Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 676/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 676/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.676/R

Ședința publică din data de 05.06.2013

Completul constituit din

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: C. I. M.

JUDECĂTOR: G. B.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații G. D. N. și G. D. N., împotriva sentinței penale nr. 446 din 7.12.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpații recurenți G. D. N. și G. D. N. lipsă, avocatul ales B. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea civilă intimată . SRL și partea vătămată intimată . M..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 385¹³ C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul inculpaților solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirii sancțiunii penale cu una administrativă apreciind că pedeapsa aplicată inculpaților este prea mare având în vedere că o mare parte din prejudiciu a fost achitat.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței penale ca legală și temeinică având în vedere că faptele pentru care inculpații au fost condamnați prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446 din 7.12.2012, pronunțată, în dosar nr._, Judecătoria Reșița a condamnat pe inculpatul G. D. N., la: - 1 (una) lună închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. e) C. pen.; - 1 (una) lună închisoare – pentru săvârșirea infracțiunea de uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. e) C. pen.; - 6 (șase) luni închisoare – pentru săvârșirea infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. c) C. pen..

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, iar inculpatul G. D. N. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.

A aplicat inculpatului G. D. N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.- în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului G. D. N. pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului G. D. N. asupra disp. art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

A condamnat pe inculpata G. D. N., la: - 1 (una) lună închisoare – pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. e) C. pen.; - 1 (una) lună închisoare – pentru săvârșirea infracțiunea de uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. e) C. pen.; - 6 (șase) luni închisoare – pentru săvârșirea infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 alin. 1 lit. c) C. pen..

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, iar inculpata G. D. N. va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.

A aplicat inculpatei G. D. N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.- în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.

În temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei G. D. N. pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. a atras atenția inculpatei G. D. N. asupra disp. art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

În temeiul art. 170 raportat la art. 348 și art. 445 Cod procedură penală a dispus: - anularea înscrisurilor sub semnătură privată dovedite a fi fost întocmite în fals, respectiv adeverință de salariu nr. 32/27.09.2006 a ., adeverință de salariu nr. 17/27.09.2006 emisă de . Reșița.. - anularea contractului de credit dovedit a fi fost întocmit în baza înscrisurilor dovedite a fi fost falsificate, respectiv contractul nr._/11.10.2006 încheiat de inculpați cu B. G. SA S. M..

În baza art. 346 alin. 1 raportat la art. 14 C. pr. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă . SRL, și obligă inculpatul G. D. N. la plata sumei de 12.335,78 lei către partea civilă . SRL.

În temeiul art. 349 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul G. D. N. plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistență juridică obligatorie în cursul cercetării judecătorești suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 349 și art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpata G. D. N. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care i-a asigurat asistență juridică obligatorie în cursul cercetării judecătorești suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 30.06.2011, întocmit în dosarul nr. 3112/P/2009, înregistrat la această instanță sub numărul_ la data de 05.07.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G. D. N. și G. D. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prev. și ped. de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, art.290 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-a reținut în esență, ca situație de fapt că în data de 02 10 2008 B. a sesizat I P J C.-S. referitor la faptul că inculpații G. D. și G. D. au înșelat banca, achiziționând credite de la sucursala B. Reșița pe baza unor adeverințe false.

Cu ocazia cercetărilor s-au constatat următoarele:

La data de 11.10.2006, inculpații G. D. și G. D. au obținut contractul de credit nr._ pt. nevoi personale de la B. Reșița, in valoare de_ lei RON, prezentând in acest sens adeverința nr. 32/2006 din 27.09.2006 emisă de . SRL Reșița și adeverința nr. 17/2006 din 27.09.2006 emisă de . Reșița.

Adeverința falsă 17/2006 a fost completată de către numita F. A., director fără forme legale al . Reșița, iar adeverința cu nr._ de către numitul P. P., director al . SRL.

Fiind audiați în diversele etape ale urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor descrise.

În cauză a fost efectuate rapoarte de constatare tehnico-științifică din care rezultă starea de fapt consemnată anterior.

Din materialul de urmărire penală rezultă că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b¹ C.p.p raportat la art. 181 Cp față de numiții P. P. și F. A., întrucât aceștia au recunoscut si regretat faptele, modul concret de implicare în săvârșirea faptelor, lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului, astfel încât fapta săvârșită nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a mai arătat că inculpații G. D. și G. D. nu au prezentat antecedente penale.

Cu privire la latura civilă, . aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de_,14 lei.

Prin rezoluția din 27.10.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: contracte credit, adeverințe salariu, angajamente plată, acte identitate; informații Registrul Comerțului; adresă ITM C.-S.; adresă B. și E. K.; proces-verbal ridicare documente; raport constatare tehnico-științific; declarații martori, coroborate cu declarațiile învinuiților și procesele verbale de prezentare material de urmărire penală.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr.3112/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut aceeași stare de fapt.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 3112/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

De asemenea, au fost atașate la dosar fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Partea civilă . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de_,78 lei față de inculpatul G. D. N..

În faza de judecată au fost audiați inculpații (filele 25, 26) și administrată proba testimonială cu martorii P. P. (fila 36 dosar), F. A. (fila 37 dosar), P. G. (fila 81 dosar), P. D. (fila 115 dosar) și s-a dat citire potrivit art. 327 alin. 3 declarației date în faza de urmărire penală de martorul Fazekaș O..

Prin adresa nr. 9586/28.09.2010 emisă de ITM C. –S. s-a constatat că inculpatul G. D. N. figurează angajat la . Reșița iar din raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din 31.03.2011 s-a stabilit că scrisul depus pe adeverința de venit nr. 32/27.09.2006 a fost executat de numitul P. P., iar semnătura de la rubrica director economic a fost executată de numitul P. P..

În ceea ce privește pe inculpata G. D. Nicolaeta, pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a fost angajată a . Reșița, aspect confirmat si de ITM Craș – S. prin adresa nr. 9586/28.09.2010. prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._ din 31.03.2011 s-a stabilit că scrisul depus pe adeverințele nr. 17/27.09.2006 a fost executat de numitul numita Fazekaș A. care a semnat și la rubrica director general, iar semnătura de la director economic a fost executată de Fazekaș A..

În faza de urmărire penală, inculpații cu ocazia audierii au recunoscut faptele săvârșite, dar în faza de cercetare judecătorească inculpatul G. D. N. a arătat că își menține în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală, precum și faptul că a fost angajat al . în funcția de șofer și a solicitat eliberarea unei adeverințe pentru credit, aceasta conținea datele reale cu privire la veniturile realizate, adeverință necesară contractării unui credit la B., de_ rol.

Inculpatul a arătat că a achitat o parte din împrumutul contractat, dar la un moment dat din cauza lipsurilor veniturilor nu a mai putut achita ratele, însă nu a avut nici un moment intenția de a înșela banca, precum și faptul că nu știe dacă adeverința era sau nu falsă..

Inculpata G. D. N. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală cu mențiunea că revine asupra declarației privind faptul că a recunoscut că adeverința era falsă, arătând că a solicitat numitei Fazekas A., cu care a lucrat la ., o adeverință pentru a obține un credit de la B.,

Inculpata G. D. N. a arătat că nu a știa că, contractul de muncă încheiat cu . nu a fost înregistrat la ITM CS:

La data de 12.12.2011 partea civilă . SRL formulat note scrise prin care a arătat că inculpatul G. D. N. înregistrează un debit rezultat din contractul de credit nr._ încheiat cu B. Groupe Societe Generale la data de 11.10.2006 în valoare de_,78 ron, iar față de inculpata G. D. N. nu se constituie parte civilă, întrucât debitul a fost stins prin plata sumei de 2209,67 lei la data de 16.03.2011

Din coroborarea probelor de la dosar, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal, având în vedere și că din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 31.03.2011 a rezultat că scrisul olograf depus pe adeverința de venit nr. 17/27.09.2006 a fost executat și semnat la rubrica director economic și director general de F. A., rezultă că inculpata G. D. N. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reglementată de dispozițiile art. 290 alin. 1 C. penal, constând în „falsificarea unui înscris sub semnătură privată”, intenția directă fiind forma de vinovăție cu care a acționat inculpata, care a deși știa de existența unor venituri ireale, a acceptat semnarea unui angajament de plată în favoarea băncii.

În drept, fapta inculpatei G. D. N. de a se folosi de adeverința de venit nr. 17/27.09.2006 care atesta existența unor venituri nete ireale, și depunerea la B. Reșița a adeverinței de salariu întocmite în fals, cunoscând că sunt false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals astfel cum aceasta este legiferată prin dispozițiile art. 291 teza I C. pen., constând în „folosirea unui înscris oficial […] cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice […]”, intenția directă fiind forma de vinovăție cu care au acționat inculpații.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., sub aspectul laturii obiective, această infracțiune presupune „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase […] săvârșită prin folosire de calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase […] cu prilejul încheierii sau executării unui contract [….]”, din punct de vedere subiectiv, fapta fiind comisă „în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul un folos material injust”.

Analizând aceste dispoziții legale prin raportare la acțiunea inculpatei G. D. N. instanța a apreciat că, prin faptul că acesta a reușit să inducă în eroare funcționari ai B. Reșița cu prilejul încheierii contractului de credit pentru nevoi personal nr._/11.10.2006, prin prezentarea ca adevărate a documentelor falsificate în baza cărora au fost încheiate aceste contracte în scopul obținerii unor foloase materiale injuste reprezentate de cuantumul creditelor obținute prin încheierea acestor contracte, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în forma prev. și ped. de art. 215 C. pen. alin. 1-3.

Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpata G. D. N. a fost comisă în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C. pen., toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente s-au contopit, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

La alegerea tratamentului sancționator care s-a aplicat inculpatei G. D. N. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 3 luni la 2 ani pentru art. 290 C. pen., închisoare de la 3 luni la 2 ani pentru art. 291 și închisoare de la 3 ani la 15 ani pentru art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen), gradul de pericol social al faptelor concrete reflectat în urmările produse, condițiile concrete în care faptele au fost comise (utilizând documente false și inducând în eroare unitatea bancară), precum și împrejurarea că inculpata a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptelor, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, a achitat creditul contractat împrejurări care au fosti reținute ca circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și b C. pen..

Din coroborarea probelor de la dosar, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal, având în vedere și că din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 31.03.2011 a rezultat că scrisul olograf depus pe adeverința de venit nr. 32/27.09.2006 a fost executat de numitul P. P., iar semnătura de la rubrica director economic a fost executată de numitul P. P., dar că inculpatul a întocmit în fals angajamentul de plată aferent adeverinței nr. 32/27.09.2006, rezultă că inculpatul G. D. N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reglementată de dispozițiile art. 290 alin. 1 C. penal, constând în „falsificarea unui înscris sub semnătură privată”, intenția directă fiind forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, care a deși știa de existența unor venituri ireale și a acceptat semnarea unui angajament de plată, în favoarea băncii.

În drept, fapta inculpatului G. D. N. de a folosi adeverința de venit nr. 32/27.09.2006 care atestă existența unor venituri nete ireale, și depunerea la B. Reșița a adeverințelor de salariu întocmite în fals, cunoscând că sunt false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals astfel cum aceasta este legiferată prin dispozițiile art. 291 teza I C. pen., constând în „folosirea unui înscris oficial […] cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice […]”, intenția directă fiind forma de vinovăție cu care au acționat inculpatul.

Analizând aceste dispoziții legale prin raportare la acțiunea inculpatului G. D. N. instanța a apreciat că, prin faptul că acesta a reușit să inducă în eroare funcționari ai B. Reșița cu prilejul încheierii contractului de credit pentru nevoi personale nr._/11.10.2006 prin prezentarea ca adevărate a documentelor falsificate în baza cărora au fost încheiate aceste contracte în scopul obținerii unor foloase materiale injuste reprezentate de cuantumul creditelor obținute prin încheierea acestui contract, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în forma prev. și ped. de art. 215 C. pen. alin. 1-3.

Instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul G. D. N. au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C. pen., toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente s-au contopit, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

La alegerea tratamentului sancționator care s-a aplicat inculpatului G. D. N. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 3 luni la 2 ani pentru art. 290 C. pen., închisoare de la 3 luni la 2 ani pentru art. 291 și închisoare de la 3 ani la 15 ani pentru art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen), gradul de pericol social al faptelor concrete reflectat în urmările produse condițiile concrete în care faptele au fost comise (utilizând documente false și inducând în eroare unitatea bancară), precum și împrejurarea că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptelor, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, a încercat acoperirea prejudiciului, împrejurări care au fost reținute ca circumstanțe atenuante, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și b C. pen..

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs inculpații, care a fost motivat în condițiile art. 385¹⁰ alin. 3 C.pr.pen. de către apărătorul ales al inculpaților, acesta solicitând achitarea inculpaților și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere că a fost recuperat în parte prejudiciul infracțional, autorii falsului nu au fost pedepsiți.

Examinând recursurile formulate de inculpați prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 385⁶ alin. 1 și 3 C.pr.pen. Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat atât în ceea ce privește starea de fapt cât și în privința pedepselor aplicate de instanța de fond care sunt corect individualizate raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 C.pen.

În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, cu executare cu suspendarea executării pedepsei, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepselor este bine dozat și adaptat gravității infracțiunilor comise.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, Curtea constată faptul că la data de 11.10.2006, inculpații G. D. și G. D. au obținut contractul de credit nr._ pt. nevoi personale de la B. Reșița, in valoare de_ lei RON, prezentând in acest sens adeverința nr. 32/2006 din 27.09.2006 emisă de . SRL Reșița și adeverința nr. 17/2006 din 27.09.2006 emisă de . Reșița.

Adeverința falsă 17/2006 a fost completată de către numita F. A., director fără forme legale al . Reșița, iar adeverința cu nr._ de către numitul P. P., director al . SRL.

S-a mai reținut totodată că, la momentul perfectării contractului cei doi inculpați au semnat și declarații de plată către Bancă, prin care au atestat că sunt angajați și realizează veniturile respective, deși în cazul inculpatului veniturile erau mai mici la societatea comercială M. Serv Impex SRL iar inculpata nu a fost angajata societății comerciale Euro Megafin SRL Reșița.

În conformitate cu prevederile art. 18¹ C.pen, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Examinând cauza, se constată că fapta săvârșită de inculpați prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Fapta săvârșită de inculpați de a se folosi de adeverințe false și a declara în fals cu privire la veniturile realizate constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru patrimoniul societății comerciale ce a oferit împrumutul, ceea ce îi conferă un caracter grav.

La aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracție de persoana și conduita inculpaților, care au recunoscut parțial faptele, dar se are în vedere și prejudiciul produs și modalitatea de săvârșire a faptei.

Numai lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei, nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social a faptei săvârșite, aceste circumstanțe fiind reținute de prima instanță, care a procedat la reducerea pedepsei sub minimul special.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpaților, instanța de recurs constată că prin sentința recurată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen.

Astfel, potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

Infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpați aduce o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea și buna credință a celor care intră în relații comerciale, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

Astfel, pentru considerentele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.pr.pen. se va respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații G. D. N. și G. D. N., împotriva sentinței penale nr. 446 din 7.12.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct.1, lit. b C.p.pr. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G. D. N. și G. D. N., împotriva sentinței penale nr. 446 din 7.12.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. G. B.

GREFIER,

L. P.

Red.: F. P.

Tehnored.L.P. 2ex/; 17.06.2013

Prima inst. R. G. I. – Jud. Reșița