Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 541/A
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.398 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu R. B., lipsă fiind persoana vătămată apelantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, constată depuse la dosar, prin registratură note scrise, de către inculpatul intimat.
Din oficiu, instanța, pune în discuție excepția tardivității formulării căi de atac, de către persoana vătămată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea excepției.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției și respingerea apelului declarat de către partea civilă ca tardiv formulat.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.398/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. _, în temeiul art.108 alin.1 lit.c din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.74 al.1 lit.a, lit.b Cod pen.1969, art.76 al.1 lit.d Cod pen.1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen., art.374 al.4, art. 375 rap la art.396 al.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul C. M., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 cod pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 cod pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit in conformitate cu art.82 C.pen.1969
În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod pen.1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.
În baza art.397 al.1 și art.19, al.1 al.5 Cod pr.pen raportat la art.1349 la art.1357 C.civ, a fost respinsă acțiunea civilă formulată partea civilă C. G..
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 28.11.2013, întocmit în dosarul nr. 1350/P/2013, înregistrat la prima instanță, la data de 04.12.2013, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. M., pentru săvârșirea infracțiunii detăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă prev. de art. 108 alin.1 lit. c) din Legea nr.46/2008.
În fapt, s-a reținut faptul că inculpatul, în cursul lunii noiembrie 2012 s-a deplasat în terenul cu vegetație forestieră din zona Beliagoe, aflat în litigiu între bunicul său D. P. și numitul C. G., de unde a tăiat, fără drept, 5 arbori de esență cer, nemarcați.
De asemenea, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 28.11.2013, întocmit în dosarul nr. 1350/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, faptă prev. și ped. de art. 110 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: denunțul și actul de control de fond întocmite de ITRSV Timișoara; procesul verbal de conducere în teren din data de 27.08.2013 însoțit de planșa fotografică; declarațiile inculpatului C. M.; declarațiile martorului D. P. și declarațiile persoanei vătămate C. G.; declarațiile martorului asistent P. G.; fișa de calcul a volumului și valorii arborilor tăiați ilegal, întocmită de ITRSV Timișoara; alte acte aflate la dosarul cauzei.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 1350/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
Având în vedere noile modificări legislative, prima instanță, la termenul de judecată din data de 20.03.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev. de art.342-348 Cod pr.pen.
Prin Încheierea din data de 03.06.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul C. M., pentru săvârșirea infracțiunii detăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă prev. de art. 108 alin.1 lit. c) din Legea nr.46/2008.
Împotriva încheierii de cameră preliminară, inculpatul prin mandatar a formulat contestație, care, prin încheierea penală nr.70/C/30.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ /a1, a fost respinsă de Tribunalul C.-S..
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în faza de urmărire penală, persoana vătămată C. G., prin declarația aflată la filele 52-53 d.u.p., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2516,77 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați în delict și stabilită de specialiștii silvici.
În cursul judecății, partea civilă C. G., prin adresa depusă la dosarul cauzei (f.45-46), a precizat că prejudiciul total este în sumă de 3120,79 lei, reprezentând contravaloarea masei lemnoase, din care, inculpatul a achitat suma de 2516,77 lei, solicitând instanței obligarea inculpatului la plata contravalorii TVA-ului aferent sumei respective, în valoare de 604,02 lei, precum și a sumei de 1000 lei, cu titlul de despăgubiri morale, întrucât inculpatul a tăiat arbori de pe proprietatea acestuia în mod repetat.
La termenul de judecată din data de 06.11.2014, persoana vătămată C. G., prezentându-se în fața instanței și-a precizat cerere de constituire parte civilă în cauză față de inculpatul C. M., învederând instanței că înțelege să renunțe la despăgubirile materiale solicitate în cauză, întrucât inculpatul le-a achitat integral, solicitând doar obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, cu titlul de despăgubiri morale.
La termenul de judecată din data de 06.11.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 47 din dosar.
La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului, înscrisuri în circumstanțiere privind inculpatul, factura nr. MAN00006663 din data de 07.10.2014 și factura nr. MAN00013689 din data de 06.11.2014, reprezentând dovada achitării de către inculpat a despăgubirilor materiale în sumă de 2517 lei, respectiv de 604,02 lei, față de persoana vătămată C. G., certificate de producător ale persoanei vătămate C. G. (f. 48-49 dosar) și înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în data de 19.02.2013 numitul C. G. a sesizat în scris ITRSV Timișoara cu privire la faptul că, de pe un teren împădurit pe care îl deține în punctul Beliagoe au fost tăiați 6 arbori nemarcați, de esență cer, indicând că autorul faptei este vecinul său D. P..
Astfel, la data de 29.04.2013, la P. de pe lângă Judecătoria Reșița a fost înregistrat denunțul penal formulat de ITRSV Timișoara, prin care s-a sesizat că, de pe un teren cu vegetație forestieră, proprietatea numitului C. G., au fost tăiați fără drept un anumit număr arbori de diferite specii.
S-a reținut faptul că, în cursul lunii noiembrie 2012, inculpatul s-a deplasat în pădurea situată în punctul Beliagoe, despre care credea că este proprietatea bunicului său, de unde a tăiat, cu ajutorul unui motofierăstrău, un număr de 5 arbori nemarcați.
Cu privire la numărul arborilor tăiați de către inculpat, prima instanță a reținut faptul că, acesta a tăiat fără drept, de pe picior un număr de 5 arbori, de esență cer, echivalentul a 8,833 mc.
Cu privire la valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei, prima instanță a reținut faptul că valoarea celor 5 arbori tăiați în mod ilegal, în cursul lunii noiembrie 2012 este de 2516,77 lei fără TVA, conform adresei nr.3057/24.04.2013 (f. 6 dup), fiind de 29,6 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data constatării faptei, care la acea dată era în cuantum de 85 lei/mc.
Numitul D. P., bunicul inculpatului deține pădure în punctul Beliagoe, iar terenul său se învecinează cu pădurea numitului C. G.. Pentru terenul cu vegetație forestieră deținut în zona respectivă a încheiat contractul de prestări servicii silvice nr. 1/06.03.2012 cu Ocolul Silvic Reșița, în baza căruia în vara anului 2012 a solicitat marcarea de arbori. Angajații OS Reșița i-au marcat mai mulți arbori pe terenul respectiv, iar în luna noiembrie 2012 a început tăierea arborilor și transportarea materialului lemnos la domiciliu. Tăierea propriu-zisă a lemnelor s-a efectuat de către nepotul său C. M.. Cu privire la tăierea arborilor nemarcați, numitul D. P. a declarat că au fost tăiați tot de către C. M., iar suprafața de pe care au fost tăiați îi aparține.
Astfel, inculpatul C. M., în cursul lunii noiembrie 2012, la rugămintea bunicului său, D. P., s-a deplasat în zona de pădure situată în punctul Beliagoe, care știa că aparține acestuia, de unde a tăiat mai mulți arbori marcați și nemarcați, fără să-și mai amintească cu exactitate câți arbori nemarcați a tăiat, iar în același timp a tăiat și arbori care prezentau marcă silvică, susținând că arborii marcați căzuseră peste cei nemarcați.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului de unde inculpatul a tăiat arbori în delict silvic, adică fără marcă silvică există contradicții în special cu privire la limita de hotar, care nu este în mod clar determinată.
În faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat faptul că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, așa cum sunt descrise în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.374 al.4, art.375 Cod pr.pen. (fila 47 dosar).
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: denunțul și actul de control de fond întocmite de ITRSV Timișoara; procesul verbal de conducere în teren din data de 27.08.2013 însoțit de planșa fotografică; declarațiile inculpatului C. M.; declarațiile martorului D. P. și declarațiile persoanei vătămate C. G.; declarațiile martorului asistent P. G.; fișa de calcul a volumului și valorii arborilor tăiați ilegal, întocmită de ITRSV Timișoara; alte acte aflate la dosarul cauzei.
Prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, astfel cum a fost precizat de către partea civilă C. G., prin adresa depusă la dosarul cauzei și precizată în fața instanței de judecată la termenul din data de 06.11.2014, este în sumă de 3120,79 lei, sumă care a fost achitată integral de către inculpatul C. M., conform facturii nr. MAN00006663 din data de 07.10.2014, în valoare de 2517 lei (f. 31 dosar) și facturii nr. MAN00013689 din data de 06.11.2014, în valoare de 604,02 lei (f. 47 dosar).
Cu privire lalegea penală aplicabilă prima instanță a reținut că, de la data săvârșirii faptei - luna noiembrie 2012- și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că a analizat prezentele fapte în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile
Astfel, prima instanță, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă are în vedere regimul sancționator, respectiv faptul că, la momentul comiterii, aceasta era prevăzută de dispozițiile art. 108 alin 1 lit. c din Legea nr.46/2008, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 6 ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. art. 108 alin 1 lit. c din Legea nr.46/2008, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.
În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al acestei infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, prima instanță a avut în vedere acel criteriu care ar conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, mai exact circumstanțele atenuante, criteriu în raport de care, a apreciat că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare, întrucât, potrivit acesteia, există posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere, totodată, și efectul reținerii unor astfel de circumstanțe - coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, efect care nu se mai regăsește în cuprinsul dispozițiilor art.76 Cod pen. (în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. C.pen din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 C.pen, respectiv art. 91 – 98 C.pen., deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații.
Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, prima instanță a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile acestui cod.
În drept, fapta inculpatului C. M., care, în cursul lunii noiembrie 2012 s-a deplasat în terenul cu vegetație forestieră din zona Beliagoe, aflat în litigiu între bunicul său D. P. și numitul C. G., de unde a tăiat fără drept un număr 5 arbori de esență cer, nemarcați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă prev. și ped. de art. 108 alin. 1 lit. c) din Legea 46/2008.
Cu privire la latura obiectivă, condițiile elementului material sunt îndeplinite, în speță fiind vorba de o acțiune de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier, adică fără îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare recoltării materialului lemnos, respectiv obținerea autorizației de exploatare, inventarierea și marcarea arborilor de către organele silvice autorizate și predarea-primirea parchetelor sau suprafețelor în exploatare, constituie faptă săvârșită „fără drept”, indiferent de persoana ce o săvârșește, inclusiv proprietarul pădurii private. În ceea ce privește condiția privind valoarea prejudiciului, acesta este îndeplinită, prejudiciul fiind în cuantum de 2516,77 lei fără TVA, adică de 29,6 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data comiterii faptei, care la acea dată era în cuantum de 85 lei/mc, conform adresei nr.3057/24.04.2013 (f. 6 dup).
Urmarea imediata a faptei a constat în producerea unui prejudiciu în valoare de 2516,77 lei fără TVA, adică de 29,6 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă la data comiterii faptei, care la acea dată era în cuantum de 85 lei/mc.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de tăiere fără drept de arbori și cauzarea prejudiciului rezultă în mod implicit, din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă, astfel cum aceasta este definită prev. de art.19 alin 1, pct.1 lit. a C.pen., în sensul că acesta a prevăzut și urmărit rezultatul faptei sale.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii detăiere fără drept de arbori, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal 1969 care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10 Cod pr.pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, pe de o parte, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – vegetația forestieră, faptul că inculpatul a tăiat arborii deși cunoștea că aceștia nu erau marcați.
De asemenea, la dozarea pedepsei, prima instanță a ținut cont și numărul de arbori tăiați fără drept, respectiv un număr total de 5 arbori, precum și de prejudiciul total cauzat, care se ridică la nivelul sumei de 2516,77 lei fără TVA.
La stabilirea gradului de periculozitate al inculpatului prezintă relevanță faptul că acesta a întreprins reale demersuri pentru repararea prejudiciului cauzat, sens în care a achitat părții civile suma de 3120,79 lei, cu titlu de despăgubiri civile, motiv pentru care prima instanță a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.74 al.1 lit.b Cod pen.1969.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță observând fișa de cazier judiciar (f.25), constată că acesta este la primul incident cu legea penală, motiv pentru care, a dat eficiență dispozițiilor art.74 al.1 lit.a Cod pen.1969, acordând acestui aspect eficiență juridică specifică circumstanțelor atenuante.
Având în vedere toate aceste considerente, prima instanță, a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.398 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel partea civilă C. G., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 07.04.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului s-a solicitat, în esență, admiterea acestui, modificarea în parte a sentinței atacate și pe cale de consecință obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea daunelor morale.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Având a analiza excepția tardivității formulării apelului, după punerea în discuție, curtea a admis excepția pentru următoarele considerente.
Potrivit art.410 alin.1 C.p.p. „ pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.”
În cauză, partea civilă a primit comunicarea minutei la data de 30.12.2014 ( fila 63 dosar fond), iar cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Reșița la data de 07.03.2015 ( fila 3 dosar apel ), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de textul de lege.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.398 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr.398 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelant la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/26.05.2015
Dact: A.B.2 exempl/ 25 Mai 2015
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Jud: H. L.F.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 605/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 72/2015.... → |
|---|
