Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 996/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 996/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-06-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 996/R
Ședința publică din 28 iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul H. W. împotriva încheierii penale din 9.05.2012 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ 11.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent H. W. lipsă, se prezintă avocat ales V. P..
P. de pe lângă Înalta Curte deCasație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror T. Schiffbeck.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității formulării recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat V. P., consideră că recursul este admisibil, arătând că prin încheierea atacată a fost respinsă o cerere ce s-a referit la revocarea măsurii arestării preventive.
Procurorul solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 09.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 11, în baza art. 140 al.1 lit.a C.p.p., a fost respinsă cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive față de inculpatul H. W..
În baza art. 139 C.p.p., a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului H. W. formulată prin apărător ales.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul T. a reținut următoarele:
In ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulata de către inculpatul H. W., prin aparator, Tribunalul a constatat că prin încheierea penală nr. 83/CC/20.07.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului H. W., pentru o perioadă de 30 de zile. S-a reținut că prin încheierea nr. 28/MAE/12.08.2011 emisă în dosarul nr._ al Tribunalului T. a fost emis un mandat european de arestare, iar prin încheierea nr. 30/MAI/18.08.2011 emisă în dosarul nr._ al Tribunalului T., s-a dispus emiterea mandatului de urmărire internațională.
Prima instanță a reținut că articolul 139 al.2 C.p.p. se referă la o măsură preventivă luată și că la revocarea acesteia se dispune punerea în libertate a inculpatului dacă acesta nu este arestat în altă cauză. S-a constatat că față de inculpații H. și Jacob s-a dispus de Tribunalul T. luarea arestării preventive și emiterea mandatelor de executare în lipsă, deoarece inculpații s-au sustras cercetărilor, fiind dați în urmărire generală și nefiind încă prinși în momentul de față, astfel că mandatele nu au fost încă puse în executare, în conformitate cu dispozițiile art. 153 C.p.p. Din dispozițiile articolului 139 C.p.p., rezultă, evident, că pentru revocarea măsurii, aceasta trebuie mai întâi executată în concret față de inculpați, iar aceștia să fie încarcerați, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
S-a reținut că la înregistrarea dosarului în instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în stare de arest, instanța este datoare să verifice în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înaintea expirării duratei acesteia, potrivit art.300 ind.1 C.p.p., iar conform art.300 ind.2 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. S-a observat că aceste articole se referă la starea de fapt de arestat, ori această stare nu există practic în speța de față decât teoretic, astfel că instanța nu pus în discuție aceste dispoziții legale, întrucât nu era necesar.
Prin urmare, în temeiul art. 140 al.1 lit.a C.p.p., prima instanță a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive față de inculpatul H. W..
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului H. W. subzistă, această măsură fiind dispusă în condițiile prevăzute de lege.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul a fost arestat existând indicii cu privire la posibilitatea ca acesta, alături de celălalt inculpat să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoare mai mare de 4 ani; astfel, cei doi inculpați, în calitate de asociați ai ., au înstrăinat în cursul anului 2007 către . un imobil (teren și construcții) din Timișoara pentru prețul total de 44.640.000 euro. S-a reținut că această operațiune nu a fost înregistrată în evidența contabilă, nefiind achitate, pe cale de consecință, impozitele și taxele datorate către bugetul de stat. Totodată, potrivit probelor de la dosar s-a constatat că rezultă însușirea respectivei sume de bani de către asociați în interes personal și operațiunile ulterioare efectuate de către inculpatul H. W. pentru a disimula originea acestora, respectiv transferuri bancare succesive și reintroducere în noi circuite financiare.
De asemenea, s-a apreciat că există date certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și indicii cu privire la intenția ambilor inculpați de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a considerat că există suficiente suspiciuni legate de implicarea acestuia în comiterea unor fapte grave, prin care s-a cauzat o pagubă mare bugetului de stat. În ceea ce privește conduita procesuală a acestuia, s-a reținut de prima instanță că inculpatul H. W. a refuzat să se prezinte în fața autorităților române pentru anchetă.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul a constatat că materialul probatoriu administrat până la acest moment oferă indicii pertinente în sensul unei perseverențe a inculpatului în activitatea infracțională, existând date certe că acesta a desfășurat activitate infracțională de același fel și prin intermediul altor societăți comerciale, pe o perioadă îndelungată de timp.
Prima instanță a apreciat aspectele avute în vedere de către judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, de asemenea și expertiza financiar-contabilă depusă la dosar, care a redus cuantumul prejudiciului reținut în rechizitoriu și depoziția unor martori audiați până la acest termen de judecată nu au modificat considerabil situația inițială până în acest moment, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, că toate circumstanțele reale și personale evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă persoana inculpatului pentru societate și justifică menținerea măsurii preventive a arestării, măsură care este justificată și de sentimentul de neîncredere în justiție pe care l-ar genera în rândul opiniei publice lăsarea inculpatului în libertate raportat la natura faptelor săvârșite – care tind să devină un fenomen în țară, la modul elaborat de desfășurare a activității infracționale, precum și la prejudiciul mare cauzat bugetului de stat.
În consecință, văzând că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până în prezent, în baza art.139 C.p.p., a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive față de inculpatul H. W..
Împotriva acestei încheieri penale a formulat recurs inculpatul H. W., solicitând casarea în parte a încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive, anularea mandatului național de arestare preventivă în lipsă, anularea mandatului european de arestare nr.28/MAE/12.01.2011, anularea mandatului de urmărire internațională dispus prin încheierea penală nr. 30/MAI/18.08.2011 a Tribunalului T..
Examinând încheierea penală recurată prin prisma excepției de inadmisibilitate a recursului formulat în cauză, instanța constată că recursul formulat de inculpatul H. W. împotriva încheierii din data de 09.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 11 este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Tribunalul T. prin încheierea din 09.05.2012 s-a pronunțat cu privire la cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive față de inculpatul H. W., respectiv asupra cererii inculpatului de revocare a acestei măsuri, ambele cereri fiind soluționate în sensul respingerii acestora.
Potrivit disp.art. 141 Cpp, încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cereri de revocare, înlocuire, sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac, astfel că inculpatul, raportat la soluțiile adoptate de către instanța de fond, nu avea posibilitatea atacării acestei încheieri cu calea de atac a recursului, soluția pronunțată în speță fiind definitivă.
Ca atare, inculpatul a folosit calea de atac a recursului într-o modalitate neprevăzută de legea procesual penală, iar în această ipostază, recursul formulat în cauză apare ca inadmisibil, motiv pentru care instanța nu va analiza nici celelalte solicitări adiacente cererilor de revocare sau de încetare de drept a măsurii arestării preventive, legate de solicitarea inculpatului de anulare a mandatului de arestare preventivă, a mandatului european de arestare și a mandatului de urmărire internațională a căror anulare s-a solicitat ca urmare a revocării sau încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Văzând și disp.art. 192 al. 2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a Cpp respinge, ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul H. W. împotriva încheierii penale din 9.05.2012 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ 11.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. G.B- 04.07.2012
Dact. C.U. –04.07.2012
Prima inst.-jud. D. C. – Tribunalul T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1005/2012.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Hotărâre din 25-07-2012, Curtea de Apel... → |
|---|
