Omorul. Art. 174 C.p.. Hotărâre din 25-07-2012, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 144/A
Ședința publică din 25 iulie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. I. M.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 224 din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant A. C. C., în stare de arest asistat de avocat din oficiu F. A. și partea civilă intimată Ț. A. C., nereprezentată fiind partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Timișoara.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului apelant, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp.art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat F. A., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate inculpatului, precum și diminuarea cuantumului pretențiilor civile, ținându-se seama de circumstanțele atenuante incidente în cauză, respectiv faptul că inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
Partea civilă intimată Ț. A. C. solicită respingerea apelului, arătând că nu este de acord cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că prima instanță a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului, ținându-se seama de periculozitatea faptei și aplicând de altfel și dispozițiile art. 3201 Cpp.
Inculpatul apelant A. C. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 249/P/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 01.06.2012 sub număr unic de dosar_ a fost trimis în judecată inculpatul A. C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 Cp., rap. la art. 174 al. 1 C.p., art. 175 al. 1 lit. i C.p. și port, fără drept, în locuri în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, a unui cuțit, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut că, în dimineața zilei de 18.03.2012, l-a agresat cu un cuțit în loc public, pe partea vătămată Ț. A. C., provocându-i leziuni ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, prin loviri ce au vizat organe vitale ale corpului victimei (cap, gât).
Fiind audiat în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, invocând în favoarea sa dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p., cerere admisă de către instanță.
Prin sentința penală nr. 224/PI din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 20 C.p., rap. la art. 174 C.p., art.175 al.1 lit.i C.p., cu aplicarea art.320 ind.1 al.1 și 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul A. C. C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art.65 al.2 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art.2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art.320 ind.1 al.1 și 7 C.p.p, a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept, în locuri în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, a unui cuțit.
În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție, prevăzut de art.57 C.p.
În baza art. 35 al. 2 C.p., rap. la art. 65 al. 2 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II, b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și lit.b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului A. C. C..
În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 18.03.2012, la zi.
În baza art.14 C.p.p., rap. la art.346 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Ț. A. C. suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune morale, precum și părții civile S. C. Municipal de Urgență Timișoara suma de 1.061,08 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare făcute cu partea vătămată Ț. A. C.. Respinge în rest daunele morale.
În baza art.118 lit.b C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu mâner cu prăsele de culoare maro, cu lungimea totală de 25 cm, corp delict la dosarul cauzei.
În baza art. 169 C.p.p., rap.la art.109 al.3 C.p.p., s-a dispus restituirea după soluționarea definitivă a cauzei către inculpat a următoarelor bunuri: carcasă telefon mobil de culoare neagră având inscripția Samsung, borsetă din material textil de culoare neagră, cu inscripția NIKE, bluză de trening de culoare albastru, roșu și alb, acumulator de telefon mobil, cu inscripția Samsung, ridicate de la aceasta pe bază de dovadă în data de 18.03.2012, consemnate în procesul-verbal din 17.04.2012, poz.18/2012.
În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art.191 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 190 al.5 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 1.687 lei din fondurile MJCL către IML Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale și a buletinelor de analiză întocmite în cauză.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, coroborând întreg probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită în totalitate și a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 18.03.2012, pe la ora 0500, inculpatul A. C. C. a părăsit barul „Atmosfera”, aflat în Piața D., ca membru într-un grup mai mare de tineri între care se găseau și martorii C. C.-S.-Ș., T. A., Anechiței A. lordache și alții și toți s-au deplasat pe jos către shawormeria „Antalya” situată pe Calea Șagului din Timișoara, în imediata apropiere a Secției 3 Politie.
Între timp, într-o sală de jocuri numită „Black Height” SRL de lângă shawormeria respectivă, se aflau partea vătămată Ț. A. C. și un amic de-al său, T. I. S.. Aceștia frecventaseră de cu seară mai multe localuri consumând alcool și pe la ora 0500 ajunseseră la sala de jocuri, fiind observați de bodyguardul D. C. P..
După ce a jucat o vreme la un aparat de jocuri, partea vătămată a ieșit în stradă să meargă la un automat bancar aflat în apropiere să mai scoată niște bani. Pe drum s-a întâlnit cu grupul în care era inculpatul. A. C. C., trecând pe lângă Ț., l-a lovit, brusc și fără motiv, în cap și în față, cu pumnul. Partea vătămată nu a căzut la pământ dar a rămas năucită pe loc. Grupul de tineri a trecut mai departe, după ce martorul T. l-a admonestat pe A. pentru gestul său și a intrat în shawormeria mai sus menționată. Acolo au urmat discuții vii între noii veniți, fiind temperați de angajații localului, A.-I. V.-C. și Arciudean M.-E.. Inculpatul a și scos din borseta ce o avea atârnată pe umăr, un cuțit tip briceag pe care îl tot agita în aer, dar la modul general, nu amenințând pe cineva, după care l-a băgat în borsetă și s-a așezat lângă amicii săi.
Între timp, partea vătămată Ț. s-a întors la localul de jocuri, unde a fost ajutat să se spele de către bodyguardul localului, D. C. P.. În continuare, partea vătămată a luat hotărârea de a se duce la shawormeria în cauză, unde văzuse că intrase inculpatul cu grupul său de prieteni și să ceară socoteală celui care l-a lovit. Amicul său, T. I. S. l-a însoțit, ieșind amândoi din sala de jocuri, însă nu a mai intrat în shawormerie, plecând către casă. D. partea vătămată a intrat în shawormerie, l-a recunoscut pe inculpat și văzându-i atitudinea agresivă a acestuia, s-a gândit să nu riște să fie lovit din nou și l-a lovit el pe inculpat. Au intervenit amicii inculpatului și i-au despărțit, timp în care inculpatul și-a scos cuțitul din borsetă și s-a repezit la partea vătămată, lovind către zona capului. Partea vătămată s-a apărat și a luat-o la goană către ieșire. Acolo a fost prins și trântit de către martorul Anechiței care nu văzuse atacul inculpatului cu cuțitul, ci doar cum partea vătămată l-a lovit pe inculpat. Însă după ce Anechiței l-a trântit pe Ț., A. i-a ajuns și s-a năpustit asupra lui Ț. cu cuțitul în mână, lovind victima către zona capului. Anechiței, văzând aceasta s-a retras în grabă spre a nu fi implicat în actele de violență generate de inculpat.
După o scurtă încăierare, totuși partea vătămată a reușit să se strecoare pe ușa localului (fiind ea însăși o persoană robustă), însă pe stradă a fost din nou ajunsă din urmă de inculpat, care a trântit victima la pământ și a continuat să o lovească cu cuțitul. În acest timp bodyguardul D. C. și colega sa R. D. au ieșit de la sala de jocuri, observând ce s-a întâmplat afară, iar martora R. a anunțat evenimentul la 112. La fata locului a sosit imediat poliția și niște agenți de la firma BGS. În acel moment, inculpatul a aruncat cuțitul pe partea carosabilă și s-a întins de bună voie pe jos, fiind imobilizat și transportat la Secția 3 Poliție.
Conform dispozițiilor art.174 al.1 C.p., prima instanță a reținut că infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.144 C.p., prin „săvârșirea unei infracțiuni” se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Reținându-se că tentativa nu este altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că fapta inculpatului A. C. C. de a încerca să suprime viața părții vătămate Ț. A. C., prin aplicarea de lovituri cu cuțitul (obiect tăietor-înțepător, apt să producă decesul unei persoane) în zona capului, toracelui și abdomenului (zone vitale ale corpului în care se află mai multe organe a căror lezare conduce la deces), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C.p., rap. la art. 174 C.p., inculpatul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind realizată în întregime, dar neproducându-se rezultatul datorită unor motive independente de voința inculpatului.
La stabilirea vinovăției inculpatului, Tribunalul T. a avut în vedere în primul rând declarația dată de acesta la primul termen de judecată, când inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de inculpare, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 C.p.p. S-a constatat că această declarație se coroborează în mare parte cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale la data de 22.05.2012, când inculpatul A. C. C. a susținut că nu el ar fi lovit partea vătămată în stradă și că după ce l-a lovit aceasta din urmă la shawormerie, pe fondul consumului de alcool și a sperieturii, l-a înjunghiat.
S-a mai reținut că aceste declarații ale inculpatului se coroborează cu declarațiile date în cauză de partea vătămată Ț. A. C. care a precizat că a fost surprins în stradă de o lovitură cu pumnul la cap și la nas aplicată fără niciun motiv de o persoană care făcea parte dintr-un grup de tineri ce a trecut pe lângă el. S-a întors în sala de jocuri electronice de unde a ieșit în stradă și i-a povestit amicului său S. cele întâmplate. După ce s-a spălat, a ieșit afară cu amicul său pentru a căuta acel grup și pe care l-au zărit la shawormeria de alături. Recunoscându-l pe agresor, a intrat singur în local pentru a-i cere socoteală acestuia. Văzându-l agresiv pe inculpat și el însuși deja lovit, Ț. i-a aplicat inculpatului 2 lovituri cu pumnul și unul cu piciorul. La ieșirea din local, partea vătămată arată că a fost imobilizată de cei prezenți în local și a fost ajunsă de agresorul inițial, respectiv de către inculpat, care l-a lovit cu cuțitul de mai multe ori în spate și în piept. După ce a reușit să scape de agresor, a ieșit în stradă, dar a fost urmărit de același individ care a continuat să îl lovească cu cuțitul. Alte persoane i-au despărțit, iar la fața locului a ajuns salvarea.
Prima instanță a constatat că aspectele comune le reține și martorul T. I. S. la care a făcut referire partea vătămată în declarația sa, dar și că susținerile părții vătămate sunt confirmate și de ceilalți martorii audiați în cauză.
Astfel, s-a reținut că T. A. G. și C. C. S. Ș. au declarat că au însoțit grupul de tineri ce se îndrepta către shawormeria Antalia din Calea Șagului din Timișoara, iar la un moment dat, inculpatul A., care făcea parte in grup, a lovit cu pumnul în zona feței un băiat ce a ajuns în dreptul lor, fără niciun motiv, martorul T. apostrofându-l pe inculpat pentru gestul său, iar celălalt cerându-și scuze față de victimă pentru atitudinea amicului lor, aflat sub influența băuturilor alcoolice. La câteva minute după ce au ajuns în shawormerie, a apărut partea vătămată care a lovit inculpatul cu pumnul în zona feței. Inculpatul a scos un briceag din borseta ce o avea asupra sa și a urmărit persoana respectivă, lovind-o cu cuțitul la ieșirea din local. Martorul T. nu a observat ce s-a întâmplat afară, dar când a ieșit în stradă, era deja Smurd-ul și poliția la fața locului. Același martor a mai relatat că îl cunoaște pe inculpat și că a cesta a mai avut probleme cu poliția, fiind o persoană violentă ce obișnuia să poarte un cuțit asupra sa.
S-a mai reținut că martorul Anechiței A. I. reiterează aceleași aspecte petrecute la shawormerie.
Totodată, prima instanță a constatat că incidentul a fost urmărit și de martora N. C., ce locuiește vis-a-vis de sala de jocuri amintită. Ea a fost trezită în jurul orelor 600 de niște strigăte pe stradă și a urmărit . inculpatului de pe geam, observând și o persoană îmbrăcată cu o jachetă ce avea pe spate sigla unei firme de pază.
De asemenea, s-a reținut că martorii D. C. P., bodygard în sala de jocuri și R. D., angajată în aceeași locație, au observat că partea vătămată, care juca la aparate și a ieșit la stradă să-și scoată bani de pe bancomat, a revenit cu urme de agresiune la cap și la nas. După ce l-a dus la baie să se spele, partea vătămată cu prietenul său au plecat. Martorii au ieșit pe terasa clubului, de unde au observat cum partea vătămată fugea, fiind urmărită de un tânăr mai slab, cu un cuțit în mână, purtând urme de sânge, pentru ca în final tânărul slab s-o înjungheze pe partea vătămată pe față și în zona abdomenului.
Arciudean M. E. și A. I. V. C., angajați ai fast-food-ului Antalia, erau de serviciu când grupul de tineri în care se afla și inculpatul au intrat în local, auzind la un moment dat altercația declanșată și văzând cum Cipri lovește repetat cu un cuțit un băiat. Cei doi implicați în conflict au ieșit apoi afară, iar când a ieșit și martora să vadă ce se mai întâmplă, a observat polițiștii care-l conduceau pe Cipri încătușat la Secția 3 de poliție. Martora a mai adăugat că de la colegii din ture știe că Cipri, un client fidel al barului, este o persoană violentă, predispusă la scandal.
S-a reținut că ulterior, angajații shawormeriei, cât și martora R. D. l-au recunoscut pe inculpat după fotografie.
S-a mai constatat că ceea ce s-a întâmplat în shawormerie a fost înregistrat pe camera de luat vederi, CD-ul aferent fiind la dosar.
Instanța de fond a mai reținut că existența faptei este confirmată și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, la locul incidentului, cât și pe cuțit fiind descoperite mai multe urme de sânge uman.
La stabilirea vinovăției inculpatului, prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că, fără loviturile aplicate de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens, au fost observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 618/19.03.2012, partea vătămată suferind leziuni pe torace, retroauricular, umăr, braț, frontal, ce datează din 18.03.2012, necesită 12 zile de îngrijiri medicale, au fost produse prin loviri directe și repetate cu un corp tăietor înțepător și nu au pus viața victimei în pericol.
S-a constatat de asemenea că a fost examinat medico-legal și inculpatul, raportul medico-legal nr.691/26.03.2012 atestând leziuni la nivelul nasului și a degetelor, leziuni ce necesită 7 zile de îngrijiri medicale, fără a fi pusă viața în pericol.
De asemenea, s-a reținut că expertiza medico-legală psihiatrică nr.A_ a IML Timișoara a stabilit că inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, fără a-l urmări, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Acest aspect a fost reținut din faptul ca a folosit un cuțit pentru a lovi victima, instrument ascuțit - tăietor, apt prin natura sa să producă decesul unei persoane, precum și din zona corpului în care au fost aplicate loviturile, zona abdomenului și toracelui, care este o zonă anatomică vitală în condițiile în care în acea zonă se află mai multe organe a căror lezare conduce la deces.
Întrucât s-a constatat că infracțiunea de tentativă de omor a fost săvârșită într-un loc public, în stradă, prima instanță a reținut în sarcina acestuia și prev. art. 176 al.1 lit.i C.p.
Deși s-a reținut că în declarația dată în faza de urmărire penală, declarație care, de altfel nu a mai fost menținută în totalitate în faza de judecată, inculpatul a susținut că ar fi fost în prealabil atacat de partea vătămată care l-a lovit în local cu pumnul, insinuând o posibilă provocare, prima instanță a constatat că nu poate reține existența acesteia, nefiind incidente în cauză disp. art. 73 C.p., în condițiile în care materialul probatoriu administrat în cauză, deși a confirmat existența unui atac al părții vătămate anterior faptei inculpatului, care să-l fi determinat pe acesta să riposteze în modalitatea evidențiată în speță, atestă un atac prealabil nejustificat al inculpatului la adresa părții vătămate pe stradă, înainte de degenerarea conflictului la shawormerie. Astfel, s-a constatat că rezultă fără putință de tăgadă că altercația dintre cei doi a fost generată de inculpat prin lovitura cu pumnul aplicată părții vătămate, dar și de starea de ebrietate în care se afla inculpatul, sub imperiul căreia a acționat astfel.
S-a reținut că atunci când a săvârșit tentativa de omor calificat, inculpatul a avut asupra sa, un cuțit, pe care l-a aruncat pe partea carosabilă și s-a întins de bună-voie pe jos în momentul sosirii organelor de poliție. În aceste condiții, s-a apreciat că inculpatul A. C. se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii continue de port, fără drept, în locuri în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, a unui cuțit.
Prin urmare, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată ținându-se de dispozițiile art. 3201 al.7 C.p.p. (respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime – având în vedere aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C.p.p., ca urmare a solicitării acestuia), criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a considerat că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul A. C. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață și la siguranța personală.
În ceea ce privește persoana inculpatului, în vârstă de 21 de ani, caracterizat de către unii martori ca fiind o fire conflictuală, iar de alții o persoană cu un profil socio-moral pozitiv, astfel cum s-a reținut din înscrisul depus la dosar în circumstanțiere, prima instanță a mai reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, el suferind anterior o amendă administrativă, aplicată de parchet pentru art.180 al.1 și art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul a manifestat un comportament oscilant în cursul procesului, în fața instanței recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, ceea ce a și condus la aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 C.p.p. În acest context, s-a apreciat că atitudinea procesuală a acestuia denotă o manifestare a regretului raportat la comportamentul antisocial dovedit anterior, ceea ce imprimă faptei comise o periculozitate mai redusă.
Prima instanță nu a valorificat aspectele pozitive reținute în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante, așa cum a solicitat apărătorul ales al cestuia, inclusiv influența băuturilor alcoolice sub care se afla inculpatul, față de gravitatea și modalitatea faptelor comise (inculpatul insistând în abordarea părții vătămate, activitate ce a fost întreruptă de intervenția organelor de ordine), ci le-a considerat în aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.
În vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., observând și prevederile art. 21 al.2 C.p., prima instanță a apreciat suficientă aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, respectiv 5 ani închisoare pentru tentativă de omor calificat și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port, fără drept, în locuri în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, a unui cuțit.
Instanța de fond nu a reținut suspendarea sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei, solicitată, de asemenea, în apărare, considerând ca nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.86 ind.1 C.p.p.
Reținându-se că faptele au fost comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art.33 lit.a C.p., raportat la art.34 lit.b C.p., prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, s-a reținut că aplicarea art. 71 al.2 C.p., trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO care, în cauzele Hirst c. Regatului Unit și S. și P. c. României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 al.3 C.p. și la principiul constituțional al proporționalității. Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 C.p. referitoare la pedeapsa accesorie, inculpatului fiindu-i interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. Instanța de fond a apreciat că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 al.1 și 2 C.p., raportat la art.66 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. pentru infracțiunea mai gravă pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.
În temeiul art.35 al.2 C.p., raportat la art.65 al.2 C.p., prima instanță a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II și b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Întrucât s-a constatat că inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, în baza art. 350 C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 18.03.2012, la zi.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a reținut că partea vătămată Terescu A. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro, reprezentând daune morale.
De asemenea, s-a constatat că S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 1.061,08 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat numitului Terescu A. C..
Față de disp.art. 313 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, precum și de declarația inculpatului, care a arătat că este de acord să achite sumele solicitate de S. C. Județean de Urgență Timișoara, această declarație reprezentând o recunoaștere a acestor pretenții, precum și principiul disponibilității care guvernează latura civila si în procesul penal, inculpatul a fost obligat la plata respectivei sume către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, reprezentând contravaloarea cheltuielilor determinate de tratamentul părții vătămate.
Cu privire la solicitările numitului Ț. A. C., s-a reținut inculpatul a consimțit la suma de 1.000 euro, apreciind că suma totală solicitată este exagerată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că principiul aplicabil în materie de care trebuie să țină seama este cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
S-a constatat că partea civilă Ț. A. C. a suferit o traumă fizică și psihică ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, depoziții testimoniale), însă, s-a considerat că se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, prin raportare la vârsta și preocupările victimei și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Tribunalul a apreciat că - în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei - suma de 2.500 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile. În opinia instanței de fond, o majorare mai accentuată a acestei sume ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei, astfel că va respinge în rest pretențiile solicitate de partea civilă Ț. A. C..
În baza art.118 lit.b C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu mâner cu prăsele de culoare maro, cu lungimea totală de 25 cm, corp delict la dosarul cauzei.
În baza art. 169 C.p.p., rap.la art.109 al.3 C.p.p., prima instanță a dispus restituirea după soluționarea definitivă a cauzei către inculpat a următoarelor bunuri: carcasă telefon mobil de culoare neagră având inscripția Samsung, borsetă din material textil de culoare neagră, cu inscripția NIKE, bluză de trening de culoare albastru, roșu și alb, acumulator de telefon mobil, cu inscripția Samsung, ridicate de la aceasta pe bază de dovadă în data de 18.03.2012, consemnate în procesul-verbal din 17.04.2012, poz.18/2012.
În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art.191 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 190 al.5 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 1.687 lei din fondurile MJCL către IML Timișoara, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale și a buletinelor de analiză întocmite în cauză.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 224/PI din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat apel în termenul legal, inculpatul A. C. C., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 05.07.2012.
Apelul declarat de către inculpat nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel potrivit disp.art. 371 al. 2 Cpp, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Inculpatul A. C. C. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și port fără drept de armă, fapte prevăzute de art. 20 Cp, rap. la art. 174, 175 al. 1 lit. i Cp și art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 18.03.2012 l-a agresat cu un cuțit pe partea vătămată Ț. A. C., pe fondul consumului de alcool, producându-i leziuni vindecabile în 12 zile de îngrijiri medicale și care au vizat organele vitale ale corpului victimei. Se impune precizarea că inculpatul A. C. l-a lovit brusc și fără motiv în cap și în față, pe partea vătămată, aflată în fața unei săli de jocuri și care intenționa să se deplaseze la un bancomat pentru a lua bani. Indignat de atitudinea inculpatului, partea vătămată s-a dus la șhawormeria în care intrase inculpatul cu grupul său de prieteni pentru a-i cere socoteală cu privire la motivul agresiunii și văzând atitudinea agresivă a acesteia l-a lovit pe inculpat care a scos cuțitul din borsetă înțepându-l în zona capului. Partea vătămată, dându-și seama de raportul inegal de forțe, a reușit să iese pe ușa localului, dar pe stradă a fost ajunsă din urmă de inculpat care a trântit victima la pământ continuând să o lovească cu cuțitul. Raportul de constatare medico-legală nr. 618 din 19.03.2012 – fila 96 dosar UP, menționează că partea vătămată Ț. A. C. a suferit leziuni vindecabile în 12 zile de îngrijiri medicale produse prin loviri directe și repetate cu un corp tăietor înțepător, zonele vizate sunt cap, gât, astfel încât instanța de apel apreciază că este corectă încadrarea juridică dată faptei. De altfel, în cursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa – fila 26 dosar fond, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dorind să beneficieze de procedura simplificată prev.d e art. 3201 Cpp.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Tentativa la infracțiunea de omor de aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea și integritatea corporală a persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. C. pentru infracțiunea prev. de art. 20 C.p., rap. la art. 174 C.p., art.175 al.1 lit.i C.p., totul cu aplicarea art. 3201 C.p.p este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate.
Instanța apreciază că a fost soluționată în mod corect și latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat părții civile Ț. C. A., suma de 2.500 Euro acordată acesteia cu titlu de daune morale, reprezentând o echivalare a suferințelor cauzate prin fapta ilicită a inculpatului, partea civilă fiind privată de posibilitatea participării la viața sociale, urmare a conduitei ilicite a apelantului.
Prin urmare, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins apelul declarat de inculpatul A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 224 din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 383 al. 11 C.por.pen. se va menține starea de arest a inculpatului A. C., iar în temeiul art. 383 al. 2 C.pr.pen. se va deduce în continuare starea de arest a inculpatului din data de 27.06.2012 la zi.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul A. C. C. împotriva sentinței penale nr. 224 din 27.06.2012 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 383 al. 11 C.por.pen. menține starea de arest a inculpatului A. C., iar în temeiul art. 383 al. 2 C.pr.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatului din data de 27.06.2012 la zi.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.07.2012.
Președinte, JUDECĂTOR,
C. I. M. A. N.
Grefier,
C. U.
Red. A.N.- 30.07.2012
Tehnoredact. C.U. –30.07.2012
Prima inst.: Jud.D. C.– Tribunalul T.
| ← Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
