Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1031/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 2351/15.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește inculpatul apelant A. I..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar motivele de apel formulate de inculpat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis în dosar nr.45/P/2014 la data de 12.06.2014, înregistrat la J. A. la data de 20.06.2014 a fost trimis în judecată inculpatul A. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al.1 Cod penal (art.87 al.1 din OUG 195/2002) cu aplicarea art.5 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 07.01.2014, în jurul orei 01.25, inculpatul A. I. a condus autoturismul marca Mazda 6 cu nr.de înmatriculare_, pe ..A., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Testarea inculpatului cu aparatul etilotest la ora 01.28, în prezenta martorilor asistenți S. O. și M. D. a indicat o valoare a alcoolemiei de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat. Raportat la acest rezultat, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență A. pentru recoltarea probelor biologice.
Conform buletinului de analiza toxicologică alcoolemie nr.33/13.01.2014, întocmit de către Serviciul Jud.de Medicina Legala A., susnumitul prezenta o alcoolemie de 1,05 g/l alcool pur în sânge la ora 1,50, respectiv 0,85 g/l alcool pur în sânge la ora 2,50.
Inculpatul A. I. a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarând că în noaptea de 07.01.2014, în intervalul orar 22.30- 01.00 a consumat băuturi alcoolice la un local de pe . litru bere), după care s-a deplasat cu autoturismul de pe . . fost oprit de un echipaj de politie.
Prin sentința penală nr. 2351/15.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. A. a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu și poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii de la fila 8 dosar urmărire penală, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.33/13.01.2014 de la fila 9 dosar urmărire penală, precum și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.
Instanța de fond a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 20 dosar urmărire penală.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului de a conduce în data de 7 ianuarie 2014, în jurul orelor 125, autoturismul marca Mazda 6 cu numărul de înmatriculare_, pe . A., jud. A., având o îmbibație alcoolică de 1,05 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La aprecierea legii penale mai favorabile în situația de față a unui concurs de legi penale, prima instanță a avut în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, sunt identice cu cele prevăzute pentru infracțiunea corespondentă din legea nouă, în speță art. 336 Cod penal. În aceste condiții, instanța se va raporta la aprecierea legii penale mai favorabile la posibilitatea aplicării pedepselor complementare, conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 și va aprecia că dispozițiile Codului penal 1969 sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere că vechea reglementare permitea aplicarea pedepsei complementare doar în situația în care pedeapsa principală stabilită era închisoarea de cel puțin 2 ani. Având în vedere că instanța s-a orientat spre o pedeapsă sub această limită, s-a considerat că dispozițiile legii penale anterioare sunt în mod neîndoielnic mai favorabile inculpatului.
La individualizarea sancțiunilor ce au fost aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța de fond a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea sinceră a acestuia în fața instanței și organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin urmare, s-a apreciat că pedeapsa de: 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este de natură a realiza scopul pedepsei.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatului îi va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1969. Instanța în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, prima instanță nu a interzis inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Urmare a aceluiași raționament juridic nu au fost interzise nici drepturile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 64 lit. c), d) și e).
Considerându-se că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, văzând și cauza care l-a determinat să săvârșească fapta, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare ce a fost aplicată inculpatului, stabilind pentru inculpat un termen de încercare de 3 ani (compus din durata pedepsei de 1 an și intervalul de timp de 2 ani) și atrăgând atenția acestuia asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal 1969 instanța va suspenda de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Împotriva sentinței penale nr. 2351/15.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul A. I. solicitând renunțarea la aplicarea pedepsei.
În susținerea cererii sale, inculpatul a apreciat că măsurile dispuse de prima instanță ar fi prea drastice față de împrejurările în care a fost comisă fapta și de conduita sa ulterioară.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat doar în sensul reducerii pedepsei la minimul special prevăzut de legiuitor, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, stare de fapt recunoscută de inculpat, care a înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 374 și 396 alin. 10 C.p.p.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și cu împrejurarea că în noul Cod penal s-a menținut incriminarea conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, singura distincție între cele două acte de incriminare, OUG nr. 195/2002 și C.p. actual, constituind-o împrejurarea că noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi penale, însă regimul suspendării condiționate prevăzut de art. 81 C.p. din 1969 este mai favorabil decât celelalte instituții care reglementează modalitatea de executare a unei pedepse. Desigur, stabilirea legii penale mai favorabile se impune a fi apreciată și după cum se justifică sau nu incidența în speță a instituției renunțării la aplicarea pedepsei. Astfel, potrivit art. 80 C.p.p.: „Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.” În cauză, nu se identificată însă elemente care să justifice o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, în persoana inculpatului fiind constată o alcoolemie ridicată, de 1,05 gr/l alcool pur în sânge la prima probă; recunoașterea faptelor era singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care a fost depistat în trafic de organele de poliție și probele constau în buletinul de analiză toxicologică. Pe de altă parte, se reține că infracțiunea reglementată de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv de art. 336 alin. 1 C.p. actual, este una de pericol, nu implică producerea unei urmări, fiind incriminată datorită pericolului pe care îl prezintă o persoană ale cărei reacții pot fi diminuate de ingerare de alcool pentru circulația pe drumurile publice. În aceste condiții, o soluție în sensul renunțării la aplicarea pedepsei lipsește în fapt textul de incriminare de consecințe juridice câtă vreme nu s-au identificat elemente speciale care să atragă incidența art. 80 C.p. actual. Ca atare, în speță în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Fiind identificată legea în vigoare la data comiterii faptei ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, ceea ce justifica aplicarea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor, în condițiile reducerii cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.p.p.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, o pedeapsă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. era suficientă pentru a conduce la atingerea acestor deziderate, în condițiile în care nu are antecedente penale și a conștientizat gravitatea faptei.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 2351/15.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ ; se va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând:
se va reduce de la 1 an închisoare la 8 (opt) an pedeapsa aplicată inculpatului; respectiv de la 3 ani la 2 ani și 8 luni termenul de încercare stabilit pe seama acestuia.
Vor fi menținute în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 2351/15.10.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Reduce de la 1 an închisoare la 8 (opt) an pedeapsa aplicată inculpatului.
Reduce de la 3 ani la 2 ani și 8 luni termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 08.12.2014
Tehnored- .C.U.- 10.12.2014
Prima inst. jud. L. B. – J. A.
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
