Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 21/A

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. I. M.

Judecător A. N.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror L. M., din cadrul D. – S. T. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de Direcția națională Anticorupție – S. T. Timișoara, inculpații Z. S. și D. R. A., împotriva sentinței penale nr. 113/01.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul Z. S. personal, asistat de avocat ales C. C. R., inculpatul D. R. A. personal, asistat de avocat Z. R..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de apel, de către inculpatul D. R. A..

S-a luat declarație inculpatul D. R. A., aceasta fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.

Apărătorul din oficiu F. L. depune la dosar o cerere, prin care solicită acordarea onorariului parțial.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.377 C.p.p.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea hotărârii atacate, care este nelegală și netemeinică, și în rejudecare a se dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, în cauză fiind încălcate dispozițiile art.83 C.p. mai arată că, hotărârea primei instanței este netemeinică, în ceea ce privește cheltuieli judiciare față de cei doi inculpați, cuantumul stabilit de prima instanță fiind prea mic pentru acoperirea cheltuielilor efectuate până în prezent în cauză.

Apărătorul ales al inculpatului Z. S. solicită, aplicarea dispozițiilor art.372 C.p.p., având în vedere că procurorul nu a declarat apel cu privire la latura penală, în ceea ce-l privește pe inculpat, desființarea în parte a hotărârii atacate, cu privire la latura penală, cu consecința aplicării unei pedepse diminuate, a cărei modalitate de executare să fie suspendarea condiționată, conform art.81 C.p., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepsei cu suspendarea sub supraveghere, în cuantum de 2-3 ani.

Solicită admiterea apelului, în baza art.379 alin.1, lit.a C.p.p., pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, desființarea în parte a laturii penale, cu consecința aplicării unei pedepse diminuate, arătând că prima instanță nu a ținut seama de concluziile scrise depuse la dosar, deși s-a amânat pronunțarea și, nu s-au aplicat circumstanțe atenuante. Solicită a se avea în vedere referatul de evaluare întocmit în cauză și a se face aplicarea prevederilor 74 lit.a și c C.p., inculpatul având o atitudine sinceră încă din cursul urmăririi penale, a recunoscut fapta, a dat declarații complete, iar în urma acestor declarații schimbându-se și o încadrare juridică. În cauză nu există reținută nicio agravantă, astfel că se poate dispune aplicarea art.76 C.p. Cu privire la individualizarea pedepsei, pentru infracțiunea de luare de mită se impune aplicarea unei pedepse sub 2 ani, cu reținerea art.320¹ C.p.p., iar pentru al doilea act material, aplicarea unei pedepsei sau a unui spor, pentru că infracțiunea avut 2 acte materiale. De asemenea, solicită a se avea în vedere și practica judiciară depusă la dosar.

În ceea ce privește prejudiciul celor două acte materiale, arată că inculpatul a primit suma de 800 lei, ca luare de mită, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și să se aplice o pedeapsă sub 4 luni.

Cu privire la cheltuielile judiciare arată că, inculpatul nu are nicio culpă procesuală, iar administrarea probelor efectuate în cauză nu îi aparțin inculpatului. Solicită respingerea apelului formulat de procuror.

Depune la dosar înscrisuri din care rezultă dovada achitării unor cheltuieli.

Apărătorul ales al inculpatului D. R. A., solicită admiterea apelului, achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.p.p., pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta și, achitarea în baza art.10 lit.a C.p.p., pentru infracțiunea de fals intelectual, întrucât fapta nu există.

Susține că nu corespund adevărului cele susținute în rechizitoriu, deoarece pentru a ajunge la aceste concluzii, acești comisari trebuiau urmăriți, iar punctul său de vedere această acțiune a D.-ul, este un fiasco total. A se vedea în acest sens prima filă din dosarul de urmărire penală, unde se află denunțul din data de 27.05.2013, denunțătoarea făcând un joc; solicită a se aplica fiecărui inculpat rigorile legii, iar dacă au încălcat-o să răspundă; a se reține că inculpatul Z. a primit aceea sumă de bani și că acesta spune o minciună colosală, în sensul că a luat aceea sumă de bani pentru inculpatul D.. Acțiunea inculpatului Z. era una duplicitară în sensul că era comisar, dar avea și afaceri comerciale, însă inculpatul D. nu l-a reclamat deși știa că face și alte afaceri în timpul serviciului, dar asta nu înseamnă că este de acord cu ceea ce face el, sau că au săvârșit această faptă împreună. Cu privire la denunț, arată că, acesta nu a fost depus cu două zile înainte, astfel că telefoanele au fost interceptate pe baza acestui denunț, fără acordul instanței.

Ca urmare a vizionării DVD-urilor, la prima instanță, a reieșit faptul că inculpatul D., cu o seară înainte, când s-a înscenat flagrantul, acesta a consumat alcool, el fiind absent total la ceea ce întâmpla în jurul său și, raportat la aceasta și cele susținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului D., rezultă că sunt niște fabulații. Solicită a se vedea declarația denunțătoarei, respectiv, de câte ori a fost controlată, sancționată, obligațiile fiscale față de stat fiind achitate; falsul nu există. Suma de bani trebuia să fie justificată, nu există o dovadă clară și precisă din care să rezulte că suma a fost oferită pentru cei doi inculpați; inculpatul D. nu a pretins și nu a luat nicio sumă de bani, în acest sens solicitând sancționarea inculpatului Z..

Cu privire la oferirea protecției arată că, aceasta nu se poate oferi, iar delegarea echipei care urma să efectueze controlul era făcută de către comisarul șef, iar cu privire la neîndeplinirea obligației, arată că, Garda Financiară nu este o inspecție judiciară, prima instanță făcând o confuzie. În funcție de câte firme se verificau se avea în vedere la evaluare.

Cu privire la apelul procurorului solicită, respingerea lui, iar cheltuielile care s-au solicitat trebuiau puse în sarcina inculpatului Z..

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de către inculpați, ca nefondate.

Inculpatul Z. S., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și că, regretă cele întâmplate, are loc de muncă, iar cele două luni de aret i-au fost suficiente.

Inculpatul D. R. A., având cuvântul, arată că judecătorul de la prima instanță nu a înțeles procedura lor de control. De pe programul care era pe calculator se putea vedea activitatea comercială a societăților comerciale. Au fost luate unele măsurii, cuantumul amenzilor se restabilesc pe anumite criterii. A ține pe cineva în spate este greu de făcut, șeful poate trimite un supracontrol sau poate veni și un control de la București. Înregistrările telefonice și ambientale sunt făcute pentru a da nuanță celor susținute de parchet. Arată că, are datorii la bancă lucrează de 15 la gardă, activitatea normală era de a efectua control, nu de a lua mită. Activitatea de filaj se bazează doar pe supoziții. A ieșit afară pentru a lua sticla cu apă din mașină și a mers la colțul străzi pentru a căuta un magazin, nicidecum pentru a vedea dacă este urmărit, flagrantul fiind un flagrant nereușit, el nefiind prezent la momentul realizării acestuia, nici măcar în curte, a intrat mai târziu și atunci l-a văzut pe colul său. Solicită a fi achitat.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.113/01.11.2013, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ , în baza art. 254 al.2 Cod penal rap. la art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, a art.320¹ Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul Z. S. pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, săvârșită de către un funcționar cu atribuții de control, la 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 71, 64 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.53 pct.2 lit.a Cod penal, art.65 alin.2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Z. S. pentru infracțiunea de fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art.86¹ Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu dispozițiile art.86² Cod penal.

În baza art.86³ Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va conforma următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S.; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin.1 lit.b), c) și d) din textul art.86³ Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S..

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal.

În baza art. 71, art. 64 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

A fost suspendată executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.53 pct.2 lit.a Cod penal, art.65 alin.2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale rezultante, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza disp. art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 29.05.2013, până la data de 30.07.2013, durată ce se va reduce corespunzător din durata termenului de încercare stabilit.

În baza art. 350 alin 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin Decizia penală nr. 886/R din 30.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ /a2, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în prezenta cauză.

În baza art. 254 al.2 Cod penal rap. la art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. R. A., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, săvârșită de către un funcționar cu atribuții de control, la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.53 pct.2 lit.a Cod penal, art.65 alin.2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000, a fost condamnat inculpatul D. R. A. pentru infracțiunea de fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, la 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal,pe durata executării pedepsei.

În baza art.53 pct.2 lit. a Cod penal, art.65 alin.2 Cod penal, art. 35 alin 1 lit. a Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a-c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza disp. art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 29.05.2013, până la data de 30.07.2013.

În baza dispozițiilor art.348 Cod procedură penală a fost anulat înscrisul fals, redactat de către inculpații Z. S. și D. R. A., respectiv „Nota unilaterală de control” din 29 mai 2013, ._ (fila 34 d.u.p.).

S-a constatat că suma de 1600 lei remisă cu titlu de mită de către denunțătoarea P. A. M. inculpaților Z. S. și D. R. A. a fost restituită în cursul urmăririi penale denunțătoarei, în temeiul art.255 al.5 Cod penal.

În baza art.191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 2250 lei, fiecare - cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 19 iunie 2013 în dosar nr. 85/P/2013 de Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. T. Timișoara, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații: Z. S. - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 254 al.2 Cod penal rap. la art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal; D. R. A. - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 254 al.2 Cod penal rap. la art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 289 Cod penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.

S-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că: în data de 19 noiembrie 2012, inculpații Z. S. și D. R. A., comisari în cadrul Gărzii Financiare C. – S., au efectuat un control inopinat la S.C. „INTERTRANS B.” S.R.L. Caransebeș, societate administrată de către denunțătoarea P. A. M., cu obiect principal de activitate transport intern și internațional de mărfuri, prilej cu care au pretins și primit cu titlu de mită suma de 600 lei în scopul de a executa un control formal și de a aplica o sancțiune contravențională minimă.

În realizarea aceleași rezoluții infracționale unice, în data de 29 mai 2013 inculpații Z. S. și D. R. A. s-au prezentat la sediul S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. din mun. Caransebeș, unde au precizat administratorului societății controlate că vor întocmi un act formal de control, fără a exercita în fapt atribuțiile funcționale de verificare a documentelor societății comerciale, confirmând denunțătoarei că suma primită anterior pentru neexercitarea atribuțiilor de serviciu a fost conform așteptărilor lor, motiv pentru care înțeleg să ofere în continuare protecție societății comerciale față de posibile controale reale ce ar putea fi exercitate de colegi ai lor. Ca urmare a faptului că denunțătoarea s-a conformat obiceiului infracțional instituit de către cei doi inculpați, denunțătoarea remițând comisarilor suma de 1.000 lei, inculpații au redactat, începând cu momentul remiterii, înscrisuri care să creeze aparența efectuării unui control la sediul societății comerciale, sens în care inculpatul D. R. A. a completat Registrul unic de control al firmei, iar inculpatul Z. S. a completat un formular tipizat intitulat Notă unilaterală, ambii comisari consemnând în aceste scripte împrejurări nereale, în sensul că ar fi efectuat controlul efectiv al societății comerciale, în realitate aceștia rezumându-se a solicita administratorului codul CUI al firmei și CNP - ul personal, fără a solicita și primi spre verificare documente contabile ori alte evidențe ale societății comerciale.

În cauză a fost acvirat dosarul de urmărire penală nr. 85/P/2013 de Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - S. T. Timișoara, s-au audiat inculpații Z. S. și D. R. A., s-au administrat probe testimoniale cu privire la inculpatul D. R. A., fiind audiată martora P. A. M., s-a administrat proba constând în vizionarea în ședința publică din data de 08 octombrie 2013, a convorbirilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental, cu ocazia realizării flagrantului, privind înregistrările ambientale audio-video din data de 29.05.2013 între inculpații Z. S. și D. R. A. și denunțătoarea P. A. M. și s-au administrat probe în circumstanțiere, constând în înscrisuri, s-au formulat concluzii scrise de către inculpatul Z. S. și D. R. A..

Inculpatul Z. S. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, a recunoscut starea de fapt expusă în rechizitoriu, și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că față de acest inculpat, din analiza probelor menționate mai sus tribunalul a constatat că starea de fapt reținută prin rechizitoriu este o stare de fapt conformă cu realitatea și adevărul, ea rezultând din coroborarea informațiilor furnizate prin mijloacele de probă. Mai mult, întrucât inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, fapt care presupune și implică pronunțarea unei soluții în procesul penal care să se întemeieze pe starea de fapt expusă în rechizitoriu și recunoscută de către inculpat, instanța nici nu ar putea să o interpreteze sau modifice. Dacă ar fi să o facă, instanța ar aduce atingere, vătămare, drepturilor inculpatului așa cum sunt ele expuse și reglementate prin art. 320¹ Cod procedură penală, ceea ce este inadmisibil.

Inculpatul D. R. A. a înțeles să fie judecat conform procedurii de drept comun.

Prima instanță a analizat punctual învinuirile aduse inculpaților prin actul de sesizare, preluând critic starea de fapt reținută prin rechizitoriu, și intervenind acolo unde acest lucru se impune prin prisma stării de fapt rezultate din probele administrate în faza urmăririi penale și nemijlocit în fața sa. Acolo unde nu există intervenții ale instanței, a constatat că acestea nu se impun față de temeinicia stării de fapt reținute.

Din analiza materialului probator existent la dosarul cauzei, s-au reținut, în fapt, următoarele:

Prin denunțul formulat la data de 27.05.2013, P. A. M., administrator al S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. din mun. Caransebeș, a sesizat Direcția Națională Anticorupție - S. T. Timișoara cu privire la faptul că doi comisari din cadrul Gărzii Financiare C. S., Z. S. și D. R. A., au efectuat în luna noiembrie 2012 un control inopinat la S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. Caransebeș, societate administrată de către denunțătoare, cu obiect principal de activitate transport intern și internațional de mărfuri, prilej cu care au pretins și primit cu titlu de mită suma de 600 lei în scopul de a executa un control formal și de a aplica o sancțiune contravențională minimă.

La denunțul formulat de P. A. M. aceasta a atașat o copie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.11.2012 din care reiese că cei doi comisari, Z. S. și D. R. A. ar fi constatat că societatea controlată S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. nu ar fi condus în termen registrele de contabilitate aferente lunii octombrie 2012 și au aplicat ca sancțiune contravențională o amendă în cuantum de 500 lei.

Din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală la data de 28.05.2013, reiese că în cursul aceleași zile, în jurul orei 09.30-10.00 denunțătoarea P. A. M. a încunoștințat telefonic organele de urmărire penală despre faptul că a fost sunată de comisarul Z. S. de la postul telefonic nr._, care a anunțat-o că va efectua în zilele următoare un nou control la S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L., posibil în data de 29.05.2013, pentru ca pe viitor societatea să nu aibă probleme cu alte organe de control.

Prin această modalitate, comisarul Z. S. i-a dat de înțeles denunțătoarei că va efectua un nou control în condiții identice cu cele efectuate anterior.

Din conținutul denunțului formulat și al procesului – verbal mai sus arătat au rezultat date și indicii care confirmau cele susținute în denunțul făptuitoarei P. A. M., astfel că pentru aflarea adevărului în cauză, în scopul strângerii și a altor probe, s-a apreciat că se impune efectuarea de interceptări și înregistrări de convorbiri telefonice, ambientale și imagini, pentru surprinderea fidelă a înțelegerilor existente între inculpați și denunțătoare cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu de către comisarii Gărzii Financiare, în considerarea sumelor pe care le pretindeau în acest scop denunțătoarei.

Având în vedere iminența controlului și împrejurarea că făptuitorii ar fi putut să o contacteze din nou la telefon pe denunțătoarea P. A. M. în vederea stabilirii detaliilor controlului, iar obținerea autorizării de la instanța de judecată în acest timp nu se putea realiza, fapt ce s-a apreciat că ar fi adus grave prejudicii activității de urmărire penală, în temeiul art. 912 alin. 2, art. 914 și art. 915 din C.pr.pen., procurorul a dispus, prin ordonanța din data de 28 mai 2013, orele 1130 (f.7 – 10 d.u.p.) autorizarea, cu titlu provizoriu, a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon de către inculpații Z. S. și D. R. A., precum și interceptarea și înregistrarea audio video a convorbirilor efectuate în mediul ambiental de inculpații Z. S. și D. R. A., respectiv făptuitoarea P. A. M. între ei, precum și între aceștia și orice alte persoane în legătură cu obiectul cauzei, și înregistrarea de imagini, pe o durată de 48 ore începând cu data de 28.05.2013 orele 1200 până în data de 30.05.2013 orele 1200. Supusă controlului instanței, în interiorul termenului imperativ prevăzut de normele procesual penale, actul procedural al procurorului a fost confirmat prin Încheierea Tribunalului T. nr.193/30.05.2013, pronunțată în dosarul nr.193/I/2013 (f.19, 20 d.u.p.).

În data de 29 mai 2013, potrivit celor transmise telefonic cu o zi înainte denunțătoarei de către inculpatul Z. S., cei doi inculpați s-au deplasat la sediul din municipiul Caransebeș al S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L., unde au intrat într-o încăpere mobilată specific unei locuințe și nu ca birou, ocupând locuri în jurul unei mese pe care nu se aflau registre, documente contabile ori alte înscrisuri specifice evidențierii și conducerii unei activități economice, relaționând pe un ton amical cu administratorul societății comerciale pe care ar fi trebuit să o controleze, denunțătoarea P. A. M..

După o introducere referitoare la preconizatele reorganizări prin care ar putea trece structurile teritoriale din cadrul Ministerului Finanțelor, cu implicații asupra numărului persoanelor angajate și al activității restrânse a acestora în viitor, inculpatul D. R. A. a solicitat denunțătoarei să-i pună la dispoziție Registrul Unic de Control al societății comerciale, începând să consemneze în acesta rezultatele activității de control ce încă nu începuse. În acest timp, inculpatul Z. S. a continuat dialogul cu denunțătoarea P. A. M., verificând data la care au fost în ultima activitate de „control”, respectiv luna noiembrie 2012.

Pentru că denunțătoarea și-a exprimat temerea că suma pretinsă și primită de inculpați cu titlu de mită în luna noiembrie 2012, ar fi putut fi mai mică decât așteptările acestora, fapt ce ar fi putut genera nemulțumirea celor doi comisari ai Gărzii Financiare, inculpatul Z. S. a ținut să o liniștească, afirmând că ei o consideră o prietenă de mulți ani și că, fiind „oameni de caracter” nu se pot supăra pe denunțătoare niciodată, apreciind că denunțătoarea a fost „de treabă” cu ei și că nu e cazul să-și facă probleme din această pricină.

Faptele sunt dovedite prin conținutul afirmațiilor făcute de persoanele menționate și redate prin procesul verbal de redare a înregistrării ambientale audio-video din 30.05.2013 filele 206-208 dosar de urmărire penală, unde denunțătoarea martoră P. A. M. face în prezența inculpaților afirmații clare despre faptul că ,,acum a pus o mie ,,- denunțătoarea, nota instanței-față de temerea sa că cele ,,șase sute, acolo,, de data trecută ar fi putut fi considerată o sumă prea mică de către inculpați, ce ar fi putut fi nemulțumiți.

Prima instanță nu a identificat, însă, din conținutul acestui proces verbal, care sunt afirmațiile inculpaților prin care aceștia o asigură pe martoră ,,cu privire la faptul că relația infracțională pe care au înțeles să o impună denunțătoarei în trecut va continua,, ci dimpotrivă, inculpatul Z. S. îi spune acesteia din urmă că ,, de acuma e nasol,,. Totuși, din coroborarea probelor rezultă implicit faptul că până atunci între inculpați și martoră existase o convenție frauduloasă prin care inculpații asigurau sau măcar creau martorei impresia că îi asigură o anumită imunitate față de alte controale, cu scopul implicit de a o determina să le remită bani cu titlu de mită fără a fi nemulțumită sau prea nemulțumită.

Denunțătoarea a așezat pe masa la care se aflau cei doi comisari mai multe bancnote, respectiv 2 bancnote a 50 lei și 9 bancnote a 100 lei, însumând 1.000 lei, bani ce au fost așezați în dreptul inculpatului Z. S. și în fața inculpatului D. R. A..

Deși se afirmă că ambii inculpați au avut contact vizual cu banii, este posibil, față de imaginile înregistrării audio-video, ca inculpatul D. A. să nu fi văzut efectiv gestul depunerii banilor pe masă. Faptul, însă, nu-l disculpă pe acest inculpat, care putea și trebuia să știe că vor primi bani, față de dialogul purtat de celălalt inculpat cu martora, și față de tăcerea sa relativ la afirmațiile făcute în prezența sa. Astfel, inculpații au fost anunțați în prealabil cu privire la cuantumul sumei remise lor de către denunțătoarea P. A. M., care a afirmat că le oferă mai mult decât în luna noiembrie 2012, respectiv suma de 1.000 lei. În fapt, inculpatul D. A. a exprimat un acord tacit de a primi, și el, bani cu titlu de mită.

Se afirmă în actul de sesizare al instanței că ,,în tot acest timp inculpații nu au solicitat denunțătoarei prezentarea actelor contabile ale societății comerciale pe care o administra, ori documente specifice derulării operațiunilor economice de prestări servicii de transport, cei doi comisari mărginindu-se să poarte discuții fără legătură cu activitatea de control cu denunțătoarea, respectiv să consemneze împrejurări nereale în Registrul Unic de Control,,.

Afirmația este justificată de conținutul înregistrării audio-video a controlului efectuat, căci nota unilaterală de control consemnează că ,,s-a procedat la verificarea (nota bene, aici) tuturor documentelor justificative și contabile privind activitatea desfășurată (facturi, avize, contrate, registrul de casă, alte documente contabile) și nu s-au constatat abateri de la prevederile legale în vigoare,,conform Notei unilaterale întocmită de către inculpați,de la fila 34 dosar urmărire penală. O asemenea verificare nu a avut loc, documentele nefiind nici cerute, nici aduse de martoră, conform înregistrării, deci consemnarea menționată este nereală.

Prima instanță nu a confirmat și nu a reținut ca dovedit faptul că,, după ce suma de bani le-a fost remisă inculpaților de către denunțătoarea P. A. M., inculpatul Z. S. a ținut să-i recompenseze gestul denunțătoarei, prin oferirea unor garanții ferme din partea sa și a colegului său, inculpatul D. R. A., cu care s-a consultat în prealabil, referitor la faptul că în urma simulării controlului la acea dată, categoric în cursul anului 2013 societatea comercială administrată de către denunțătoare nu va mai fi supusă altor activități de control de către organele fiscale,,.În realitate,inculpații nu au dat în mod ferm asemenea asigurări, cel puțin nu în forma și cu conținutul menționat. Există unele afirmații în acest sens, dar ele sunt legate nu de imunitatea menționată, ci de existența unui proces de reorganizare a autorităților fiscale, proces aflat în derulare, și care face ca în anul acesta,2013, să nu se mai organizeze alte controale fiscale la firme. Acestea nu sunt, însă, garanții ferme oferite martorei de către inculpați,așa cum reține actul de sesizare, ci doar afirmații peremptorii și, de ce nu, ele pot fi chiar expresia convingerii ferme a inculpaților că așa va fi,însă nimic mai mult.

La aproximativ un minut de la remiterea sumei de bani de către denunțătoare, inculpatul D. R. A. i-a solicitat inculpatului Z. S. să semneze și el în Registrul Unic de Control, după ce inculpatul Z. a verificat într-o mapă cu care venise asupra sa terminația seriei formularului Notei unilaterale, care urma a se întocmi ulterior, această terminație a seriei fiind consemnată în registru de către inculpatul D., ca urmare a dictării de către inculpatul Z., respectiv terminația „807” .

Este real faptul că ,,consecutiv acestui moment, inculpatul Z. S. a informat-o pe denunțătoarea P. A. M. că vor redacta doar o Notă unilaterală de control, care nu va fi însoțită și de aplicarea unei sancțiuni contravenționale, respectiv „nu mai scriem nicio amendă”, asigurând-o încă o dată pe denunțătoare că în cursul anului 2013, conform celor stabilite cu „colegu’ ”, respectiv cu inculpatul D., societatea comercială nu va mai avea probleme. Însă, instanța nu a considerat că inculpații s-ar fi angajat să ofere protecție martorei, mai exact firmei acesteia. Așa cum deja s-a mai spus, imediat după aceea inculpatul Z. S. a cerut administratorului societății comerciale să consemneze în scris datele de identificare ale firmei, în vederea întocmirii notei de control, notă pe care inculpatul Z. a și început să o completeze, consemnând împrejurări nereale. E neadevărat faptul că „s-a procedat la verificarea tuturor documentelor justificative și contabile privind activitatea desfășurată (facturi, avize, contracte, registrul de casă, alte documente contabile) și că nu s-au constatat abateri de la prevederile legale în vigoare”, când, în realitate, cei doi inculpați nu au solicitat și nici nu li s-au prezentat spre verificare astfel de scripte, mărginindu-se să poarte discuții relaxate cu denunțătoarea, fără legătură cu o reală activitate de verificare și control a societății comerciale administrate de către denunțătoare (potrivit procesului – verbal din data de 30 mai 2013, f.203 – 222 d.u.p., care se coroborează cu declarația denunțătoarei P. A. M., f.197 – 199 d.u.p. și cu declarația inculpatului Z. S., f.250 – 254 d.u.p.),,.

Întrebările adresate martorei, cu privire la unele aspecte ale activității firmei,nu pot fi considerate a fi un control,ci o mimare a unuia.

Corespunde adevărului faptul că ,, inculpatul D. R. A. a solicitat inculpatului Z. S. cheile autoturismului cu care au sosit la sediul societății denunțătoarei, a semnat Nota unilaterală de control, deși aceasta nu era încă finalizată, după care a părăsit încăperea și a ieșit în stradă, unde a început să desfășoare activități specifice de contrafilaj, pentru a se asigura că activitatea infracțională desfășurată în interiorul imobilului își păstrează caracterul conspirat, respectiv faptul că nu au intrat în atenția organelor de urmărire penală. În acest sens, inculpatul D. R. A. a privit cu atenție spre autoturismele ce se aflau parcate pe . Caransebeș, a deschis portiera autoturismului Audi A4_, portiera dreapta față, a urcat în autoturism, a băut apă dintr-o sticlă și apoi, după două minute de la părăsirea imobilului, a intrat din nou în incintă,,. Probă în acest sens face Proces-verbal de redare a activității inculpaților din 06.06.2013 al D. Timișoara filele 223-228 dosar urmărire penală.

Se mai susține în rechizitoriu că ,,în acest timp, rămas doar cu denunțătoarea, inculpatul Z. S. i-a propus acesteia ca împreună să desfășoare în viitor activități economice avantajoase pentru ambele părți, fără a preciza concret ce anume are în vedere, deși propunerea sa era în vădită contradicție și incompatibilitate cu atribuțiile sale de funcționar în cadrul unei instituții de control a respectării disciplinei financiar contabile și fiscale de către agenții economici cu care intra în legătură,,. Există asemenea afirmații, la fila 213 dosar de urmărire penală, din cuprinsul aceluiași proces-verbal de redare, cu precizarea că, într-adevăr, natura și conținutul propunerii nu sunt precise, însă propunerea însăși excede clar cadrului unui control oficial.

Instanța nu a achiesat la constatările faptice și aprecierile din rechizitoriu potrivit cărora ,,Imediat după finalizarea completării Notei unilaterale de control și înmânarea acesteia denunțătoarei, aceasta a părăsit camera în care se aflau cei doi inculpați, deplasându-se spre o locație din apropierea imobilului, pentru a face o copie Notei unilaterale, copie ce urma să rămână în posesia societății comerciale. Rămași singuri în încăpere, între cei doi inculpați s-a purtat un dialog în legătură cu intențiile exprimate de a efectua alte astfel de controale simulate în perioada imediat următoare, cei doi comisari fiind convinși că discuțiile purtate nu pot fi auzite de nimeni, astfel că nu și-au cenzurat exprimarea și nici nu au folosit un limbaj codificat.

Astfel, inculpații Z. S. și D. R. A. au stabilit că în zilele imediat următoare se impune a „face” Reșița, respectiv B., în sensul de a vizita mai mulți agenți economici, stabilind și cuantumul sumelor pe care sperau să le primească în folos personal de la administratorii acestor societăți comerciale, în schimbul încălcării atribuțiilor de serviciu și a neefectuării efective a activităților de control. Cei doi comisari au concluzionat că se impune a „colecta” cât mai multe astfel de sume în perioada scrută, de aproximativ o lună, rămasă până la preconizata reorganizare a Gărzii Financiare, „când ne vine ăla numa’ să ne ia dreptul la control și p…, gata, stăm pe la sediu. Frecăm menta. Deci acuma, cât mai putem, facem luna asta. După aia vedem, dacă trecem la finanțe, p…mai merge. E gata, poveste frumoasă” (potrivit procesului – verbal din data de 30 mai 2013, f.203 – 222 d.u.p.).

Finalul „poveștii frumoase” la care se referea inculpatul Z. era perspectiva sumbră pentru inculpați de a fi retrași din activitatea directă de control, în teren, a agenților economici, prin desemnarea la activități de birou, ceea ce i-ar fi privat de posibilitatea de a mai „face” profituri personale din neîndeplinirea atribuțiilor de control specifice instituției la care erau încadrați,,.

Cel puțin o parte din afirmațiile celor doi inculpați vizează aplicarea de amenzi contravenționale, nu se poate determina cât de legale sau nu, celor ce vor fi controlați, și nu faptul că intenționează să ia mită cu ocazia controalelor făcute, ceea ce rezultă cu ușurință din contextul afirmațiilor făcute de cei doi,și acestea destul de incerte,însă dubiul le profită celor doi. În schimb, îndemnul ,,dar ia-i partea, măcar la ăștia, trei zeci de milioane,, făcut de inculpatul Z. inculpatului D., este sugestiv prin formă, conținut, și prin suma vehiculată-treizeci de milioane, nu sute de milioane pe care e nerezonabil a se crede că le-ar fi cerut/primit inculpații cu titlu de mită-în sensul că se referă la bani necuveniți. Pentru restul, însă, prima instanță a considerat că inculpații doreau numai să obțină o ,,carte de vizită,, profesională cât mai bună, prezentând rezultate deosebite în activitatea de control și sancționare, de colectare de bani provenind din amenzi către bugetul de stat, in contextul unei iminente reorganizări a structurilor financiar-fiscale, reorganizare care, desigur, urma să-i vizeze, cel puțin de principiu și teoretic, și pe inculpați.

Prima instanță a apreciat drept temeinice afirmațiile acuzării că ,,denunțătoarea P. A. M. a revenit la imobil după aproximativ 9 minute, aceasta restituind inculpatului Z. S. originalul Notei unilaterale de control, context în care, sub pretextul unui apel telefonic urgent pe care voia să-l inițieze, inculpatul D. R. A. a ieșit din nou pe stradă, în fața imobilului, desfășurând activități de contrafilaj care să le dea garanția că pot să plece cu banii oferiți ca mită fără riscul de a fi descoperiți de organele de urmărire penală,, precum și că ,, în acest sens, inculpatul D. R. A., după ce a privit cu atenție autovehiculele parcate pe stradă, s-a deplasat pe carosabil, de la sediul S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. spre . spre toate autoturismele oprite, atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă. Inculpatul D. s-a deplasat apoi până la intersecția străzii Bradului cu . de asemenea spre stânga și spre dreapta și pe această stradă. După aceea, inculpatul D. R. A. s-a întors spre imobilul denunțătoarei, deplasându-se pe mijlocul străzii Bradului, privind din nou cu atenție spre autoturismele oprite în zonă. În timpul acestei activități, comisarul D. R. A. a ținut în mână un telefon mobil, pe care l-a apropiat la ureche, ca și cum ar fi avut convorbiri telefonice. După ce s-a convins că pe stradă nu se află nicio mașină care să constituie o potențială amenințare pentru deconspirarea activității infracționale pe care o desfășurau, inculpatul D. R. A. a inițiat un apel telefonic către postul inculpatului Z. S., transmițându-i acestuia că poate părăsi în siguranță imobilul, cu banii primiți ca mită asupra sa (potrivit proceselor – verbale din datele de 30 mai 2013 și 07 iunie 2013, f.203 – 222, 223 – 228 d.u.p.),,.

După cum se remarcă în înregistrarea video, și se consemnează în procesul-verbal de transcriere, ,, după ce a primit de la inculpatul D. R. A. confirmarea că nu sunt amenințați de pericolul depistării în momentul în care plecau cu suma de bani primită cu titlu de mită de la denunțătoare, inculpatul Z. S. a luat cu mâna dreaptă bancnotele ce însumau 1.000 de lei de pe masa din încăperea în care încă se mai afla cu P. A. M., a îndoit în două teancul de bani și, cu mâna stângă, l-a introdus în buzunarul exterior stâng al sacoului pe care îl purta.

La ieșirea inculpaților Z. S. și D. R. A. din imobilul în care s-au aflat împreună cu denunțătoarea P. A. M. a avut loc intervenția organelor de urmărire penală, procedându-se la constatarea infracțiunii flagrante de luare de mită, iar în prezența martorilor asistenți prezenți s-a stabilit că în buzunarul exterior stâng al sacoului inculpatului Z. S. se afla suma de 1.000 lei, seriile bancnotelor fiind aceleași cu cele puse anterior de către denunțătoare la dispoziția organelor de urmărire penală, în vederea consemnării și fixării criminalistice în cuprinsul unui proces – verbal și a planșei foto întocmite (aspecte ce rezultă din cuprinsul procesului – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat la data de 29 mai 2013, orele 14,30, f.30 – 33 d.u.p., care se coroborează cu procesul – verbal de consemnare a seriilor bancnotelor încheiat în aceeași dată la orele 1015, f.22 d.u.p., planșa – foto, f.23 – 29 d.u.p., declarații martori asistenți, f.193 – 196 d.u.p., declarație denunțătoare, f.197 – 199 d.u.p., declarație inculpat Z. S., f.250 – 255 d.u.p.,,.

De asemenea, în aceleași împrejurări, respectiv a convorbirilor purtate în mediu ambiental în data de 29 mai 2013, s-a mai stabilit că cele relatate de către denunțătoarea P. A. M. în actul de sesizare a organelor de urmărire penală se confirmă, în sensul că în data de 19 noiembrie 2012, inculpații Z. S. și D. R. A. au mai efectuat un control la aceeași societate administrată de către denunțătoare, prilej cu care au pretins și au primit de la denunțătoare suma de 600 lei, în același scop de a executa controlul în mod formal și de a aplica o sancțiune contravențională minimă. În urma acelui simulacru de control, inculpații au încheiat procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.11.2012 din care reiese că cei doi comisari, Z. S. și D. R. A. ar fi constatat că societatea controlată S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. nu ar fi condus în termen registrele de contabilitate aferente lunii octombrie 2012 și au aplicat ca sancțiune contravențională o amendă în cuantum de 500 lei. În realitate, nici cu acea ocazie, inculpații nu și-au exercitat atribuțiile specifice de verificare și control, convenind cu denunțătoarea să îi aplice o sancțiune minimă, pentru ca activitatea înscenată să pară a fi avut loc, să confere o aparență de credibilitate și legalitate deplasării lor la sediul firmei denunțătoarei. Potrivit declarației inculpatului Z. S. suma primită cu titlu de mită în data de 19 noiembrie 2012 a fost împărțită în mod egal între cei doi comisari, câte 300 lei fiecare, așa cum intenționau să procedeze și cu suma de 1.000 lei primită cu titlu de mită în data de 29 mai 2013, în considerarea faptului că cei doi inculpați și-au încălcat obligațiile legale de efectuare a unui control real al tuturor documentelor societății comerciale, în vederea verificării respectării normelor legale incidente activității economice desfășurate de societatea comercială administrată de către denunțătoare. Inculpatul D. A. neagă aceste aspecte, insă ele sunt confirmate de declarația coinculpatului, de declarația martorei P., și de înregistrările ambientale din ziua flagrantului, așa cum deja s-a analizat.

Declarațiile martorei denunțătoare date în faza urmăririi penale și menținute în faza judecății sunt, și ele, probe pertinente și concludente - în coroborare cu probele audio –video – în dovedirea temeiniciei acuzațiilor formulate împotriva inculpaților. Chiar și dacă nu ar fi existat probele constând în înregistrările audio-video, în procesul-verbal de realizare a flagrantului, declarațiile în cauză ar fi fost suficiente, prin ele însele, pentru a se soluționa problema existenței faptelor și a vinovăției inculpaților. Cu atât mai puternic se relevă starea de fapt în condițiile în care aceste probe, constând în înregistrările audio-video, în procesul-verbal de realizare a flagrantului, filele 30-33 dosar u.p., există, nu pot fi contestate în mod întemeiat, se coroborează cu declarația martorei denunțătoare și o confirmă.

Așa cum temeinic susține acuzarea, controalele efectuate de către inculpați la firma martorei denunțătoare erau formale și prin aceasta fictive, ele urmărind cu totul altă finalitate decât aceea de a controla firma, și anume încasarea necuvenită de sume de bani în scopul de a nu exercita controale reale. Apărările inculpatului D. A. în sensul că se consemnau aspecte reale ale activității firmei nici nu are relevanță în acest context, nu constatările inculpaților în exercițiul funcțiunii făcând distincția dintre adevăr și fals, de altfel existau și elemente de real în cele consemnate, ci înseși controalele erau ,,de formă,, ,erau mimate, erau nereale.

În drept, faptele inculpaților Z. S. și D. R. A. care, în datele de 19 noiembrie 2012 și 29 mai 2013, au pretins și primit sumele de 600 și 1.000 lei de la denunțătoarea P. A. M., pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu privitoare la activitățile de control ale societății comerciale administrate de către denunțătoare, respectiv pentru a asigura personal o protecție constantă aceleași societăți comerciale, în sensul că, au simulat activități de control și au întocmit înscrisuri constatatoare cu un conținut nereal, cel puțin pentru a crea denunțătoarei aparența că, astfel, înlătură efectuarea ulterioară de alte controale, ce ar fi putut fi executate efectiv de către alți comisari din cadrul Gărzii Financiare C. – S., iar în realizarea acestor scopuri au redactat înscrisuri în care au consemnat împrejurări nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (două acte materiale) și fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.2 C.pen. rap. la art.7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.pen., respectiv de art.289 C.pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

Mijloace de probă: vinovăția inculpaților este dovedită, afirmă acuzarea și a constatat și prima instanță, cu următoarele mijloace de probă: denunț formulat de numita P. A. M., filele 1-2 d.u.p.; proces verbal .._ de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat la data de 19.11.2012 de comisari ai GF C. S., Z. S. și D. A., copie, filele 3-4 d.u.p.; procese verbale încheiate la data de 28.05.2013 de D. STT, original, filele 5-6 d.u.p.; ordonanța de autorizare cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor efectuate de către Z. S., D. A. și P. A. M., din data de 28.05.2013, orele 11,30, filele 7-10 d.u.p.; dresă și referat din data de 30.05.2013 către Tribunalul T. pentru confirmarea ordonanței emise în data de 28.05.2013, orele 11,30 prin care s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor efectuate de către Z. S., D. A. și P. A. M., filele 11-18 d.u.p.; încheierea nr. 193/30.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. prin care s-a admis cererea formulata de D.- STT, de confirmare a ordonanței cu titlu provizoriu, filele 19-20 d.u.p.; Ordonanța D.- STT din data de 29.05.2013 privind efectuarea de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul D. STT a unor activități procedurale, fila 21 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 29.05.2013, ora 10,15 cu prilejul consemnării seriilor de identificare a bancnotelor ce compun suma de 1.000 lei, original, fila 22 d.u.p.; planșă foto cu fotografii judiciare efectuate în data de 29.05.2013 cu prilejul consemnării seriilor de identificare a bancnotelor ce compun suma de 1.000 lei pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către P. A. M. în vederea constatării infracțiunii de corupție în flagrant, filele 23-29 d.u.p.; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 29.05.2013, de D. STT, original, filele 30-33 d.u.p.; Notă unilaterală . nr._ încheiată la data de 29.05.2013 de către comisari ai GF C. S., Z. S. și D. R. A., cu prilejul controlului efectuat la . Caransebeș, original, fila 34 d.u.p.; înscris olograf cu datele de identificare ale ., fila 35 d.u.p.; adresă Garda Financiară C. S. nr._/29.05.2013, împreună cu anexele aferente, respectiv: fișele posturilor nr. 5 și 12 ale comisarilor Z. S. și D. R. A. și programul de activitate al secției aferent zilelor de 28 și 29 mai 2013, original,filele 36-48 d.u.p.; date de identificare ale . listate din baza de date a ORC, filele 49-53 d.u.p.; Ordinul nr. 1.468*) din 12.02.2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a GF, publicat în baza de date EUROLEX și norme de lucru pentru comisarii din cadrul Gărzii Financiare, filele 54-116 d.u.p. ;copii conform cu originalul din registrul de control a ., . nr._, filele 117 – 123 d.u.p.; proces verbal din data de 05.06.2013 privind desigilare și inventarierea înscrisurilor ridicate de la inc. Z. S. cu prilejul constatării infracțiunii în flagrant, filele 124-126 d.u.p.; carte de vizită pentru A. P. administrator al ., fila 127 d.u.p.; înscris cu mențiuni olografe cu date de identificare a 12 societăți comerciale, despre care afirmă că urmau să fie verificate în perioada următoare, fila 128 d.u.p.; certificate de înregistrare fiscală, balanță de verificare, chitanță de plată la Trezorerie a sumei de 3.000 lei, adresă GF C. S. nr._/13.06.2013, împreună cu autosesizarea comisarilor Z. S. și D. R. A., în copie, filele 183 -184 d.u.p.; Ordonanța D.- STT din data de 29.05.2013 privind efectuarea de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul D. STT a unor activități procedurale, fila 185 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 29.05.2013, orele 21,00 prin care s-a dispus restituirea sumei de 1.000 lei numitei P. A. M. și 21,10, original, fila 186 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 29.05.2013, orele 21,10 prin care s-a dispus ridicarea de la . a registrului unic de control, original, fila 187 d.u.p.; cerere formulată de numita P. A. M. prin care solicită ca suma de bani ridicată să-i fie restituită fiicei sale,fila 188 d.u.p.; Ordonanța D.- STT din data de 17.06.2013 privind efectuarea de către ofițerul de poliție judiciară din cadrul D. STT a unor activități procedurale, fila 189 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 18.06.2013, privind restituirea în favoarea numitei P. A. M. a sumei de 600 lei, din cele ridicate de la inc. Z. S. și D. R. A., fila 190 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 19.06.2013, orele 11,30 prin privind restituirea sumelor de bani ridicate de la inc. Z. S. și D. R. A.,cu prilejul constatării infracțiunii flagrante în favoarea inc. Z. S., fila 191 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 19.06.2013, orele 12,30 prin privind restituirea sumelor de bani ridicate de la inc. Z. S. și D. R. A.,cu prilejul constatării infracțiunii flagrante în favoarea inc. D. R. A., fila 192 d.u.p.; declarație martor . nr._ din data de 29.05.2013, M. M., original, filele 193-194 d.u.p.; declarație martor . nr._ din data de 29.05.2013, O. N., original, filele 195-196 d.u.p.; declarație martor . nr._ din data de 29.05.2013, P. A. M., original, filele 197-199 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 30.05.2013, privind redarea în formă scrisă a unei convorbiri telefonice purtate de Z. S. cu P. A. M., filele 200-202 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 30.05.2013, privind redarea în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 29.05.2013 de Z. S., D. R. A. și P. A. M. la sediul ., filele 203-222 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 06.06.2013, privind redarea amănunțită a activității desfășurate de D. R. A. în data de 29.05.2013 în exteriorul societății la care se efectuat controlul, ., filele 223-228 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 07.06.2013, orele 10,00, de verificare a traficului convorbirilor telefonice efectuate de inc. D. R. A. de la postul telefonic nr. 0745/_, fila 229 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 30.05.2013, privind redarea integrală în formă scrisă a unei convorbiri telefonice purtate de Z. S. cu P. A. M. în data de 29.05.2013, filele 230- 232 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 30.05.2013, privind redarea în formă scrisă a unei convorbiri telefonice purtate de Z. S. cu D. R. A. în data de 29.05.2013 în timpul controlului efectuat de aceștia la ., filele 233 – 234 d.u.p.; solicitare D. STT din data de 30.05.2013 către GF C. S., fila 235 d.u.p.; răspuns GF C. S. nr._/30.05.2013, filele 236-237 d.u.p.; rezoluție din data de 29.05.2013, ora 17,38 de începere a urmării penale față de învinuiții Z. S. și D. R. A., filele 238-239 d.u.p.; Ordonanță de schimbare a încadrării juridice din data de 17.06.2013 față de inc. S. cu D. R. A., filele 240- 241 d.u.p.; adresă și răspuns cazier judiciar pentru Z. S., filele 242-244 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 29.05.2013, ora 19,21 de către D. STT de aducere la cunoștință a înv. Z. S. că s-a dispus începerea urmăririi penale, fila 245 d.u.p.; împuternicire avocațială av. C. – C. R. pentru Z. S., fila 246 d.u.p.; declarație olografă Z. S. din data de 29.05.2013, fila 247 d.u.p.; declarație de învinuit . nr._ din data de 29.05.2013, Z. S., filele 248-249 d.u.p.; declarație de învinuit . nr._ din data de 12.06.2013 și continuarea declarației din 19.06.2013 Z. S., filele 250-255 d.u.p.; Ordonanță de reținere din data de 29.05.2013 a înv. Z. S. pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 29.05.2013, orele 22,26 până la data de 30.05.2013, orele 22,26, filele 256 -257 d.u.p.; Ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 30.05.2013 a înv. Z. S., fila 258 d.u.p.; adresă și răspuns cazier judiciar pentru D. R. A., filele 259-261 d.u.p.; proces verbal încheiat la data de 29.05.2013, ora 19,20 de către D. STT de aducere la cunoștință a înv. D. R. A. că s-a dispus începerea urmăririi penale, fila 262 d.u.p.; împuternicire avocațială av. Z. pentru D. R. A., fila 263 d.u.p.; declarație olografă D. R. A. din data de 29.05.2013, fila 264 d.u.p.; declarație de învinuit . nr._ din data de 29.05.2013, D. R. A., filele 265-266 d.u.p.; declarație inculpat D. R. A. dată în fața instanței în data de 30.05.2013, în dosar nr._ al Tribunalului T., filele 267 -268 d.u.p.; continuarea declarației inc. D. R. A. din data de 19.06.2013, fila 269 d.u.p.; Ordonanță de reținere din data de 29.05.2013 a înv. D. R. A. pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 29.05.2013, orele 22,26 până la data de 30.05.2013, orele 22,26, filele 270-271 d.u.p.; Ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 30.05.2013 a înv. D. R. A., fila 272 d.u.p.; referat cu propunere de arestare preventivă a inc. Z. S. și D. R. A. din data de 30.05.2013, filele 273 – 277 d.u.p.; Încheierea nr. 50/CC/30.05.2013 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul T. privind arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 30.05.2013 până la data de 27.06.2013 a inc. Z. S. și D. R. A., filele 278-283 d.u.p.; Mandat de arestare preventivă nr. 32/30.05.2013 pronunțat în dosar nr._ de Tribunalul T. privind pe inc. D. R. A.,fila 284 d.u.p.; Mandat de arestare preventivă nr. 31/30.05.2013 pronunțat în dosar nr._ de Tribunalul T. privind pe inc. Z. S. ,fila 285 d.u.p.; proces verbal . nr._ din data de 19.06.2013 de prezentare a materialului de urmărire penală inc. Z. S., fila 286 d.u.p.; proces verbal . nr._ din data de 19.06.2013 de prezentare a materialului de urmărire penală inc. D. R. A., fila 286 d.u.p.

Asupra apărărilor inculpaților, prima instanță a reținut următoarele:

Nevinovăția inculpatului D. A., în sensul că el nu a cerut nimic de la denunțătoare și nu a perceput că urmează a li se oferi coinculpaților bani cu titlu de mită, nu se susține față de probele în defavoarea sa ce au fost deja analizate, și care exclud temeinicia susținerilor inculpatului.

Aceleași considerente sunt valabile și în privința susținerii că inculpatul nu a executat ,,contrafilaj,, - faptele dovedite îl contrazic clar. Ca o adăogire, listingul numărului său de telefon confirmă că inculpatul nu a inițiat în mod real apeluri în timp ce executa această operațiune, și nu a purtat convorbiri cu nimeni, în ciuda aparențelor, cu excepția apelului, real, prin care îl anunța pe coinculpatul Z. că pot pleca de la firmă. Desigur că, luate separat și scoase din contextul în care s-au realizat, acțiunile coinculpatului D. A. pot să pară banale și lipsite de semnificație infracțională, dar interpretarea sistematică a acțiunilor și faptelor acestuia, în contextul specific și relevant în care s-a probat că ele au avut loc, conduce la concluzia că susținerile acuzării sunt temeinice.

Starea psihofizică a inculpatului, așa cum se evidențiază aceasta din înregistrările audio-video și din afirmațiile făcute de către acesta în convorbirile înregistrate cu ocazia controlului efectuat la firma denunțătoarei, ca și din comportamentul inculpatului de a ,,asigura spatele,, echipei de control, verificând că nu există o urmărire în curs față de coinculpați, exclude iresponsabilitatea acestuia, întrucât acțiunile inculpatului sunt coerente, logice, fiind orientate spre realizarea unui scop, fie acesta și ilicit.

Mai mult, inculpatul a fost apt să discute și despre încheierea unei asigurări în folos propriu cu coinculpatul Z., fapt ce este, și el, relevant în sensul că inculpatul era lucid și avea discernământul faptelor sale.

Este adevărat că acest inculpat se simțea rău datorită diabetului și a unor abuzuri alimentare și alcoolice recente. Nu era, însă, în situația de a nu putea percepe și conștientiza realitatea și era stăpân pe voința sa.

Inculpatul D. A. a avut abilitatea de a nu pretinde în mod direct și de a nu primi personal sume de bani cu titlu de mită, însă rezultă din înseși acțiunile sale că era conștient de ce s-a întâmplat și că a dorit, a intenționat, să primească acele sume, partea sa din folosul activității infracționale.

Nu există dovezi ale faptului că martora P. A. M. ar fi fost îndrumată să-i denunțe pe coinculpați, sau că i s-ar fi sugerat conținutul declaraților date în faza de urmărire penală, și nu există nicio dovadă că dosarul penal de față i-ar fi vizat expres pe inculpați. Oricum, aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși in judecată, așa cum s-a analizat deja, și nu au nicio relevanță față de acest fapt persoana inculpaților ori interesele existente de marginalizarea/îndepărtarea lor din structurile profesionale din care au făcut parte.

Celelalte apărări ale inculpatului D. A. au fost deja analizate cu ocazia stabilirii stării de fapt.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a reținut următoarele:

La individualizarea pedepsei ce a fost se aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72, art. 52 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, de persoana inculpatului și de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală, de scopul pedepsei .

Inculpații sunt cunoscuți ca persoane integrate social și competente profesional, conform înscrisurilor constând în declarații ale unor persoane care îi cunosc,ca și fișelor lor profesionale.

Pe de altă parte, modul și mijloacele de realizare a faptelor infracționale (care se caracterizează prin planificare, prin perseverență, prin sânge-rece) ca și atingerea considerabilă adusă valorilor sociale ocrotite prin legea penală (valori ce țin de imaginea publică și autoritatea unei funcții publice importante, de control financiar-fiscal) pledează pentru pedepsirea severă a inculpaților.

Cât privește pe inculpatul D. A., prima instanță, în considerarea stării de sănătate a acestuia, el având probleme pancreatice (diabet insulino dependent) și renale atestate medical, prima instanță nu a dispus pedepse mari, deși inculpatul nu a recunoscut faptele de care este acuzat, în pofida unor probe certe de vinovăție. Afecțiunile inculpatului sunt, însă, tratabile în rețeaua sanitară a Administrației Penitenciarelor, fapt notoriu, și nu constituie un impediment în executarea unei pedepse cu închisoarea.

Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 prin Decizia penală a Curții de Apel Timișoara cu numărul 1376/R/04.10.2012, infracțiunea neatrăgând starea de recidivă.

Inculpatul Z. S. nu are antecedente penale și s-a reîncadrat în muncă ca și director societate comercială, conform adeverință fila 147 dosar.

Prima instanță a stabilit pentru inculpatul Z. S., care a fost sincer pe durata întregului proces penal, o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile concurente, cu aplicarea și a art. 320¹ Cod procedură penală, de care inculpatul a înțeles să uzeze.

Prima instanță a apreciat că inculpatul Z. S., nu și inculpatul D. A., se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei ce a fost dispusă împotriva sa, din comportamentul acestui inculpat în etapa urmăririi penale și în cea a judecății rezultând acest fapt.

Pentru aceste considerente, tribunalul a procedat la soluționarea cauzei, conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

Împotriva sentinței penale nr.113 din 01.11.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S., au declarat apel în termen legal D. S. T. Timișoara și inculpații Z. S. și D. R. A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 11.12.2013.

În motivarea apelului procurorul a arătat că sentința penală atacată este nelegală întrucât prima instanță a omis, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. R. A. să revoce beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea anterior aplicată inculpatului prin sentința penală nr.191/09.05.2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr.1376/R/04.10.2012 a Curții de Apel Timișoara, în cauză fiind încălcate dispozițiile art.83 C.pen. De asemenea, a mai arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în ceea ce privește aplicarea cheltuielilor judiciare față de cei doi inculpați, cuantumul stabilit de instanța de fond fiind prea mic pentru acoperirea cheltuielilor judiciare efectuate până în prezent, acestea fiind stabilite în mod eronat, iar suma stabilită nu acoperă cheltuielile judiciare efectuate pe tot parcursul procesului penal.

În motivare apelului inculpatul Z. S. a solicitat, în esență, admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii atacate cu privire la latura penală, cu consecința aplicării unei pedepse diminuate, a cărei modalitate de executare să fie suspendarea condiționată, prev.de art.81 C.p., iar în subsidiar conform art.86¹ C.p., având în vedere principiul non reformatio in pejus prevăzut de art.372 C.p.p., procurorul nepromovând calea de atac în ceea ce-l privește.

A solicitat respingerea apelului procurorului cu privire la respingerea cererii de majorare a cheltuielilor de judecată, stabilite în sarcina sa, acestea fiind nedovedite și neprecizate expres în cuantum; în subsidiar a arătat că prelungirea procesului penal nu-i este imputabilă, prelevându-se de depozițiile art.320¹ C.p.p., încă de la primul termen de judecată.

Inculpatul D. R. A. a solicitat admiterea apelului, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a C.p.p., desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare să se dispună achitarea sa în baza art.10 lit.c C.p.p., pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât fapta nu a fost săvârșită de el; achitarea sa în baza art.10 lit.a C.p.p., pentru infracțiunea de fals intelectual, întrucât fapta nu există.

Arată că, inculpatul Z. S. a întocmit nota unilaterală după ce a făcut investigațiile necesare la sediul societății . Caransebeș, purtând discuții ample cu administrator acestei societăți cu privire la achitarea obligațiilor fiscale față de bugetul de stat și situația personalului din societate, el completând registrul unic de control, consemnând datele reale în actul întocmit.

Nu corespund adevărului cele susținute în actul de acuzare și în considerentele sentinței atacate. Mai arată că, în calitatea sa de comisar al gării financiare nu a propus administratorilor societății comerciale controale pentru a plăti periodic sume de bani pentru a încheia formal acte de control. Nu a pretins și nu a primit cu titlu de mită sume de bani de la societățile comerciale pentru neexercitarea atribuțiilor de serviciu și nu a oferit protecție societăților controlate.

În calitatea sa de comisar al gărzii financiar a exercitat activități de control inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect frauda și evaziunea fiscală, aplicând de fiecare dată sancțiuni contravențională când constata încălcarea obligațiilor legale.

Din înregistrarea video rezultă foarte clar că în momentul în care denunțătoarea a pus banii pe masă el completa registrul unic de control și nu a observat gestul acesteia, acest aspect fiind reținut și de către prima instanță. Datorită stării de sănătate a fost nevoit să iasă de mai multe ori din încăperea unde se purtau discuțiile, ceea ce rezultă din înregistrările video și conversația dintre inculpatul Z. și denunțătoare, stare de sănătate care l-a împiedicat să perceapă ce se întâmplă în jurul său. În momentul în care inculpatul Z. și-a însușit banii care erau pe masă, el nu era în încăpere, împrejurare care, de asemenea, rezultă din înregistrările video și declarația denunțătoarei, neavând cunoștință de intenția colegului său.

Mai arată că, nu a avut nicio înțelegere cu inculpatul Z., să efectueze un control formal sau să protejeze în vreun fel societățile comerciale controlate, pentru obținerea unor eventuale recompense, declarația inculpatului Z. nefiind sinceră, având unicul scop de a beneficia de art.320¹ C.p.p. Nu a fost de față când organele de urmărire penală l-au percheziționat pe inculpatul Z. și i-au descoperit în buzunar suma de 1.000 lei, fiind în stradă pentru a bea apă și nu pentru a desfășura activități de contrafilaj, așa cum greșit s-a reținut în actul de trimitere în judecată. Intenția sa era de a lua legătura telefonic cu fratele său și nicidecum de a verifica dacă sunt urmăriți.

Cu privire la declarația denunțătoarei dată în fața instanței arată că, nu rezultă faptul că a existat vreo înțelege anterioară între echipa de control și ea, pentru oferirea vreunei sume de bani, ci a fost rezultat unei acțiuni personale, pentru că există o tradiție și așa se procedează în societatea românească.

Analizând sentința penală apelată, din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 C.p.p., instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul Z. S., fiind greșită soluția instanței în ceea ce-l privește pe inculpatul D. R. A., sub aspectul omisiunii revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și a obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanță.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului Z. S., care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.p.p.- fila 85 dosar fond.

În ceea ce-l privește inculpatul Z. S., încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev.de art.254 alin.2 C.p., raportat la art.7 alin.1 din L.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.320/1 C.p.p., și a infracțiunii de fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, prev.de art.289 C.p, raportat la art.17 lit.c din L.78/2000 cu aplicarea art.320/1 C.p.p.

De altfel, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută de instanță, nici încadrarea juridică dată faptelor.

În ce privește cuantumul pedepselor și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile de luare de mită și fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită aduc atingere unei importante valori ocrotite de legea penală, respectiv corectitudinea, probitatea, cinstea funcționarilor, condiții obligatorii pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și funcționarea autorităților și a instituțiilor publice la care aceștia sunt angajați, precum și a veridicității informațiilor și datelor cuprinse de aceștia în actele întocmite în derularea atribuțiilor de serviciu, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului apelant este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate, neputându-se dispune reducerea acesteia în condițiile în care este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în condițiile reducerii conform art. 320¹ C.p.p. și nu există elemente care să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante. Totodată, se constată că inculpatului nu i-a fost aplicat nici un spor de pedeapsă cu ocazia contopirii, astfel încât instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată acestuia este în măsură să asigure reeducarea inculpatului. Cu privire la modalitate de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel reține că inculpatul Z. S. a comis cele două infracțiuni în calitate de comisar al Gărzii Financiare C. S., că a nesocotit încrederea acordată pentru exercitarea atribuțiilor date, sens în care se impune instituirea unor măsuri de supraveghere a comportamentului inculpatului pentru ca acesta să nu mai comită infracțiuni în viitor.

Pentru aceste motive instanța apreciază neîntemeiată calea de atac declarată de inculpatul Z. motiv pentru care o va respinge.

În cea ce privește apelul declarat de către inculpatul D. A., instanța de apel apreciază că stare de fapt reținută de prima instanță este corectă, reținându-se în actul de acuzare că, în data de 19 noiembrie 2012, inculpații Z. S. și D. R. A., comisari în cadrul Gărzii Financiare C. – S., au efectuat un control inopinat la S.C. „INTERTRANS B.” S.R.L. Caransebeș, societate administrată de către denunțătoarea P. A. M., cu obiect principal de activitate transport intern și internațional de mărfuri, prilej cu care au pretins și primit cu titlu de mită suma de 600 lei în scopul de a executa un control formal și de a aplica o sancțiune contravențională minimă.

În realizarea aceleași rezoluții infracționale unice, în data de 29 mai 2013 inculpații Z. S. și D. R. A. s-au prezentat la sediul S.C.„INTERTRANS B.”S.R.L. din mun.Caransebeș, unde au precizat administratorului societății controlate că vor întocmi un act formal de control, fără a exercita în fapt atribuțiile funcționale de verificare a documentelor societății comerciale, confirmând denunțătoarei că suma primită anterior pentru neexercitarea atribuțiilor de serviciu a fost conform așteptărilor lor, motiv pentru care înțeleg să ofere în continuare protecție societății comerciale față de posibile controale reale ce ar putea fi exercitate de colegi ai lor. Ca urmare a faptului că denunțătoarea s-a conformat obiceiului infracțional instituit de către cei doi inculpați, denunțătoarea remițând comisarilor suma de 1.000 lei, inculpații au redactat, începând cu momentul remiterii, înscrisuri care să creeze aparența efectuării unui control la sediul societății comerciale, sens în care inculpatul D. R. A. a completat Registrul unic de control al firmei, iar inculpatul Z. S. a completat un formular tipizat intitulat Notă unilaterală, ambii comisari consemnând în aceste scripte împrejurări nereale, în sensul că ar fi efectuat controlul efectiv al societății comerciale, în realitate aceștia rezumându-se a solicita administratorului codul CUI al firmei și CNP-ul personal, fără a solicita și primi spre verificare documente contabile ori alte evidențe ale societății comerciale.

Inculpatul D. R. A., cu ocazia audierii de către instanța de fond – fila 86 -89 dosar fond, nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, arătând că nu a fost de față în momentul în care denunțătoarea le-a dat plicul cu bani întrucât se simțea rău și a fost nevoit să meargă la mașină pentru a bea din sticla de apă, că avea cunoștință despre situația firmelor încă înainte de a merge pe teren întrucât acest lucru reieșea din fișa fiscală unde erau menționate datoriile pe care le au la bugetul de stat, că despre societatea denunțătoarei știa că nu are probleme, sens în care a solicitat registrul de control pentru a menționa efectuarea controlului și lipsa problemelor. Inculpatul mai arată că în momentul în care s-a întors la sediul firmei denunțătoarei – întorcându-se de la mașină unde băuse apă, l-a văzut pe colegul său, inculpatul Z. fiind lipit cu fața de perete, nefiind reală afirmația denunțătoarei cu privire la o eventuală sumă de bani solicitată anterior pentru ca firma să nu aibă probleme. Inculpatul mai arată că nu avea posibilitatea de a-i promite denunțătoarei că nu vor mai avea probleme, întrucât acest lucru ar fi însemnat să îi determine pe restul colegilor, respectiv cele 6 echipe a doi colegi fiecare, să acționeze într-un anume sens, iar inspectorii gărzii financiare ar fi trebuit corelați cu organismul de control de la administrația financiară, care are competențe similare în domeniu. Inculpatul mai arată că, discuția avută cu colegul cu care forma echipa, respectiv inculpatul Z., referitoare la 1000 sau 10.000 lei nu se referau la sumele de bani pe care cei doi urmau să le obțină în viitor cu titlu de mită, ci se refereau la cuantumul amenzilor și datoriilor către stat ale firmelor pe care urmau să le verifice, subliniind că primirea calificativelor profesionale depindeau de sumele de bani pe care angajații gărzii financiare reușeau să îi aducă bugetului de stat. Inculpatul a mai arătat că echipele de control nu sunt fixe, astfel încât nu se poate vorbi de o înțelegere între membrii unei echipe, iar efectuarea controalelor la societățile comerciale se dispuneau la nivelul conducerii gărzii financiare fără a putea influența desemnarea sa pentru efectuarea unui control la o anumită societate comercială. Inculpatul mai arată că știa că firma denunțătoarei nu are probleme, motiv pentru care va utiliza un formular de tipul notei unilaterale de constatare, cunoștea . note pe care a trecut-o în registrul de control, verificând în prealabil situația contabilă și financiară generală a firmei, că nu a asistat și nu a văzut sau auzit propunerea denunțătoarei de a le da bani, că îi era rău întrucât suferă de diabet insulino-dependent iar cu o seară înainte de efectuarea controlului a consumat băuturi alcoolice.

Susținerile inculpatului sunt combătute pe de o parte de atitudinea de recunoaștere a inculpatului Z. S., care a arătat că recunoaște starea de fapt astfel cum este descrisă în actul de acuzare, însușindu-și probele administrate în cursul urmăriri penale. În starea de fapt reținută în sarcina celor doi inculpați se reține contribuția ambilor la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, în scopul pretinderii și primirii sumelor de bani în formă continuată cu titlu de mită și a falsificării actelor de control întocmite cu acea ocazie. În același timp vinovăția inculpatului D. R. A. este dovedită de depoziția denunțătoarei P. A. M. – filele 115 – 117 dosar fond, în care aceasta arată că cei doi inculpați nu i-au solicitat să prezinte spre control nici un registru, documente cotabile sau alt act al firmei, spunându-i că acțiunea de control urma a fi finalizată prin încheierea unui act de conveniență care să ateste că societatea este în regulă, iar faptul oferirii sumei de bani comisarilor nu a avut la bază o înțelegere prealabilă. Denunțătoarea arată că a pus pe masă banii pe care inculpații i-au luat, ambii fiind în încăpere în momentul în care aceasta a pus pe masă banii și că aceștia au fost luați de către inculpatul Z. S. chiar în momentul în care inculpatul D. s-a ridicat din locul în care se afla și a ieșit din cameră. Denunțătoarea arată că a oferit suma de 1000 lei inculpaților, întrucât aceștia au renunțat la efectuarea unui control efectiv cu consecințele unui control riguros și că i-au făcut promisiunea că nu vor exercita un control real, că cei doi inculpați au mai efectuat un control în urmă cu 6 luni și că le-a oferit acestora suma de 600 lei pentru ca firma să fie sancționată contravențional cu o amendă cât mai mică. Denunțătoarea mai arată că, inculpatul Z. S. cu ocazia controlului a chestionat-o cu privire la numărul de angajați ai firmei și împrejurării existenței unor obligații financiare către stat, întrebări la care denunțătoarea a răspuns în mod corect, consemnându-se în registrul firmei care evidenția efectuarea controlului, faptul că s-a verificat situația numărului de angajați și a obligațiilor fiscale către stat, făcând referire la starea de rău a inculpatului D. și la comportamentul său diferit, ieșind de mai multe ori din încăpere.

Așa cum reiese din convorbirile purtate în data de 29 mai 2013 de denunțătoare cu inculpații când, exprimându-și temerea că remiterea unei sume mai mici la ultimul control, 600 lei în loc de 1.000 lei, i-ar fi putut nemulțumi pe inculpați, denunțătoarea P. A. M. a fost liniștită de către aceștia, inculpatul Z. S. afirmând că nu a putut să-i alunge temerile la telefon pentru că se teme că telefoanele i-ar fi ascultate, dar că denunțătoarea, ca „veche prietenă”, nu are nici un motiv de îngrijorare, că nu trebuie să i se pară că inculpații ar putea fi supărați pe ea. În acest context, inculpatul Z. S. îi spunea denunțătoarei „ Chiar nu tre’ să vă faceți nici un fel de probleme, Doamne… deci chiar m-ați luat… nu știu ce… Nu, nu trebuie să vă pară, că noi n-avem nimic (….)”, iar când denunțătoarea și-a exprimat îngrijorarea: „ șase sute acolo, o fost c-am puțin, mi s-o părut și (….) m-am gândit că … poate să nu vă supărați, na”, inculpatul Z. S. a insistat să calmeze situația, „Deci nu, să nu-ți faci nici un fel de probleme în privința asta, deci niciodată, niciodată (…) tot timpul ați fost de treabă și la noi și să vă faceți probleme.”

Atunci când denunțătoarea a remis inculpaților suma de 1000 lei, așezând banii pe masă, în fața inculpaților, scuzându-se din nou pentru suma mai mică pe care a remis-o inculpaților la ultimul control, inculpatul Z. S. i-a transmis angajamentul lor comun de a o susține și în eventualitatea altor controale, însă a ținut să precizeze că îi sunt indispensabili denunțătoarei, în sensul că, prin simulacrul de control pe care îl înscenau, blocau orice alt control al firmei, în cursul anului 2013. Astfel, după ce denunțătoarea, remițându-le banii, a afirmat „Uitați aicia, m-am gândit aicia că….tura aialaltă …am pus aicia acuma mai mulți, să fie o mie (…) data trecută a fost așa…a fost cam supărat…Nu?”, inculpatul Z. a ținut să-i confirme bunele lor intenții, „Măi, dacă te putem ajuta cu ceva, pe partea voastră ( se referă la transportul de mărfuri efectuat de firma denunțătoarei -s.n.), spuneți! (…) De ce tre’ să facem, că este ceva…ți-am zis că de acum e nasol și poa să fie numai cu procurori ( se referă la modalitățile în care s-ar putea efectua controalele după reorganizarea gărzii financiare, arătând astfel denunțătoarei cât de valoroasă poate fi pentru ea colaborarea cu inculpații – s.n.), cu căcaturi, nu se știe ce o să fie și, măcar să stați voi liniștiți anul ăsta, că anu’ ăsta nu o să mai fie nimic, clar ( se referă la faptul că au „neutralizat” orice alt posibil control și că pe parcursul anului 2013 firma denunțătoarei nu va mai fi controlată – s.n.b)? Știi? Până se reglementează. Poate se sparge USL-ul, că eu îmi doresc din tot sufletul să se spargă, să se ducă naibii, deci eu îmi doresc…o dictatură, deci am ajuns să-mi doresc o dictatură că nu se mai poate face, fără dictatură nu mai poți să pui ordine în țara asta.” Dorind să i se ofere o „garanție” suplimentară, denunțătoarea a reinterat dorința de a i se comunica deplina protecție a inculpaților „ și deci acum nu o să mai fie probleme? Anu’ ăsta… o să fim….asigurați? răspunsul primit fiind categoric „ Nu, sigur. Sigur! Nu, am vorbit și cu colegu ca să nu…”- inculpatul Z. S. îi transmitea astfel că era înțelegerea comună pe care o stabilise cu inculpatul D. R. A..

De altfel, concomitent purtării acestor discuții, inculpatul D. R. A. completa Registrul Unic de Control al societății comerciale administrate de denunțătoare, fiind absorbit de această activitate și luând parte mai puțin la aceste prime secvențe ale dialogului purtat de coinculpatul Z. cu denunțătoarea. Modul lipsit de echivoc și fără nicio ezitare în care au acționat cei doi inculpați, dovedește categoric faptul că aceștia acționau potrivit unor obiceiuri infracționale repetate în timp, împărțindu-și „atribuțiile” infracționale. Astfel, în timp ce inculpatul D. completa registrul unic, comisarul Z. S. purta dialogurile persuasive cu administratorul societății comerciale, pentru a-i întreține convingerea indispensabilității „serviciilor” de protecție oferite, după care același inculpat Z. S. a completat „munca” colegului său, redactând la rândul său Nota unilaterală de control, în care de asemenea a consemnat împrejurări mincinoase, ca și inculpatul D., consemnând că ar fi verificat efectiv documente contabile, contracte comerciale ș.a., când în realitate, conform imaginilor video surprinse în mediul ambiental, se observă că de la . destinație de locuință, pe masa în jurul căreia au luat loc nu s-a depus nici un document, iar cei doi comisari nici nu au solicitat să li se prezinte vreunul din documentele despre care au făcut vorbire în documentele redactate.

Susținerile inculpatului D. R. A., referitoare la împrejurarea că efectuarea controlului era determinată de către conducerea gărzii financiare fiind un act decizional pe care nu aveau puterea să-l influențeze este combătută de documentele furnizate de către Garda Financiară C. – S., respectiv planul de control pentru data de 29 mai 2013, rezultă că cei doi inculpați s-au „ planificat” singuri în control la societatea comercială administrată de către denunțătoare, în planul de control fiind consemnat că nu era o verificare tematică aprobată de instituție și comunicată Gărzii Centrale, ci o „ autosesizare comisari”, ceea ce susține pe deplin concluzia legitimă că cei doi inculpați și-au perfecționat un adevărat plan pentru a exercita presiuni asupra agenților economici cărora le pretindeau sume de bani pentru a le oferi „protecție” față de controale efective ce ar fi putut fi astfel desfășurate de instituția din care proveneau.

Maniera ilegală în care inculpații acționau pentru a forța agentul economic să cedeze presiunilor lor, creând totuși și o aparență de legalitate, este dovedită și de încălcarea propriei metodologii de lucru a Gărzii Financiare, din înscrisurile puse la dispoziție de către această instituție rezultând neechivoc că celor doi comisari nu le era permis a încheia o Notă unilaterală de control în condițiile date.

Modalitatea în care cei doi inculpați stabileau agenții economici ale căror firme urmau a fi controlate dovedește fără putință de tăgadă modalitatea de acționare a acestora în privința mai multor administratori de societăți comerciale cărora le pretindeau sume de bani în folos personal pentru a le asigura protecția. Elocvente în acest sens sunt transcrierile convorbirilor purtate de cei doi inculpați cu privire la firmele pe care urmau să le controleze a doua zi, respectiv în 30 mai 2013, prin simularea unor activități de control în scopul colectării a diverse sume de bani pentru oferirea protecției. Instanța de apel va înlăturarea apărarea inculpatului D. R. A. în sensul că, discuția avută cu colegul său viza controlul pe care urmau să-l desfășoare la diverse societăți comerciale și amenzile aplicate, acestea din urmă fiind indicatori pentru acordarea calificativelor profesionale, întrucât așa cum rezultă din spontaneitatea și sinceritatea conversațiilor cei doi inculpați, treceau în revistă societățile comerciale pe care le controlaseră anterior, respectiv în urmă cu 6 luni, și la care urmau să meargă din nou pentru efectuarea controlului și în considerarea persoanei agenților economici care și anterior îi recompensaseră pe comisarii gărzii financiare pentru lejeritatea controlului derulat și neperceperea sancțiunilor corespunzătoare. Astfel, la propunerea inculpatului Z., inculpatul D. a propus să viziteze agenții economici din B., respectiv o firmă de pompe funebre, de la urmau a încasa 100, referindu-se probabil la_ lei vechi, respectiv 10.000 lei. Completarea inculpatului Z. a fost aceea de a „vizita” și un alt agent economic „acela cu pita, mergem la acela, că deja îi șase luni” referindu-se la faptul că, la fel ca și în cazul denunțătoarei, au trecut deja șase luni de când agentul economic nu a mai „ cotizat”. De asemenea, pentru ziua următoare inculpații preconizau să realizeze „încasări” personale substanțiale. „Bă, mâine trebuie să luăm 120 de milioane de la acesta. I. plătește clar, nici nu discutăm, avem 150 de milioane, în p…mea, ce mai vrei!? Foaie verde! Două vorbe și un telefon, dar până la urmă ne ajută Dumnezeu…”. Conținutul integral al acestui dialog între cei doi inculpați, în momente în care se credeau în deplină siguranță și astfel discutau liber, fără teama că activităților lor infracționale ar putea ajunge la cunoștința altor persoane, dovedește fără dubii că între ei există un acord concordant și complementar în săvârșirea infracțiunilor, că stabiliseră împreună modalitățile de acțiune, societățile comerciale „cotizante” și împărțirea concretă a atribuțiilor în ducerea la îndeplinire a celor convenite, sens în care din momentul în care prin intermediul inculpatului Z. au confirmat că sunt mulțumiți cu suma obișnuită de 1.000 lei, au și început să redacteze fiecare câte un înscris în fals, care să le creeze aparența unor activități licite de control în eventualitatea în care ulterior ar fi fost făcute verificări.

Inculpatul D. R. A., declara în fața judecătorului, odată cu luarea măsurii arestării preventive, că procedură internă a Gărzii Financiare prevedea ca dimineața, când comisarii se prezentau la locul de muncă, ei sau șefii lor aleg dintr-un nomenclator al societății comerciale din județ firma sau firmele la care ar urma să desfășoare activități de control în ziua respectivă, autosesizarea aparținând comisarului șef, care ar semna-o împreună cu comisarii.

În realitate, deplasarea la societatea comercială administrată de către denunțătoare a avut loc ca urmare a inițiativei infracționale a inculpaților Z. și D., care s-au „autosesizat” printr-un procedeu nelegal, în sensul că numărul autosesizării lor privea o altă societate comercială decât cea a denunțătoarei, așa cum rezultă din comunicarea Gărzii Financiare C. – S.. În contextul explicațiilor pe care inculpatul D. le-a dat instanței cu privire la faptul că nu ar fi fost inițiativa lor deplasarea la firma denunțătoarei, ci că ar fi fost trimiși de comanda Gărzii Financiare C. – S., inculpatul a trecut sub tăcere, spre a ascunde adevărul instanței, faptul că în ziua precedentă „controlului”, au avut grijă să o avertizeze telefonic pe denunțătoare că a doua zi o vor căuta, pentru că ar fi trecut 6 luni de la precedenta vizită și au liniștit-o că „totul va fi bine”, dar că nu îi pot explica mai multe prin telefon.

Încercarea inculpatului D. R. A. de a plasa răspunderea deciziei controlului spre comisarul șef, este o punere în aplicare a strategiilor de disimulare a activității infracționale, strategii discutate și precizate în mediu ambiental de inculpatul Z. în data de 29 mai 2013, când rămas singur în încăpere cu inculpatul D., dădea glas intenției de a furniza o astfel de explicație „dacă e cava”, în sensul de a da vina pe șefi în situația în care ar trebui să dea socoteală cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu în fața organelor de urmărire penală, dacă ar putea declanșa acel „ceva” de care se temeau. Astfel, inculpatul Z. S., explica neechivoc strategia comună a inculpaților, strategie pusă de altfel în aplicare de către inculpatul D. R. A. în fața instanței „deci te-a dirijat ( se referea la comisarul șef al Gărzii Financiare C. – S. – s.n.), cum a dirijat acolo, pe tine te-a dirijat aicea, așa s-o pui problema, el te-a dirijat! În limite de competență, pac, pac, pac, el o zis că voi doar de asta vă ocupați aicea…le-ați făcut pă….înțelegi ce zic? Știi? Dacă e ceva, n-ai ce să faci, șefu hotărăște în gardă, nu noi hotărâm ce trebuie să facem….”

De asemenea, în declarația dată în fața instanței care a dispus arestarea sa, inculpatul D. R. A. s-a referit la faptul că ar fi ajuns la firma denunțătoarei într-un control tematic, încercând să inducă în eroare instanța prin ignorarea faptului că prezența lor la sediul firmei denunțătoarei nu era ca urmare a unei activități de control planificate și ordonate pentru dezvoltarea unor tematici, ci ca urmare a „autosesizării” comisarilor, iar în Nota unilaterală de control au consemnat că firma denunțătoarei nu are datorii la bugetul de stat, deși inculpații nu au verificat evidențele contabile și nici nu au prezentat vreun înscris din care să rezulte că ar fi fost înștiințați de către autoritățile fiscale despre eventuale debite ale firmei. Mai mult, încă de la început i-au spus denunțătoarei că nu vor verifica nimic, că nu vor încheia vreun proces – verbal, ci doar o Notă unilaterală, fără ca de data aceasta să-i mai și aplice vreo sancțiune contravențională.

În contextul aceleași declarații a inculpatului D. R. A., dată în fața tribunalului, a arătat că ar fi întrebat-o pe denunțătoare dacă are persoane angajate fără forme legale și că i-ar fi explicat ce reprezintă arieratele, aspecte ce nu corespund realității, așa cum rezultă din cuprinsul convorbirilor purtate în mediul ambiental, redate prin procesul – verbal din data de 30 mai 2013 (f.203 – 222).

De la bun început inculpatul D. R. A. consemnat în Registrul Unic de Control numărul și . unilaterale, încă înainte de a constata că nu sunt nereguli și a solicitat inculpatului Z. S. să-i comunice . a Notei, aceste demersuri ale inculpatului având loc înainte de încheierea controlului, respectiv înainte de a constata că nu sunt nereguli, ceea ce dovedește că inculpații nu au avut nici o clipă intenția de a efectua efectiv vreo activitate de control și verificare.

Nici afirmația inculpatului D. referitoare la faptul că nu a fost de față în momentul în care denunțătoarea a oferit celor doi comisari ai Gărzii Financiare C. - S. veniți în control vreo sumă de bani cu titlu de mită, întrucât ieșise din încăpere fiindu-i rău nu poate fi primită, raportat la depoziția denunțătoarei mai sus menționată și la imaginile surprinse în mediul ambiental. Astfel, potrivit procesului – verbal de redare a convorbirilor și imaginilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental, la ora 12⁰⁴ denunțătoarea a remis celor doi comisari suma de bani cu titlu de mită, așezând bancnotele pe masa la care se aflau cei doi, în fața lor, banii rămânând în permanență în acel loc, până la ora 12⁴⁸, când inculpatul D. a dat semnalul că se pot retrage în siguranță. Așadar, susținerile sale sunt lipsite de suport real, el fiind prezent în încăpere atât în momentul în care banii le-au fost remiși, cât și cu ocazia dialogurilor referitoare la suma mai mică pe care au primit-o în luna noiembrie 2012, completând activitatea infracțională a inculpatului Z. tocmai în vederea însușirii unei jumătăți din suma ce le-a fost remisă.

De altfel, așa cum s-a arătat în expunerea stării de fapt, inculpații au discutat între ei cu suma de bani în fața lor și atunci când au rămas singuri, denunțătoarea P. A. M. a părăsit încăperea, și când cei doi inculpați planificau vizitarea și a altor agenți economici pe care intenționau să-i preseze să le ofere astfel de sume în schimbul „protecției” oferite, inculpații acționând ca niște reprezentanți ai lumii interlope ce impun periodic și regulat taxe de protecție agenților economici pentru a le permite acestora să-și desfășoare activitățile comerciale fără teama unor acțiuni grave de retorsiune.

Prin urmare, instanța de apel apreciază că vinovăția inculpatul D. în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv luarea de mită în formă continuată și fals intelectual în scopul ascunderii infracțiunii de luare de mită este pe deplin dovedită.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de către instanța de fond, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunile de luare de mită și fals intelectual în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită aduc atingere unei importante valori ocrotite de legea penală, respectiv corectitudinea, probitatea, cinstea funcționarilor, condiții obligatorii pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și funcționarea autorităților și a instituțiilor publice la care aceștia sunt angajați, precum și a veridicității informațiilor și datelor cuprinse de aceștia în actele întocmite în derularea atribuțiilor de serviciu, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului apelant este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate. Totodată, se constată că inculpatului nu i-a fost aplicat nici un spor de pedeapsă cu ocazia contopirii, astfel încât instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată acestuia este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar ( f.260,261), rezultă că inculpatul D. R. A. este cunoscut cu antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 191/09.05.2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr. 1376/R/04.10.2012 a Curții de Apel Timișoara, neîndeplinind condițiile primului termen al recidivei, însă în privința acestei pedepse s-a dispus suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen care la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală în prezenta cauză nu era împlinit, astfel că instanța de fond a omis să facă aplicațiunea dispozițiilor art.83 C.pen., care sunt obligatorii, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea anterior aplicată inculpatului D. R. A..

Potrivit prev. art.83 C.pen. – “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”, astfel că instanța de fond a omis să facă aplicarea acestui text de lege, sentința fiind nelegală.

Pentru aceste motive instanța apreciază neîntemeiată calea de atac declarată de inculpatul D., motiv pentru care o va respinge, urmând a fi admis apelul D. care vizează acest aspect.

S-a solicitat de către Direcția Națională Anticorupție – S. T. Timișoara - obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, într-un cuantum mai mare față de suma de 2250 lei, la care a fost obligat fiecare inculpat.

Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție – S. T. Timișoara, din data de 19 iunie 2013 din dosarul nr.85/P/2013, a fost stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 4000 lei, fiecare inculpat urmând a achita suma de 2000 lei.

Potrivit art. 191 C.p.p, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului. Când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.

Astfel, cheltuielile judiciare reprezintă suma cheltuielilor făcute atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. În cuantumul cheltuielilor judiciare intră toate cheltuielile necesare desfășurării procesului. Câteva exemple în acest sens ar fi: cheltuielile necesare actelor de procedura, cheltuielile pentru administrarea și conservare probelor și cheltuielile cu diferiți participanți în procesul penal ( interpret, martor, expert), precum și oricare alte cheltuieli necesare desfășurării procesului penal.

Inculpatul Z. S. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăriri penal astfel încât instanța de apel apreciază că obligarea acestuia la plata sumei de 2250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către stat în apel, este corectă procesul penal privindu-i pe cei doi inculpați nefiind supusă amânării din cauza conduitei nejustificate a acestuia. Așa cum rezultă din dosarul de fond inculpatul Z. S. a recunoscut săvârșirea faptelor la primul termen de judecată, respectiv 25 iulie 2013, procesul fiind amânat pentru administrarea probatoriului la solicitarea inculpatului D. R. A., prin urmare instanța de apel apreciază că se impune majorarea sumei la care urmează a fi obligat inculpatul D. R. A. cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în fața primei instanțe, întrucât din cauza conduitei sale procesuale s-au acordat mai multe termene de judecată.

Astfel, instanța de apel va obliga inculpatul D. R. A. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat în prima instanță către stat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații Z. S. și D. R. A. împotriva sentinței penale nr. 113 din 01.11.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S..

În temeiul art. 379 pct. 2 lit.b C.p.p. va admite apelul declarat de către D. S. T. Timișoara împotriva aceleiași sentinței penale.

Va desființa sentința penală apelată în cea ce îl privește pe inculpatul D. R. A., și rejudecând, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. R. A. prin sentința penală 191 din 09.05.2012 a Judecătoriei Reșița rămasă definitivă prin decizia penală 1376/R/04.10.2012 a Curții de Apel Timișoara, și va dispune executarea acesteia pe lângă fiecare din pedepsele aplicate inculpatului în prezentul dosar, respectiv cea de 3 ani închisoare aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 254 alin.2 C.p. rap. la art. 7 alin.7 din Lg. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și pe lângă cea de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săv. infr. prev.de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit.c din Lg. 78/2000 rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p. va contopi cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul D. R. A. urmând a executa pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 191 alin.1,2 C.p. va obliga inculpatul D. R. A. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei, onorariu parțial avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații Z. S. și D. R. A. împotriva sentinței penale nr. 113 din 01.11.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S..

În temeiul art. 379 pct. 2 lit.b C.p.p. admite apelul declarat de către D. S. T. Timișoara împotriva aceleiași sentinței penale.

Desființează sentința penală apelată în cea ce îl privește pe inculpatul D. R. A., și rejudecând:

Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. R. A. prin sentința penală 191 din 09.05.2012 a Judecătoriei Reșița rămasă definitivă prin decizia penală 1376/R/04.10.2012 a Curții de Apel Timișoara, și dispune executarea acesteia pe lângă fiecare din pedepsele aplicate inculpatului în prezentul dosar, respectiv cea de 3 ani închisoare aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 254 alin.2 C.p. rap. La art. 7 alin.7 din Lg. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p., rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și pe lângă cea de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săv. infr. prev.de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit.c din Lg. 78/2000 rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b C.p. contopește cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpatul D. R. A. urmând a executa pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 191 alin.1,2 C.p. obligă inculpatul D. R. A. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei, onorariu parțial avocat oficiu.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. I. MARTINANCA N.

Grefier,

A. B.

RED: A.N/20.03.2014.

Dact: A.B. 2 exempl/30 Ianuarie 2014

Primă instanță: Tribunalul C. – S.

Jud: B. R..

← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1587/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 124/2014.... →

Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA