Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 226/A
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul T. P. N. împotriva sentinței penale nr. 599 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul apelant, pentru care se prezintă avocat R. B. în substituirea avocatului ales Bolosin C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul R. B. solicită admiterea apelului declarat de inculpat conform motivelor scrise de la dosar, arătând că prima instanță nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii circumstanțele atenuante care se pot reține în favoarea inculpatului.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat și înlăturarea disp. art. 37 lit. a C.p. întrucât conform dispozițiilor Noului C.p. inculpatul nu este recidivist, solicitând însă menținerea individualizării pedepsei astfel cum a fost făcută de prima instanță.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 599 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul T. P. N., recidivist, la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.p., pe durata și în condițiile art. 71 C.pen.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 431/15.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, cea de 10 luni închisoare, inculpatul urmând a executa, în total 1 an și 10 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.p., pe durata și în condițiile art. 71 C.pen.
În temeiul art. 191 al. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 720 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 12.11.2013, înregistrat la instanță sub nr._ din 18.11.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. P. N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a condus, la data de 18.04.2013, în jurul orei 01,30, pe ., autoturismul marca F. P. cu nr. de înmatriculare_, sub influența băuturilor alcoolice. Fiind testat cu aparatul alcooltest, a rezultat un test de respirație de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatului i-a fost recoltată doar o probă biologică de sânge la Spitalul de Urgență Caransebeș, rezultatul fiind de 1,60 gr/mie alcool pur la ora 05,15, cea de-a doua probă de recoltare fiind refuzată de inculpat.
Inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a mai săvârșit fapte cu caracter penal, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, ca urmare a condamnării sale la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare pe termen de încercare de 3 ani pentru art. 182 al. 1, 2, art. 71, 64 teza II, b, 81, 82, 75/5 Cod penal prin sentința penală nr. 431/15.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă prin decizia penală 167/R/07.02.2013 a C.A. Timișoara.
Starea de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, buletin analiză toxicologică alcoolemie al Serviciului Județean de Medicină Legală C. S., declarație învinuit, declarații martor, cerere de analiză a sângelui/urinei și buletin de examinare clinică a Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș, test aparat Drager.
Pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost administrate alte probe, întrucât inculpatul a înțeles să se folosească de prevederile art. 320 indice 1 din C.proc.pen., recunoscând în totalitate fapta ce i se impută prin actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de constatare cu declarațiile inculpatului, cu cele ale martorilor Haragea I.-A. și F. A., cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, inculpatul a condus, la data de 18.04.2013, în jurul orei 01,30, pe ., autoturismul marca F. P. cu nr. de înmatriculare_, sub influența băuturilor alcoolice.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică aflat la dosarul de urmărire penală, în urma recoltării doar a unei probe biologice de sânge la Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S., Laboratorul de Toxicologie, întrucât inculpatul refuzase recoltarea celei de a doua probe, rezultatul a fost de 1,60 gr/mie alcool pur la ora 02,15.
Inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia audierii acestuia de către instanța de judecată.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 18.04.2013, în jurul orei 01,30, a condus pe ., autoturismul marca F. P. cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,60 gr/mie alcool pur la ora 02,15, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzute de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Elementul material al laturii obiective rezultă din declarațiile inculpatului, din buletinul de analiză toxicologică, din declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale, precum și din procesul-verbal de constatare.
Vinovăția inculpatului se conturează sub forma intenției indirecte, acesta neurmărind producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv periclitarea siguranței circulației, dar a prevăzut producerea acestui rezultat și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Raportul de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei cu închisoarea ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 din O.U.G. nr. 195 din 2002, reduse cu o treime potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., gradul de depășire a limitei de alcool în sânge, începând de la care fapta constituie infracțiune, lipsa altor pagube sau vătămări produse, cu excepția periclitării siguranței circulației rutiere, faptul că inculpatul nu a condus decât pe un traseu relativ scurt cu depășirea îmbibației de alcool în sânge, precum și datele privind persoana infractorului, în special faptul că nu este infractor primar.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile reducerii acestuia cu o treime, este de natură să răspundă dezideratelor înscrise în art. 52 C.pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 10 luni închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, deși conform art. 71 alin. 2 C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere și practica CEDO în materie.
Astfel, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, prin care C. Europeană a constat încălcarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, C. a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Ca atare, interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma aprecierii îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia, cu împrejurarea care a determinat restrângerea.
În cauză, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. este proporțională cu situația care ar determina această interzicere, întrucât inculpatul a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, deci implicit pentru integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, motiv pentru care i-au fost interzise inculpatului aceste drepturi.
Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că inculpatul a suferit o condamnare anterioară la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 și 2 C.pen., pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 431/15.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș, decizia penală nr. 167/R/07.02.2013 a Curții de A. Timișoara.
Ca atare, în baza art. 83 C.pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 431/15.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, cea de 10 luni închisoare, inculpatul urmând a executa, în total, 1 an și 10 luni închisoare, fiind interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.p., pe durata și în condițiile art. 71 C.pen.
Împotriva sentinței penale nr. 599 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caransebeș a declarat apel inculpatul T. P. N., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 20.01.2014, sub nr._ . Inculpatul apelant nu a motivat în scris apelul.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană sub influența alcoolului prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv art.336 C.p. în actuala reglementare.
De altfel, starea de fapt și vinovăția nu au fost contestate de către inculpat acesta beneficiind de aplicarea dispozițiilor art.3201 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție motiv pentru care instanța de apel va analiza critica inculpatului privind reducerea pedepsei și aplicarea legii penale mai favorabile.
C. constată că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, valoarea ridicată a alcoolemiei, dar și aspectele favorabile acestuia precum recunoașterea faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei aceasta fiind corect individualizată prin orientarea sub minimul special prevăzut de textul de lege .
De asemenea potrivit art.74 alin.1 din N.C.p. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Raportat la dispozițiile art.5 C.p. privind legea mai favorabilă și art.74 N C.p. privind individualizarea pedepselor, instanța de apel constată că deși noua lege enumeră mai multe criterii de individualizare a pedepsei fiind mai favorabilă raportat la dispozițiile art.72 din vechiul Cod penal, prima instanță a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul de lege și în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei raportat la dispozițiile art.5 NC.p.
În ceea ce privește instituția recidivei prevăzută de art.37 lit.a V.C.p. instanța constată că potrivit noii reglementări legale art.41 N.C.p. se majorează limita pentru primul termen al recidivei la un an, astfel încât raportat la dispozițiile art.5 C.p. privind legea mai favorabilă instanță constată că în cauză nu mai sunt aplicabile dispozițiile legale privind recidiva
Referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, raportat la art.5 C.p., art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța de apel constată că se menține regimul revocării suspendării condiționate a executării pedepselor.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate de către prima instanță, având în vedere faptul că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile vechiului Cod penal, curtea constată că și pedepsele accesorii vor fi raportate la aceeași lege urmând a fi menținute.
Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr.187 /2012 „în cazul succesiunii de legi penale intervenit până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Noul C.p.p. instanța va admite apelul declarat de inculpatul T. P. N. împotriva sentinței penale nr. 599 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând va înlătura disp. art. 37 lit. a din Codul penal vechi.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Noul C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul T. P. N. împotriva sentinței penale nr. 599 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Înlătură disp. art. 37 lit. a din Codul penal vechi.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M./25.03.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./ 01 Aprilie 2014
Prima instanță. T. Zâncă
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 215/2014. Curtea de... → |
|---|
