Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1116/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1116/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-08-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1116/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 august 2012

PREȘEDINTE: G. B.

JUDECĂTOR: F. I.

JUDECĂTOR: M. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror S. A..

S-a luat în examinare soluționarea recursului declarat de inculpatul U. S. împotriva sentinței penale nr. 1446/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat oficiu P. G., lipsind părțile civile intimate Uivaroșan V. R. și S. de A.-R. A. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³ C.p.p, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și în rejudecare, reducerea pedepsei aplicată inculpatului arătând că acesta a recunoscut săvârșirea faptei și a beneficiat de prev. art. 320¹ C.p.p.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale recurate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță este minimă.

Inculpatul recurent U. S. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1448/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 320¹ C.p.p. și art. 37 lit. a C.p., a condamnat inculpatul U. S., cercetat în stare de arest preventiv (, de cetățenie română, fiul lui E. și M., născut la data de 01.10.1967, în loc. L., jud. Bistrița Năsăud, cu domiciliul în com. B., ., jud. A., CNP_ ) la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art. 61 C.p. a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani și 3 luni aplicată prin s.p. nr. 1539/15.12.2010 a Judecătoriei Bistrița, def. prin dec. pen. 15/R/25.01.2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud. A contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu restul de 539 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni aplicată prin s.p. nr. 1539/15.12.2010 a Judecătoriei Bistrița, def. prin dec. pen. 15/R/25.01.2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II a și lit. b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 350 C.p.p., a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 22.01.2012 la zi.

În temeiul art. 14, art. 16¹, art. 346 C.p.p., art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către partea civilă Uivaroșan V. R. a sumei de 1500 de lei reprezentând daune materiale.

În temeiul art.191 al.1 C. pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 189 alin. 2 C.p.p., a dispus plata sumei de 200 de lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 819/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2012 sub nr._, inculpatul U. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 al.2 C.p. și art. 37 al.1 lit. a C.p.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 18.01.2012, între orele 20.00 – 20.30, inculpatul U. S., aflându-se pe . Timișoara, în dreptul imobilului cu nr. 30, a escaladat gardului împrejmuitor al acestui imobil, a pătruns în curte, apoi în locuință, unde a răvășit toate lucrurile, căutând bunuri de valoare, după care a spart mai multe televizoare din interiorul cărora a luat cuprul pe care l-a vândut la un centru de colectare a fierului vechi cu suma de 90 de lei.

După trei zile, respectiv în data de 21.01.2012, seara, inculpatul U. S., împreună cu inculpatul K. G., pe care l-a cunoscut în acea zi în Gara de Nord din Timișoara, au luat hotărârea de a se deplasa la imobilul cu nr. 30 de pe . intenția de a sustrage 4 cauciucuri auto pe care urmau să le vândă ulterior unor taximetriști. Astfel cei doi inculpați s-au deplasat la imobilul anterior menționat, cunoscut de altfel de către inculpatul U. S. ca fiind nelocuit, au escaladat gardul împrejmuitor, au pătruns în locuință, însă nu au mai reușit să sustragă vreun bun întrucât au fost depistați în interior de către organele de poliție.

Prin declarația din data de 13.02.2012, partea vătămată Uivaroșan V. R., a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 de lei (f.56-57 dos. U.P.).

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului U. S. (filele 19, 61-66 dos. u.p.); declarațiile inculpatului K. G. (filele 18-19, 74-75 dos. u.p.); declarațiile martorului Horadron P. (filele 80-81 dos. u.p.); declarațiile martorului G. I. (filele 82-84 dos. u.p.); declarația părții vătămate Uivaroșan V. R. (filele 56-57 dos. u.p.); proces verbal de constatare (filele 24-26 dos. u.p.); proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto (filele 27-33 dos. u.p.); raportul de constatare tehnico-știițifică dactiloscopică (filele 42-54 dos. u.p.).

În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 122) și a declarat că este de acord să plătească despăgubirile solicitate de partea civilă Uivaroșan V. R..

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 320 ind.1 din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorului Horadron P. și declarațiile martorului G. I. care se coroborează cu declarațiile inculpatului, în data de 18.01.2012, între orele 20.00 – 20.30, inculpatul U. S., aflându-se pe . Timișoara, în dreptul imobilului cu nr. 30 a pătruns în locuință după care a spart mai multe televizoare din interiorul cărora a luat cuprul pe care l-a vândut la un centru de colectare a fierului vechi cu suma de 90 de lei. După trei zile, respectiv în data de 21.01.2012, seara, inculpatul U. S., împreună cu inculpatul K. G., pe care l-a cunoscut în acea zi în Gara de Nord din Timișoara, au luat hotărârea de a se deplasa la imobilul cu nr. 30 de pe . intenția de a sustrage 4 cauciucuri auto pe care urmau să le vândă ulterior unor taximetriști. Astfel cei doi inculpați s-au deplasat la imobilul anterior menționat, cunoscut de altfel de către inculpatul U. S. ca fiind nelocuit, au escaladat gardul împrejmuitor, au pătruns în locuință, însă nu au mai reușit să sustragă vreun bun întrucât au fost depistați în interior de către organele de poliție.

Fiind audiat, inculpatul U. S. a declarat că în data de 18.01.2012, în jurul orelor 20.00, aflându-se pe o stradă din mun. Timișoara, despre care ulterior a aflat că se numește I. Nugulici, a observat o casă în care nu se vedea lumină, astfel că a sărit gardul în curtea imobilului, după care a forțat ușa de acces în locuință. Ajuns în interiorul locuinței, a observat mai multe televizoare pe care le-a dus într-o încăpere unde le-a spart cu piciorul luând din interiorul acestora cuprul pe care l-a pus într-o plasă. Acesta mai arată că după sustragerea cuprului a scotocit peste tot pentru a găsi bani sau bunuri de valoare însă nu a găsit nimic, plecând cu cuprul sustras pe care l-a vândut la un centru de colectare a fierului vechi cu suma de aproximativ 90 de lei.

Totodată inculpatul U. S. declară că în data de 21.01.2012, în jurul orelor 20.30, aflându-se într-un tren ce staționa în Gara de Nord din Timișoara, s-a cunoscut cu un bărbat despre care a aflat ulterior că se numește K. G., căruia i-a propus să meargă la imobilul în care pătrunsese cu trei zile în urmă, respectiv imobilul cu nr. 30 de pe . a sustrage patru cauciucuri auto pe care să le vândă ulterior unor taximetriști. Acesta din urmă a fost de acord, astfel că împreună s-au deplasat la imobilul mai sus menționat, au sărit gardul împrejmuitor, după care au pătruns în interiorul locuinței, au consumat niște vin, fiind apoi depistați de către organele de poliție. (filele 19, 61-66)

Această situație de fapt este confirmată de martorii Horadron P. și G. I. precum și de declarația părții vătămate Vivaroșan V. R. (filele 56-57), procesul verbal de constatare; proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto; raportul de constatare tehnico-știițifică dactiloscopică.

În drept, faptele inculpatului U. S., care în data de 18.01.2012, între orele 20.00 – 20.30, prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului cu nr. 30 de pe . pătruns în curte, apoi în locuință, unde a spart mai multe televizoare din interiorul cărora a sustras cuprul, iar în data de 21.01.2012, seara, împreună cu învinuitul K. G. a revenit în imobilul anterior menționat, cu intenția de a sustrage 4 cauciucuri auto, executarea hotărârii de sustragere fiind întreruptă de apariția organelor de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. și art. 37 al. 1 lit. a C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin acțiunile inculpatului U. S. care la data de 18.01.2012, între orele 20.00 – 20.30, prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului cu nr. 30 de pe . pătruns în curte, apoi în locuință, unde a spart mai multe televizoare din interiorul cărora a sustras cuprul, iar în data de 21.01.2012, seara, împreună cu învinuitul K. G. a revenit în imobilul anterior menționat, cu intenția de a sustrage 4 cauciucuri auto, executarea hotărârii de sustragere fiind întreruptă de apariția organelor de poliție.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile Uișvaroșan V. egal cu contravaloarea bunurilor sustrase. Între acțiunea inculpatului și urmarea socialmente periculoasă există legătură de cauzalitate deoarece prejudiciul a apărut tocmai ca urmare a acțiunii acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, cunoscând și urmărind rezultatul faptei sale. De asemenea, instanța a constatat îndeplinită și cerința scopului special, specific infracțiunii de furt, în sensul că inculpatul a luat bunurile din locuința părții civile în scopul însușirii pe nedrept.

Cu privire la încadrarea juridică instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt în formă continuată, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 C.p. pentru următoarele considerente:

- cele două acte materiale comise de inculpat, (respectiv din data de 18.01.2012 și din 21.01.2012 ) întrunesc, fiecare în parte, elementele infracțiunii de furt,

- intervalul de timp scurt dintre cele două acte materiale, modalitatea de executare relevă unicitatea rezoluției infracționale,

- unitatea de subiect activ și de subiect pasiv.

Deoarece inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentului dosar în timpul termenului în care era liberat condiționat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin s.p. 1539/15.12.2010 a Judecătoriei Bistrița, def. prin dec. pen. nr. 15/R/25.01.2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud, în cauză devin incidente dispozițiile prev. de art. 37 lit. a C.p. referitoare la recidiva postcondamnatorie, cu tratamentul sancționator special prev. de art. 61 alin. 2 C.p..

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., respectiv fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, instanța l-a condamnat pe inculpatul U. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a, g, i, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a C.p. și a art. 3201 C.p.p..

Având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 C.pen., potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., în special gradul de pericol social al faptelor, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana inculpatului, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Pentru considerentele expuse mai sus și cu aplic. disp. art. 320¹C.proc.penală, instanța a apreciat că o pedeapsă îndreptată spre minimul special astfel redus, de 2 ani închisoare va conduce la constrângerea și reeducarea inculpatului, astfel că îl va condamna pe inculpat la această pedeapsă.

În baza art.71 alin.2 C.penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b C. penal.

Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.

Prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului U. S., având în vedere starea de pericol social care a determinat luarea și menținerea arestării preventive persistând în continuare cu atât mai mult cu cât acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și care denotă o periculozitate socială sporită la adresa siguranței populației.

În temeiul art. 88 C.p., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 22.01.2012 la zi.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de Uivaroșan V., instanța a făcut următoarele precizări:

Acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 din Codul Civil, potrivit căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Astfel existența faptei prejudiciabile, săvârșită cu vinovăția cerută de legiuitor, de către inculpat, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs sunt dovedite în cauză așa cum rezultă din analiza laturii penale a acesteia. În temeiul art. 14, art. 16¹, art. 346 C.p.p., art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către partea civilă Uivaroșan V. R. a sumei de 1500 de lei reprezentând daune materiale.

În temeiul disp. art. 191 din Codul de procedură penală, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei.

În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul T..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul U. S.. Cu ocazia dezbaterilor avocatul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a beneficiat de prev. art. 320¹ C.p.p.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.385 ind.9 alin.1 pct.14 Cpp hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul Penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat, care a făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpatului, este de la 3 ani la 15 ani închisoare. Ca urmare a aplicării prevederilor art.320 ind.1 alin.7 Cpp limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare. Pedeapsa stabilită de prima instanță este la nivelul minimului de 2 ani închisoare, fiind cuprinsă în limitele prevăzute de lege.

În ce privește criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, Curtea observă că prima instanță a dat dovadă de clemență, având în vedere că furtul a fost comis în condiții care îi conferă caracter agravat (de două persoane împreună, pe timpul nopții, prin escaladare), infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie (săvârșind faptele în termenul de încercare al unei liberări condiționate) iar prejudiciul nu a fost recuperat. În raport de aceste date și de lipsa altor elemente care să aibă influență asupra individualizării pedepsei, Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepsei.

Pentru aceste motive, în baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U. S. împotriva sentinței penale nr.1448/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara.

Va menține hotărârea recurată.

În baza art.385 ind.16 alin.2 Cpp raportat la art.381 alin.1 Cpp va deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv, începând cu data de 28.05.2012 la zi.

În baza art.192 alin.2 Cpp va obliga recurentul să plătească statului suma de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U. S. împotriva sentinței penale nr.1448/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara.

Menține hotărârea recurată.

În baza art.385 ind.16 alin.2 Cpp raportat la art.381 alin.1 Cpp deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv, începând cu data de 28.05.2012 la zi.

În baza art.192 alin.2 Cpp obligă recurentul să plătească statului suma de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22.08.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. BugarskyFlavius IonescuMircea C.

GREFIER,

C. P.

Red. F.I./04.09.2012

Tehnored. C.P./ 2 ex/04.09.2012

Primă instanță: Jud.Timișoara – jud.B. C. S.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1116/R

În baza art._ pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U. S. împotriva sentinței penale nr.1448/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara.

Menține hotărârea recurată.

În baza art.385 ind.16 alin.2 Cpp raportat la art.381 alin.1 Cpp deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv, începând cu data de 28.05.2012 la zi.

În baza art.192 alin.2 Cpp obligă recurentul să plătească statului suma de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22.08.2012.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. BugarskyFlavius IonescuMircea C.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1116/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1116/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA