Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 191/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 191/A
Ședința publică din 17 martie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul C. S. împotriva sentinței penale nr. 3188 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent, personal, lipsă fiind intimatul C. L. al M. Timișoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în temeiul art. 9 alin.2, art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, recalifică calea de atac din recurs în apel, urmând ca în temeiul art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza să se soluționeze în complet constituit din doi judecători.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității apelului declarat de petent împotriva unei hotărâri definitive.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției și respingerea apelului ca inadmisibil.
Petentul solicită respingerea excepției, apreciind că apelul este admisibil.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3188 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art.2781 al.8 lit.a C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. S., împotriva rezoluției din data de 28.05.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 și împotriva rezoluției de respingere a plângerii, din data de 30.07.2013, dată în dosarul nr. 1293/II/2/2013 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen. obligă petentul C. S. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Analizând plângerea petentului în raport de actele și lucrările dosarului instanța a considerat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt instanța a constatat că aceasta a fost în mod corect reținută prin rezoluția atacată.
Astfel, din cercetările efectuate de către organele de cercetare penală, a rezultat că prin sentința civilă 7620/31.05.2000 a Judecătoriei Timișoara a fost obligat C. L. al M. Timișoara la plata către persoana vătămată a sumei de 48.857.742 lei cu titlul de despăgubiri salariale și a sumei de 2.888.888 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin decizia 938/R/26.09.2000 a Tribunalului T. a fost modificată suma datorată de către C. L. persoanei vătămate la 17.915.237 lei. În urma verificărilor efectuate nu s-a putut stabili dacă sentința mai sus menționată a fost pusă în executare sau nu.
Analizând prevederile Legii 53/2003 privind codul Muncii, s-a reținut că textul legal a intrat în vigoare la data de 05.03.2003, iar neexecutarea unei hotărâri judecătorești privitoare la plata drepturilor salariale nu era prevăzută ca infracțiune anterior acestui act normativ.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța a constatat că fapta reclamată de petent nu era incriminată ca infracțiune.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat recurs, recalificat în apel, petentul C. S. arătând că nu s-a soluționat corect procesul însă instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de petent împotriva unei hotărâri definitive.
Având a se pronunța pe această excepție, constată că prin Legea nr.202/2010, intrată în vigoare la data de 26.11.2010 a fost modificat Codul de procedură penală anterior, astfel încât potrivit art. 2781 alin 10 C.p.p. „ hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”. Aceeași dispoziție se regăsește și în Noul cod de proc. penală, la art. 341 alin. 8, așa încât, fiind vorba de o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. S. împotriva rezoluției din data de 28.05.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 și împotriva rezoluției de respingere a plângerii, din data de 30.07.2013, dată în dosarul nr. 1293/II/2/2013 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, și prin care nu s-a dat o soluție pe fondul cauzei, aceasta nu mai este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
În consecință, în baza art. 421 pct.1, lit. a C.pr.pen. se va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul C. S., împotriva sentinței penale nr.3188/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 275 alin. 2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1, lit. a C.pr.pen. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul C. S., împotriva sentinței penale nr.3188/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._ .
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. V.S./08.04.14
Tehnored. C.I./08.04.14
PI. – N. B. – Jud. Timișoara
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 196/2014.... → |
|---|
