Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 147/CO
Ședința publică din 17 martie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul Mogocs I. împotriva Sentinței penale nr.178/03.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator, în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu R. L., cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului contestator solicită admiterea contestației, desființarea sentinței Tribunalului A. și aplicarea legii mai favorabile în conformitate cu disp. art. 6 alin.1 NCp.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 178/03.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată s-a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și în consecință:
În baza art. 6 alin.6 din NCP rap.la art. 66 alin.1 din NCP s-a redus de la 7 ani la 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.66, lit. a, b,d,e și f din Noul Cod Penal, aplicată condamnatului M. I., fiul lui Ș. și al C. născut la data de 24.02.1975, CNP:_, deținut în PRMS A., prin sentința penală nr.271/27.09.2010, a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 163/A/01.11.2010 a Curții de Apel Timișoara, respectiv decizia penală nr. 538/14.02.2011 a ICCJ București.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale.
S-a menținut mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.356/2010, din 16.02.2011, emis de T. A., cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
Împotriva sentinței Tribunalului A. a formulat contestație condamnatul Mogocs I. solicitând schimbarea de încadrare juridică în omor din culpă sau pruncucidere și aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestor încadrări.
Examinând cauza sub toate aspectele se constată că sentința contestată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Analizând actele de la dosar se reține că prima instanță a apreciat în mod întemeiat că referitor la situația condamnatului Mogocs I. sunt incidente prevederile art.6 din Noul Cod penal doar în ce privește dispozițiile referitoare pedepsele complementare, procedând la o reducere a acestora
Pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul, respectiv de omor calificat prev. de art. 174 -175 lit.c și d Cp, prima instanță a observat în mod corect că aceasta se regăsește și în noua reglementare însă pedeapsa aplicată de instanța de fond, în a cărei executare se află, nu poate fi redusă în conformitate cu prevederile art.6 al.1 din Noul Cod penal întrucât aceasta nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
În ce privește critica formulată de contestator se constată că aceasta vizează temeinicia sentinței prin care a fost condamnat sub aspectul încadrării juridice a faptei și reindividualizarea judiciară a pedepsei în raport cu o altă infracțiune.
Așa cum se poate observa, instanța de fond a fost sesizată de către Comisia constituită la Penitenciar în vederea aplicării legii penale mai favorabile după . Noului Cod penal, astfel că instanța este obligată a se pronunța doar în aceste limite.
O critică cu privire la temeinicia și legalitatea sentinței de condamnare se putea face doar în căile de atac ordinare sau extraordinare, după caz, însă și nu și pe calea unei contestații la executare.
Prin urmare, contestația condamnatului nu este fondată și urmează a fi respinsă în baza art.4251, al.7 pct.1 lit.b NCpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.4251, al.7 pct.1 lit.b NCpp respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Mogocs I. împotriva Sentinței penale nr.178/03.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 al.2 NCpp obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 de lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2014.
Președinte,Grefier,
C. C. C. I.
Red. C.C./03.04.14
Tehnored. C.I./16.04.14
PI. – C. V. L. – Trib. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
