Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 936/2010. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 936/2010 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 936/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 septembrie 2010

PREȘEDINTE: C. I. M.

JUDECĂTOR: F. P.

JUDECĂTOR: M. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror S. A..

S-a luat în examinare soluționarea recursului declarat P. DE PE L. T. T. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 30.06.2010 pronunțată de T. T. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat D. C. I. personal, asistat de apărător din oficiu avocat P. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Instanța potrivit dispozițiilor art. 70 c.,p.p. procedează la audierea inculpatului intimat D. C. I., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 385¹³ Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Procurorul susține recursul așa cum a fost motivat în scris solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni arătând că decizia penală recurată este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 în temeiul art. 10 lit. d) c.p.p. și netemeinică și ca urmare a menținerii achitării dispuse față de inculpat de către Judecătoria D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 în temeiul art. 10 lit. b/1 c.p.p.

Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat D. C. I., avocat P. R. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea hotărârii penale recurate ca fiind legală și temeinică arătând că dubiul profită inculpatului deoarece nu s-a putut proba valoarea alcoolemiei, iar pentru a doua infracțiune, achitarea este legală și temeinică.

Inculpatul intimat D. C. I. arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/24.02.2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.b ind.1 C.p.p. cu referire la art. 18 ind. 1 C.p. a fost achitat inculpatul D. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau sub categoriei din care face parte vehiculul, prev. și ped. de art. 86 alin 2 din OUG 195/2002 rep.

În baza art. 91 C.p. i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1000 RON.

În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.a C.p.p. a fost achitat inculpatul D. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep.

În baza art. 192 alin.1 lit.d C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din data de 21 august 2009, emis în dosarul nr. 774/P/2008 și înregistrat sub nr._ /24 august 2009, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. C. - I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 2 din OUG 195/2002 rep. și art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep., cu apl.art. 33 b C.p., totul cu apl.art.33 lit."a" C.p.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că la data de 16.08.2008, în jurul orelor 02,20, inculpatul D. C. I. a condus motocicleta marca Suzuki, cu număr de înmatriculare AA-_ pe DJ 693B fără a avea permis de conducere pentru categoria din care face parte vehicolul, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Între localitățile Liebling și Jebel, într-o curbă la stânga, înainte de ., inculpatul a pierdut controlul motocicletei și s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului.

În urma impactului a rezultat autoaccidentarea acestuia, fiindu-i necesare pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului(f.5 d.u.p.) a rezultat că organele de poliție au fost sesizate de dispecerat despre producerea unui eveniment rutier pe DJ 693B. deplasându-se la fața locului s-a constatat că motocicleta cu nr. de înmatriculare AA-_ se afla pe sensul de mers între localitățile Liebling înspre Jebel, în afara părții carosabile, pe acostament, cu fața spre localitatea Jebel, la o distanță de 40 m de borna kilometrică 3.

Potrivit certificatului de înmatriculare al motocicletei (f. 18 d.u.p.), aceasta are o capacitate cilindrică de 599 cmc și o putere de 63 kw. Așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a articolului 30 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 coroborat cu lit. a a aceluiași articol, pentru ca o astfel de motocicletă să fie condusă pe drumurile publice, conducătorul trebuie să posede permis de conducere categoria A.

Din adresa aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală, emisă de Instituția Prefectului Județului T., rezultă că inculpatul posedă permisul de conducere . din data de 17.06.2008 pentru categoria B și C.

Martorii Șreangă V. și Stâncescu V.-B. declară că în data de 16.08.2008 în jurul orelor 2 circulau pe DJ 693B când au fost depășiți de o motocicletă pe care se afla doar o singură persoană care nu purta cască. După aproximativ un kilometru au observat motocicleta răsturnată pe marginea dreaptă a drumului iar conducătorul acesteia era căzut la câțiva metri de motocicletă.

Inculpatul, prin declarația dată în fața instanței (f.10) a recunoscut că la data producerii evenimentului rutier mai sus amintit nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei A.

În drept prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice o motocicletă fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată. Potrivit acestui text de lege conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

In ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, s-a observat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și din declarația inculpatului dată în fața instanței. In acest sens prima instanță a reținut adresa aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală, emisă de Instituția Prefectului Județului T., din care rezultă că inculpatul posedă permisul de conducere . din data de 17.06.2008 pentru categoria B și C nu și pentru categoria A, procesul verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor Ș. V. și Stâncescu V.-B. din care rezultă că inculpatul a pierdut controlul motocicletei pe care o conducea în timp ce circula pe drumul public județean dintre localitățile Liebling și Jebel.

Infracțiunea incriminata fiind una de pericol, urmarea imediata a faptei săvârșite de către inculpat a constat in punerea in pericol a siguranței traficului rutier, iar starea de pericol pentru valoarea ocrotita de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a autovehiculului fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul.

De asemenea, legătura de cauzalitate intre fapta săvârșită si urmarea socialmente periculoasa rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.

Referitor la latura subiectiva a infracțiunii, prima instanță a reținut ca inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirecta prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b C.pen, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea in pericol al siguranței circulației rutiere si a participanților la trafic și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

In conformitate cu art.72 C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite si de persoana infractorului. In cauza de față, deși s-a observat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prima instanță a constatat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pentru a aprecia astfel s-au avut în vedere împrejurările în care a avut loc fapta, respectiv inculpatul a condus motocicleta noaptea, în jurul orelor 2 pe un drum județean care în general nu este intens circulat, cu atât mai puțin la o oră târzie din noapte. De asemenea, s-a reținut în favoarea inculpatului faptul că de la săvârșirea faptei și până în prezent a trecut peste un an și jumătate, rezonanța acesteia estompându-se.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a observat că acesta a avut o conduita buna după săvârșirea faptei, o atitudine corespunzătoare, oferind declarații sincere în fața instanței, nu a mai fost implicat în incidente de acest gen, posedă permis de conducere pentru categoriile B și C, ceea ce arată că inculpatul deține cunoștințe despre regulile de circulație și conducerea pe drumurile publice, fiind șofer profesionist, de asemenea, faptul că acesta, deși acuzând dureri și deplasându-se cu ajutorul cârjelor in urma accidentului suferit, s-a prezentat în fața instanței pentru a da declarații.

Pe baza acestor considerente, avand in vedere ca fapta săvârșita nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, in temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b¹C.proc.pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului si in baza art.91 C.pen. a stabilit o amenda administrativa de 1.000 RON.

Cu privire la cea de-a doua faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv conducerea pe drumurile publice a unei motociclete având o îmbibație alcoolică de 1,46 g/l de alcool pur în sânge, s-a reținut că în data de 16.08.2008, în jurul orelor 02,20, inculpatul D. C. I. a condus motocicleta marca Suzuki, cu număr de înmatriculare AA-_ pe DJ 693B fără a avea permis de conducere pentru categoria din care face parte vehiculul, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Între localitățile Liebling și Jebel, într-o curbă la stânga, înainte de ., inculpatul a pierdut controlul motocicletei și s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului.

Având în vedere că în urma impactului inculpatul s-a autoaccidentat grav, acesta nu a fost testat cu aparatul etilotest fiind transportat la Spitalul Județean Timișoara, unde, la ora 4,20 i s-a recoltat o probă de sânge care a indicat valoarea de 1,35 g%o alcool pur în sânge, așa cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 683/A din 19.08.2008 (f.32 d.u.p.)

Martorului D. I. declară (f.46) că în data de 15.08.2008 s-a deplasat împreună cu inculpatul la o discotecă din localitatea Liebling unde acesta a consumat băuturi alcoolice. După un timp inculpatul a ieșit afară și nu s-a mai întors. Interesându-se unde se află inculpatul, martorul a aflat că acesta a împrumutat o motocicletă și că pe drumul dintre Jebel și Liebling a făcut un accident. Afirmațiile martorului D. I. sunt confirmate și de inculpat care, în declarația de la fila 10 arată că în seara de 15 august 2008 după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu alți prieteni la o discotecă a luat motocicleta să se plimbe. Totodată, inculpatul arată că nu este de acord cu rezultatul sau concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește gradul de alcoolemie.

Față de faptul că între ora producerii accidentului și ora prelevării de probe biologice au trecut circa două ore, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei inculpatului, pentru ora 2,20, ora producerii accidentului rutier.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, inculpatul D. C. I. nu beneficiază de posibilitatea calculului retroactiv al alcoolemiei, întrucât acesta refuzat în mod nejustificat recoltarea celei de-a doua probă de sânge. Cu toate acestea, comisia a apreciat că la data de 16 august 2008 la ora 2,20 inculpatul era în fază finală a absorbției și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,46 gr%o.

Conform art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”

Potrivit prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică in sânge depășește o anumita limita. In cauza de fata, instanța apreciază că depășirea limitei legale nu a fost dovedita pentru următoarele considerente:

Conform art. 6 alin.1 lit. a din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376 din_, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 363 din_, care reglementează procedura de prelevare a produselor biologice, “pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conținând 10 ml sânge” iar potrivit literei d din același articol, prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge.

Așa cum rezultă din procesul verbal de prelevare (f.33 d.u.p.) inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge la ora 4 și 20 de minute.

Potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ, în condițiile în care, datorită unor situații medicale speciale nu se poate preleva cea de-a doua probă de sânge sau în condițiile unui refuz nejustificat de prelevare, se menționează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii "observații" a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării.

Analizând procesul verbal de prelevare, s-a constatat că la rubrica „observații” este consemnat faptul că pacientul prezintă „fracturi de coloană cervicală, tetraparetic, motiv pentru care nu se pot efectua manevre”, cu alte cuvinte, inculpatul nu era într-o situație medicală specială de natură a împiedica prelevarea celei de-a doua probe de sânge, ci era într-o situație în care probabil nu putea fi mișcat, însă prelevarea unei probe de sânge nu presupune manevre în ceea ce privește corpul pacientului. De altfel, medicul care a întocmit procesul verbal de prelevare nu a consemnat expres că datorită stării medicale a pacientului nu i se poate recolta acestuia o a doua probă de sânge. De asemenea, lecturând întreg cuprinsul procesului verbal de prelevare, s-a observat că nu reiese de nicăieri faptul că inculpatul s-a opus prelevării celei de-a doua probe.

Pentru considerentele de la alineatul precedent, prima instanță a apreciat că în concluziile raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, comisia a fost în totală eroare atunci când a conchis că inculpatul nu beneficiază de posibilitatea calculului retroactiv al alcoolemiei datorită refuzului nejustificat al acestuia de a i se recolta cea de-a doua probă, fapt pentru care prima instanță nu a ținut seama de concluziile raportului, reținând că inculpatului nu i se putea calcula retroactiv alcoolemia dar nu datorită faptului că acesta a refuzat a doua prelevare, ci datorită faptului că era prelevată doar o singură probă.

De asemenea, potrivit art. 6 lit. c din Normele metodologice prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la norme. In acest sens, deși potrivit anexei 5 la norme proba de sânge se recoltează cu ace de puncție venoasă, din procesul verbal de prelevare rezultă că recoltarea singurei probe de sânge s-a efectuat cu seringa și cu acul de unică folosință iar conform art. 30 din același act normativ „utilizarea trusei standard de prelevare, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice, înlocuiește metoda clasică în termen de 6 luni de la . prezentelor norme metodologice”(acestea au intrat în vigoare la data de 26.04.2006, iar termenul de la care s-a dispus înlocuirea metodei a început de la data de 26.10.2006).

Conform dispozițiilor din art. 21 ale aceluiași act normativ „utilizarea altor metode de analiză pentru determinarea alcoolemiei sau modificarea metodei oficiale atrage anularea valorii probatorii a rezultatelor”.

Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 33 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Justiției nr. 255 din_ potrivit cărora în vederea efectuarii expertizei medico-legale pentru a stabili intoxicatia etilica, recoltarea sangelui necesar pentru determinarea alcoolemiei se face in cadrul institutiilor de medicina legala sau, daca acest lucru nu este posibil, in alte unitati sanitare de la toate persoanele aduse de organele competente, cu respectarea normelor metodologice privind recoltarea probelor de sange in vederea stabilirii intoxicatiei etilice.

Față de afirmațiile reprezentantului Ministerului Public din rechizitoriu potrivit cărora din punct de vedere științific, alcoolemia scade sau crește, după caz, cu aproximativ 0,15%o la interval de o oră iar în speță, chiar dacă ar fi fost vorba de o curbă ascendentă, cu alcoolemie în creștere, se poate concluziona că la ora producerii accidentului, inculpatul a avut o alcoolemie de peste 0,80%o, prima instanță le-a considerat ca nefondate întrucât nu au la bază nici un temei legal, nefiind reținute nici de comisia medico-legală pentru întocmirea raportului de expertiză în vederea calculului retroactiv al alcoolemiei.

Având în vedere aspectele mai sus relevate – recoltarea în mod nejustificat doar a unei singure probe de sânge, după trecerea unui interval de două ore de la data producerii evenimentului rutier, prelevarea singurei probe fără a folosi trusa standard prevăzută de lege – precum și dispozițiile legale anterior invocate, prima instanță a reținut că probele au fost obținute prin nerespectarea dispozițiilor legale și acestea nu sunt de natură să stabilească cu certitudine alcoolemia inculpatului la data depistării, în speță fiind incidente dispozițiile art 64 alin. 2 Cpp potrivit cărora mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 5 ind. 2 Codul de procedura penala, care consacra prezumția de nevinovăție, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penala definitiva.

Cu toate că nu s-a negat faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce reiese din declarația inculpatului, din declarația martorului D. I. precum și din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, din probele administrate în cauză s-a observat că nu reiese cu certitudine valoarea alcoolemiei de natură să califice fapta inculpatului ca fiind infracțiune, or la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și intemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucât în cauză probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe in ceea ce privește valoarea alcoolemiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit căreia „orice indoială este in favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovăție, un principiu instituțional care reflecta modul in care principiul aflării adevărului, consacrat in art. 3 Codul de procedura penala, se regăsește in materia probațiunii. Ea se explica prin aceea ca, in măsura in care probele administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat sau pentru dovedirea unor condiții legale în funcție de care fapta să fie calificată infracțiune conțin o informație indoielnică in legatură cu fapta imputata, autoritățile judecătorești penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie .>

Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infăptuirea justiției penale cere ca judecătorii sa nu se intemeieze, in hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, in măsura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecății).

Față de considerentele de mai sus, având în vedere că valoarea alcoolemiei inculpatului din momentul producerii accidentului nu a fost dovedită cu certitudine, prima instanță a constatat că fapta acestuia de a conduce pe drumurile publice o motocicletă având o îmbibație alcoolică de 1,46 g/l de alcool pur în sânge nu există, fapt pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.a C.p.p. a dispus achitarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria D., apel înregistrat pe rolul Tribunalului T. la dat de 07.04.2010 sub același număr unic de dosar.

P. a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, considerând că prima instanță în mod greșit a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în condițiile în care această infracțiune este una de pericol, considerată ca atare de către legiuitor, prin incriminarea faptei, fiind posibilă aprecierea pericolului concret al unei infracțiuni de către instanța de judecată doar în ceea ce privește infracțiunile de rezultat.

Totodată, sentința apelată a fost criticată și pentru nelegalitate în ceea ce privește achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, considerând că prima instanță nu a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat care, în opinia parchetului, este în măsură să dovedească conducerea de către inculpat a motocicletei având în sânge o îmbibație peste limita maximă admisă de lege.

Prin decizia penală nr. 181/A din 30.06.2010 pronunțată de T. T. în dosar nr._, în baza art. 379 pct. 2 lit a Cpp, s-a admis apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 100/24 02 2010 pronunțată de Judecătoria D. in dosar nr._ .

S-a desființat sentința apelată numai in ceea ce privește temeiul de drept al achitării pentru una din infracțiuni și rejudecând:

În temeiul art 11 pct 2 lit a și art 10 lit d cod pr penală a achitat pe inculpatul D. C. I. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002.

A menținut în rest sentința apelată

T. a examinat sentința apelată în limita criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 371-372 cod pr. penală.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni îndreptate împotriva regulilor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice, respectiv pentru faptul că a condus pe drumurile publice o motocicletă în condițiile în care se afla sub influența alcoolului și nu deținea permis de conducerea corespunzător categoriei din care face parte vehiculul în condițiile în care a fost depistat pe traseul dintre Liebling - Jebel fiind răsturnat în șanț urmarea a pierderii controlului vehiculului. În urma accidentului inculpatul a suferit vătămări corporale care au necesitat 90 zile îngrijiri medicale.

În condițiile în care imediat după accident inculpatul a fost transportat la spital în vederea restabilirii sănătății sale nu s-a recoltat decât o unică probă de sânge la ora 04 20, respectiv după aproximativ două ore de la producerea accidentului, care a indicat o alcoolemia de 1,35 grame la mie.

Inculpatul recunoaște faptul că era sub influența băuturilor alcoolice și în egală măsură acest lucru este declarat de martorii audiați. Prima instanță a apreciat însă că nu se poate proceda la angajarea răspunderii penale a inculpatului în condițiile în care prelevarea probei de sânge nu a fost efectuată cu respectarea normelor privind recoltarea de probe de sânge în vederea stabilirii intoxicației etilice, în condițiile în care nu s-a folosit trusa standard de cadrele medicale și totodată stabilirea concentrației alcoolemiei nu este certă față de faptul că s-a recoltat o singură probă de sânge.

T. nu a fost de acord cu motivația judecătoriei privind nelegalitatea probei raportat la neutilizarea trusei standard de prelevare destinată acestui scop, apreciind că folosirea metodei clasice de recoltare nu conduce automat la nulitatea probei de sânge. Însă s-a reținut că în mod corect judecătoria a apreciat că se poate dispune angajarea răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiunii în condițiile în care din motive neimputabile inculpatului nu s-au recoltat două probe de sânge astfel cum prevede art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 376/2010. Deși inculpatul recunoaște faptul că a consumat băuturi alcoolice, valoarea concentrației alcoolemiei la data producerii accidentului este incertă, având in vederea faptul că recoltarea probei de sânge s-a făcut mult după producerea accidentului și totodată aceasta este incertă în condițiile în care medicii nu avut la dispoziție și a doua probă de sânge. În mod corect prima instanță a apreciat că acest dubiu profită inculpatului și a dispus achitarea. În ce privește temeiul de drept al achitării acesta este greșit aplicat de judecătorie, în condițiile în care sunt incidente în speță prevederile art. 11, pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d cod pe penală și nu a art. 10 lit. a cod pr penală.

În condițiile în care nu s-a probat vinovăția inculpatului, în sensul că avea în sânge îmbibația de alcool cerută de lege pentru ca fapta să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 suntem în ipoteza în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. În consecință, instanța de apel a admis apelul parchetului în parte și a modificat sentința numai în ce privește acest aspect.

Referitor la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin 2 din OUG 195/2002, tribunalul a fost de acord cu soluția de achitare in temeiul art. 11, pct. 2 lit. a si art. 10 lit. b indice 1 cod pr. penală cu aplicarea unei amenzi administrative în sarcina inculpatului. S-a apreciat că în mod corect judecătoria a dat dovadă de clemență față de inculpat, reținând că față de conduita acestuia, de pericolul social scăzut al infracțiunii, de perioada mare de timp care a trecut de la săvârșirea infracțiunii, aplicarea unei amenzi administrative este de natură să asigure îndreptarea inculpatului, simpla aplicare a unei amenzi precum și vătămările suferite fiind un avertisment suficient pentru acesta.

De asemenea tribunalul a constatat că inculpatul a avut și în fața instanței de apel o poziție sinceră, nu a mai fost implicat în accidente de circulație, posedă permis de conducerea categoriile B și C.

Având în vederea considerentele arătate s-a menținut în rest sentința judecătoriei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă T. T.,solicitând casarea hotărâri atacate și rejudecând condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni.

În motivare s-a arătat că instanța de apel, ca de altfel și prima instanță a apreciat în mod insuficient probatoriul administrat ă cauză, în ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu alcoolemie peste limita legală, ceea ce a dus la greșita achitare a acestuia.

Din declarațiile inculpatului și raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, rezultă că inculpatul era la faza finală a absorbției și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ de 1, 46 gr.‰, sub rezerva veridicității datelor privind consumul de alcool și aliment.

Totodată s-a precizat că din raportul medico-legal nr. 2349/25.08.2008 rezultă că inculpatul a fost internat la data de 16.08.2008 cu diagnosticul fractură tasare C5 prin accident rutier, fracturi costale C4 și C5 arc costal posterior stâng și etilism acut.

Că inculpatul a consumat alcool la data săvârșirii faptelor, circa 400 ml coniac Alexandrion ar rezulta și din declarația soției inculpatului, martora D. I., declarație care coroborată cu cele mai sus menționate fac dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpat.

S-a arătat de asemenea că în mod greșit prima instanță și instanța de apel au considerat că fapta inculpatului de a conduce motocicleta fără permis de conducere de această categorie, nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni și l-au achitat pe acest temei.

Pericolul social al infracțiunii este apreciat, în concepția procurorului, de legiuitor în funcție de valoarea socială căreia i se aduce atingere, dinamica faptelor oferite de statistica penală, de împrejurările în care se săvârșesc faptele, de persoana făptuitorului, astfel că în stabilirea gradului de pericol social al faptei se ține seama de însemnătatea valorii sociale ce trebuie ocrotită, gravitatea vătămării aduse sau care putea fi adusă valorilor sociale.

S-a mai precizat că trebuie să țină cont și de faptul că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 646/26.11.2007 a Tribunalului T. tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie la data săvârșirii acestor fapte.

Analizând recursul declarat de procuror prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală din următoarele considerente:

Așa cum s-a arătat în hotărârea atacată, după accident, inculpatul, a fost transportat la spital în vederea restabilirii sănătății sale și nu s-a recoltat decât o singură probă de sânge, la ora 04.20, respectiv după circa două ore de la producerea accidentului, care a indicat o alcoolemie de 1,35 gr. ‰ a inculpatului.

Instanța de recurs este de acord cu motivarea instanței de apel, în sensul că neutilizarea trusei standard de prelevare a alcoolemiei nu duce în sine la nulitatea probei, doar pentru că s-a utilizat metoda clasică de recoltare a probei de sânge, însă în mod corect ambele instanțe de fond au apreciat că răspunderea penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii nu poate fi angajată în situația în care din motive neimputabile acestuia nu s-au recoltat două probe de sânge, astfel cum prevede art. 8 din Normele Metodologice de aplicare a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 376/2010.

Instanța de recurs constată ca și cele două instanțe de fond că recoltarea probei de sânge de la inculpat s-a făcut la mult timp de la producerea accidentului și că în lipsa celei de-a doua probe de sânge, concentrația alcoolică la momentul producerii accidentului este incertă, incertitudine care potrivit dispozițiilor art. 66 c.p.p.și art. 3 c.p.p. referitoare la prezumția de nevinovăție profită inculpatului, astfel încât achitarea sa cu mențiunea că lipsește latura obiectivă a infracțiunii este corectă.

Atât prima instanță cât și instanța de apel au considerat că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de conducere fără permis de categorie necesară, se impune raportat la persoana inculpatului și circumstanțele cauzei, întrucât acesta a avut o conduită sinceră în fața instanței, poseda permis de conducere de categorie B și C, ceea ce denotă că avea cunoștințe despre regulile de circulație fiind șofer profesionist, că a condus motocicleta noaptea în jurul orelor două pe un drum județean care în general nu este intens circulat, că de la săvârșirea faptei și până în prezent a trecut peste un an și jumătate, astfel încât rezonanța socială a faptei s-a estompat, că deși acuza dureri de pe urma accidentului deplasându-se cu cârje, acesta s-a prezentat în fața instanțelor pentru a da declarații, exprimându-și regretul, ceea ce denotă că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 18¹ c.p.

Și instanța de recurs consideră că aceste circumstanțe care au determinat aplicarea unei amenzi administrative și nu în ultimul rând vătămările suferite chiar de inculpat de pe urma faptelor sale sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului.

Procurorul în motivarea recursului a făcut referire mai degrabă la pericolul social abstract al faptei, sau generic, pericol care se determină de legiuitor la momentul incriminării unei fapte ca infracțiune, însă instanțele de fond au avut în vedere la individualizarea sancțiunii pericolul social concret al faptei, prin raportare la dispozițiile art. 18¹ alin. 2 c.p.

Chiar dacă inculpatul are antecedente penale, doctrina și practica au subliniat că acesta nu este singurul element care să determine aprecierea gradului de pericol social concret al unei fapte, această concluzie trebuie determinat pe baza tuturor elementelor referitoare la faptă și persoană prevăzute de textul de lege și care în speță au fost corect valorificate.

În mod greșit în motivele de recurs procurorul a arătat că prin sentința penală nr. 646/26.11.2007 a Tribunalului T. inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, deoarece analizând sentința menționată, aflată la fila 26 din dosarul primei instanțe, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, infracțiune care nu are nici o legătură sau asemănare cu infracțiunile la traficul rutier, care să denote o perseverență infracțională a inculpatului în acest domeniu.

Dimpotrivă, instanța de recurs consideră ca și instanțele de fond că faptele inculpatului din data de 16.08.2008, au avut un caracter cu totul întâmplător și cu consecințe grave mai ales pentru persoana inculpatului.

Pentru toate acestea, urmează ca în baza art. 385¹⁵ punct. 1 lit. b) c.p.p. să respingă ca nefondat recursul declarat de procuror împotriva hotărârii atacate.

Văzând și prev. art. 192 alin. 3 c.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art._ pct.1 lit.b) C.p.p respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva deciziei penale nr.181/30.06.2010, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..

În baza art.192 alin.3 C.p.p cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, către Baroul T., onorariul avocatului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 20.09.2010.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

C. I. M. F. PopescuMircea C.

GREFIER,

C. P.

Red. M.C./05.10.2010

Tehnored. C.P./

2 ex/05.10.2010

Prima instanță: Judecătoria D. – D. I. H.

Inst. apel: Trib. T. – M.B., F.P.