Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 124/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 124/A
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. DE PE L. T. T. și partea civilă I. I. D. T., împotriva sentinței penale nr. 96/PI din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul intimat personal, asistat de avocat ales V. I., partea civilă apelantă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație părții civile apelante, prin care aceasta a arătat că își retrage apelul formulat, declarație care este consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în apel.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea hotărârii apelate, care este nelegală și temeinică deoarece prima instanță a omis să dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. I., în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și, în mod nejustificat a reținut, în sarcina inculpatului, circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1, lit.a și b și alin.2 C.p., solicitând ca în rejudecare să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, conform motivelor formulate în scris.
Solicită a se lua act de faptul că partea civilă și-a retras apelul.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea apelului declarat de către procuror, ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, care a reținut corect circumstanțele atenuante, în sarcina inculpatului, acesta nu are antecedente penale, se pot observa și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, nu a avut nici o intenție de a suprima viața părții civile; solicită aplicarea unei pedepse cu 81 C.p., reținându-se practica judiciară depusă la dosarul cauzei; solicită a se lua act de retragerea apelului de către partea vătămată.
Partea vătămată arată că este mulțumit de soluția dată cu privire la inculpatul M. I., însă solicită a fi condamnat și fiul acestuia, a fost bătut de către amândoi, iar în judecată a fost trimisă numai una: nu îl ia nimeni în considerare.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă fapta și nu a avut nicio intenție.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1537/PI/13.03.2013, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în baza art.20 C.p. raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i C.p. și cu aplicarea art.21 alin.2 C.p., art.3201 C.p.p, art. 74 alin.1 lit. a, b, alin.2 C.p., art. 76 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul M. I., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a-II-a și b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 alin.1 C.p. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T., căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art.359 C.p.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ. a fost obligat inculpatul M. I. la plata către partea civilă I. I. D. T. a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale și fiind respinse în rest pretențiile ca nefondate.
În baza art.191 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată I. I. D. T..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr.1354/P/2011, înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr._ la data de 24.01.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev de art.20 C.pen. raportat la art.174,175 alin.1 lit.i C.pen.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 30.08.2011, pe fondul unei situații conflictuale preexistente, a aplicat părții vătămate I. I. D. T. o lovitură cu o lopată în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și au necesitat 40 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele-verbale de sesizare, de cercetare la fața locului și planșe foto, de ridicare obiecte, de conducere la fața locului și reconstituire ( filele 8, 9, 15, 16, 25-28, 94-101 dosar u.p.), declarațiile martorilor Medean M., P. C. A., D. L. I., P. D. V., Crijmari I. I., B. I., I. O., Zepa M. C., Heljoni S. I. (filele 11, 12, 13, 14, 39, 40, 41, 42-44, 58-60, 62-63, 64-65, 66-67, 84-85, 86-87, 88-89, 90-91, 92-93 dosar u.p.), declarațiile inculpatului ( filele 10, 45-47, 70-71 dosar u.p., 23 dosar), declarații parte vătămată (filele 37-38, 55-56, dosar u.p.), raport de constatare medico-legală nr. 2176/A8/02.09.2011 (fila 17 dosar u.p.), raport de primă expertiză medico-legală nr.1273/11.06.2012, precum și raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.1273 bis/22.10.2012 (filele 111-112, 124-125 dosar u.p.), înscrisuri depuse de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara (filele 29-32, 105-106 dosar u.p.), înscrisuri circumstanțiere inculpat (filele 78, 126 dosar u.p.), prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul M. I. locuiește în localitatea Curtea la imobilul cu nr.162/a, fiind vecin cu partea vătămată I. I. D. T., care locuiește în fapt în Timișoara, însă deține imobilul cu nr.161 din localitatea Curtea, unde se deplasează frecvent. Relațiile dintre partea vătămată și inculpat au fost tensionate, neînțelegerile fiind generate de dispute mai vechi legate de proprietăți, iar în ultima perioadă de edificarea unui podeț de către inculpat care face dificilă scurgerea apelor pluviale din fața casei părții vătămate.
În după-amiaza zilei de 30 august 2011, inculpatul M. I. și fiul acestuia M. M. au efectuat lucrări la podețul în litigiu, utilizând în acest sens două lopeți. La un moment dat, partea vătămată I. I. a ieșit din curtea locuinței sale în stradă, efectuând anumite comentarii legat de activitățile desfășurate de aceștia. În acest context, numitul M. M. s-a apropiat de partea vătămată, cerându-i să intre în curte. Între cei doi s-a iscat o altercație, partea vătămată prinzând cu mâinile de lopata pe care numitul M. M. o avea în mână, apoi împingându-se reciproc și trăgând de coada de la lopată. Observând acest incident, inculpatul M. I. s-a apropiat de cei doi, și, cu lopata pe care o avea în mână, a aplicat o lovitură puternică părții vătămate cu partea metalică a lopeții în zona capului. Urmare loviturii primite, partea vătămată I. I. a căzut jos, în stare de inconștiență. Numitul M. M. a luat-o pe partea vătămată de brațe și a tras-o în curtea locuinței acesteia, unde a așezat-o lângă un perete, în poziția șezut, stropind-o cu apă dintr-un bidon aflat în curte, apoi, observând că aceasta își revine, a ieșit la stradă și a continuat activitatea alături de tatăl său.
După 10-15 minute, partea vătămată a ieșit în stradă, deplasându-se la familia P., și ei vecini cu el, care au chemat salvarea, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a rămas internată până în data de 12.09.2011.
Conform dispozițiilor art.174 alin.1 C.p., infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
Potrivit dispozițiilor art.144 C.p. prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată că fapta inculpatului M. I. de a încerca să suprime viața părții vătămate I. I. D., prin aplicarea unei lovituri puternice cu partea metalică a unei lopeți în zona capului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p., inculpatul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind realizată în întregime, dar neproducându-se rezultatul datorită unor motive independente de voința inculpatului.
La stabilirea vinovăției inculpatului, prima instanță a avut în vedere în primul rând declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal, inculpatul recunoscând, atât în declarațiile date în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și descriind modul de săvârșire al acesteia.
Astfel, în declarațiile date în faza urmăririi penale, inculpatul a arătat că este vecin cu partea vătămată din copilărie, însă nu au avut niciodată o relație apropiată, în ultima perioadă existând chiar o stare conflictuală generată de raporturile de vecinătate. În data de 30.08.2011, a ieșit împreună cu fiul său în fața locuinței pentru a efectua lucrări la un podeț edificat de ei și care genera nemulțumiri părții vătămate, iar la scurt timp a ieșit și acesta în stradă, având o discuție cu fiul inculpatului. Inculpatul a precizat că, întrucât are probleme cu auzul și era poziționat cu spatele spre casa părții vătămate și spre fiul său, nu a auzit discuția dintre cei doi și nici nu a observat că fiul său s-a deplasat spre acesta, ci doar, la un moment dat, când s-a întors, a văzut că cei doi trăgeau de coada lopeții. Inculpatul s-a deplasat și el acolo și, când a ajuns lângă cei doi, a aplicat o lovitură cu lopata părții vătămate în zona capului, aceasta căzând la pământ în stare de inconștiență. Fiul inculpatului a prins partea vătămată de sub brațe și l-a tras în curtea locuinței acesteia, stropind-o cu apă pândă și-a revenit din starea de inconștiență, iar inculpatul și-a continuat lucrul la podeț.
Această poziție procesuală de recunoaștere a faptei săvârșite a fost menținută și în fața instanței de judecată, când inculpatul a precizat că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și dorește ca judecata să se facă exclusiv în baza acestora, fapt ce a condus la aplicarea de către instanța de judecată a procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C.p.p.
Aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu declarațiile date în cauză de partea vătămată, acesta relatând și el că în ziua respectivă a ieșit în fața locuinței și a avut un conflict cu fiul inculpatului, în cadrul căruia inculpatul s-a apropiat din spate și i-a aplicat o lovitură cu lopata în zona capului, în urma loviturii pierzându-și cunoștința.
Vinovăția inculpatului este atestată și de declarațiile martorului M. M., fiul său, care a asistat la incident, precum și ale martorilor P. C. A. și D. L. I., care se aflau în stradă și au observat parțial cele întâmplate. Astfel, martorul M. M. a arătat că în ziua respectivă a efectuat împreună cu tatăl său lucrări de reparație la podețul din fața locuinței și, la un moment dat, partea vătămată I. I. a ieșit în stradă, vociferând. Atunci martorul s-a deplasat către partea vătămată și i-a cerut să reintre în curte, iar acesta a prins de lopata pe care martorul o avea asupra sa, cu intenția de a i-o smulge din mână. În cadrul acestei altercații, inculpatul s-a îndreptat spre ei și, în momentul în care a ajuns acolo, a aplicat părții vătămate o lovitură cu lopata în zona capului, acesta căzând la pământ. Văzând că partea vătămată era inconștient și sângera, martorul l-a tras în curtea locuinței acestuia, rezemând-o de un perete și stropind-o cu apă pe față. Observând că partea vătămată își revine, a ieșit în stradă și și-a continuat lucrul alături de tatăl său. Martorii P. C. A. și D. L. I., care tăiau lemne în fața imobilului cu numărul 163, au arătat și ei că, auzind discuții contradictorii, au ieșit în stradă, văzând astfel cum inculpatul M. I. a aplicat o lovitură în cap cu o lopată părții vătămate I. I., care a căzut jos, în stare de inconștiență, iar apoi a fost „târât” de numitul M. M. în curtea părții vătămate.
Totodată, vinovăția inculpatului este atestată și de procesul-verbal de conducere la fața locului și reconstituire din data de 05.04.2012 de la filele nr.94-96 dosar u.p., semnat de inculpat, de apărător și de doi martori asistenți, din cuprinsul acestuia reieșind că, de bună-voie, inculpatul a indicat la fața locului modalitatea concretă în care a săvârșit fapta.
În același timp, la stabilirea vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate părții vătămate există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără lovitura aplicată de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi observate concluziile rapoartelor de constatare medico-legală, de primă expertiză medico-legală, precum și de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei ale IML Timișoara, din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure, leziunile putând data din ziua de 30.08.2011, necesitând 40 de zile de îngrijiri medicale și punând viața victimei în primejdie.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, fără a-l urmări, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin acțiunea sa poate provoca moartea părții vătămate, în condițiile în care a lovit cu partea metalică a unei lopeți - instrument apt să provoace decesul unei persoane, cu intensitate, în zona capului – zonă în care se află creierul, a cărui lezare este apt să conducă la deces, și chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, totuși a acceptat posibilitatea apariției sale.
Întrucât fapta a fost săvârșită de către inculpat pe o stradă a localității Curtea – loc care prin natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului, prima instanță a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului și circumstanța agravantă prev. de art. 175 lit.i C.p.
Pentru aceste considerente, prima instanță a procedat potrivit dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr. 96/PI din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ au declarat apel P. DE PE L. T. T. și partea civilă I. I. D. T., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 08.05.2013, sub nr._ .
În motivarea apelului partea civilă a arătat că sentința apelată este nelegală, deoarece prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea mică, iar cuantumul daunelor morale acordate este redus.
Procurorul în motivarea apelului a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, deoarece prima instanță a omis să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
A mai arătat că pedeapsa aplicată este prea redusă și s-au reținut nejustificat circumstanțe atenuante.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.371 al. 2 C.p.p., Curtea constată următoarele:
La termenul din 12.06.2013 partea civilă I. I. D. T. a declarat în fața instanței că înțelege să retragă apelul formulat împotriva hotărârii sus menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 2 C.p.p. până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac declarată, în această materie funcționând principiul disponibilității. Prin urmare, față de manifestarea de voință a părții civile apelante, în temeiul art. art. 369 C.p.p. instanța va lua act de retragerea apelului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 96/PI din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ .
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea reținută prin actul de sesizare al instanței a fost dovedită potrivit declarațiilor părții vătămate, declarațiilor inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală cu examinarea persoanei, declarațiile martorilor Medean M., P. C. A., D. L. I., P. D. V., Crijmari I. I., B. I., I. O., Zepa M. C., Heljoni S. I. și din care rezultă faptul că inculpatul pe fondul unei situații conflictuale a aplicat părții vătămate o lovitură cu o lopată în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și au necesitat 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de către apelanți, inculpatul beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție motiv pentru care instanța va analiza criticile procurorului privind sentința apelată.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 " (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare."
În cauză, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, menționată în anexa din Legea nr.76/2008, prima instanță trebuia să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, critica procurorului fiind întemeiată sub acest aspect.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei în cazul inculpatului M. I. s-a avut în vedere gravitatea faptelor, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, circumstanțele săvârșirii faptei ( o singură lovitură aplicată pe fondul relațiilor tensionate existente între inculpat și partea vătămată de foarte multă vreme), atitudinea sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal și demersurile efectuate de acesta pentru repararea pagubei prin achitarea integrală a cheltuielilor de spitalizare, contravaloarea examinărilor medicale efectuate de către partea civilă, dar și situația personală a inculpatului.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța constată că acesta a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând comiterea faptelor, fiind la primul contact cu legea penală, faptul că a fost angajat în muncă din anul 1962, iar în prezent este pensionar în vărstă de 65 de ani, are un comportament corespunzător în societate, are o familie organizată, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de primarul localității și din depozițiile martorilor audiați în circumstanțiere .
În privința împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, instanța apreciază că urmează a se reține ca având un asemenea caracter coordonatele anterior menționte, astfel că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b C.p. și art. 74 alin. 2 C.p., respectiv lipsa antecedentelor penale potrivit fișei de cazier judiciar, stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită, critica procurorului privind înlăturarea acestora fiind nefondată.
Având în vedere circumstanțele atenuante arătate mai sus și ținând cont de limitele de pedeapsă reduse cu o treime în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 C.p.p., de recunoaștere a faptelor imputate și de comportamentul inculpatului de-a lungul procesului penal, prima instanța în mod corect i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat.
În cauză, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 861 C.p. în ceea ce privește cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, dar și cele privind persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, împrejurările care atenuează răspunderea penală reținute în sarcina acestuia și apreciind că scopul preventiv – educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C.p.) poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, instanța de apel a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce privește acțiunea civilă aceasta a fost corect soluționată, procurorul neformulănd critici sub acest aspect, iar partea civilă apelantă prezentă în fața instanței a arătat că este mulțumită atăt de pedeapsa aplicată inculpatului căt și de despăgubirile stabilite de către prima instanță motiv pentru care și-a retras apelul formulat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 369 C.p.p. va lua act de retragerea apelului declarat de partea civilă I. I. D. T. împotriva sentinței penale nr. 96/PI din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ .
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de P. DE PE L. T. T., va desființa sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.4 raportat la art.7 din legea nr.78/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. I. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc pen., va obliga pe partea civilă apelantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelul declarat de procuror.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art. 369 C.p.p. ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă I. I. D. T. împotriva sentinței penale nr. 96/PI din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ .
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de P. DE PE L. T. T..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.4 raportat la art.7 din legea nr.78/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. I. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc pen., obligă pe partea civilă apelantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc pen., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelul declarat de procuror.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2013.
Președinte, F. P. | Judecător, C. I. M. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/17.06.2013
Dact: A.B. 2 exempl/17 Iunie 2013
Primă instanță: T. T.
Jud: Țira C. A.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 676/2013. Curtea de... → |
|---|
