Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 185/A
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. V. A. împotriva sentinței penale nr. 3589/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales V. B. în substituirea avocatului Nituca N. P..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și motive de recurs, după care, instanța, având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, constată că prin efectul legii prezenta cauză a fost recalificată din recurs în apel,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și urmare rejudecării, pronunțarea unei noi hotărâri în care să nu se mai țină cont de pluralitatea intermediară, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiționată . consideră că reabilitarea de drept dispusă din oficiu de IPJ T. la data de 24.06.2009 pentru pedeapsa de 4 luni cu suspendare condiționată este legală din punct de vedere procedural atâta vreme cât în dosar nu a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale decât la finele anului 2013.
Procurorul solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, întrucât legea nouă nu este mai favorabilă inculpatului nici sub aspectul revocării pedepsei anterioare.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3589/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 40 alin.1 C.p. și cu aplicarea art 3201 alin. 7 din C.pr.pen s-a dispus condamnarea inculpatului C. V.-A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art.83 al.1 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului C. V.-A. prin sentința penală nr. 379/09.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 504/R/24.06.2009 a Tribunalului T. și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoareîn regim de detenție prevăzut de art. 57 C.p.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 6699/P/2010 din 26.09.2013, înregistrat la data de 26.09.2013, sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul C. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 17.05.2010, în jurul orelor 01,10, a condus autoturismul personal marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea Dumbrăvița, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,10 g ‰ – prima probă și de 0,90 g ‰ a doua probă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 40 alin.1 din C.pen.
La termenul de judecată din data de 04.12.2013, în fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei potrivit art.3201C.p.p (f.16).
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului instanța a admite cererea acestuia de a beneficia de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.
În raport de această poziție procesuală a inculpatului, la stabilirea situație de fapt instanța urmează să aibă în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului C. V. – A., care în data de 17.05.2010, în jurul orelor 01,10, a condus autoturismul personal marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea Dumbrăvița, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,10 g ‰ – prima probă și de 0,90 g ‰- a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 40 alin.1 din C.pen.
La încadrarea juridică instanța a reținut aplicabilitatea disp. art. 40 alin.1 din C.pen., în raport de împrejurarea că prin sentința penală nr. 379/09.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, dosar_, definitivă prin decizia penală nr. 504/R/24.06.2009 a Tribunalului T., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, iar fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 17.05.2010, în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care a condus autoturismul pe un drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor.
Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă astfel cum aceasta este definită de art. 19 al. 1, pct.1, lit. b, C.pen., întrucât, prin conducerea autoturismului după ce în prealabil a consumat alcool, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care o persoană aflată sub influența alcoolului are mult diminuate orice reflexe și reduse orice posibilități de preîntâmpinare a unui eventual pericol pe drumurile publice și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în cauză, lipsa antecedentelor penale constituind starea normala a unei persoane, conformarea fireasca la valorile sociale ocrotite de legea penala și nu poate justifica reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare, nefiind un merit al persoanei, așa ca în raport de fapta comisă nu se justifica reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.
Pentru infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.Instanța va avea în vedere si faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere cele mai sus reținute, referitoare la starea de pluritate intermediară, în baza art.83 al.1 C.pen. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului C. V.-A. prin sentința penală nr. 379/09.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 504/R/24.06.2009 a Tribunalului T. și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoareîn regim de detenție prevăzut de art. 57 C.p.
Împotriva sentinței penale nr. 3589/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/55/2013 a declara recurs, calificat drept apel de art. 10 din Legea nr. 255/2013, inculpatul C. V. A., solicitând a se avea în vedere că în privința condamnării de 4 luni închisoarea cu suspendare condiționată a intervenit reabilitarea administrativă. În acest sens, inculpatul a învederat că deși, pe fond, nu putea interveni reabilitarea de drept, din punct de vedere procedural, odată dispusă reabilitarea administrativă aceasta nu ar putea fi îndepărtată decât printr-o cerere de rectificare care să îi aparțină sau printr-o cerere de anulare a reabilitării formulată de Ministerul Public. Astfel, inculpatul a arătat că în cazierul său a fost operată reabilitarea de drept în temeiul art. 15 alin.1 lit. b din Legea nr. 290/2004 de către IPJ T. – Serviciul cazier Judiciar întrucât în prezenta cauză nu a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale decât spre sfârșitul anului 2013; că la data de 18.12.2013 IPJ T. – Serviciul Cazier Judiciar a comunicat instanței o precizare în sensul că s-a dispus din oficiu rectificarea cazierului său judiciar și că din eroare a fost dispusă reabilitarea de drept; inculpatul susținând că o asemenea rectificare ar încălca dispozițiile Legii nr. 290/2004.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește starea de fapt, instanța de apel constată că inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 3201 C.p.p., preluată și de Codul de procedură penală actual în dispozițiile art. 375 și 396 alin. 10; astfel că nu mai este posibilă o repunere în discuție a acesteia.
Încadrarea juridică dată faptei este temeinică și legală, în noul Cod penal menținându-se incriminarea acesteia după cum urmează: art. 336 C.p. actual – infracțiunea de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” presupune „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”. Singura distincție între cele două acte de incriminare, OUG nr. 195/2002 și C.p. actual o constituie împrejurarea că pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi penale, ceea ce ar putea conduce la ideea că noua lege ar fi mai favorabile. Cu toate acestea, instanța de apel constată că raportat la împrejurările cauzei, la situația concretă a inculpatului această diferențiere nu are relevanță în speță întrucât apelantul nu se află la primul conflict cu legea penală, clemența din partea organelor judiciare nu a condus la reeducarea acestuia, la prevenirea comiterii unor fapte penale, s-a constatat o alcoolemie ridicată, a avut un pasager în autoturism și a provocat și un accident de circulație. Ca atare, nu ar exista posibilitatea de a i se aplica sancțiunea amenzii penale, ci doar a închisorii, iar în privința acesteia nu a operat vreo modificare a limitelor. Referitor la pedeapsa aplicată de către Judecătoria Timișoara, instanța de apel constată că aceasta respectă exigențele criteriilor de individualizare atât din legea în vigoare la data faptei, cât și ale celor de la momentul judecării căii de atac. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Inculpatul C. V. A. se afla la data faptei sub imperiul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 379/09.02.2009 a Judecătoriei Timișoara și a comis noua infracțiune la mai puțin de un an de la condamnarea sa definitivă, a fost constatată o alcoolemie ridicată de 1,10 gr/l alcool pur în sânge; recunoașterea faptelor era singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care a fost depistat în trafic de organele de poliție și probele constau în buletinul de analiză toxicologică; a provocat un accident de circulație în care s-a produs și rănirea pasagerului pe care îl avea în autoturism. În aceste condiții, inculpatului C. V. A. i-a fost aplicată o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor redus cu 1/3 ca efect al procedurii prevăzute de art. 3201 C.p.p. și nu există elemente care să fie valorificate drept circumstanțe atenuante.
Referitor la împrejurarea că în cazierul judiciar al inculpatului s-a operat mențiunea privind reabilitarea de drept a condamnării dispuse prin sentința penală nr. 379/09.02.2009 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 504/R/24.06.2009 a Tribunalului T., instanța de apel constată că numai o hotărâre judecătorească are caracter definitiv în materia reabilitării și că mențiunile din fișa de cazier nu au efecte asupra acestei instituții. Astfel, cazierul judiciar, în accepție art. 1 și 2 din Legea nr. 290/2004 reprezintă un „mijloc de cunoaștere și identificare operativă a persoanelor care au comis infracțiuni contra persoanei și a libertății acesteia, a patrimoniului și, în general, a ordinii de drept”, „evidența persoanelor fizice și a persoanelor juridice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ conform Codului penal, precum și a celor față de care au fost dispuse măsuri procesual-penale”, în timp ce reabilitarea este o instituție de drept penal care înlătură efectele, decăderile și incapacitățile determinate de o condamnare. Ca atare, reabilitarea de drept își produce efectele în momentul în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru intervenirea ei și nu ca efect al unei mențiuni, în speță eronate, în fișa de cazier a inculpatului. Mai mult, în speță s-a menținut incidența dispozițiilor art. 83 C.p. anterior întrucât conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, se menține ca fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969. prin urmare, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C.p. anterior,, rezultând o pedeapsă de executat de 1 an închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel constată că și în condițiile înlăturării stării de recidivă, executarea în regim de deținere este singura în măsură a conduce la reeducare inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni câtă vreme deși pentru infracțiunea anterioară i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei, acesta a continuat să comită fapte penale, dând dovadă de indiferență față de consecințele faptelor sale.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. V. A. împotriva sentinței penale nr. 3589/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. V. A. împotriva sentinței penale nr. 3589/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2014.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB /19.03.2014
Tehnored A.J. /2 ex/31.03.2014
Prima instanță: Judec.Timișoara-N. B.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 173/2014. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 4/2015. Curtea de... → |
|---|
