Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1068/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1068/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1068/ R
Ședința publică din 25 iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I. M.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul A. P. G. împotriva sentinței penală nr. 70 din la 5 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc petentul A. P. G. și intimații M. S. și C. E..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție inadmisibilitatea căii de atac.
Procurorul solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această Judecătoria M. Nouă sub nr._ la data de 21.05.2012, petentul A. P. G. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 08.05.2012 i-a fost comunicată rezoluția de către prim procurorul G. E. care i-a respins ca neîntemeiată plângerea penală. Astfel, i-au fost încălcate drepturile și interesele sale legitime, atât de către organul de cercetare C. D., care i-a rupt declarația în mod abuziv și nu i-a audiat martorii solicitați prin declarație. Petentul a arătat că, acest lucru l-a solicitat și în plângerea formulată către prim procuror.
Prin plângerea formulată, petentul a solicitat ca în faza de judecată, instanța să admită proba testimonială, respectiv doi martori, motivând că această probă este pertinentă soluționării acestei plângerii.
În fond, petentul a solicitat admiterea plângerii, și instanța să dispună începerea urmăririi penale, pentru a fi trași la răspundere făptuitorii pentru infracțiunile comise.
A depus la dosar: copia rezoluției nr.95/II/2/2012 din data de 02.05.2012 și adresa de înaintare a acestei rezoluții către petent .
S-a efectuat adresă către P. de pe lângă Judecătoria M. Nouă prin care s-a solicitat dosarul nr.639/P/2011, copia plângerii formulată de către petent și adresată prim-procurorului și dovezile de comunicare ale celor două soluții adoptate de parchet.
În cauză au fost citate intimatele: M. S. și C. E..
Prin sentința penală nr. 70 din la 5 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria M. Nouă în dosarul nr._, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.p.p., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. P. G., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.639/P/2011 din data de 14.03.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria M. Nouă, și menținută prin rezoluția nr.95/II/2/2012 din data de 02.05.2012 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă, ca tardivă și a fot obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:Prin rezoluția nr.639/P/2011 din data de 14.03.2012, emisă în dosarul nr.639/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria M. Nouă a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele M. S. și C. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal.
La data de 09.04.2012 petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă, care, prin rezoluția nr. 95/II/2/2012 din data de 02.05.2012, a respins plângerea petentului ca neîntemeiată .
La data de 21.05.2012, petentul a formulat plângere la instanța de judecată, împotriva rezoluțiilor adoptate de parchet, plângere ce formează obiectul prezentului dosar.
S-a reținut că decizia nr.15/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii a stabilit că termenele prevăzute în art. 278 alin. 3 și art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt termene de decădere, iar nerespectarea termenelor prev. de art. 278 alin. 3 si art. 2781 alin. 2 C.p.p. pentru executarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea actului făcut peste termen.
Totodată s-a reținut că în contextul reglementării plângerii contra actelor procurorului, art. 278 alin. 3 C.p.p. prevede că "în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanța sau rezoluție, persoanelor interesate ....".
Tot astfel, s-a reținut că în cadrul art. 2781 alin. 1 din C.p.p., prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face "în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278"...., pentru ca în alin. 2 al aceluiași articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior "nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile".Exclusiv în această situație, partea căreia art. 2781 din C.p.p. îi recunoaște legitimitate procesuală activă are dreptul de a se adresa direct instanței, excepția menționată fiind însă de strictă interpretare și aplicare.
În acest caz, s-a constatat că petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. Nouă la data de 09.04.2012, plângere ce avea termen de soluționare pentru procuror de 20 de zile .
Deoarece că prim-procurorul nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile, s-a reținut că petentul se putea adresa cu plângere la instanță în termen de 20 de zile de la data expirării termenului de 20 de zile prevăzut pentru soluționarea plângerii de către primul procuror.
De asemenea, s-a reținut că neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. 3 și art. 2781 alin. 2 din C.p.p. duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă.
Astfel, prima instanță, calculând 40 de zile de la data de 09.04.2012, când petentul a depus plângerea la parchet, și luând în considerare că plângerea a fost adresată instanței la data de 21.05.2012, a constatat că aceasta a fost formulată cu depășirea termenelor legale, motiv pentru care s-a apreciat că este tardivă și în consecință, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, plângerea formulată de petentul A. P. G. a fost respinsă ca tardivă, iar în temeiul art. 192 C.p.p., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A. P. G., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 21.06.2012.
Instanța de judecată a pus în discuție, din oficiu, la termenul de judecată din 25.07.2012 excepția inadmisibilității căii de atac declarate în cauză, urmând a constata că prin Legea nr. 202/2012, intrată în vigoare la data de 26.11.2010 a fost modificat Codul de procedură penală, astfel încât potrivit art. 2781 alin. 10 Cpp „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 este definitivă”.
De asemenea, potrivit art. 3851Cpp, „Pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;
c) sentințeie pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție:
d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea”.
Interpretând per a contrario textele de lege invocate, rezultă faptul că recursul declarat în cauză împotriva unei sentințe care nu se regăsește în enumerarea limitativ prevăzută de lege, fiind o sentință definitivă, este inadmisibil, aceasta și prin coroborare cu dispozițiile art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit.a teza II C.pr.pen. va fi respins recursul declarat de petentul A. P. G. împotriva sentinței penale nr. 70 din 5.06.2012 pronunțată de Judecătoria M. Nouă.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit.a teza II C.pr.pen. respinge recursul declarat de petentul A. P. G. împotriva sentinței penale nr. 70 din 5.06.2012 pronunțată de Judecătoria M. Nouă.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.07.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. I. M. A. N. L. ANI B.
Grefier,
C. U.
Red. A.N.-26.07.2012
Tehnoredact. C.U. –27.07.2012
Prima inst.: Jud. M. M. – Judecătoria M. Nouă
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Hotărâre din 25-07-2012, Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1116/2012. Curtea... → |
|---|
