Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 209/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.209/ A
Ședința publică din data de 19.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: FLORENȚA F. M. C.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. I. I. împotriva sentinței penale nr. 3352/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Procedura de citare îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 12.03.2014 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, stabilește termen la data de 19.03.2014, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3352/04.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art 37 lit a Cpen și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen. a condamnat inculpatul S. I. I., la pedeapsa de:
- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.
În temeiul art. 83 C.pen a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3206/14.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, la data de 24.11.2011 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art 37 lit a Cpen și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de:
- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.
În temeiul art. 83 C.pen a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3206/14.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare, la data de 24.11.2011 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 2 ani închisoare.
În temeiul art 33 lit a), 34 lit b) C.pen. a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de2 (doi) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție conform prevederilor art. 57 C.pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, nr._/P/2012 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 30.08.2013 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, nr._/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de: art.86 alin.1 din OUG 195/2002 modificata cu aplicarea art.37 lit. a C.p., art.86 alin.1 din OUG 195/2002 modificata cu aplicarea art.37 lit. a C.p. totul cu aplicarea art.33 lit. a C.p.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:
1. La data de 21.12.2012 in jurul orelor 1200, in timp ce efectuau activitatea de supraveghere si control al traficului pe DJ 691 A, lucrătorii din cadrul Sectiei 1 Politie Rurala au oprit pentru un control de rutina autoturismul marca ARO 320 cu număr de înmatriculare_ .
Cu aceasta ocazie s-a constatat ca la volanul autoturismului se afla inculpatul S. I. I.. Solicitându-i-se permisul de conducere si documentele de identitate ale autoturismului, inculpatul a refuzat sa prezinte vreun document, declarând totuși ca se numește S. I. I..
Verificările efectuate ulterior au stabilit că, într-adevăr, aceasta este identitatea persoanei depistate dar si faptul ca acesta nu este posesor al permisului de conducere, aspect susținut si de adresa nr._/27.02.2013 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor T..
2. La data de 1.03.2013, in timp ce efectuau activitatea de supraveghere si control al traficului pe DC 60, lucrătorii din cadrul Sectiei 1 Politie Rurala au oprit pentru un control de rutina autoturismul marca ARO 320 cu număr de înmatriculare_ .
Cu aceasta ocazie s-a constatat ca la volanul autoturismului se afla inculpatul S. I. I.. Solicitându-i-se permisul de conducere si documentele de identitate a autoturismului, inculpatul a declarat ca nu poseda permis de conducere, aspect susținut si de adresa nr._/15.04.2013 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor T..
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 17).
Analizând materialul probator administrat instanța a reținut aceeași stare de fapt considerând că fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În drept, fapta inculpatului S. I. I. de a conduce pe drumul public un autoturism fără a poseda permis de conducere atât în data de 21.12.2012 cât și în data de 1.03.2013, întrunește elementele constitutive a doua infracțiuni prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 modificat.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care potrivit declarațiilor acestuia și procesului verbal de depistare în trafic dar și adreselor_/27.02.2013 și_/15.04.2013 emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. a condus autoturismul marca ARO 320, înmatriculat sub nr._, pe drumurile publice, fără permis de conducere constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii de autovehicule nu au cunoștințele necesare în domeniu, aspect care se verifică cu ocazia examinării în vederea obținerii permisului de conducere.
Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a condus acest autoturism, fapt ce determinat reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
Din fisa de cazier judiciar rezultă că faptele au fost săvârșite in stare de recidiva postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit. a C.p. in raport de pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei aplicata prin s.p.nr.3206/14.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 24.11.2011.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. art.86 al.1 din OUG 195/2002.
La individualizarea cuantumului pedepsei instanța a ținut seamă de criteriile reglementate de art. 72 C.pen pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C.pen. precum și prevederile art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p. întrucât inculpatul a recunoscut de la primul termen săvârșirea faptei și a fost de acord cu soluționarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs inculpatul S. I. I.. Cauza a fost înaintată Curții de A. Timișoara la data de 10 ianuarie 2014, primul termen fixat în cauză fiind data de 12.02.2014, când în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. 2 și 10 alin. 2 din Legea 255/2014, cererea a fost calificată apel și a fost judecată conform dispozițiilor noului cod de procedură penală.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că la pronunțarea sentinței, instanța avea obligația de a stabili mai întâi pedeapsa pentru fiecare infracțiune, iar revocarea suspendării să fie dispusă față de rezultantă. Susține că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. și a aplicat un spor prea mare.
Examinând apelul formulat de inculpat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 și în limitele prevăzute de art. 418 C.pr.pen. C. reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat atât în ceea ce privește starea de fapt cât și în privința pedepsei aplicată de instanța de fond care este corect individualizată pentru fiecare infracțiune raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 C.pen din 1969 dar și e art. 74 din Noul cod penal.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, cu executare în regim de detenție și cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. din 1968, astfel că instanța de apel apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise.
S-a avut în vedere că la datele de 21.12.2012 și 01.03.2013, inculpatul a condus autoturismul marca ARO 320, înmatriculat sub nr._, pe drumurile publice pe DJ 691 A și respectiv DC 60, fără a deține permis de conducere, aspect ce rezultă din adresele_/27.02.2013 și_/15.04.2013 emise de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T..
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa și modalitatea de executare, instanța de apel constată că prin sentința apelată, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen din 1969 dar și ele art. 74 din Noul cod penal. Astfel, potrivit art. 72 C.p. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
De asemenea, potrivit art. 74 din Codul penal: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
În speță, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, neputându-se dispune reducerea cuantumului acesteia, în condițiile în care nu există elemente care să atragă incidența art. 74 C.pen. anterior., respectiv vreo circumstanță atenuantă.
Instanța de apel reține că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., aspect ce rezultă atât din dispozitivul, cât și din considerentele sentinței penale apelate. Aplicarea procedurii simplificate are drept efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța, în procesul de individualizare a pedepsei, nefiind obligată să aplice chiar minimul special astfel redus. Prima instanță a analizat criteriile de individualizare, criterii în funcție de care și instanța de apel apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei cu minimul special.
La stabilirea pedepselor și a pedepsei rezultante, prima instanța a apreciat în mod corect că fiecare infracțiune este săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de a 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3206/14.11.2011 a Judecătoriei Timișoara, astfel că aplicarea regulilor concursului de infracțiuni se impune a fi făcută după stabilirea pedepselor cumulate potrivit art. 83 C.pen., pentru fiecare infracțiune. Susținerea inculpatului cu privire la tehnica de întocmire a minutei este neîntemeiată, iar modalitatea prezentată de inculpa, nu ar conduce la o pedeapsă mai redusă.
Susținerea inculpatului ca nu se impunea aplicarea sporului de 6 luni nu poate fi primit de instanța de apel, dată perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Instanța de apel, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen, reține că nu este cazul aplicării legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, deoarece dispozițiile legale care incriminează infracțiunea de conducere fără permis a rămas neschimbată sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii și al cuantumului pedepsei cu închisoarea..
Totuși prevederile art. 5 C.pen. se impun a fi aplicate întrucât prima instanță a reținut că faptele sunt comise în condițiile prevăzute de art. 37 lit. a C.pen. din 1969, stare de recidivă nemenținându-se și potrivit dispozițiilor codului penal actual, care prevede că primul termen al recidivei trebuie să constea într-o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an. Prin urmare, apelul inculpatului va fi admis sub acesta aspect, urmând a se dispune înlăturarea stării de recidivă
Instanța de apel reține că în speță inculpatul va executa 2 an și 6 luni închisoare ca urmare a aplicării obligatorii a prevederilor art. 83 C.pen. din 1969, inculpatul fiind anterior condamnat prin sentința penală nr. 3206/14.11.2011 a Judecătoriei Timișoara la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, faptele ce formează obiectul prezentului dosar fiind comisă la data 21.12.2012 și respectiv 01.03.2013, în termenul de încercare al acelei condamnări.
În această situație potrivit prevederilor art. 83 C.pen din 1969: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”
Se observă că prima instanță a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale mai sus menționate, iar aceste dispoziții rămân aplicabile și după . noului cod penal potrivit art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012.
Astfel, pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen. se va admite apelul formulat de inculpatul S. I. I. împotriva sentinței penale 3352/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ și în temeiul art. 5 C.pen. se va înlătura starea de recidivă pre. de art. 37 alin. 1 lit. a C.pen din 1969, menținând în rest sentința penală apelată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul S. I. I. împotriva sentinței penale nr. 3352/04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:
În temeiul art. 5 C.pen. înlătură starea de recidivă pre. de art. 37 alin. 1 lit. a C.pen din 1969.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. FLORENȚA F. M. C.
GREFIER,
L. P.
Red. F. P./
Tehnored.L.P. 2ex/; 25.03.2014
Prima inst E. L. B. Jud. Timișoara
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
Data: 16.04.2014
C Ă T R E,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
Vă comunicăm alăturat copia deciziei penale nr. 209/A din 19.03.2014.
Grefier,
L. P.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
Data: 16.04.2014
C Ă T R E,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
Vă comunicăm alăturat copia deciziei penale nr. 209/A din 19.03.2014.
Grefier,
L. P.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 229/2014. Curtea... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
