Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 693/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 693/R
Ședința publică din 10 iunie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror L. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 599 din 04.03.2013 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat V. D., reprezentat de avocat din oficiu B. C., cu delegație la dosarul cauzei, părțile civile intimate M. M., M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la J. Timișoara.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea soluției de achitare ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 1093/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul V. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal.
Prin sentința penală nr. 599 din 04.03.2013 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, Cod proc. penală, raportat la art. 10 alin.1 lit. e, Cod proc. penală și art. 48 Cod penal, a fost achitat inculpatul V. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, Cod penal, art. 75 alin. 1, lit. c Cod penal și art. 37 alin. 1, lit. b Cod penal.
În temeiul art. 162 alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 113 Cod penal, a fost obligat inculpatul să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
În temeiul art. 429 alin. 2 Cod proc. penală, i s-a pus în vedere inculpatului că este obligat să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul, iar în caz de nerespectare a măsurii luate, se va dispune internarea medicală.
În temeiul art. 429 alin.1 Cpp, s-a dispus ca, copia dispozitivului prezentei hotărâri și copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1324/12.10.2012, întocmit de IML Timișoara, să se comunice, după rămânerea definitivă a sentinței, către Direcția Sanitară T., în vederea punerii în executare a măsurii de siguranță.
În temeiul art. 14 și 346 alin. 2 Cpp, s-au admis acțiunile civile promovate în cauză de către părțile civile M. M. P. și M. N..
În temeiul art. 14 și 346 alin. 2 Cpp, raportat la art. 998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile a următoarelor sume de bani, reprezentând prejudiciu neacoperit, respectiv contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite părților civile: suma de 1400 lei părții civile M. M. P., respectiv suma de 2500 lei părții civile M. N..
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod proc. penală, s-a luat act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare în cauză.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. ”c”, Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă de 700 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1. În data de 13.03.2010 numita M. P. a sesizat Poliția Jimbolia cu privire la faptul că în perioada 08-13.03.2010, din imobilul fiului său M. M., care locuiește în străinătate, au fost sustrase mai multe bunuri, iar din garaj a fost sustrasă o drujbă de culoare portocalie. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că bunurile din imobil sunt răvășite, fiind identificate urme de forțare la uși și geamuri. Numita M. P. a indicat locul de unde au fost sustrase bunuri, respectiv dintr-un dulap din camera din mijloc, țevile de cupru dintr-o încăpere cu rol de bucătărie precum și din garaj. De la fața locului, respectiv geamul camerei de la stradă, zona mediană, a fost ridicat un grupaj de urme papilare. Cu privire la aceste urma s-a stabilit, prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/2011, că au fost create de degetul inelar și mijlociu de la mâna stângă a inculpatului V. D..
Din probele administrate a rezultat că în seara zilei de 09.03.2010, inculpatul V. D. împreună cu P. I. și numitul N. D. s-au deplasat pe . JImbolia unde la nr. 28 se află locuința părții vătămate M. M. P. și prin escaladare și efracție au intrat în locuință, au răvășit toate lucrurile din casă și au sustras țeavă de cupru de la instalația de încălzire a locuinței iar din garaj o drujbă. Cu privire la această faptă a fost audiat martorul U. C. care a declarat faptul că la jumătatea lunii martie a fost căutat de către inculpatul V. D. și de către martorul P. I. care i-au oferit spre vânzare mai multe bucăți de țeavă de cupru folosită, ruptă în bucăți de 50-80 cm. Aceștia i-au spus că țeava aparține inculpatului V. D..
Martorul N. D. a declarat faptul că în data de 09.03.2010, în jurul orei 22,30 s-a întâlnit cu inculpatul V. D. și s-au hotărât să intre în imobilul situat la nr. 28 de pe . proprietarul locuiește în străinătate. Urmare a hotărârii luate în seara următoare martorul N. D. împreună cu inculpatul V. D. s-au deplasat la imobilul respectiv unde, prin efracție, au intrat în imobil. Inițial a intrat N. D. care a deschis geamul dinspre stradă, pe care a intrat și inculpatul V. D.. Au căutat prin bunurile din locuință pe care le-au răvășit după care au ieșit pe geamul pe care a intrat inculpatul V. D.. S-au deplasat la garaj unde au forțat gratiile și au intrat în interior de unde au sustras o drujbă care a fost dusă la domiciliul lui N. D..
Martorul P. I. a declarat că în seara zilei de 09.03.2010 a venit la locuința sa inculpatul V. D. care i-a propus să meargă să sustragă bunuri dintr-o locuință, motiv pentru care s-au deplasat la locuința respectivă împreună cu martorul N. D. și au sustras două țevi de cupru ce erau montate. Ulterior a aflat de la inculpatul V. D. că aceștia s-au deplasat la imobilul respectiv și ulterior, ocazie cu care au sustras și o drujbă. Martorul P. I. a declarat că nu i-a mai însoțit pe cei doi.
Partea vătămată M. M. P. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1400 lei.
2.În data de 15.03.2010 partea vătămată M. N. a sesizat Polițai Jimbolia cu privire la faptul că din imobilul situat în Jimbolia, . sustrase țevi de cupru montate în camera de zi de la parter și în camera de la etaj de unde a mai fost sustras și un polizor. Din dormitorul de la parter au fost sustrase două țevi de cupri de 6 metri nefolosite.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-au constatat urme de forțare la ușa de la intrare iar gardul de sârmă era aplecat înspre curte.
În noaptea de 11/12.03.2010 inculpatul V. D. și martorul N. D. au pătruns, prin escaladare și efracție, în incinta locuinței părții vătămate M. N. situată în Jimbolia, . și au sustras țeavă de cupru de la instalația de încălzire a locuinței și un polizor unghiular marca Bosch. Partea vătămată M. N. a precizat că valoare prejudiciului este de 2500 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă.
Fiind audiat, martorul N. D. a declarat faptul că în data de 11.03.2010, în jurul orei 23,00 a mers acasă la inculpatul V. D. care i-a spus că știe o casă în construcție pe . din care pot sustrage bunuri. S-au deplasat în imobilul respectiv, au sărit gardul iar inculpatul V. a forțat ușa termopan de la intrare. În interior, inculpatul V. a smuls țeava de cupru de la încălzirea centrală dintr-o cameră iar martorul N. a luat dintr-o cameră țevi de cupru noi. La etaj au găsit un polizor marca Boschi iar inculpatul V. a smuls țeava de cupru de la încălzirea centrală. Pe un izlaz din apropiere inculpatul a rupt țevile în lungimi de 50 cm-1 metru după care le-a dus acasă. A doua zi i-au solicitat ajutor pentru a vinde țeava martorului S. C. care i-a dus la martorul S. D.. Pe drum inculpatul V. s-a despărțit de aceștia, la martorul S. mergând dosar martorul N. D. cu S. C.. A primit suma de 150 lei pe care a împărțit-o cu martorul S. fără a-i da bani și inculpatului V. întrucât acestuia i-a rămas polizorul.
Martorul S. D. a declarat că în data de 13.03.2010 au venit la domiciliul său martorii S. C. și N. D. care i-au oferit spre vânzare mai multe bucăți de țeavă de cupru în lungime de 30-100 metri, noi și folosite.
Martorul S. C. a declarat că în data de 12.03.2010 a venit la domiciliul său martorul N. D. care i-a spus că în noaptea anterioară împreună cu inculpatul Vierul D. a sustras țeavă de cupru de la o locuință în construcție și pe care vor să o vândă. S-au deplasat la locuința inculpatului V. D. de unde au luat țeava plecând toți trei să o vândă dar pe drum inculpatul V. D. s-a răzgândit și nu a mai mers împreună cu el. Martorul împreună cu N. D. s-au deplasat la S. D. căruia i-a vândut țeava pentru suma de 150 lei.
Partea vătămată M. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei (încheierea f. 84).
În drept, faptele inculpatului V. D. de a sustrage în repetate rânduri bunuri din locuințele părților vătămate M. M. și M. N. împreună cu alte persoane printre care și un minor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat”, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. „a”, „g” și „i” Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. „c” și art. 37 alin. 1 lit. „b” Cod penal(faptele au fost săvârșite înainte de împlinirea termenului de reabilitare după condamnarea sa prin s.p. nr. 929/2000, 1891/2000, 3315/2000, 2139/2000, contopite prin s.p. nr. 421/2002, toate ale Judecătoriei Timișoara.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză în cursul cercetării judecătorești și care au fost confirmate de Comisia de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale, atât la momentul 08-12.03.2010, cât și în prezent, inculpatul a avut și are discernământul abolit.
De menționat faptul că unica lucrare de acest gen, respectiv raport de expertiză medico-legală psihiatrică și care să stabilească existența discernământului la momentul săvârșirii faptelor, s-a realizat la dispoziția instanței, în cursul cercetării judecătorești.
Unul din cazurile în care este înlăturat caracterul penal al faptei, reglementat de art. 48 Cod penal, este iresponsabilitatea, situație în care, evident, autorul faptei nu poate fi tras la răspundere, acțiunea sa, săvârșită în condițiile în care „nu poate să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale” înscriindu-se în rândul cazurilor în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată, reglementat de lit. „e” a art. 10 Cod proc. penală..
La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile M. M. P., instanța a avut în vedere suma totală de 9860 lei specificată de această parte civilă la UP. Cum, însă din probatoriul administrat, nu au rezultat ca fiind sustrase de către inculpat alte bunuri în afara drujbei(1000 lei) și a țevilor de cupru(400 lei), celelalte bunuri enumerate de păgubit nefiind dovedite în sarcina inculpatului, instanța a apreciat ca admisibilă acțiunea civilă în limita cuantumului menționat, nu și pentru diferență.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat recurs P. de pe lângă J. Timișoara criticând-o pentru netemeinicie, motivând că se impune completarea materialului probatoriu prin efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală care să înlăture orice îndoială asupra stării psihice a inculpatului, în vederea stabilirii cu precizie a existenței sau inexistenței discernământului la momentul săvârșirii infracțiunii.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.3856, al.3 Cpp, se constată că sentința recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Analizând probele administrate în cursul cercetării judecătorești a cauzei, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că inculpatul V. D. nu a avut discernământul abolit în momentul în care a comis infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecat.
Așa cum se poate observa din actele de la dosar, întrucât inculpatul a prezentat un certificat de handicap, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul a avut sau nu discernământ la data săvârșirii faptei precum și situația discernământului său la momentul actual.
Institutul de medicină legală, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1324/12.10.2012, efectuat la solicitarea instanței, a concluzionat că în perioada 08-12.03.2010 și la data întocmirii raportului inculpatul a avut discernământul abolit.
Acest raport a fost supus analizei Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul IML Timișoara care a arătat că este de acord cu concluziile formulate, în sensul că se consideră că inculpatul a avut discernământul abolit.
În raport cu concluziile formulate, în cele două acte medicale, Curtea apreciază că nu există nici un dubiu cu privire la lipsa de discernământ a inculpatului și nu există nici o justificare pentru efectuarea unui nou raport de expertiză medico- legală psihiatrică, astfel că recursul parchetului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art. 192 al.3 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr.599/04.03.2013 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./19.06.13
Tehnored. C.I./19.06.13
PI. – G. S. – Jud. Timișoara
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 676/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
