Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 199/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 199/A
Ședința publică din 17 martie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 37 din 28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, reprezentat de avocat ales T. L., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea civilă intimată M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în temeiul art. 9 alin.2, art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, recalifică calea de atac din recurs în apel, urmând ca în temeiul art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza să se soluționeze în complet constituit din doi judecători.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită audierea unui martor care are cunoștință despre faptul că pentru acoperirea prejudiciului, partea vătămată a reținut un număr de 18 oi care sunt în proprietatea familiei inculpatului.
Procurorul apreciază că nu se poate dovedi cu martori împrejurarea existenței oilor.
Deliberând, instanța respinge cererea, apreciind că soluționarea laturii civile nu se poate face pe baza declarației unui martor.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, făcând o reevaluarea a probelor, în principal, în temeiul art. 83 NCp să se dispună amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, iar în subsidiar, în temeiul art. 91 NCp să se dispună aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere. Totodată solicită reducerea cuantumului despăgubirilor civile, având în vedere că oile se află în posesia părții civile.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, la fel și modalitatea de executare a acesteia.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 al.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal.
Prin sentința penală nr. 37 din 28.01.2014 a Judecătoriei Lugoj, în temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p a fost condamnat inculpatul C. I., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II a și b C.pen.
În temeiul art.81 și art.82 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 (patru) ani.
În temeiul art.71 al.5 C.pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 C.pr.pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen.
În temeiul art 14, art 346 din C.pr.pen și 1357 C.civ. s-a admis acțiunea civilă a părții vătămate M. I. si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta parte civilă a sumei de 18.524,67 lei cu titlul de prejudiciu.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.193 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare-onorariu avocat către partea civilă M. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
Potrivit declarațiilor date de partea vătămată M. I. (f.4-5, 8-12 dosar u.p.), declarației martorei M. C. (f.13-14 dosar u.p.), declarației martorului C. I. I. (f.15 dosar u.p.), C. R. (f.16-18 dosar u.p.), coroborate cu declarațiile inculpatului (f.30-31 dosar u.p.), în data de 27.09.2012 inculpatul C. I. a sustras din fața imobilului cu nr. 72 din localitatea Lucareț, autoturismul marca NISSAN NAVARA cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții vătămate M. I., plecând cu el spre Timișoara. Pe traseu, între localitățile Topolovățu M. - Lucareț, inculpatul a pierdut controlul volanului intrând într-un mal de pământ de pe marginea drumului, după care a repus mașina pe șosea continuându-și drumul până la Timișoara.
Aici a fost oprit pentru control de organele de poliție, care au constatat că autoturismul este avariat, iar inculpatul nu este proprietar și nu posedă împuternicire pentru a-l conduce.
Inculpatul a recunoscut că a sustras autovehiculul părții vătămate pe care o cunoaște (fiind vecini) și la care lucrează în gospodărie, motivându-și fapta prin aceea că M. I. nu l-a plătit pentru munca prestată. De asemenea, precizează că din banii aflați în borsetă a cheltuit 100 lei pentru a alimenta cu motorină autoturismul și 90 lei pentru țigări. C. I. a mai declarat faptul că atât borseta cât și cheile mașinii se aflau în mașina aflată parcată în fața casei, astfel că nu a pătruns în imobilul părții vătămate fără acordul acesteia pentru a le lua, așa cum susține M. I..
Inculpatul C. I. nu posedă antecedente penale și a recunoscut fapta, iar în faza de cercetare penală a solicitat aplicarea disp. art. 3201 Cod pr. penală.
Partea vătămată M. I. a formulat pretenții civile în sumă de 20.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de reparațiile necesare autovehiculului în urma avarierii acestuia de către inculpat
Având în vedere probele administrate în cauză și, în special, declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea anterior descrisă, instanța a constatat că acestea constituie prin ele însele dovezi suficiente și concludente de natură a forma convingerea instanței cu privire la situația reală în care s-a aflat inculpatul și condițiile în care s-a derulat fapta.
În drept, fapta inculpatului care în data de 27.09.2012 a sustras din fața imobilului cu nr. 72 din localitatea Lucareț, autoturismul marca NISSAN NAVARA cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții vătămate M. I., plecând cu el spre Timișoara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și ped. de art. 208, alin.1, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 C:pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen.: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a fost cercetat în stare de libertate, din fișa de cazier judiciar aflată la fila 33 d. u.p. rezultă că acesta nu se află în evidențele poliției ca o persoană care să fi săvârșit alte infracțiuni. Considerând că fapta săvârșită a constituit un incident izolat în viața inculpatului care regretă săvârșirea ei, demonstrând o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, instanța s-a oprit la minimul special a pedepsei prevăzut în art.209 al 1 C.pen., redus ca urmare a aplicării art. 320 ind. 1 din Cpr.pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în acest mod și este în măsură să răspundă dezideratelor înscrise în art.52 C.pen.
Împotriva sentinței Judecătoriei Lugoj a declarat recurs, recalificat în apel, inculpatul C. I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, făcând o reevaluarea a probelor, în principal, în temeiul art. 83 NCp să se dispună amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, iar în subsidiar, în temeiul art. 91 NCp să se dispună aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere. Totodată a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile, având în vedere că oile se află în posesia părții civile.
Criticile aduse sentinței penale atacate sunt nefondate.
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și ped. de art. 208, alin.1, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal, acest lucru rezultând atât din probele administrate în cauză cât și din declarația de recunoaștere a inculpatului, care a beneficiat de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, instanța constată că au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și a regretat și recunoscut săvârșirea faptelor, pedeapsa de 2 ani închisoare fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal anterior, atât cu privire la pedeapsa efectiv aplicată în prezenta speță cu privire la lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, dar și cu privire la existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, și că poate fi o atenționare suficientă pentru ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte antisociale, astfel că nu se impune aplicarea unei alte pedepse prev. de Noul cod penal.
La instanța de fond inculpatul nu a formulat alte probe și nu a contestat întinderea prejudiciului, astfel că în mod corect, în temeiul art 14, art 346 din C.pr.pen și 1357 C.civ. s-a admis acțiunea civilă a părții vătămate M. I. si a fost obligat inculpatul la plata către aceasta parte civilă a sumei de 18.524,67 lei cu titlul de prejudiciu, reprezentând reparația autoturismului furat de inculpat și avariat prin fapta sa, sumă ce a fost plătită de partea civilă conform devizului nr. AAA000144 eliberat de . Timișoara..
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 37/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 275 alin. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 37/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. penală, obligă inculpatul apelant să plătească statului 100 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. V.S./07.04.14
Tehnored. C.I./07.04.14
PI. – E. C. P. – Jud. Lugoj
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 303/2015.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
