Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 237/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.158/CO
Ședința publică din data de 19.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: L. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației formulate de contestatorul R. M. împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._ .
Procedura de citare îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 12.03.2014 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, stabilește termen la data de 14.03.2014, apoi pentru aceleași motive pentru azi, 19.03.2014 când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 237 din data de 03.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ T. A., secția penală în temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal, a respins sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., privind pe condamnatul R. M., fiul lui C. și R., ns.01.05.1986, CNP_, aflat în executarea pedepsei în P. A..
A constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 491/19.12.2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2061/12.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție .
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin referatul Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite la nivelul Penitenciarului A., în baza H.G. nr.836/2013, înregistrată la această instanță la data de 20 ianuarie 2014, instanța a fost sesizată pentru a se pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal privind pedeapsa complementară aplicată condamnatului R. M., fiul lui C. și R., ns.01.05.1986, CNP_, aflat în executarea pedepsei în P. de Maximă Siguranță A..
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 491/19.12.2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2061/12.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a aplicat condamnatului R. M. pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, fiind aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 491/19.12.2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2061/12.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a aplicat condamnatului R. M. pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. Această pedeapsă a rezultat din contopirea următoarelor pedepse:
-7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1,2 și 3 teza a II-a, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală,
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de racolare, determinare și folosire a unui minor în acte cu caracter obscen, prevăzută de art. 9, raportat la art.2 alin. 2 din Legea 196/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală,
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală;
- 3 ani închisoare aplicată inculpatului R. M. prin sentința penală nr. 63 din 11.09.2007 a Judecătoriei L. definitivă prin decizia penală nr. 290 din 13.03.2008 a Curții de Apel Timișoara, (revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și dispus executarea acesteia);
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 571/13.06.2013 a Tribunalului A., executarea pedepsei începând la data de 28.07.2012.
Reglementările anterioare din vechiul Cod penal:
Prin Legea nr.678/2001 adoptată la data de 21.11.2001, s-a incriminat traficul de persoane, iar în ceea ce privește traficul de minori acesta era sancționat prin dispozițiile art.13 alin.1, 2 și 3 modificată si completată prin OUG nr.79/2005, legiuitorul menținând aceleași dispoziții ca în art.12, cu referire la o anumită categorie de persoane și anume “minori”, stabilind însă, limite de pedeapsă mai mari, având in vedere pericolul social crescut al unor asemenea fapte penale.
Legea susmenționată definește, în art.2, expresia „trafic de persoane” („prin trafic de persoane se înțelege faptele prevăzute la art.12 și 13”) și termenul „exploatare” („prin exploatarea unei persoane se înțelege: a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate; b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; d) prelevarea de organe; e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Traficul de minori era incriminat în art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că în aceste situații, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil.
Art.9 din Legea nr.196/2003 incriminează ca infracțiune “racolarea, obligarea, determinarea sau folosirea minorilor ori a persoanelor cu deficiențe psihofizice în acte cu caracter obscen” și o sancționează cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Faptele descrise anterior nu se mai regăsesc incriminate sub această denumire și de aceleași articole în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), ci în conținutul infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 Cod penal, fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, proxenetismul, prevăzută de art. 213 alin. 2,3 Cod penal se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, limitele speciale fiind majorate cu jumătate în cazul săvârșirii faptelor față de un minor, cum este speța de față.
Potrivit art. 4 teza I C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, cum este cazul în speță.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Din considerentele antemenționate, în temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal, a respins sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., privind pe condamnatul R. M., aflat în executarea pedepsei în P. A..
A constatat că pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 491/19.12.2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2061/12.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că un se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație condamnatul solicitând aplicarea legii mai favorabile și reducerea pedepsei întrucât se simte discriminat.
Se reține că prima instanță a stabilit în mod corect că pedeapsă rezultantă pe care o execută contestatorul se compune din 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1,2 și 3 teza a II-a, raportat la art. 2 pct. 2 lit. c din Legea 678/2001 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, 2 ani închisoare pentru infracțiunea de racolare, determinare și folosire a unui minor în acte cu caracter obscen, prevăzută de art. 9, raportat la art.2 alin. 2 din Legea 196/2003, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, închisoare pentru infracțiunea de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, la rezultanta cumulată juridic adăugându-se 3 ani închisoare ca urmarea a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului R. M. prin sentința penală nr. 63 din 11.09.2007 a Judecătoriei L. definitivă prin decizia penală nr. 290 din 13.03.2008 a Curții de Apel Timișoara.
Referitor la infracțiunea pr prevăzută de art. 9, raportat la art.2 alin. 2 din Legea 196/2003, instanța împărtășește opinia primei instanțe că această infracțiune este absorbită de infracțiunea de trafic de minori, iar potrivit dispozițiilor noului cod penal infracțiunea de trafic de minori în forma agravată este sancționată de art. 211 alin. 2, pedeapsa fiind de la 5 la 12 ani
Se observă că potrivit codului penal anterior cele două infracțiuni constituie un concurs, iar potrivit codului penal actual constituie infracțiunea complexă de trafic de minor, absorbind elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 9 din Legea 196/2003.
În această situație compararea pedepselor se face între rezultanta de la concursul stabilit potrivit legii vechi (7 ani) cu pedeapsa pentru infracțiunea complexă potrivit legii noi (5-12 ani), rezultând că pedeapsa rezultantă de 7 ani nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă și luând în considerare că, atât în baza vechiului cod penal cât și în cazul aplicării noului cod penal se menține revocarea suspendării condiționate.
În consecință, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, urmând a fi respinsă contestația formulată de contestatorul R. M. împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul R. M. împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
L. P.
Red. F. P./_
Tehnored.L.P. 2ex/;27.03.2014
Prima inst F. V.- Trib. A.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr.527 /108/2014 Operator 2711
Data:
C Ă T R E,
P. A.
Vă comunicăm alăturat copia deciziei penale nr. 158/CO din 19.03.2014.
Grefier,
L. P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 209/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
