouă expertiză medico-legală nr.2615/06.11.2012, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, a fost avizat de Comisia de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara.
Din analiza mijloacelor de probă a rezultat vinovăția inculpatului cu privire la cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, acesta având culpa exclusivă în producerea accidentului rutier, soldat cu vătămarea corporala a numitului O. C.. Inculpatul a încălcat prev.art.48 din OUG 195/2002 și art.123 lit.j din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, circulând cu viteza excesivă, fără a poseda permis de conducere, încercând să se sustragă controlului efectuat de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului rutier. Potrivit art. 48 din OUG 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât sa poată efectua orice manevra in condiții de siguranță.
Latura civilă.
Partea vătămată O. C. a declarat ca dorește sa se constituie parte civilă în cauza, urmând să precizeze ulterior cuantumul despăgubirilor solicitate.
Prin adresa nr._/22.05.2013, S. C. Județean de Urgență A. s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 3.429,45 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pe durata celor 15 zile de spitalizare ale părții vătămate.
Analizând actele si probele administrate in cauza: în faza de urmărire penala: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare - fila 5, proces verbal de sesizare din oficiu - fila 6, proces–verbal de cercetare la fața locului - filele 7-8, planșa fotografică - filele 10-13, proces verbal de verificare în evidența informatizată națională a conducătorilor auto - fila 14, proces verbal de verificare în evidența informatizată națională a autovehiculelor - fila 15, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.221/A1/04.07.2012, întocmit de Serviciul Jud. de Medicină Legală A. – fila 19, raport de nouă expertiză medico-legală nr.2615/06.11.2012, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara – fila 29, avizul nr.2615/E2/05.12.2012 al Comisiei de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara– fila 28, declarațiile învinuitului N. B. S.– filele 40-42, declarațiile părții vătămate O. C.- filele 30-32, declarația martorului B. Ș. A.– filele 35-36, declarația martorului asistent C. I.– fila 34, declarația martorului asistent P. A.– fila 37, adresa nr._/22.05.2013- S. C. Județean de Urgență A., de constituire de parte civila – filele 59-60, cazier judiciar - fila 44, proces verbal de neprezentare a materialului de urmărire penală - fila 68 și declarația inculpatului dată în fața instanței, în temeiul art. 320 indice 1 Cod procedură penală, prin care acesta recunoaște în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, instanța reține o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.
Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fișele de cazier judiciar de la filele 44 dosar urmărire penală.
Fapta inculpatului N. B. S. de a conduce motocicleta marca Aprilla, neînmatriculată, în data de 08.04.2012, pe drumurile publice, fără ca aceasta să fie înmatriculată în circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002.
Fapta aceluiași inculpat a conduce motocicleta marca Aprilla în data de 08.04.2012, pe drumurile publice, deși nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere auto, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Fapta inculpatului care în timp ce conducea motocicleta marca Aprilla pe drumurile publice din județul A., datorită vitezei excesive, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat într-un stâlp de beton, accident în urma căruia partea vătămată Bobeciuc C., pasager pe motocicletă, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 200 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal. Instanța a reținut că inculpatul a condus respectivul autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 privitoare la obligația participanților la trafic de a respecta regimul legal de viteză și de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Fapta inculpatului a fost săvârșită în modalitatea culpei fără prevedere, prevăzute de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod penal, culpa inculpatului rezultând din nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate. Accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, neputându-se reține vreo culpă în sarcina persoanei vătămate, atât timp cât acesta nu a săvârșit vreo faptă culpabilă care să concure la producerea rezultatului.
Faptele inculpatului descrise mai sus au fost săvârșite în situația concursului de infracțiuni fiind aplicabile dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a), b) Cod penal,
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Instanța a avut astfel în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, în fața organelor de urmărire penală, precum și a instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, conduita în baza căreia se va da eficiență dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța a apreciat că în cazul inculpatului N. B. S. pedepsele aplicate sunt de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpaților le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal. Instanța în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu a interzis inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Urmare a aceluiași raționament juridic nu au fost interzise nici drepturile prevăzute de art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. c), d) și e).
Având în vedere că au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și întrucât inculpatul nu a avut antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, instanța apreciind că scopul pedepselor poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare ce urmează a fi aplicată inculpatului. În baza art. 82 Cod penal a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 3 ani și 3 luni (compus din durata pedepsei de 1 an și 3 luni și intervalul de timp de 2 ani), iar în baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal instanța a suspendat de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Latura civilă
Instanța a reținut că în prezenta cauză s-a constituit parte civilă numitul O. C., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4816 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale.
În dosar s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență A. care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3429,45 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă O. C., instanța analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, a constatat că acestea sunt întemeiate.
Această parte civilă a solicitat suma de 1.335 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate ulterior accidentului rutier pentru refacerea stării de sănătate și suma de 3.481 lei cu titlul de venituri nerealizate (fila 18 dosarul cauzei). Pretențiile solicitate au fost dovedite prin înscrisurile de la filele 24 -54, respectiv filele 87-89, depuse de partea civilă, precum și prin declarațiile martorilor M. M. și S. B. G. (filele 84 – 85 dosarul cauzei) care au arătat că partea civilă, în urma accidentului a efectuat diverse cheltuieli în vederea refacerii stării de sănătate. Rezultă că în aceste condiții acordarea integrală a daunelor materiale solicitate ca și sumă globală apare ca justificată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a constatat că acestea sunt parțial întemeiate. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În acest sens instanța a avut în vedere actele medico-legale existente la dosarul cauzei care atestă că partea vătămată a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 200 de zile de îngrijiri medicale, și, de asemenea depozițiile martorilor M. M. și S. B. G. (filele 84 – 85 dosarul cauzei) care au arătat că partea vătămată a fost imobilizată la pat o perioadă de circa 8 luni, a necesitat operații chirurgicale în vederea vindecării membrului lezat, starea fizică a părții civile nefiind complet refăcută nici în prezent, precum și împrejurarea că partea civilă a fost foarte deprimată datorită stării sale fizice deficitare, dobândite în urma accidentului.
Față de cele de mai sus instanța a evaluat prejudiciul moral suferit de partea civilă la suma de 110.000 lei.
Instanța a constatat că motocicleta marca Aprilia cu nr. de înregistrare GS-DGM533960M-_ condusă de inculpat nu era asigurată valabil la data producerii accidentului.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. C. – și a obligat F. de Protecție a V. S. în solidar cu inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 114.816 lei cu titlu de daune din care: suma de 4816 lei reprezentând daune materiale iar suma de 110.000 lei daune morale.
În ceea ce privește calitatea și întinderea răspunderii Fondului de protecție a victimelor străzii, instanța a avut în vedere Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Susținerea reprezentanților acestei instituții cuprinsă în înscrisul de la filele 28-33 dosarul cauzei, potrivit cărora nu ar avea calitatea procesuală pasivă în cauză, întrucât partea civilă a avut cunoștință la momentul în care a acceptat să se deplaseze cu motocicleta condusă de inculpat despre împrejurarea că aceasta nu este înmatriculată este nefondată, întrucât o asemenea alegație nu este susținută de ansamblul probelor administrate în cauză și nu poate fi reținută în baza unei prezumții. Astfel, fiind audiată partea civilă a arătat că inculpatul a venit pe la domiciliul său doar de aproximativ 3, 4 ori și astfel nu a observat că autovehiculul nu ar fi înmatriculat – susținere care nu poate fi respinsă de plano ca lipsită de credibilitate în condițiile în care interacțiunea părții cu motocicleta inculpatului a fost contingentă, întâmplătoare și de scurtă durată – partea fiind doar solicitată de inculpat să se urce alături de acesta pe motocicletă. Dincolo de acestea, martorii audiați în cauză au relatat că nu au cunoștință dacă inculpatul a comunicat părții civile împrejurarea că motocicleta în cauză nu era înmatriculată.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență A. și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpatul N. B. S. la plata sumei de 3429,45 lei către această parte, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În baza dispozițiilor art.191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Cu toate că prin decizia nr. 3 din 15.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit calitatea de parte responsabilă civilmente a Fondului Național de Protecție al V. S., dispozițiile art. 191 alin. 3 din Codul de procedură penală, care impun obligarea în solidar cu inculpatul a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat nu sunt aplicabile, întrucât scopul înființării acestei instituții, astfel cum rezultă din normele legale aplicabile, vizează garantarea obligației de despăgubire a victimelor accidentelor rutiere. F. Național de Protecție al V. S. are calitatea de partea responsabilă civilmente numai prin asimilare, neregăsindu-se în sarcina sa culpa care fundamentează în mod tipic instituirea răspunderii civile solidare cu făptuitorul a persoanei responsabile civilmente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă și partea responsabilă civilmente
Instanța de recurs va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de partea civilă
Având a se pronunța a supra excepției tardivității recursului formulat de partea civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 363 raportat la art. 3853 C.pr.pen. „ termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.”
Din practicaua încheierii de amânare a pronunțării rezultă că partea civilă a fost prezentă la dezbateri și prin urmare pentru aceasta termenul curge de la pronunțare, respectiv din data de 31.10.2013.
Din înscrisul aflat la fila 6 a prezentului recurs rezultă că partea civilă a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 2785 din 31.10.2013 pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr. 11._ la data de 12.11.2013, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Termenul de recurs de 10 zile este un termen procedural și neexercitarea dreptului procesual înlăuntrul acestui termen atrage decăderea din dreptul de a mai exercita dreptul procesual și nulitatea actului făcut peste termen.
Prin instituția termenului, astfel cum este reglementată în art. 185 - 188 din Codul de procedură penală, legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de justiție.
De aceea, termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite în vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților, menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau să lezeze în vreun fel drepturile și interesele legitime ale părților.
Spre deosebire de termenele substanțiale, care asigură ocrotirea drepturilor și intereselor legitime în caz de restrângere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a tuturor operațiunilor specifice fiecărei faze procesuale. Prin natura lor și efectele pe care le produc, termenele procedurale pot fi peremptorii sau imperative, dilatorii sau prohibitive și orânduitorii sau de recomandare.
Dintre aceste termene, cel peremptoriu este acela înăuntrul căruia un anumit act trebuie îndeplinit în mod imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea actului respectiv.
În acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat că nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru executarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea actului făcut peste termen.
Așa fiind, neexercitarea dreptului procesual de a formula recurs în termenul stabilit în art. 363 raportat la art. 3853 din Codul de procedură penală duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea actului făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă O. C. împotriva sentinței penale nr. 2785 din 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente F. de Protecție al V. S., instanța îl apreciază întemeiat pentru următoarele considerente:
Se reține că în principal partea responsabilă civilmente a solicitat reducerea daunelor morale stabilite de prima instanță și solicită a se analiza în ce măsură drepturile nepatrimoniale ale părții civile i-au fost afectate. Solicită a se avea în vedere că inculpatul și partea civilă se cunoșteau, inculpatul fiind prietenul fiicei părții civile, a se reține că partea civilă nu avea cască de protecție și putea observa că motocicleta nu e înmatriculată.
Instanța de apel apreciază că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, înscrisurile medicale, declarațiile inculpatului.
În ce privește pedeapsa aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni ani închisoare aplicată inculpatului, prin reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 3201 C.pr.pen este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
De altfel, se reține că în apel nu s-au formulat critici cu privire la latura penală a cauzei.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile cu privire la partea civilă O. C. se constată că acesta s-a solicitat 200.000 lei daune morale, prim instanță acordând suma de 110.000 lei.
Cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare, autorul prejudiciului răspunzând chiar pentru cea mai ușoară culpă, însă în situația în care victima a contribuit la cauzarea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
Instanța de apel, constată că, partea civilă, deși nu a avut o culpă în producerea accidentului, acesta a avut o culpă în producerea vătămărilor suferite, astfel, din declarația sa din faza de urmărire penală rezultând că a cunoscut împrejurarea că motocicleta nu este înmatriculată și deci nu era supusă verificărilor tehnice, dar și împrejurarea că inculpatul nu deținea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule. De asemenea, din probele administrate rezultă că nici inculpatul, nici partea civilă nu purtau cască de protecție
Instanța de apel, apreciază că, în raport de aceste împrejurări, partea civilă și-a sumat într-o anumită proporție riscul producerii unui accident, culpa victimei conducând la producerea unor consecințe mai grave,.
Astfel se va acorda părții civile suma de 70.000 lei cu titlu de daune morale, instanța apreciind, așa cum s-a arătat mai sus, că partea vătămată se află în culpă cu privire la producerea consecințelor accidentului.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, se reține că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de partea civilă, importanța valorilor lezate acestora, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură le-au fost afectate situația familială, socială.
Instanța de apel are în vedere numărul de îngrijiri medicale ale părții civile, suferințele inerente cauzate de accident și având în vedere și conduita culpabilă a părții civile, stabilește că suma de 70.000 lei, reprezintă o despăgubire morală echitabilă.
Urmare a reținerii acestor împrejurări, fiind redus totodată și cuantumul daunelor morale, urmează a admite apelul părții responsabile civilmente.
Va menține în rest sentința penală recurată.
Văzând și prevederile art. 189 și 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge recursul declarat de partea civilă O. C. împotriva sentinței penale nr. 2785 din 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, ca tardiv.
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE AL V. S. împotriva aceleiași sentințe penale.
Casează sentința penală nr. 2785 din 21.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, numai în latură civilă și rejudecând:
Reduce cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță în beneficiul părții civile O. C. la suma de 70.000 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă partea civilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs și în baza art. 192 alin. 3 C.p.p.,parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. FLORETINA P. V. S.
GREFIER,
V. R.
Red.F.P./10.04.2014
Tehnored. V.R./ 2 ex/07.02.2014
Primă instanță:
Judecătoria A.
Judecător: L. M. U.
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 21/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
